Soluția perfectă

De-a lungul timpului acest blog s-a mai numit „Pagină pentru inimă și spirit”, „ În căutarea absolutului”, „Drumul spre înțelepciune”.
Dar toate sunt cuvinte și nici unul nu e un titlu perfect.
Acum se numește „Pe dificilul drum al cunoașterii de sine”, dar ar fi putut foarte bine să se numească și „Dificultățile îmblânzitorului de animale interioare”, de exemplu. De ce spun asta?! Pentru că am motive foarte întemeiate să cred că omul este alcătuit dintr-un Spirit inteligent și o turmă de animale inconștiente. Realitatea tristă sau veselă, depinde cum vreți s-o luați, este că viața în forma ei manifestată nu este posibilă fără prezența acestor animale. Acestea fiind zise, este periculos să încercați să le ucideți, pentru că într-un fel sau altul procedând așa vă veți ucide pe voi. Soluția mea simplă este să le conștientizați mai întâi, apoi să le acceptați așa cum sunt, iar în cele din urmă, ca metodă infailibilă de a le ține sub control, abțineți-vă să le mai oferiți mâncare în cantitatea și calitatea cerută de ele. Să nu credeți că ceea ce mâncăm acum este singura posibilitate. Această hrană este doar efectul inconștienței și inerției transmis prin gene de strămoșii noștri din negurile istoriei. Când te abții începi să crezi că te poți hrăni cu lumină și universul acesta extrem de răbdător chiar poate crea această realitate într-un timp foarte îndelungat.

Dacă procedați precum v-am sugerat puterea și voința Spiritului în cadrul materiei va creste, iar turbulența acestor animale va scade. Întărindu-se puterea Spiritului, printr-o infinitate de mijloacele imposibil de descris, veți fi înștiințați cu privire la tot ce e mai important să cunoașteți. Veți beneficia pur si simplu de pace, luciditate si conștiință intuitivă.

Insist asupra acestei soluții, pentru că fără a lua în seama realitatea materiei, așa cum este prezentă aici și acum, speculațiile spirituale și psihologia sunt simplă frecție la picior de lemn.

sâmbătă, 19 martie 2016

Divina rugăciune „Vreau să iubesc”

Îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri. 17 octombrie 2012. Singur, prin pădurea de la poalele mănăstirii Cetățuia, răvășit de conștientizarea ratării corpului de lumină, cu acel sentiment monstruos de distrugere și autodistrugere de care v-am mai vorbit în „Căderea unui zeu”, această rugăciune a izbucnit din mine ca un vulcan incandescent pe care natura divină mi-a dat-o ca să mai pot trăi. Am înregistrat-o pentru prima dată în acea zi și de atunci  o rostesc adesea seara și dimineața ca rugăciune călăuzitoare. Fiind influențat pe atunci, asemeni majorității oamenilor, de un profund subconștient animalic primit de la strămoșii noștri din negurile timpului, am realizat că fără a înlocui aceste instincte cu dragostea și conștiința nu mă voi izbăvi niciodată de animalitate.
Astăzi vorbind cu Sinele meu superior - natura divină care există în posibilitățile noastre și pe care uneori, într-o anumită stare de puritate sufletească o contactăm, i-am zis: Doamne, tu știi că rugăciunea pe care mi-ai dat-o s-a activat în mine și nu există ființă pe care să nu vreau să o îmbrățișez și căreia să-i ofer toată dragostea și ajutorul meu. Dar, Doamne, poate ar fi trebuit să mă lași să adaug și cuvintele „Vreau să fiu iubit”, căci în ciuda tuturor eforturilor mele oamenii nu mă plac și nu vor deloc să mă asculte…
În acest monolog cu natura mea divină, a omului cu Dumnezeu, a persoanei cu Ființa, a Sinelui inferior cu Sinele superior, oricum  vă veți fi obișnuit să spuneți acestora, mi-am pus sufletul la picioarele divinității și am rugat-o să mă lumineze. În felul său direct și nepretențios, detașat de orice plăsmuire inventată de mintea omenească, Dumnezeu mi-a răspuns astfel: Tu știi că fiecare om în parte prin Sinele său este creatorul universului și el este identic cu Ființa mea. Tu știi de asemenea ca poți activa ceva numai dacă acel lucru pleacă din Sinele tău. Când ai cerut dragoste pentru toți oamenii și toate ființele eu ți-am dat aceasta rugăciune și posibilitatea de a transforma cuvântul în faptă, dar era inutil să mă rogi să-i fac pe oameni să te iubească, pentru că acest lucru este numai în posibilitățile persoanei lor. Doar ei își pot activa iubirea pentru tine, divina iubire care vindecă, aceasta este alegerea lor și nimic nu poate încălca legea liberului arbitru, nici măcar cea mai fierbinte rugăciune. De fapt acesta este motivul pentru care eu nu răspund adesea la rugăciunile oamenilor - ei îmi cer ceva ce nu depinde de ei, ci de alții.
Dar eu îți dau o veste mare, în cele din urmă oamenii te vor iubi așa cum ești, pentru că tu ești o ființă autentică care m-ai realizat pe mine în propria ta ființă. Când vor înțelege această rugăciune și magia pe care ea poate să o aducă sufletului, fii sigur că te vor iubi cu sinceritate și te vor asculta. Lasă legile universului să curgă precum le-am hotărât eu, Ființa neconstrânsă de timp și de spațiu, căci eu pot fi concomitent aici și la sfârșitul timpului și știu cu certitudine tot ce este mai bine pentru orice ființă. Hotărârile mele sunt de fapt hotărârile voastre ca rezultat al propriilor voastre experiențe...Tot ce se petrece este exact ceea ce trebuie să se întâmple ca acest univers să rămână funcțional. Suferința și decepția există numai în minte, liniștește-ți mintea! Umple-o cu dragoste și totul va fi ușor.

Această rugăciune mi-a intrat deja în instinct și cu drag o rostesc deseori seara și dimineața. 

Doamne, vreau să iubesc!
Vreau să iubesc şi să vindec, vreau să trăiesc în dragoste!
Atât timp am trăit fără iubire, atât timp am tremurat în întuneric, atât timp am suferit și am suferit încât totul s-a făcut întuneric și frica aproape m-a răpus
Acum vreau să iubesc, Doamne, vreau să iubesc fără nici o condiţie, vreau să mângâi orice făptură, vreau să strâng în braţe orice fiinţă, vreau să reînvii orice inimă, vreau să bucur orice suflet, vreau să luminez orice trup, vreau să bucur orice privire!
Vreau, Doamne, să iubesc şi să fac bine, vreau, Doamne!
Uită-te la mine, Doamne, ființa mea divină, și fă ca această minune să devină realitate!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu