joi, 11 februarie 2016

Înapoia mea satană!

Oamenii au fost învățați să creadă că satana este o persoană cu trăsături individuale a cărei principală preocupare este să producă suferință. Dar oare Isus, folosind acest cuvânt s-a referit cu adevărat la o persoană?! Eu aș spune că nu, ci mai degrabă la acele instincte ucigașe și animalice transmise prin subconștient de strămoșii noștri din negurile timpului. Acest adversar (diavol, în ebraică) este într-adevăr un adversar extrem de perfid, deoarece se află în mintea și în simțurile noastre încă de la naștere, în consecință știe unde să ne atace și să ne facă să suferim.
Este într-adevăr o problemă, pentru că atunci când omul își dă seama că tocmai instinctele lui naturale atât de importante în asigurarea supraviețuirii sunt și cei mai aprigi dușmani, conștiința îi trece printr-un moment de ruptură, pe care Sf. Ioan al Crucii a numit-o „noaptea neagră a sufletului”. Această „noapte neagră a sufletului” este reprezentată foarte variat în școlile esoterice, de pildă Gourdjieff în „A patra cale” vorbește despre ea ca despre un anumit tip de moarte - moartea omului vechi condus de instincte și tendințe animalice, și nașterea unui om nou condus de Conștiință. El spunea că un om ca să se nască trebuie mai întâi să moară, ca să moară trebuie să se trezească, iar ca să se trezească trebuie să-și dea seama că doarme.
Satana nu ar putea fi un personaj material, și cu atât mai puțin unul energetico-spiritual, măcar și din simplul motiv că dacă ne-am ști amenințați de o astfel de entitate nu am trimite-o în spatele nostru fizic, amăgindu-ne precum struțul, că dacă nu o mai vedem nu ne poate face nici un rău, ci dimpotrivă i-am spune să stea în fața noastră, împiedicând-o să ne atace mișelește.
Așadar satana nu poate fi decât acea imensitate de instincte și tendințe animalice care există în carnea și în mintea noastră, așteptând un motiv oricât de mic să răbufnească. Este ca un fel de lege a universului: orice energie, sentiment sau gând, aflat în adâncuri, vrea să iasă afară pentru viață materială și individuală.
„Înapoia mea satană” înseamnă în acest caz „rămâneți în trecut instinctele mele animalice și războinice, nu vă mai vreau în prezent!”.
Evoluția naturală de la amoebă la animalul sălbatic, care s-a descurcat cum a putut prin jungla sa, trecând apoi prin comunitățile primitive de vânători nemiloși, sau prin oștirile de luptători fără scrupule ale imperiilor antice sau moderne, fac parte din bagajul nostru informatico-energetic, dar dacă am reușit să ne ridicăm centrul de greutate în sahasrara – chakra solară a înțelepciunii putem obține Conștiința și să ne apărăm de toate rebuturile memoriei.
Atunci și numai atunci putem spune cu toată convingerea, asemeni lui Isus: Înapoia mea satană!