tag:blogger.com,1999:blog-16485571987266684762024-03-19T07:40:41.783+02:00Drumul spre înțelepciuneThe road to wisdomConstantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comBlogger25125tag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-54846638219976235602016-03-24T12:36:00.052+02:002024-01-26T22:19:37.303+02:00Fii o bucurie pentru tine însuți<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Buddha spunea: Fii o lumină pentru tine însuți! Aș mai adăuga: Fii o bucurie pentru tine însuți! Caută în adâncul ființei tale motive de dragoste și respect față de sine, caută printre lucrurile aparent mici, pentru că acolo vei găsi măreția Divinității ce locuiește în tine! Nu te mai uita la chipul pe care ți-l arată oglinda, la titluri sau recunoașterea oamenilor! Majoritatea celor cu care te-ai întâlnit în viața aceasta au avut o înțelegere redusă și nu s-au preocupat aproape deloc de evoluție. Recunoaște că și tu ai făcut la fel, dar în acest moment, chiar în această clipă, încearcă să-ți îndrepți coloana vertebrală. <br />Rudele ți-au oferit lecții de comportament la care tu păreai mereu corigent, șefii au fost mai întotdeauna poruncitori și te-au amenințat mai mult sau mai puțin voalat, psihologii ți-au dat indicații care de care mai prețioase, dar puțini s-au apropiat de adevărul inimii tale. Iar acest adevăr este următorul: toate cuvintele sunt literă moartă dacă conștiința și energia ta este blocată în sferele joase! În spatele unor porți de plumb stă sufletul tău închis și nimeni nu-i poate vedea lacrimile! De aceea tu mai înainte de toate caută să deschizi ușa acestor planuri joase și încearcă să te ridici în cele înalte. <br /> Astfel se ajunge la Kundalini - arta transformării întunericului în lumină și a slăbiciunii în putere. Ai luat ca pe un amănunt această învățătură și i-ai crezut doar pe cei care te-au îndemnat spre gândire și cuvinte înflorite, devenind pe nesimțite adeptul acestei monstruoase căi psihologice care zăpăcește cumplit astăzi lumea. <br /> Nu de mult am citit pe un site de socializare o chemare la întâlnirea cu un scriitor care părea să promită foarte multe. Printre cei care făceau comentarii pro și contra mi-a atras atenția cuvintele unui om foarte descurajat care sunau cam așa: „Dar pe mine cine mă învață cum să-mi recapăt încrederea în sine după stricăciunile ce mi le-a făcut un fals maestru?” <br />I-aș răspunde următoarele: Doar sinele tău te poate învăța! Ai nevoie însă de multă energie ca să te ridici din lumea joasă a fricii. Conectează-te cu Dumnezeu prin această minunată proprietate numită lumină și acceptă-l ca unic maestru. Luptă pentru viața ta, deschide-te cu dragoste către lumea întreagă, dar nu-i mai lăsa pe ignoranți să-ți dea lecții. De fapt aceștia nu sunt decât formele materializate ale slăbiciunilor și ignoranței din tine. Căderea la dispoziția simțurilor este la fel de firească ca și gravitația, evoluția spre ființa ta reală presupune însă luptă împotriva curentului și efort.<br /> A căuta printre lucrurile aparent mici motive de respect față de sine este o idee foarte bună. Trezirea este un șoc care nu poate să reziste în această lume fără o imensă energie. Nu te mulțumi doar cu un impuls trecător; mulți oameni se opresc la atât și cred că au cunoscut Divinitatea. Energia care te-a trezit trebuie sa rămână mereu activă, să crească și să te conducă neabătut înainte. <br /> Îmi amintesc că la începutul trezirii mele spirituale simțeam Energia Kundalini prin coloana vertebrală ca și cum aș fi fost electrocutat. Acesta e un semn sigur că ea urcă spre soarele care se conturează în creierul uman. <br /> Eu nu mă adresez în acest articol celor abia veniți în subregnul uman, ci mă adresez celor deja pregătiți, plini de durere și lacrimi, cei care au cunoscut de nenumărate ori înfrângerea, care au experimentat până la refuz penibilul și stupidul, care au fost dezamăgiți de milioane de ori de falsitatea societății umane, care au fost părăsiți de rude și prieteni, care au meditat și au pătruns în cele mai adânci smârcuri ale firii; doar lor mă adresez și doar pe ei pot să-i ajut. </span><div><span style="font-size: medium;"><div>Fiți o lumina pentru voi înșivă, în cel mai propriu sens al cuvântului, prin trezirea Energie Kundalini - Energia Telurică a Pământului. Când această energie și Energia Cerului se unesc în creierul uman se produce minunea de a deveni conștient de Sine. </div><div><div style="font-size: medium;"><span style="font-family: times; font-size: medium;">Fiți o lumina pentru voi înșivă, în cel mai propriu sens al cuvântului, prin trezirea Energie Kundalini! Fiți o bucurie pentru voi înșivă dacă ați ajuns aici, fiindcă vă așteaptă sărbătoarea uniunii cu Ființa, pacea și puterea pe care nu le-ați găsit nicăieri printre firele de praf ale lumii acestea.<br /><div><br /></div></span></div></div></span></div><div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;">***</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>PS. </div><div>Deși știu că ideile mele nu pot fi populare deoarece solicită controlul simțurilor, austeritate și un efort constant pentru dezvoltarea cunoașterii de sine îmi fac datoria față de viață și încerc să le fac cunoscute. Dacă credeți că merită și sunt în asentimentul dumneavoastră vă rog să le distribuiți prin e-mail, WhatsApp sau rețelele de socializare către prieteni. Toate blogurile și articolele mele vă stau la dispoziție. </div><div><br /></div><div><div>Dincolo de observațiile mele mai puțin conformiste rezultate din contemplarea lumii cu proprii mei ochi și nu ai altora, în toate scrierile mele există invitația spre un mod de viață sănătos însoțit de autocontrol și înțelepciune. Ori de câte ori văd oameni în jurul meu care își trăiesc viața cu inconștiență, consumând cu preponderență alimente de origine animală, emoțiile negative mă lovesc cu putere și nu mă simt bine deloc. Tot ce-mi doresc în acele momente este să plec cât mai departe de oameni pentru a nu mai avea sub ochi chipul inconștienței. Din fericire speranța și răbdarea îmi vin mereu în ajutor și nu pot concepe o izolare permanentă de ei.</div><div><br /></div><div>Cea mai importantă proprietate a plantelor este că ele păstrează lumina chiar și după ce sunt recoltate. Alimentația exclusiv pe bază de plante contribuie semnificativ de dezvoltarea abilităților spirituale ale omului dar nu este suficientă. Pentru o evoluție reală către conștiința de Sine (sau conștiința Divină) mai e nevoie în egală măsură de meditație și rugăciune.</div><div><br /></div><div>Totul în această viață se rezumă la o alegere. Prin alegerea unui mod de viață sănătos puteți evita multe regrete viitoare. </div><div><br /></div><div>Nu vă distrugeți de dragul poftelor! Distrugeți poftele de dragul sinelui!</div></div><div><br /></div></span></div></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-78270068232437750972016-03-17T15:52:00.016+02:002023-04-05T09:40:18.758+03:00Ce este Sinele?<span style="font-size: medium;">(în română, mai jos)<br /><br />What is the Self?<br /><br />When we speak of the Self we need not think of religion or mythology at all, for the Self is exactly what the word says - the wellspring from which everything is born when it manifests and at the same time its shelter when it no longer manifests.<br />No doubt it is quite difficult for our minds accustomed to dimensions to conceive of anything dimensionless and to understand the true nature of the Self. I will now refer to the most truthful theory about the creation of the universe conceived by humans, namely the Big Bang theory. It tells us that many billions of years ago, the universe was born from a practically volumeless fragment but with enormous mass through an explosion. Many of you, if you accept this theory, imagine this fragment floating somewhere in an empty and dark space. You are inclined to see things as if space had already been created, not understanding that the Big Bang not only gave birth to matter, but also to the space-time that goes with it. It's an effort the mind can hardly make, which is why most people give up trying to understand. But understanding is the apex of wisdom and inner peace, and where we don't understand even the smallest aspect of reality, it's like having a very sophisticated space shuttle, which we built with a lot of effort and suffering, but which explodes whenever we want to launch it into space, because of an oring of a few millimeters!!! <br />There is no piece in the cogs of wisdom, no matter how small it may seem that is not important. Understanding is a matter of life and death in the truest sense of the word, for whenever we are born and don't understand enough for the plane we are in it is like a game over, having to start again and again.</span><div><span style="font-size: medium;"><span>Here's what else people need to know about the Big Bang theory for their understanding to be complete. Space and time do not exist until they are observed, in other words, the universe needs an observer to come into being. That observer is here and now and it is you.</span><span> All manifestation arises from a point considered to be of enormous mass and minute volume that lies within you and is called Self. All manifestations of life are as you have constructed them and can be changed as you wish. There is no standard universe, there is only a universe of perceptions, and that is the only true one.</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>For me it is very clear that the Self means pure potentiality from which an object is created, while at the same time it is its shelter when it no longer manifests. The central point (or center of gravity) of any object is not in itself, but in the being that observes it. There are not multiple Selves, because without time and dimension it is in you when you observe me and it is in me when I observe you. Here, in the center of your body, from a point considered of immense mass and infinitesimal volume, the universe is created at every moment when you observe something and ends when you cease your observation.</div></span></div><div><span style="font-size: medium;">Knowing this fact and believing it beyond all doubt, nothing will prevent you from generating from your Self organic tissues, objects, oceans, planets, etc. All we lack to succeed is faith in the Self as the source of all that we see.</span></div><div><span style="font-size: medium;">Although it seems paradoxical, all religions urge us towards faith in the Self, but in a roundabout way, for to unite with God is to unite with the Self that is in the one who worships his divinity. By the direct or indirect path man reaches the Self, becouse he cannot reach anywhere else. Any other solution is unsound, because in infinite time and in flexible space it ultimately shows its vanity.<br />The Self cannot be located in the body or anywhere in the universe. Although it is everywhere it is nowhere. Body consciousness is not the same as Self-consciousness. In fact the visualisation of a point or an organ of the physical body is to be avoided because it affects the functions of the instinctive centre. If you want to see yourself visualize the whole! Encompass the whole universe in one view! Go from the point you have likened yourself to the totality you are!<br /><br /><br /><br />Ce este Sinele?</span><div><span style="font-size: medium;"><span><br />Când vorbim despre Sine nu trebuie să ne gândim deloc la religie sau mitologie, căci Sinele este exact ceea ce spune cuvântul - izvorul din care se naște orice lucru când se manifestă și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă.<br />Fără îndoială este destul de greu pentru mintea noastră obișnuită cu dimensiunile să conceapă ceva fără dimensiuni și să înțeleagă adevărata natură a Sinelui. Am să apelez în cele ce urmează la cea mai veridică teorie despre creația universului concepută de om, anume teoria Big Bangului. Ea ne spune că în urmă cu multe miliarde de ani universul s-a născut dintr-un fragment practic fără volum, dar cu masă enormă, printr-o explozie. Mulți dintre voi, dacă admit această teorie, își închipuie acest fragment plutind undeva print-un spațiu gol și întunecat. Sunteţi înclinaţi a vedea lucrurile ca și cum spațiul ar fi fost deja creat, neînțelegând că Big Bangul nu a născut numai materia, ci și spațiul-timp aferent. Este un efort pe care mintea cu greu poate să-l facă, drept pentru care cei mai multi dintre oameni renunță la efortul de a înțelege. Dar a înțelege este punctul de căpătâi a înţelepciunii și liniştii interioare, iar acolo unde nu înțelegem, fie și cel mai mărunt aspect al realității, este ca și cum am avea o navetă spațială foarte sofisticată, pe care am construit-o cu mult efort și suferință, dar care explodează ori de câte ori vrem s-o lansam în spațiu, din cauza unui oring de câțiva milimetri!!! <br />Nu există piesă în angrenajul înțelepciunii, oricât de măruntă ar părea care să nu fie importantă. A înțelege este o chestiune de viață și de moarte în cel mai propriu înțeles al cuvântului, căci ori de câte ori ne naștem și nu înțelegem suficient de mult pentru planul în care ne aflăm este ca un game over, trebuind să o luăm iarăși și iarăși de la început.<br />Iată ce ar trebui să mai știe oamenii în plus faţă de teoria Big Bangului ca înțelegerea lor să fie completă. Spațiul și timpul nu există până ce nu sunt observate, cu alte cuvinte ca să se nască universul are nevoie de un observator. Acel observator este aici și acum și ești chiar tu. Orice manifestare se naște dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim care se află în interiorul tău și se numește Sine. Toate manifestările vieții sunt așa cum le-ai construit tu și pot fi schimbate așa cum vrei tu. Nu există nici un univers standard, ci există doar un univers al percepțiilor, și acela este singurul adevărat.<br />Pentru mine este cât se poate de clar că Sinele înseamnă potențialitatea pură din care se creează un obiect și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă. Punctul central (ori de greutate) al oricărui obiect nu este în el însuși, ci în ființa care îl observă. Nu există mai mulți Sine, căci neavând timp și dimensiune el este în tine când mă observi tu și este în mine atunci când te observ eu. Aici, în centrul trupului tău, dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim, universul se creează în orice clipă în care tu observi ceva și se sfârșește când tu îți încetezi observația.<br />Cunoscând acest fapt și crezându-l mai presus de orice îndoială nimic nu te va împiedica să generezi din Sinele tău țesuturi organice, obiecte, oceane, planete, samd. Tot ce ne lipsește pentru a reuși este credința în Sine ca izvor al tuturor lucrurilor pe care le vedem.<br />Deși pare paradoxal toate religiile ne îndeamnă spre credința în Sine, dar pe o cale ocolitoare, căci a te uni cu Dumnezeu înseamnă a te uni cu Sinele care se află în cel care își adoră divinitatea. Pe calea directă sau indirectă omul ajunge la Sine, căci în altă parte nu poate ajunge. Orice altă soluție este neserioasă, pentru că în timpul infinit și în spațiul flexibil ea își arată până la urmă deșertăciunea.<br />Sinele nu poate fi localizat în corp sau undeva în univers. Deși se află pretutindeni el nu se află nicăieri. Conștiința corporală nu este același lucru cu conștiința de Sine. De fapt vizualizarea unui punct sau a unui organ al corpul fizic trebuie evitată pentru că afectează funcțiile centrului instinctiv. Dacă vrei să te vezi vizualizează totalitatea! Cuprinde tot universul într-o singura privire! Treci de la punctul cu care te-ai asemănat la totalitatea care ești!</span><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-80085041513443384672016-03-13T12:27:00.097+02:002024-01-14T13:54:13.595+02:00Aventurile lui Deryzor ( cartea revizuită)<div><br /></div><div><div><span style="font-size: medium;"><div><br /></div><div><div style="font-size: medium;"><div><span style="font-size: medium;">Tatăl şi fiul</span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br /><div>— Ce te roade fiul meu? rosti Dumnezeu, clătinând din cap în sens cât se poate de metaforic, deoarece, vă dați seama, el nu putea să aibă cap ca toate capetele, în pericol uneori să se spargă. El a fost destul de precaut dintotdeauna și nu s-a afișat niciodată în vreun fel, mai cu seamă cu această ordinară podoabă. </div><div>- Iar te văd întunecat de parcă ți-ar face plăcere să suferi. La fel de mult ca soarta fratelui tău mă preocupă soarta ta și dacă aș putea să-ți șterg măcar și pentru o clipă întunecimea din privire aș face orice, numai să nu pun în pericol echilibrul vieții și al universului. Știu că vrei să mă convingi de dreptatea acțiunilor tale... După cum văd iarăși vrei să discutăm pe marginea acestui subiect... Nu vreau să adaug tristețe mai multă inimii tale sfâșiate, suferința ta e cea mai mare pedeapsă pe care ai dăruit-o lumii și cu ea te hrănești zilnic cu nesaț. Spune-mi dar ce te roade, căci văd, după săbiile pe care le scoți din ochi, că la celelalte focuri care te ard s-a mai adăugat unul.</div><div>— E vorba de robul tău, Deryzor, tată. Mi-ai lăsat lumea s-o pun la încercare în fel și chip, ai spus că nu mă vei obstrucționa cu nimic…</div><div>— Cum așa fiul meu?! L-am binecuvântat eu pe Deryzor mai mult decât pe ceilalți oameni? Ai fost de față la nașterea lui. Am făcut eu ceva deosebit?… Pământul se învârte după legile tale. Încă de la început ți-am spus că nu o să mă amestec în creația materială, căreia eu nu i-am prevăzut nicio noimă. Dar tu te-ai încăpățânat, ca de obicei, și ai spus că îmi vei demonstra că există ceva superior vieții în Sine. Am văzut cum ai tresărit când Deryzor s-a născut. Dar am făcut eu să fie vreo tresărire în ceva?! Parcă ai vrea să-mi spui că eu sunt vinovat că în sistemul tău s-a strecurat o eroare și din nebuneasca lui complexitate, întru totul după voia ta, ai ajuns să greșești.Tu știi că expresia "robul meu" este o metaforă. E chiar viața mea care a coborât în creație prin cel născut din mine și tu în acest sistem ești stăpâna ei.</div><div>— Mă enervează la culme orice discuție cu tine. De câte ori plec de la tine jur să nu mă mai întorc niciodată. Cu o furie nebună extind cosmosul cât mai departe de sine și-l împroșc spre depărtări, în particule nenumărate. Eoni fără număr concep stratageme cu care să te prind în greșeală…</div><div>— Fiul meu, de ce te chinui?! Înțelege că greșeala există numai în mintea ta încărcată de gânduri negative. Eu sunt spirit pur. Unde ar putea să stea în mine greșeala?!</div><div>— Spui că nu ești amestecat în menținerea echilibrului cu care Deryzor străbate creația. Dar cum face? </div><div>— Ți-am spus de atâtea ori că Spiritul vieții nu poate fi șters. Când binele și răul se anulează prin echilibru perfect apar oameni ca Deryzor. Mă acuzi pe mine pentru neajunsurile tale, dar să știi că nu eu am făcut asta. Acțiunea ta face ca lucrul acesta atât de rar în univers uneori să se întâmple.</div><div>— Răbdarea lui mă face să disper. Nu-mi place să-ți cer, dar oricine poate greși o dată. Îl voi lăsa în pace pentru totdeauna dacă mi-l dai să-l mai nasc o dată. Orice greșeală are o rezolvare!... Știu de ce și-a păstrat spiritul pur acest om atât de special. Fratele meu i-a dat binele în creație cât a vrut, eu i-am dat răul cât am putut. Știi că nu protejez pe nimeni și nu iert nimic. Dar, ce Dumnezeu! cum s-a întâmplat ca dintr-atâtea numere câte conține infinitul, eu să-i dau răul exact cât fratele meu i-a dat binele, astfel încât dualitatea să se anuleze și el să tindă spre Spiritul pur?! Dacă eroarea asta se mai repetă se prăbușește universul meu... Știu că fratele meu coboară adesea pe Pământ să-i învețe pe oameni dragostea, sentiment pe care eu nu l-am simțit niciodată și nici nu cred că există. Eu cred că ceea ce numiți voi dragoste este o dorință a simțurilor și atât. Pe el l-ai convins, dar pe mine, nu!</div><div>— Dragul meu, scuturăm iarăși praful de pe cărțile vechi. Ți-am dat libertate maximă, căci eu nu am nici un motiv să constrâng. Ai tulburat prin vicleniile tale chiar și mintea credincioșilor mei pentru scurt timp. Ai spus despre Iov că este robul meu și mi se închină numai din interese materiale. Dar el nu era robul meu pentru că eu nu am nevoie de robi. Dar oamenii, în schimb, au nevoie de un Spirit personificat și protector care să le ofere încredere în inima lor.</div><div>— Ha, ha, râse fiul drăcește, m-am amuzat copios atunci și citesc cu plăcere infernală acea parabolă, mai ales acele fragmente în care eu am strecurat minciuna, șoptind-o la ureche scriitorului biblic.</div><div>— Mda, ai înșelat oamenii cu o perversitate demnă de tine, încurajându-i să se închine pentru a fi răsplătiți material. I-ai făcut tot mai încăpățânați și mai dificili, amestecând lucrurile în oale otrăvite, înșelându-i cu plăcerile simțurilor. Acum ce mai dorești?! Spune-mi deschis, căci știi că trăiești pe suportul meu și dacă vreau oricum pot afla.</div><div>— Da, eu știu că tu nu poți fi păcălit, de aceea, franc, îți voi spune ce vreau.</div><div>A fost ușor să păcălesc atunci lumea. Aproape nimeni nu s-a întrebat de unde am apărut eu. Proștii au crezut că am apărut din ceva ce nu este din tine. Mă bucur totuși că eu i-am educat pe proști, unul pentru altul. Au citit printre rânduri și s-au mulțumit cu firimiturile pe care eu le-am lăsat să cadă.</div><div>Povestea este consemnată și în ceea ce se numește acum Chandogya upanishad, unde tu, sub numele de Prajapati, ca părinte al vieții, i-ai instruit pe demoni și pe zei cu privire la cunoașterea sinelui. Bineînțeles, eu sunt de partea demonilor și cred în continuare că trupul este sinele, ceea ce voi încerca în viitorul omenirii să dovedesc prin cercetarea științifică asupra materiei și prin confortul oferit de tehnologie. În fine, în strategia mea s-a strecurat o eroare, dar am să o repar cumva. Am descoperit o metodă nouă de a-i deturna pe oameni de la calea ta și de a le înnebuni mintea la fel de mult că drogurile și alcoolul numită internet, în special prin dependența de social media, jocuri video, jocuri de noroc și pornografie.</div><div>Oricum ei dintotdeauna au căutat comoditatea și s-au învelit în puf într-o beție de simțuri confuze. Nici măcar nu s-au întrebat cum cineva poate să facă ceva dacă nu are acea capacitate dată de Spirit. Au crezut că stoicismul și puterea lui Iov de a suferi toate dezastrele sunt realizări materiale și de atunci au început și mai cu foc de la mine din iad să-și fardeze chipul și persoana. Au văzut o realizare acolo unde nu ar fi fost decât intervenția divinului, în slăbiciunea lui eventuală, de a fi părtinitor în susținerea creației materiale, creație care se învârte în jurul propriei sale axe imaginare și în afară de susținerea mea nu duce la nimic. Nu le-a fost evident că era vorba de credința în propriile lor iluzii. Nu le-a fost evident că Iov nu ar fi putut rezista decât dacă tu nu i-ar fi dat putere să o facă. Iar răsplata pe care a primit-o, conform poveștii, a fost de tot râsul. Zice-se că tu l-ai binecuvântat, ca răsplată pentru credința lui, cu și mai multă materie, cu alte soții și alți copii cu care să-și îmbete simțurile, neștiind, sărmanii, că tocmai din această cauză ființa omenească nu-și poate regăsi liniștea sufletească, din cauza iadului care o arde și care naște drumuri noi și coordonate nenumărate...</div><div>—Da, rosti Dumnezeu, te-am lăsat să faci ce vrei pe suportul vieții, așa cum am promis, pentru că e un pas înainte chiar să te bucuri de răutate. Dacă fratele tău este bucurie, ori de câte ori te poți bucura de ceva lucrezi împreună cu el și mai există speranța de a renunța și de a te întoarce acasă.</div><div>— N-am epuizat toate coordonatele existenței, tată, mai sunt o groază de posibilități prin care mi-am pus mintea să caute. E adevărat că sunt obosit, dar ura îmi dă energie să mă ridic iar și iar. Oamenii încă nu știu ce e răul! O să-i fac să regrete amarnic că nu s-au închinat în fața mea! E ca dracu'!, pardon, e așa ca mine, deși stăpânesc întreaga materie nu pot face ca Spiritul tău să mă îndreptățească. E atât de greu pentru tine să înțelegi că eu sunt puterea pe Pământ?! Lasă-mă pe mine să conduc, eu sunt energia creatoare, eu sunt viitorul!</div><div>— Uită-te ce spui, fiule. Te-ai îndrăgostit de durere și nu poți să concepi viața fără ea. Dar viața nu e durere. E adevărat, nu e nici bucurie permanentă pentru că astfel ar deveni plictisitoare. Viața este ceea ce este, frumoasă, curgătoare și eternă. Acceptă asta!</div><div>— Nu! vui năprasnic Răul, înnebunit de prea multe gânduri care se băteau cap în cap, cum li se întâmplă tuturor celor care gândesc prea mult. Nu înainte de a îndrepta greșeala pe care am făcut-o cu Deryzor! Mai mulți ca el și lumea îmi va vrea binele când eu, dintotdeauna, am vrut să-mi vrea răul. Riposta pe care oamenii au dat-o răului a fost energia prin care eu am trăit. Fără lupta împotriva răului eu ajung dezarmat, fără să fiu ucis mereu cu ură extremă eu nu mă pot naște în ființe tinere, care să mă ducă mai departe.</div><div>— Și ce ai de gând să faci? îl întrebă Dumnezeu pe cel care de o veșnicie suferă mereu din cauza dorințelor sale pătimașe. Vrei să-l deposedezi și pe Deryzor de toate bogățiile lui? spuse Dumnezeu, râzând părintește. Vrei să-i iei hainele de pe el?! Vrei să-i iei banii și bogățiile pe care oricum nu le-a avut niciodată?! Ce vrei să-i iei bietului Deryzor?</div><div>— Nu! Să fiu al dracului, dacă vreau să-i iau ceva!</div><div>— Nu vrei să-i iei nimic?! spuse Dumnezeu, râzând părintește. Atunci pur și simplu devii bun. Renunți?!</div><div>— Ba nu, n-ar mai fi mintea mea o drăcie dacă n-aș mai avea soluții în tolba mea cu săgeți otrăvite.</div><div>— Hm, clătină Dumnezeu din capul său metaforic, defel de vreo culoare sau formă. Atunci ce vrei să faci?</div><div>— Ce vreau să fac?… Vreau să-i dau de toate, cele mai dulci lucruri și nenumărate, așa cum n-am dat nici mamei dracului, care numai în cazul meu special este creația mea. Am greșit că lui nu i-am dat nimic! El este unul dintre aceia care a învățat să nu-și dorească nimic pentru a fi fericit, și s-a bucurat când i s-a luat. Așa ceva nu am putut să concep! Nu am mai întâlnit om care să nu se înfurie din cauza lipsei, n-am mai întâlnit om care să nu te înjure măcar în cele mai ascunse unghere ale minții sale de greutățile pe care le trăiește. Atunci când oamenii au făcut-o m-au socotit una cu tine și am fost satisfăcut. Se rugau la mine să le dau diverse bunuri și mă numeau cu numele tău. Voiau copii, aur, dolari, câștiguri la loto, curve, soții de același sex… Doamne! Cât am mai râs! Clocoteam de hohote înfundate ca sângele care gâlgâie în gâtul unui porc înjunghiat. Simțeam clar lama cuțitului intrând în gâtul sau inima omului în care mă aflam și mă bucuram nespus de această durere enormă. Dar cu Deryzor am dat greș. L-am considerat prea prost și această tendință desigur s-a răspândit prin toți oamenii. Și când colo ce să vezi?! El a început să planteze florile vieții prin iadul meu. I-am dat răgaz să mediteze neobstrucționat iar el a dăruit nimicului fericire sau, cel puțin, un echilibru care nu exista în planurile mele. Îți dai seama ce înseamnă asta? Recunoașterea faptului că se poate trăi numai cu spirit, zdruncinarea muncii mele de o eternitate, victoria ta asupra mea. </div><div>Ştii ce înseamnă fiul care nu își poate depăși tatăl? Moartea minții, încetarea rațiunii ei de a exista…</div><div>— Ciudat de încurcată mai e mintea asta a ta, pe care nu o invidiez deloc, spuse Dumnezeu cu mirare. Așadar ce vrei să faci cu bietul Deryzor, mai concret? Nu am de ce să-l apăr pentru că el este o idee, știi bine. El nu poate muri în realitate, ca orice ființă vie, dealtfel, căci fiecare reprezintă doar o idee în materie.</div><div>— Pentru prima dată eu, cel care iau, am să dau, răspunse dracul, simțuri încinse ca jarul pe care stă bărbatul cel mai viril înconjurat de cele mai frumoase femei, bani pe care nici cei mai dăruiți bancheri muncii lor nu ar putea să-i numere vreodată, copii frumoși și mulți câtă frunză și iarbă, pământuri întinse pe care turmele lui nenumărate să pască pentru ca el să aibă carne să se-ndoape zi și noapte. Orice lucru pe care mintea poate să-l conceapă pentru plăcerea ei îi voi da cu dobândă, tot universul i-l voi oferi să-l străbată în lung și în lat, endorfinele vor galopa prin trupul lui cu o viteză nebună și-i voi da și putere să le ducă, mai abitir decât unul care și-a injectat un sac de heroină…</div><div>— Și ce speri că vei face cu asta?! rosti Dumnezeu, privind țintă la fiul său transformat într-un vulcan de răutate nestăvilită.</div><div>— Nu ți-e clar?! Îl voi face să uite Viața, laolaltă cu ceilalți oameni. Pe orice va pune mâna se va transforma în aur. Îl voi lua încet. Cu afaceri mici îl voi bucura la început. Apoi cu cât mai mari. Îi voi da toate pământurile din Pipera, apoi Manhattan-ul și toată coasta de Est, apoi îi voi da California și pe gigantul Microsoft; apoi Luna, ajungând acolo cu sonda spațială Apollo, cea care nu a ieșit mai mult decât câteva sute de metri în fața unui hangar din deșertul Nevada, apoi îi voi da pe Marte, că-i mai apropiată, pe Jupiter și pe Pluto, să-și facă casă de vacanță unde poftește, galaxie după galaxie îi voi da și în jurul cozii în care se învârte câinele toate viețile își va trăi. Asta vreau să fac, râse cel din Unul născut, drăcește.</div><div>— Eu n-am vrut să te naşti în formă materială, oftă Dumnezeu fără oftică, pentru că el era sigurul care ştia cu certitudine că toate acestea se produceau în minte.</div><div>Şi dracul s-a ţinut de cuvânt. I-a dat lui Deryzor tot ce-a zis și altele pe care încă nu le-a zis niciodată. Și-a amintit tot ce știa și s-a întrecut pe sine, cel care era pe jumătate, și a ajuns bun pe nesimțite, căci era atent doar cum să-și pună planul să funcționeze ireproșabil.</div><div>Apoi s-a uitat spre materie satisfăcut de drăcia lui și l-a căutat pe Deryzor, așteptându-se să-l vadă istovit de griji nenumărate, încâlcit în mlaștinele organice ale pământului, plin de fluide ca în chinurile facerii.</div><div>— Am dat tot ce-am putut!, și-a zis el. Creația mea acum trebuie să fie desăvârșită! Și și-a eliberat privirea asupra întregii existențe, așteptându-se să o vadă mai mare decât a putut să o vadă vreodată.</div><div>E important să-l văd pe Deryzor captivat de plăcerile puterii într-o beție în afară căreia să nu mai fie nimic, sau apăsat de cele mai negre griji cu privire la viitorul său pe tronul puterii. Important este că el să fie captat cu desăvârșire de gândirea sa, își spuse dracu’, și să fie pe deplin dăruit acțiunii. Stai tată lângă mine, să-mi vezi desăvârșirea, spuse el către Dumnezeu. O viață de om pentru noi e doar o clipită.</div><div>— O, dar nu se poate!... Explodez peste univers și-l fac o infinitate de particule inconștiente!... Deryzor nu a devenit nici dependent, nici părtinitor?! Toată creația mea nu i-a fost suficientă?!</div><div>— Fiule, rosti Dumnezeu, te surprinde liniștea?... Ai văzut toată viața lui Deryzor în această clipă și ești descumpănit? Mulți oameni s-au închinat ție, dar așa cum binele pe Pământ nu poate fi veșnic, tot așa nici răul nu ar putea vreodată să-i rețină pe deplin. În creație le lipsește libertatea, și fără libertate totul este nimic. Te miră atitudinea lui Deryzor? El caută libertatea Spiritului pur care numai în mine se găsește. Oricât te vei chinui nu vei putea determina niciodată scânteile vieții să te slujească pentru totdeauna. Nu uita că ei înainte de toate sunt spirit liber, asemenea mie, și în Spirit tind să se întoarcă.</div><div>Atunci pentru prima dată în existența sa diavolul a tresărit și pentru că în această lume materială aproape totul este absurd o face în fiecare zi, pentru că veșnicia este făcută din clipe.</div><div>Dar Dumnezeu, Izvorul vieții transcendent timpului, permanent sfânt și curat, care a fost personificat de noi oamenii doar ca să ne putem transmite înțelegerea și emoțiile pozitive în mod inteligibil, nu este supărat pe nimic, nici măcar pe diavol, deoarece el știe că aceasta se află în mintea oamenilor numai din ignorarea Sinelui, Unul. El știe că dracu' există numai pentru cei care cred în el, în conformitate cu mintea lor, cea care le-a creat realitatea.</div><div>Și binele și răul s-au împăcat în acea clipă, în clipa prezentă, pentru că în ea nu există nici conștiința diavolului și nici a mântuitorului, ci doar Conștiința Sinelui, Unul.</div><div><br /></div><div> *</div><div><br /></div></span></div></div></div></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>Deryzor în mijlocul unor probleme domestice </div><div><br /></div><div>De ce se tem oamenii când se tem, se întrebă Deryzor. Am să las toate treburile în grija câinilor și am să pornesc în căutarea locului unde se naște teama. Se spune că cea mai înaltă datorie a omului e să-și ajute semenii.</div><div>Dacă nu am să mai muncesc ca să-i hrănesc sau să le construiesc case, dar totuși am să le arăt unde se află bârlogul fricii, oare așa am să le fiu mai puțin de ajutor? Nădăjduiesc că nu, de aceea, ca să nu iau frica cu mine, voi porni fără lucruri prețioase în această vitală călătorie.</div><div>— Dar ce vei mânca? îl întrebă un motan care stătea cu burta la soare, după ce tocmai se îndestulase cu un vrăbioi care, pierzându-și capul după mândre, și-a pierdut până la urmă și restul trupului pe gâtul motanului.</div><div>Eu, zise motanul, nu găsesc o plăcere mai mare decât să mănânc bine și să dorm bine. Oamenii sunt niște ființe ratate pentru că mănâncă pe fugă și dorm pe apucate…</div><div>Un câine puricos, care tocmai trecea pe lângă casa lui Deryzor, amintindu-și de toate scuipăturile luate de la alte pisici, cu care el ar fi vrut doar să comunice amiabil, hotărî subit că flecăreală nu e bună și dădu buzna asupra motanului cu tot ce avea el mai ascuțit.</div><div>— Miau, miau… cu chiu și vai scăpă săracul cotoi din colții câinelui și se aciuă într-un copac să-și lingă rănile, ca un erou ce fugise de pe câmpul de luptă, deși cărțile de istorie nu urmau să consemneze asta.</div><div>— Măi, măi, ce câine mitocan! Habar nu are de bunele maniere, începu el să comenteze cu obidă.</div><div>Vrăbiile, logodnicele pițigoiului, nefericite din cauza morții premature a sus numitului vrăbioi, săriră cu un potop de injurii asupra motanului.</div><div>— Lighioană nesuferită! Nu ți-a fost milă de sentimentele noastre rămase acum fără reper! Tu vorbești de bunele maniere?!… Sta-ți-ar în gât ciocul și ghearele lui John și arză-te-ar viermii pe care i-a ciugulit de la începutul vieții lui! Știi tu că el a venit tocmai din Anglia pentru noi, iar tu la-ai înghițit mișelește!… Crezi că era vreun prost care nu a știut să-și păzească spatele?! Nu, el era un gentleman născut în cartierul Chelsea din părinți aristocrați, iar tu l-ai crăpat ca un nesimțit pentru că nu se aștepta la o ispravă ca asta, deoarece pisicile de acolo mănâncă numai mâncare de la supermarket și poartă fundițe roșii… Haram de capul tău, cotoi răpciugos, și încă te mai plângi că prea onoratul câine nu te-a atenționat că urmează să te flocăie?!</div><div>— Miau, zise motanul, lingându-și rănile, ce vină am eu că pe mine nu mă hrănește nimeni cu delicatese de la cutie?! Dacă s-ar fi găsit și pe aici vreun om care să fi ajuns aristocrat cu sânge albastru imediat după ce a coborât din copac, eu nu l-aș mai fi mâncat pe bietul John. Așa că nu mai dați vina pe mine…</div><div>— Dar pe cine s-o dăm, arătare? Se vede că nici măcar nu te uiți la televizor. Dacă nu se găsește repede un vinovat, crainicii nici nu au ce să dea la știri și rămân săracii cu audiența ratată.</div><div>— Lătrați precum câinii, se răsti motanul. Faceți-vă o casă ca oamenii și răcoriți-vă deschizând ferestrele! Mai dați-mi pace că o să vină acuși fratele lui John…</div><div>Păzea, își zise Deryzor, trebuie să plec cât mai repede de aici, deoarece este foarte posibil să mă găsească pe mine, omul, vinovat de toate neajunsurile lor și zău dacă aș putea să le contrazic.</div><div>Și iată așa s-a tras într-o parte, detașându-se total de zarva din curte și lăsând toate gândurile în urmă.</div><div>Astfel le-a arătat el oamenilor unde se află bârlogul fricii. Cei înțelepți știu asta și nu se mai lăcomesc muncind ca nebunii. Ei își diminuează dorințele și își văd cea mai mare bogăție dăruită de Dumnezeu – sufletul pur pe care îl păzesc de acum cu sfințenie…</div><div><br /></div></span><div><div><span style="font-size: medium;"><br />*<br /><br />Raţiunea unei înfăţişări exemplare</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>În lumea unde frigul și căldura conviețuiesc s-a găsit și Deryzor să-și ia trup, ca să aibă sufletul lui casă. El n-ar fi fost el înșiși fără această faptă. Eul său se referea de fapt la casă, ce era în ea nu putea fi văzut de nimeni.</div><div>Oamenii, născuți după același principiu, treceau prin fața casei lui Deryzor și ca să poată comunica unii cu alții au început să dea nume la tot ce puteau vedea cu ochii ce-i posedau la acea vreme.</div><div>— Acoperișul lui este prea țuguiat, spuse un om care nu de mult se uitase în oglindă și din această cauză a putut face o comparație. Dacă ar fi avut fruntea mai scurtă ochii i-ar fi stat mai bine în cap!</div><div>— Nu e asta cea mai importantă problemă, adăugă un alt om care în dimineața aceea observase că trebuia să-și strângă cureaua cu o gaură mai încolo, deoarece în celelalte nu mai încăpea. Cel mai mult mi-e teamă să nu-l ia vântul. Nu ai cum să apreciezi un om care nu e cât mai lat în spate ca să fie de adăpost altora împotriva vântului. Femeile vor să fie protejate. Niciuna nu va sta cu el dacă nu va mai crește în proprietate.</div><div>— Într-adevăr, și nici nu e greu asta, comenta un altul. E atâta abundență de supermarketuri pline cu de-ale gurii încât te poți face mare cât ai pocni din degete.</div><div>— Măi Deryzor, de ce ești atât de slab și insesizabil?! Nu te simți fără greutate pe Pământ din cauza asta?</div><div>— Ba nu, de fapt mă simt foarte greu. Când vreau să zbor, greutatea pe care o am mă reține.</div><div>— Dar nu e de vină greutatea, frate. Eu cred că îți lipsesc aripile.</div><div>— Da, și eu m-am gândit la asta. Acum de fapt încerc să nu mai cred că îmi lipsesc aripile.</div><div>— Pentru asta ar trebui să-ți schimbi casa, iar Pământul nu-ți va permite asta, spuse un altul cu înțelepciune.</div><div>— Bine spui, dar oricum toată ziua nu facem decât să ne chinuim. Cât ne bate soarele în pălărie, ca să ne întreținem "casa" în stare de funcționare, muncim pe brânci și ea tot se strică. Aerul ne ruginește și apa ne putrezește. Nu vi se pare că o locuim doar ca să avem timp?</div><div>— Adică ar trebui să descoperim ceva cu cât îmbătrânim și drumul care contează este doar cel care te conduce spre înțelepciune?</div><div>— Păi voi ce spuneți, altfel efortul supraviețuirii ar mai fi atât de încrâncenat?</div><div>Și oamenii din jurul lui Deryzor s-au gândit un pic la asta și apoi la ce se gândeau au uitat.</div><div>— Nu zău, e prea slab să fie frumos. Acoperișul lui e prea țuguiat!</div></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br />*<br /><br />Boala frigului</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>Lui Deryzor i se făcu frig și a decis că trebuie să se ducă după lemne.</div><div>Își luă toporul pe care îl primise moștenire de la bunicul său și se afundă în pădure. "Care copac scârțâie mai tare, ca un moșneag căruia i se frâng oasele și cade</div><div>în moarte, pe acela îl voi tăia ca să-mi încălzesc tălpile. Căci de la talpă observ eu că se ridică frigul în sân și hainele nu-ți mai sunt suficiente."</div><div>Merse el cât merse și apoi se opri în fața unui copac falnic.</div><div>— Teiule bătrân, se pare că te-au cam obosit vânturile care și-a făcut cuib în coroana ta. Să știi că am venit să te dobor și să te trimit în lumea celor drepți, după obiceiul strămoșesc.</div><div>— Măi Deryzor, rogu-te, nu mă alege tocmai pe mine. Sunt plin de carii și putregai și ți-aș face mare mizerie prin casă. Apoi nu știu ce plămâni ai tu, dar fumul te-ar sfârși ca pe o prună și ți-ar cădea și hainele și așa prea largi pe oasele tale.</div><div>Ai ajunge de râsul găinilor și te-ar trânti până și cocoșul la pământ cu cântecul său de la revărsatul zorilor. Fii înțelept și ascultă un moș bătrân! Ia la ochi vreo babă din aceea grasă dacă vrei să ai la iarnă căldură în vatră.</div><div>— Cum așa, fârtate?! Doar nu vrei să scormonesc la tulpina vreunei râchite? Amarnică muncă aș mai avea…</div><div>— Nu măi, Deryzorelule, eu vorbeam de o cioată. Oricum a rămas fără cap și n-o mai doare nici în spate cu privire la ce se întâmplă cu ea de acum înainte. Nu e bine să tai un pom care încă mai respiră stând în</div><div>picioare. Și-o creangă verde dacă îi tai nu vezi cum plânge și-l doare?…</div><div>— Mda, mărturisesc că de plâns am văzut cum copacii plâng, dar n-am știut că-i și doare. Eu îi credeam insensibili la asemenea daraveri.</div><div>— Păcatul tău, când un copac plânge înseamnă că-l doare.</div><div>Deryzor tăcu și se îndreptă în direcția indicată de tei. Nu după mult timp ajunse în fața unei frumuseți de cioată, puternic în pământ ancorată. Aici îmi trebuia o cazma și o lopată, zise el pentru sine. Cu toporul n-o să fac decât așchii care o să-mi sară în ochi. Dar nici acasă nu mă duc cu mâna goală să tremur până la primăvară.</div><div>Și se porni el să dea zdravăn cu toporul în cioată cea insensibilă.</div><div>— Haram de capul tău, mai omule, dar cât e pădurea de mare tocmai pe casa mea ți-ai găsit să-ți verși nervii tăi de ființă înghețată?… La puișorii mei nu te gândești? Vor rămâne fără casă și poate îi va înghiți vreun hultan? se răsti la el o pupăză intens colorată.</div><div>— Iertare, coană pupăză, dar nu ai nici număr la casă, nici gaz, nici electricitate… De unde să știu eu că aici e o casă?!</div><div>— Bate la ușă, frate!</div><div>— Dar n-ai ușă!</div><div>— Fiecare bucată de lemn e o ușă! În fiecare bucată de lemn e o casă!</div><div>— În acest caz eu voi îngheța de frig la iarnă…</div><div>— Vei îngheța pentru că te-ai încălzit cu focul transformării, spuse ea clipind din ochi. Fără el nu ai fi știut niciodată de frig...Când l-ai aprins prima dată ai început să te topești și să te transformi.</div><div>Așa își aminti Deryzor de înțelepciune.</div><div>Și n-a mai înghețat de atunci, căci a început să-i țină de cald viața și dragostea lucrurilor din jur, vii toate.</div></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br />*<br /><br />Deryzor parlamentarul</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>Nu se știe din ce cauză o mulțime de oameni din orașul lui Deryzor au venit la el să-i spună că vor să-l aleagă parlamentar.</div><div>— Par la ce? întrebă Deryzor.</div><div>— Parlare la tribună, când îți vine rândul, ziseră ei.</div><div>— Tribuna aceasta are puteri magice? Dacă eu îi cer să facă ceva extraordinar ea chiar poate să o facă?</div><div>— Cam așa, pentru că dintr-un ciocănel bătut în ea când o lege e gata milioane de oameni trebuie să-și schimbe natura veche cu una nouă, și cine nu se acomodează crapă.</div><div>— Dar de câte legi are nevoie omul ca să trăiască bine?! Eu văd foarte puține, într-o săptămână mi-aș termina treaba și m-aș întoarce acasă.</div><div>— Stai că nu e așa, noi te trimitem acolo pentru patru ani, și pentru că nicio lege nu e perfectă deoarece presupune o restricție și o pedeapsă, tu nu vei avea altceva de făcut în această perioadă decât să le dărâmi pe cele vechi ca noi să ne amăgim că cele noi vor fi mai bune.</div><div>— Cum așa, se răsti atunci un om al Puterii, parlamentul nu are nicio noimă și am putea trăi mai bine fără el?! Dacă n-ar fi animale pe străzi, nimic de zis, tare ne-am mai debarasa de politică, dar atâta vreme cât oamenii nu se mai satură de carne, dacă n-ar fi legi ferme și precise care să reglementeze această activitate sângele ar curge prea vijelios pe caldarâm.</div><div>— Sânge?! rosti Deryzor. Mi-a displăcut dintotdeauna să-l văd, pentru că am observat că ceva nu e în regulă atunci când este văzut. Dacă o să ajung parlamentar am să fac tot ce pot ca el să rămână întotdeauna acolo unde îi e locul, în interiorul corpului și nu la vedere pe stradă ori în magazinele alimentare. Am să accept invitația voastră și am să-i cer acelei tribune să vă ajute, spuse el cu respect deja pentru acea tribună.</div><div>Deryzor a avut susținere peste așteptări și a câștigat alegerile în acea circumscripție. Oamenii îl numeau Alesul și, la deschiderea sesiunii parlamentare, a fost invitat sub cupola unei săli grandioase ce îi amintea de o sală de circ.</div><div>Încă din primele sesiuni ale Parlamentului el a observat că majoritatea parlamentarilor au interdicție să fie sinceri, pentru că astfel și-ar termina treaba de îndată și nu ar mai fi nicio motiv să fie plătiți. Ei hârâiau scaunele prin tot felul de comisii, și chiar dacă ajungeau la vreun punct comun între ei, ca oameni, când ajungeau în plen Sarsailă își băga coada în mintea lor iar legea cea mai bună nu se putea vota și gata. Era atâta vuiet de satisfacții și insatisfacții încât era foarte ușor să fii luat de val și înecat în larg susținând o opinie sau alta.</div><div>Ce să facă acum Deryzor ca să-și slujească alegătorii? Pentru cei care făceau parte dintr-un partid totul era simplu, trebuiau doar să zică nu când opozanții lor spuneau da, dar el, fiind deputat independent, trebuia să-și coordoneze strategia în funcție de interesul oamenilor de rând. Iar oamenii obișnuiți nu prea mai au răbdare. Vor să vadă rezultate imediat. Ce să facă el acum să atragă atenția opiniei publice? Știa foarte bine că cel împins în parlament de faimă e ascultat cu ușurință dar el, "neștiutul", cum să facă să fie ascultat? Să utilizeze lozinci naționaliste? Să promită oamenilor marea cu sarea?...Nu mai era nimic disponibil prin piață. Toate strategiile fusese arestate de partidele istorice și licența era acum scumpă. Astfel încât el hotărî să aleagă calea negativă cu bună știință pentru a intra în atenția mass-mediei și implicit a maselor. Cum începea o ședință în plen el se prefăcea că doarme, și atunci toți fotografii și reporterii îl lăsau baltă pe cel de la tribună pentru a se ocupa de el căci, știau ei, circul ridică mult mai mult audiența decât vorbele bine ticluite și de aceea plictisitoare.</div><div>— Ia auziți cum sforăie domnul parlamentar, pe care noi, poporul, îl plătim, spuneau ei, dând microfonul mai aproape de el. Iar Deryzor le făcea pe plac, sforăind mai tare.</div><div>„Cine or fi proștii care l-au ales?“ gîndeau ei, dar se fereau să spună asta cu glas tare, pentru că știau că erau plătiți tocmai de acești "proști".</div><div>De fapt ei nu-l vedeau pe Deryzor, ci se vedeau pe ei, cei din temerile lor, în situația penibilă în care acesta se producea cu bună știință pentru a intra în miezul prostiei.</div><div>Câți au văzut-o din interior?! E ușor să-i judeci pe alții dacă n-ai trecut prin experiențele lor…Deryzor văzuse mulți oameni dormind în mijlocul celui mai avântat discurs.</div><div>Care e somnul care dăunează cel mai mult? Cel în care stai liniștit într-un fotoliu sau într-un pat, sau cel din care se adapă o mie de monștri însetați de sânge și răzbunare? Lăudați sunt patrioții care și-au atras o majoritate naivă când oportunitățile istoriei au permis-o din motive absolut paralele cu ei, culegând lauri pe care nu-i meritau… Și pe ce s-a sprijinit discursul lui zgomotos? Pe dușmănia față de un animal rănit și ajuns în inferioritate…</div><div>Dar au fost necesari, veți zice. La ce? La divizarea lumii în triburi pe care cu fală acum le numim nații și țări? Ori la crearea unor modele de gândire și exprimare care au împiedicat evoluția omului cu mii de ani...Ce n-a vrut să cedeze omul, adesea cu prețul vieții, prostit de asemenea adormiți, acum dă de bunăvoie și se leapădă de aceste cârpe precum bolnavul, după ce s-a însănătoșit, de pansamentele care put și-i amintesc de urâciunile prin care a trecut. Ce va mai rămâne în câteva zeci de ani din limbile pentru care, se spune, s-au sacrificat strămoșii? O unitate de memorie într-un calculator de muzeu, câteva grame de siliciu și aluminiu…</div><div>Cine a împiedicat pacea și unitatea umană să se manifeste?! Cuceritorii?! Gingis Han, Alexandru sau Napoleon?! Ei reprezentau o majoritate efemeră într-un timp și într-un spațiu limitat, dar după câteva generații asupritorii și asupriții ar fi format un popor nou cu energii altminteri nedescoperite, și chiar conducătorii s-ar fi ales dintre cei asupriți.</div><div>E periculoasă pisica care doarme lângă horn și în preajma căreia ești odihnit și relaxat sau fiara care-și arată colții urât mirositori?</div><div>Deryzor voia să le spună asta oamenilor...Dar subiectul era prea delicat pentru gustul comun.</div><div>Asta fusese strategia lui Deryzor.</div><div>În cele din urmă Deryzor a fost înțeles de foarte mulți oameni iar el a exemplificat ori de câte ori a luat cuvântul pericolul pe care îl reprezintă somnul celor nebuni de dorință, încât oamenii l-au apreciat și au vrut să-l mai aleagă parlamentar pentru încă patru ani.</div><div>Dar Deryzor a refuzat, pentru că, declara el, "viaţa pe Pămînt este scurtă şi în acest răstimp trebuie să mai experimentăm și alte meserii".</div><div><br /></div></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br />*<br /><br />Deryzor se ține de cuvânt şi devine văcar</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>După ce şi-a terminat mandatul de parlamentar, următoarea meserie a lui Deryzor a fost aceea de văcar.</div><div>Desigur că ar fi putut face şi altceva, dar în meseria de văcar a considerat el că îşi poate pune în aplicare cel mai bine ce a învăţat de la înalta tribună a parlamentului.</div><div>Vacile nu prea erau de acord cu decizia lui, dar, după cum se învăţaseră în cele câteva mii de ani de când erau în slujba omului, cu tot felul de nuiele şi ciomege pe spate, tot aşa au admis că se vor învăţa şi cu noile reguli împrumutate de la Casa Poporului.</div><div>— Ei, suratelor, cuvântă o vacă mai tânără, e momentul să ne emancipăm. Eu cred că e un fapt extraordinar că Deryzor a ajuns conducătorul nostru. Se vede după cum calcă, ca pe covorul roşu, că e doldora de idei noi şi revoluţionare...</div><div>— Stai cuminte! făcu plictisită o vacă rasată şi mult mai în vârstă. Oamenii tot la fel de tare ne vor stoarce de ţâţe, vor continua să mănânce rasol din carnea noastră, iar de îmbrăcat tot cu pielea noastră tăbăcită se vor îmbrăca şi de acum încolo.</div><div>— Ba bine că nu, răspunse taurul şef, căruia i se puse roşu de matador pe ochi în privința lui Deryzor, deoarece îl bănuia că urmează să-l deposedeze de unele prerogative.</div><div>— Păi da, se băgă şi un viţel în vorbă, om sau fiară, oricare ar fi ordinea, noi, vitele, tot trebuie să ajungem în meniul lor. Oare care o fi diferenţa între oameni şi fiare?! Faceţi-mă şi pe mine să înţeleg...</div><div>— Aici competenţa noastră e insuficientă, rosti cea mai bătrână dintre vaci, dar eu cred că Deryzor, cel care a trecut prin burta organului legislativ, ne poate lămuri în privinţa asta.</div><div>— Eu nu mă prezint cu jalba în proţap în faţa domniei sale, să fiu confundat cu vreun organizator de răscoală, zise taurul şef. În afară de iarbă îmi mai place şi ceea ce fac pentru propăşirea glorioasei noastre specii, sacră în unele locuri şi sacrificată în altele. Nu vreau să fiu tăbăcit înainte de vreme!</div><div>— Oho, eu văd aici o sămânţă de streche, sări o viţică care nu mai avea stare de o vreme, din cauză că-i crescuse blana, dacă ne-am porni toate deodată în galop am putea râde satul oamenilor de pe faţa pământului. Apoi am putea paşte în voie prin toate lanurile cu bunătăţi fără să mai fim ciomăgite de oameni.</div><div>Dar nimeni nu-i răspunse, deoarece toate vacile au considerat, la unison, că e mai bună iarba decât explicaţiile filozofice pe tema inutilului şi efemerului în faţa unei opinii atât de deplasate.</div><div>Deryzor însă bănuia care e starea de spirit printre vaci, şi una dintre primele lui decizii a fost aceea de le aduna şi a le vorbi, aşa cum fac toţi şefii după ce sunt confirmaţi în funcţie.</div><div>— Dragele mele, începu el, oare voi ştiţi pentru ce există legile?</div><div>— Nu! mugiră toate la unison, cu coada ţeapănă băţ, semn de cea mai adâncă sinceritate.</div><div>— Pentru că în nicio vieţuitoare continuă el, nu există destulă conştiinţă care să permită traiul, în cirezi aşa mari ca ale voastre, în deplină ordine şi armonie. Pentru asta, oamenii, după exemplul divin, s-au gândit să conceapă legi.</div><div>— Asta mă pune pe gânduri, stăpâne, rosti cea mai bătrână dintre vaci. Când Dumnezeu a dat primele legi, aşa cum spui, tot el a completat şi o listă de pedepse, zic cărţile sfinte, ca şi cum el ar fi ştiut că fiinţele vii nu le pot respecta.</div><div>— Se prea poate, dacă e vorba despre acele fragmente în care cel cu coarne și-a băgat coada. Dar eu nu vreau să vorbesc despre Dumnezeu din acele fragmente, intrând în conflict cu predicatorii evlavios atestaţi, eu când mă refer la Dumnezeu mă gândesc ca la cel care susţine viaţa şi nu judecă pe nimeni, acela pe care îl cunoaştem cu inima și nu cu mintea noastră.</div><div>— Bravo! Foarte frumos! se auzi atunci prin tot izlazul comunal, după care urmă un ropot puternic de aplauze. Aşa te vrem! Zi-i mai departe, stăpâne Deryzor! Şi noi suntem oloage, orbe şi bolnave, avem şi noi dreptul să fim iluminate aşa cum se spune în scripturi despre unii oameni.</div><div>— Aşadar, continuă Deryzor impasibil, trebuie să vă dau legi noi, căci acestea trebuie schimbate măcar o dată la două mii de ani, deoarece, datorită mişcării întregului sistem solar în jurul punctului de referinţă al galaxiei, s-a stabilit ştiinţific şi ocult că situaţia actuală nu mai corespunde realităţii.</div><div>— Super tare! Bravos, domnule Deryzor! Și pe noi ne strânge în ultima vreme pielea asta veche şi răpciugoasă. Ne gândeam că dacă nu intervine ceva magic vom ajunge fosile vii şi-o să ne crească negi pe greabăn asemenea crocodililor. Deci ce veşti ne aduci de la înaltele tribune ale cunoaşterii omeneşti care, după cum deja am putut să observăm, e în stare să facă iarba mai verde şi grajdurile mai iluminate.</div><div>— De azi înainte, rosti Deryzor, nu veţi mai fi ucise, ci doar eutanasiate.</div><div>— Uraaa!, săriră toate vacile în sus, apucate de cea mai naturală streche. Credeam că n-o să mai apucăm ziua asta. Bravos! Mulţumim ţie Galaxie că te-ai gândit să dai colbul terestru deoparte şi să ne iluminezi pe noi, slabele, din cauza ierbii insuficiente. Şi, ia zi-ne, stăpâne Deryzor, ce vom mânca de acum înainte? Cred că şi acest aspect va suferi unele îmbunătăţiri, dacă tot e să ajungem ca stelele de iluminate.</div><div>— Dragele mele, aici intervine cea mai sublimă minune care se poate întâmpla fiinţelor vii, anume că de acum înainte, conform legilor cosmice de cei mai devază înţelepţi enumerate, vă veţi hrăni numai cu lumină solară și nu veţi mai suferi vreodată de foame.</div><div>— Hooo! mugiră toate vacile suprem de dezamăgite. Cum aşa?... Nu vrem asta, nene! Lasă-ne în pace cu toată evoluţia ta, mai bine ciomăgite și înjugate, apoi la rasol şi în alte bucate. Ce aiurești, bădie?... Nu dăm noi iarba noastră pe lumina ta solară nici dacă ne treci în calendar alături de Sfânta Parascheva!</div><div>Astfel, cuvioasele vaci l-au trimis pe Deryzor la plimbare, cerând primarului să-l aducă înapoi pe vechiul văcar.</div></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br />*<br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>Întâlnire cu spiritele</div><div><br /></div><div>Casa lui Deryzor era lângă o mănăstire străveche. Zidurile înalte de câțiva metri împiedicau ochiul neinițiat să privească înăuntru, astfel încât oamenii interesați de vreun beneficiu spiritual trebuiau să intre pe poarta principală și să aprindă măcar o lumânare, contra cost, precum era obiceiul pe vremea aceea. Dar pe poarta din spate, numită a spânzuraților, nu putea intra nimeni încă de pe vremea când se interzisese această umanitară metodă de îndreptare a vinovaților.</div><div>Casa lui Deryzor avea vedere chiar înspre această poartă și spiritele smulse din trup cu mare împotrivire,</div><div>rătăcind prin lume în căutarea liniștii de mici copii pierdută, se întorceau adeseori la locul unde dreptatea</div><div>fusese înfăptuită. Desigur, ele nu erau de acord cu această exprimare, pe care o contestau vehement, dar cum erau lipsite de dreptul de a se arăta în public, niciun om nu a putut vreodată să simtă durerea din sufletul lor.</div><div>Chiar dacă ar fi putut să o facă oamenii ar fi fost cu toții interesați să afle dacă i-a durut la fel de mult sufletul și atunci când au comis greșelile și crimele pentru care au primit creștineasca pedeapsă de la poarta cuvioasei</div><div>mănăstiri. Pe atunci toți oamenii socoteau că această metodă este născută din os divin și nimeni nu</div><div>concepea o altă cale de a se face dreptate pe pământul oamenilor, în proporție fixă de cincizeci la sută dreptate și cincizeci la sută nedreptate.</div><div>Dar oamenii nu se temeau de moarte în primul rând, de care știau că nu vor putea să scape, ci de felul cum mor, căci pe unele metode le socoteau onorabile, iar pe altele nu.</div><div>Chiar se formase un curent în fața căruia și îngerii rămaseră muți, acela de a muri onorabil, deoarece se spunea că altfel mortul nu s-ar fi simțit bine. Nu știu dacă mai știți, dar la început îngerii vorbeau cu oamenii, însă cu timpul și-au pierdut glasul văzând ce le trece oamenilor prin cap...</div><div>Alta însă era întrebarea care se născuse în mintea lui Deryzor. Dacă invariabil cincizeci la sută dintre ființele și lucrurile de pe pământ comit nedreptatea în raport cu cealaltă jumătate asupra căreia pedeapsa cea mai justă este moartea, oamenii mor pentru că asta își doresc unii altora și nicidecum din altă cauză.</div><div>Astfel Deryzor a ajuns la concluzia că nu există oameni drepți și oameni nedrepți ci doar oameni care judecă superficial.</div><div>Dar poate cineva judece imparțial? Ioc! Așa cum judecătorul de la înalta curte are un vraf de file după care se ghidează ca să dea un verdict, tot așa un om de rând are un teanc de concepții și de gânduri după care se pronunță asupra dreptății înconjurătoare.</div><div>Sunt ele creația lui? Nicidecum! Ar fi putut fi altele în alte condiții, dar pentru că Pământul s-ar rotit în jurul Soarelui între aceste coordonate spațio-temporale alt rezultat nu se putea obține și ca să se mențină echilibrul cineva trebuie să moară ca altul să se nască.</div><div>Uneori, Deryzor, în naivitatea lui memorabilă, se întreba dacă numărul ființelor vii pe Pământ nu a fost dintotdeauna o constantă? Se întreba dacă Pământul nu poate primi decât un număr finit de ființe, indiferent de mărimea și forma lor? Și e rău dacă oamenii devin tot mai mulți iar celelalte ființe de alte specii tot mai puține?</div><div>Deryzor nu putea răspunde la această întrebare pentru că prin însăși sângele și respirația lui era implicat. Dacă n-ar fi fost implicat în vârtejul manifestării ar fi putut fi just, dar el nu era decât cel care observă din mers. El nu avea pretenția să dea soluții pentru că prin simplitatea naturii sale originale, simțea că soluțiile sunt nule de la sine, pentru că oricare ar fi fost ele, profund chibzuite sau luate la întâmplare, erau valabile numai pentru cincizeci la sută dintre ființele vii.</div><div>Sigur, această idee avea mulți dușmani care dădeau bine cu pana sau cu vârful limbii, dar cel înțelept tăcea mut ca peștele în această privință, deoarece pentru el nu era greu de observat că absolut orice lucru sau concept după câteva transformări de spațiu sau de timp este tot atât de bun pe cât de rău, iar sfârșitul seminței care dă colț în orice primăvară este un lucru imposibil pentru viață. Forma minții, ajunsă într-o anumită formă, era dependentă de alegerea sau judecata unora sau altora,</div><div>dar soarta vieții, în sens real, nu depindea de nimic.</div><div>Așa încât Deryzor s-a gândit să stea de vorbă cu spiritele neliniștite și să le explice cum stă situația la vremea actuală.</div><div>— Nu aveți de ce să vă simțiți vinovate, le spuse el, lumea aceasta v-a transformat așa și nu este copil, care luat de la mama lui, imediat după ce a fost zămislit și pus într-un mediu anume să nu fie influențat de ceea ce vede sau aude. Toate acestea se întâmplă după aceeași metodă după care copii se învață să vorbească, reproducând sunetele pe care le aud. Iar excepțiile în care un copil crescut între criminali ajunge un binefăcător sunt minciuni. El tot un criminal rămâne, dar pentru alte vietăți!</div><div>— Nu ne facem griji pentru cei morți, răspunseră spiritele, fremătând prin întuneric. Nu ai înțeles! Noi nu</div><div>suntem spiritele celor morți, noi suntem spiritele celor vii, încărcate de gânduri și remușcări. Societatea umană a devenit prea încărcată de iluzii și contradicții. Lumea acum e plină de spirite care nu și-au găsit calea prin care se pot liniști, de aceea nu pot muri. De aceea plângem.</div><div>Deryzor și-a plecat atunci capul în pământ și a tăcut rușinat de ignoranța lui.</div></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;">*<br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div><br /></div><div>Dimineața unei nopți de vară</div><div><br /></div><div>La marginea pădurii câteva păsări se chinuiau să compună un tril. Roua aruncată noaptea peste pământ nu se grăbea deloc să plece.</div><div>Unde au dispărut greierii negri ca tăciunii? se întrebă Deryzor. Toată noaptea nu m-au lăsat să dorm! Oare ei sunt de vină sau eu? Poate n-am fost obosit și îi acuz degeaba... Deh, acesta e obiceiul oamenilor, ce să-i faci?... Dintre ei vin și la ei trebuie să mă întorc... Dar la noapte voi veni iar să dorm în liniștea dintre oraș și pădure. Când eram copil voiam să dorm în copaci, astăzi mi-e frică să nu cad. De cădere mă tem și totuși nu încetez să cad. Cum zicea bătrânul acela simpatic? „Oamenii nu îmbătrânesc, oamenii se prostesc.” Cât ești tânăr ești fericit pentru că nu știi, societatea te trimite la școală să înveți, ajungi învățat dar nu mai ești fericit.</div><div>Ce ciudat! De ce trebuie omul să învețe? Să-și îmbunătățească condițiile de trai?! De aceste condiții minunate se bucură doar copii și nebunii, când trebuie să le produci chiar tu adio bucurie...</div><div>În acel moment un viezure, veșnic mânat de un foc interior, apăru în fața lui Deryzor și se răsti la el:</div><div>— Tu ce faci pe aici? Vă știu eu pe voi!</div><div>Veniți pe teritoriile noastre, ne stricați casele și dați drumul la câini să ne ucidă puișorii. Te-aș mânca, individule, dacă aș putea.</div><div>— Păstrează-ți energia pentru ceva mai bun, știi bine că eu nu sunt hrana ta. Ești prea supărat și asta poate să-ți facă rău la inimă. În plus, după cum văd suferi și de bulimie de stres. Ce te doare, de ce nu ești fericit?</div><div>— Fericit?! Ce înseamnă lucrul acesta?</div><div>— Nu știi nimic despre fericire?! Cum poți să trăiești fără această cunoaștere?!</div><div>— Habar n-am de acest cuvânt dar din această cauză nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă spânzur. Spune-mi, pentru că am auzit vorbindu-se prin pădure, de ce se sinucid oamenii?! Voi sunteți singurii care știți despre fericire. Eu n-am putut să înțeleg niciodată ce înseamnă asta. Nu cumva e vreo boală? Mă gândesc că nu ai cum să știi despre nefericire dacă nu știi de fericire. E bine să știi despre fericire?</div><div>— Nu știu prea bine, recunoscu Deryzor spășit. Ar trebui să întrebi un profesor de fericiologie, dar trebuie să mai aștepți, pentru că această disciplină nu e încă omologată. Dar o să apară negreșit, pentru că sunt destui oameni dispuși să plătească pentru orice ar putea să-i învețe alții, chit că acea învățătură nu-i ajută la nimic. Tot ce pot eu să-ți spun este că oamenii nu și-au ales de bună voie postura de stăpâni ai dreptului de viață și de moarte peste toate celelalte ființe ale Pământului, răspunse Deryzor. Oamenii sunt rodul întâmplării, ca toate celelalte lucruri din natură. Activitatea de stăpânitori i-a corupt cel mai mult și pe ei, rosti Deryzor cu sinceritate. Pot să-ți spun un secret? Oamenii cred că a ști înseamnă evoluție dar în realitate ei au ajuns robii unui străin numit "Mentalitate socială" ce s-a infiltrat în ei și acum îi conduce din interior. Nu ai de ce să-i invidiezi! Tratează-i cu compasiune, pentru că și ei au nevoie de ajutor, mai mult decât orice alt animal. Știi pilda matematicianului?</div><div>— Nu!</div><div>— Se spune că un om și-a dus copiii la un matematician să-i învețe matematică.</div><div>— Cât mă costă? a întrebat omul respectuos. Băiatul mai mare știe ceva matematică, dar cel mic este tufă.</div><div>— O sută de lei pentru cel mare și cincizeci pentru cel mic.</div><div>— Cum așa? se arătă nedumerit omul.</div><div>— Păi, răspunse profesorul, pentru cel mare trebuie să muncesc de două ori, întâi trebuie să-i scot din cap toate ideile superficiale care îl fac să greșească iar apoi trebuie să-l învăț matematica de la început.</div><div>— Domnule viezure, înțelegi cum stă treaba? Cu oamenii e greu s-o scoți la capăt. Ei sunt atât de orgolioși din cauza cunoașterii lor eronate încât sunt gata să ucidă ca să și-o impună, mai ales dacă e vorba de opiniile lor religioase. Tu ucizi vreodată pentru că cineva nu-ți împărtășește punctul de vedere?</div><div>— Nu!… Doar când mi-e foame, mărturisi spășit viezurele.</div><div>— Dar o faci vreodată cu ură?</div><div>— Ură? Nu înțeleg ce e asta, spuse viezurele.</div><div>— O otravă care coboară din minte prin tot corpul tău.</div><div>— Ți-am spus că eu nu am o minte atât de mare și mai ales la mine nu e ruptă de corp. Vezi, asta e boala voastră, a oamenilor, vreți să-i învățați pe alții lucruri de care nu au nevoie. La ce-mi trebuie să știu dacă nu pot face? Nu ar trebui să știu abia după ce pot face?</div><div>— Asta e valabil în lumea îngerilor, dar pe Pământ totul este invers.</div><div>— Da, e complicată treaba, zise viezurele. Dar pe mine mă roade ceva în stomac. Discuția cu tine nu-mi ține de foame.</div><div>— Te comporți ca și cum ți s-ar fi pus grăsime în jurul inimii. Nu vrei să te duci la un doctor?… Cunosc eu unul foarte bun.</div><div>— E de oameni sau veterinar?</div><div>— Veterinar.</div><div>— Doamne ferește! Eu nu pot să înțeleg de ce acestor oameni li se zice doctori. Nu aceștia se ocupă ca animalele să fie sănătoase înainte de a fi tăiate?! Nu, mulțumesc! Eu mănânc o buruiană și îmi trece durerea de cap, iar la burtă nu mă stric pentru că am pielea groasă.</div><div>Nu mă supăr nici dacă îmi zici că sunt cu obrazul gros. Dar tu te superi, nu-i așa? Am auzit că oamenii sunt foarte sensibili.</div><div>— Așa e, dar de ce ar fi acesta un păcat?! Prin sensibilitate se nasc sentimente profunde și omul poate evolua.</div><div>— Bine spui că se nasc sentimente profunde, dar așa cum se naște iubirea și mila până la apogeu, tot așa se naște și ura și intoleranța fără limite, odată ce mintea își dorește tot mai mult. Prin această sensibilitate voi, oamenii, vă depărtați de voi înșivă și nici măcar nu trăiți în clipa prezentă ca să vă anunțe cineva de asta.</div><div>— Nu știam că există vreun poștaș care poate face asemenea fapte. Pe cel pe care îl cunosc îl văd adesea prea deșelat de greutatea scrisorilor prin care fiscul cere bani sau a citațiilor la niscaiva procese ca să mai aibă timp, săracul, să-i anunțe pe oameni când calcă strâmb.</div><div>— E treaba voastră, tot voi oamenii scrieți aceste scrisori și, ca să vă mențineți societatea viabilă, vă chinuiți unii pe alții. Societatea prosperă și se perpetuează, dar voi muriți în chinuri. Nu s-ar putea, mă întreb așa, ca un viezure prost și umil, ca societatea să moară dar omul să trăiască veșnic? Spun asta pentru că astfel nu ați mai fi dependenți de case și de teritorii, și nu ați mai face atâta rău animalelor pădurii.</div><div>— Viezure naiv! Dar omul este animalul dominant pe planetă, cum ar putea el să renunțe la teritoriile lui pe care acum le deține cu acte în regulă?</div><div>— Dar de la cine le-a cumpărat? Eu nu-mi amintesc să fi semnat vreun act. Și era clar că și eu eram proprietar pe o bună bucată de teren pe care o marcasem după moda animalelor. Prin miros erau evidente delimitările…</div><div>— Zău? Dar eu cum de nu am auzit de asta?…</div><div>În acel moment viezurele se aprinse la propriu și la figurat răspunzând:</div><div>— Pentru că voi, oamenii, aveți nasul înfundat și v-ați stricat mirosul din cauza prafului de pușcă. Nu trebuie să vă dorească cineva răul, vi-l doriți singuri, mai ales prin mâncarea pe care o mâncați.</div><div>— Cum așa? se miră Deryzor, cu totul dezorientat.</div><div>— Păcatele tuturor vieților se transmit vouă prin mâncarea pe care o mâncați, pentru că trăiți și respirați pe același pământ care ne-a făcut și pe noi, animalele. Câtă vreme vă veți hrăni și respira la fel ca toate animalele veți pendula în cadrul speciei voastre de la sublim la abject și per total veți rămâne tot o rasă de animale. Veți fi deosebiți doar prin aceea că v-ați ales cu o minte complexă, un rebut respins de toate celelalte vietăți, luat din activitatea voastră de stăpânitori.</div><div>Și spunând asta, viezurele se pierdu în soarele care tocmai se ridicase pe cer.</div><div>O fi fost un înger, își zise Deryzor. De ce nu mi-a spus de la început?! Aș fi fost mai respectuos!... </div><div>Apoi râse amuzat de gluma sa. </div><div>Păcătosul spune: Aș crede în Dumnezeu dacă l-aș vedea. Dar deși Dumnezeu li se arată de multe ori ei spun: Cine ești tu? Te crezi Dumnezeu? Și ori îl ucid, ori îl crucifică, ori, în timpurile noastre mai moderne, îi ignoră cu desăvârșire.</div><div><br /></div></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;">*</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;"><br /></span><span style="font-size: medium;">Cea mai bună cură de dezintoxicare de pe pământ<br /><br /><br />Orice spectacol este încântător dacă nu te apuci să-i judeci pe artiști.<br />Dacă crezi că există vreo rațiune în ideile fixe și în rigiditate, nu vei putea niciodată să percepi farmecul libertății, salturile iedului, zburdălnicia lui...<br />Când te eliberezi de orice cunoaștere preexistentă distracția chiar are un sens: acela de a te simți bine în<br />clipa prezentă, fără conștiința celei ipotetice care va urma.<br />Deryzor participă că orice cetățean la spectacolul lumii. După ce asistă la dezbateri furtunoase cu privire la curele de detoxifiere pe un grup specializat, își spune și el părerea, după cum urmează:<br /><br /><br />În ultimele zile am observat pe paginile grupului dumneavoastră o febrilitate nemaipomenită în legătură cu curele de dezintoxicare. Asta m-a pus pe gânduri și mi-am zis că toată această frământare trebuie să prevestească ceva. Am auzit mai întâi despre cura Rudolf Breuss. Am fost foarte atent la ce înseamnă ea și mi-am zis: da, domnule, uite ceva foarte bun pentru orice organism! Apoi am auzit despre clisme și am început să fremăt de plăcere: ia uite ce lume hotărâtă! Să știi că e foarte bine să dai totul afară...<br />Dar iluminarea mea nu s-a oprit aici, știam că mai urmează ceva și am rămas în continuare receptiv și vigilent.<br />Am auzit apoi de cura cu argilă, apoi de cea cu mătrăgună și am exclamat: bravos națiune! nu duci lipsă de oameni cu idei. Dar au venit unii ca niște drăcușori cârcotași și au început să-mi expună reversul. Ei, al dracului mai e și mintea asta umană! Măi să fie, deci argila o să te transforme într-un mușuroi de termite, mătrăguna o să te facă să cânți, normal, o arie de Puccini, iar din cauza sucului de sfeclă roșie în cantitate mai mare de o sută cincizeci de grame pe zi, tocmai pentru că această legumă conține mult fier, o să ruginiști ca o găleată de tablă cumpărată într-o după-amiază călduroasă de la o pirandă mincinoasă!... Care va să zică sfecla roșie nu te vindecă, ci mai degrabă te pregătește pentru furnalul pământului,<br />să te învârtă acolo cu furcile o mie de draci. Mamă dragă, ce-i de făcut?!<br />Și atunci pur și simplu am luat foc ca o fabrică de artificii din China. Domnule! Oamenii trebuie să-mi facă statuie (e necesar, doar și ciorile sunt ființele lui Dumnezeu, ca să nu mai zic de porumbei, numai să fie neagră ca să se vadă urmele plecăciunii lor... de burtă).<br />Eu sunt cel ales! Măiculiță! (sper să nu afli niciodată despre asta), oare cei de la comisia pentru inovații și invenții sunt pe fază?! Nu de alta, dar să nu-și aroge altul fenomenala cură de dezintoxicare și curățire generală a organismului care trebuie să rămână în memoria universală cu numele Deryzor. Cum n-am inventat-o eu?! Ce, adică merele n-au mai căzut pe pământ până ce Newton nu a venit să-i spună legea atracției gravitaționale? Bravo ție maimuță, degeaba ai observat-o dacă n-ai prezentat-o în fața unei comisii! Va<br />rămâne în istorie legea atracției gravitaționale a lui Newton și gata! Cum zici că trebuia să i se spună?<br />Legea maimuței atârnată de o cracă? Sorry, comisia de validare în cazul tău a intrat în vacanță perpetuă...<br />Ei, prima dată m-am gândit să cer drept de autor, și deja m-am văzut mai bogat ca Bill Gates, dar nu-s băiat prost, dacă o să am prea mulți bani o să-mi cumpăr mai multă sfeclă roșie decât e necesar pentru o sută cincizeci de grame de suc pe zi și-o să ruginesc dracului, iar copiilor nu pot să le las mai mult de zece milioane de dolari pentru fiecare. N-aș fi un tată bun, trebuie să-i las să experimenteze binele și răul ca orice altă vietate pentru că altfel cum o să învețe?! Zece milioane de dolari, mă gândesc, e suficient de puțin să mănânce cartea pe pâine ca orice student de bună credință...<br />Iată ce zic eu. Nu există aliment pe Pământ care într-un fel sau altul să nu-ți dăuneze, trebuie să meditezi cât mai mult la asta zile întregi, să devii circumspect și să-ți reduci cât mai mult cantitatea de hrană. Așadar, după câteva zile de felul acesta, conștient că trupul tău suferă o anume modificare, trebuie să te scoli într-o dimineață și să-ți pregătești o tocăniță de aer curat, apoi la amiază trebuie să-ți faci o friptură de fereastră deschisă la maxim, iar spre seară să servești o supă de ușă umflată de vânt, pentru că ai uitat să închizi geamul, of course. Satisfăcut, să te culci și să visezi frumos, fericit că n-ai mâncat nici ceapă, nici usturoi și nici carne grasă, deoarece s-a stabilit științific că aceste alimente predispun la vise urâte și coșmaruri diverse. Când se face ziua scoală-te repede și dă cu apă pe fața. Pe dinți, pentru că ce ai mâncat ieri a fost atât de ușor, poți să nu te mai speli, gura nu-ți va mai mirosi, nici de Orbit nu vei avea trebuință ca să ai o respirație proaspătă; ia micul dejun la fel ca și ieri, iar la amiază ai grijă cât de tare scoți capul afară, dacă stai cumva la etaj, și seara să-ți ții mâna la nas, pentru că o ușă izbită violent peste acest organ poate dăuna grav sănătății.<br />A treia zi adu-ți aminte că ieri ai cam exagerat cu friptura de aer afumat de oraș și poate te duci pe la amiază la un grătar de miresme proaspete de pădure și datorită ambientului, conștient că ai cam băgat mult în ghiozdan, cina e suficient s-o iei scoțând capul pe geam din autoturism când te întorci acasă, dacă ai un utilaj de genul acesta.<br />Domnule, ești nebun! Cum adică să nu mai mănânci ce e scris pe meniu? Îi vei face pe bucătari, pe patroni și chiar pe doctori să moară de foame…<br />Păi cum?! Începi să crezi că poți și pur și simplu nu vei mai mânca din ceva care creează dependență și produce efecte-defecte la nivelul organismului tău.<br />Mintea ta poate fi dependentă de tot felul de învățături prostești, vei considera tabu părerea șmecherilor și a ignoranților că dacă nu mănânci la ora când animalul din tine se ridică după pradă, organismul va elibera sucuri gastrice și dacă nu le dai ce trebuie vor toca în gol. Asta e valabil câteva zile… În mod cert poți mânca mult mai puțin decât o faci acum.<br />Dar cât de ușor găsești explicații pentru neputința ta de a-ți stăpâni poftele!… Deși poate ai o sută douăzeci de kilograme și gâfâi ca un cuptor încins când urci două etaje, ce simplu e să găsești aliați pentru distrugerea ta!… Șapte zile măcar, șapte zile dintr-o viață hrănește-l cu aer curat. Măcar în aceste șapte zile crede în tine și lasă-i pe alții să creadă în ce vor ei…<br />Înțeleptul a spus că în ultimă instanță orice aliment nu este altceva decât lumină modificată. Lipsește cumva lumina de pe Pământ? Lumina nu, dar adaptarea unui mecanism interior care să transforme direct lumina solară în energie vitală da… Dar o secundă fără lumină solară este mai mult decât șapte zile fără mâncare fizică.<br />Vrei să ai un corp mai sănătos și o minte mai limpede?<br />Nu cred că vrei asta cu adevărat!…<br />De ce un copil nu se îneacă când se naște în apă?… Pentru că ceea ce simte sau crede el e singurul lucru adevărat.<br />Există o terapie mai bună decât eliberarea de condiționare, există o cale mai bună decât aceea de nu te mai minți? Obișnuința de a renunța la plăcerile limbii, iar în acest timp, în compensație firească, deschiderea unui timp real pentru vremea înțelegerii este ceea ce trebuie să urmeze.<br />Am văzut cum oamenii sunt mereu împinși de la spate de parcă dracu' ar fi pe urmele lor. Fă asta, adună asta, mănâncă asta! se spune mereu, ca și cum muncind tot mai mult ei ar întineri și s-ar întoarce la Dumnezeu ca niște pui de înger. Să fie acțiunea și în consecință hrănirea cu ceva trecut prin ghearele degenerării, ca din putrezire să supraviețuiești și să crești, soluția care îl poate elibera pe om?</span><span style="font-size: medium;"><br />Nu cred, chiar dacă unii vor spune că salvarea este ea însăși o vorbă goală…<br />Și poate au dreptate. De cine să te salvezi? Eu Ființa trebuie să mă salvez de eu Mintea? Sau eu, non-eu să mă salvez de eu-eu?<br />Ce ciudat!… Cine o să mă învețe adevărul? Și dacă o să mă învețe cineva iar eu nu îl voi putea înțelege, la ce bun?! Trebuie să mă învăț singur ca să-l pot înțelege! Trebuie să mușc țărână ca să nu-mi mai placă dezordinea... </span></div><div><span style="font-size: medium;">Și Deryzor și-a văzut într-o străfulgerare următorii ani din viață, și chiar așa a fost.<br /></span><div><span style="font-size: medium;"><br />*<br /><br />Deryzor la sfatul găinilor din ogradă<br /><br />Deryzor nu şi-a văzut niciodată tatăl în mărime naturală.<br />Maică-sa îi vorbea rareori despre el şi de aceea era atât de mic încât încăpea într-un gînd. Nici acel gând nu era prea consistent căci copilăria lui nu anunţa cu nimic că el urma să devină un om mare. Toată ziua făcea lucruri de nimic şi ca orice copil îşi necăjea mama<br />că nu făcea lucrurile aşa cum voia ea.<br />— Drace afurisit, cât ai să mă mai chinuieşti? De te-ai face mare odată!…<br />Dar ea voia să-i bage în cap mintea ei, căci aşa văzuse la maică-sa şi la toţi oamenii pe care îi cunoştea.<br />Nu ştiu din ce motiv dar Deryzor era greu de convins.<br />— Parcă n-ai fi fiul lui taică-tu. El era un om foarte cumsecade, de aceea cred că m-a şi părăsit. Din cine te tragi, de eşti aşa de îndărătnic? Nici un plod din satul astă nu e aşa de sucit că tine, pot să bag mîna în foc…<br />— Mamă dacă îmi dai voie eu pot să plec în lume. Cred că nu sânt făcut să rămân după gardurile tale.<br />— Ia te uită la el!… Care garduri? Că le-ai dărmat pe toate… Vin câinii şi pisicile vecinilor de-mi mănâncă până şi mămăliga de pe masă!…<br />— Există garduri care nu se pot dărma cu mîna altora, şi acelea sînt făcute din gîndurile tale. Mama, tu eşti supărată că nu văd lumea cu mintea ta!<br />— Da’ de unde ai învăţat tu vorbele astea? Nu cumva le-ai furat de pe undeva?<br />— Nu o să te tragă nimeni la răspundere pentru ele…<br />— Zău?! Dar tu nu ştii că lumea îi judecă pe părinţi pentru năzbâtiile copiilor?! Ai face mai bine să nu te întrebi nimic despre lucrurile pe care nu poţi să le vezi. S-ar putea să nu mai creşti niciodată mare din cauza asta…<br />— E o problemă delicată, rosti cocoşul din ogradă. Dacă nu mai creşti mare rămâi cu o minte inocentă de copil şi e greu să supravieţuieşti când se face iarnă afară.<br />Desigur, el se referea la iarna luptei pentru supravieţuire.<br />— Dar când va începe iarna pentru el, măi bărbate, întrebă găină cea mai în vârstă din ogradă, cu doi ani mai<br />tânără decît Deryzor. Ce greu se mai maturizează puii aceştia de oameni!…<br />— Acesta, rosti cocoşul, nu cred că se va mai maturiza vreodată. Până la urmă s-ar putea ca asta să fie şansa lui. Căci<br />noi care creştem, când ajungem maturi, poposim în oala cu borş. Dar e o artă mult prea dificilă să nu-ţi pierzi<br />sufletul inocent, de copil…<br /><br /><br />*<br /><br />Omul şi norul<br /><br />De ce ai trebuinţă, se întrebă Deryzor, ca să duci un lucru pînă la capăt? Nici măcar nevoia celui care acționează nu e suficientă dacă mintea lui e atinsă de cunoaştere.<br />De ce mi se întîmplă să încep un lucru şi să simt încă de la început că nu voi putea să-l duc la capăt ? De ce îl<br />încep?<br />Un nor apăsat de prea multe griji, aflându-se foarte aproape de pământ, îi auzi gândurile şi consideră că e un<br />bun prilej să înceapă o discuţie cu tinerelul acesta în mare măsură cu capul în nori.<br />— Eu am fost creat să aduc ploaia şi prin ea viaţa pe pământ, din lacrimile oamenilor şi a celorlalte vietăţi m-am ridicat la cer cînd soarele le-a transformat în aburi. Nu ştiam de ce sînt trist, dar acum înţeleg. Dar pe<br />tine omule cine te-a făcut? Aş vrea să aflu adevărul despre geneza ta şi cum eu am apărut din lacrimile tale aşa voi putea afla izvorul care ne cauzează nelinişte amîndurora.<br />Deryzor s-a bucurat de noul său prieten deoarece avea mîna foarte răcoroasă şi drumul spre adevăr în compania lui avea toate şansele să fie mai uşor.<br />— Dar cum rămâne cu neîncrederea ta faţă de raţiunea oricărei fapte?! S-a schimbat ceva în structura ta?<br />Crezi că vei putea urma drumul acesta până la capăt, drumul care duce la adevărul gol-goluţ?<br />— De fapt nu mai cred că există vreun drum, deoarece am înţeles de la tine că totul este transformare.<br />Dacă mai înainte un lucru a fost altul, înseamnă că lucrul pe care vreau să-l obţin nu provine din parcurgerea<br />unei distanţe, ci din interiorul călătorului care are în structura sa totul. De aceea probabil am simţit întotdeauna un gust amar în faţa oricărui obiectiv. Era de la deşeurile pe care le presupune intrinsec orice transformare…<br />Am de ales în a vedea lucrurile cum iau formă şi apoi se dezintegrează într-o mulţime de fragmente care te rănesc, intrîndu-ţi în ochi şi între aceea de a le<br />simţi efective în forma mea cea fără de formă. Ce mă sfătuieşti, norule, să fac?<br />— Eu cred că dacă vei privi problema asta cu mintea va fi ca în povestea aceea cu căsătoria, anume că după o vreme tot îţi va părea rău, fie că o faci, fie că nu o faci. Dar ce priveşti cu inima nu se schimbă, căci sângele prin tot corpul este la fel… Asta e înţelegerea<br />mea la momentul actual, prietene Deryzor.<br />— Atunci adevărul, rosti Deryzor, se găseşte doar în momentul actual, imperceptibil, şi nu există nici o raţiune<br />să-l căutăm în altă parte.<br />Şi norul a încuviinţat, aplecîndu-se pînă la pământ în ploaie de viaţă.<br /><br /><br />*<br /><br />Deryzor în casa naturii<br /><br />Deryzor stătea singur în faţa casei sale din copaci falnici de pădure, admirând peisajul. Copacii, bine înrădăcinaţi<br />în pământ, bucuroşi de zilele lor, stăteau la sfat, lăsând vîntul să bată din perete în perete.<br />El se gândea că oamenilor le-ar fi fost mai bine cu pereţii caselor din copaci vii şi nu înţelegea de ce a trebuit<br />să-i taie ca să-şi facă case. Atât timp cât au trebuit să se protejeze de animalele sălbatice, mai multe şi mai puternice, acest lucru a avut logică, dar acum pentru ce o mai fac? Ca să se protejeze unii de alţii, gândi el. Cum se poate asta? Uite-aşa! Animalele au fost înlocuite de oameni iar fraţii, deoarece toate vietăţile au un strămoş comun, au ajuns să se extermine unii pe alţii. Bun! să admitem că nici sursele de hrană nu erau atît de variate în trecut şi, ca să nu se arunce nimic, animalele slabe<br />sau pe moarte erau devorate de celelalte ca ele să trăiască…<br />Dar la oamenii actuali, care au atâtea posibilităţi ca să-şi pregătească hrana din surse vegetale de ce trebuie<br />să se mai întîmple asta?! De ce trebuie ei să-şi mănînce fraţii? Ba mai mult, de ce trebuie ei să-i ucidă înainte de vreme?! Cum de nu le e clar că dacă toate fiinţele vii au un tată comun atunci ele trebuie să fi fost<br />odată fraţi şi surori…<br />Deryzor a întrebat copacii şi toţi au fremătat adânc că nu ştiu. S-a uitat la nori dar ei erau prea tineri şi uitaseră<br />ploaia din care provin. Apoi şi-a coborît ochii în jos şi a zărit un putregai de hîrtie ducându-şi cu greu<br />zilele.<br />— Deryzor, eu ştiu cauza anomaliei pe care ai spus-o cu gândurile tale. E transcrisă chiar pe spatele meu cu lovituri aspre de tipar. Nu am fost mîndră de ce am primit dar nu am putut să aleg. Citeşte!<br />Şi Deryzor citi: „Şi Dumnezeu le-a dat pe toate vietăţile omului să-l slujească şi să-i fie hrană…“<br />„Vai!“ – făcură toate fiinţele pădurii, copaci şi animale laolaltă.<br />–„Cine a putut conferi divinităţii o astfel de idee?!“ Şi atunci toate se uitară cu reproş la Deryzor, căci el era specia care inventase scrisul.<br />— Te-am crezut fratele nostru dar tu ne-ai trădat. De azi încolo te blestemăm să fii singur şi să nu mai simţi liniştea şi farmecul pădurii până ce nu te vei spăla tu şi toată specia ta de păcatele care vă acuză.<br />Şi Deryzor s-a ridicat de la locul său de odihnă, fără să protesteze sau să se justifice, căci a înțeles că ființele pădurii au dreptate. <br />De atunci el tot caută soluţii de împăcare. Adesea acţiunile lui sunt hilare, dar pentru că logica şi raţiunea nu mai sunt apreciate el se foloseşte de alte metode ca să-și sensibilizeze semenii.<br />Unele le-aţi aflat, altele sînt inexprimabile…<br /><br /><br />*<br /><br />Deryzor în pelerinaj la sfîntul munte<br /><br />Deryzor aflase că la munte aerul este mai tare.<br />— Unii oameni chiar şi-au spart capul de el, îi spuse un vecin, plin de intenţii bune. Ei spun că sunt pietre, dar tu să ştii că totul este aer.<br />— Sigur că da, răspunse Deryzor, o să mă duc să privesc, căscând gura. Eu cred că astfel te hrăneşti şi în consecinţă acumulezi învăţătură.<br />— Cu gura căscată?! Dar nu poţi vorbi. Cum o să-ţi exprimi înţelegerea?!<br />— Dacă o am este inexprimabilă, dacă nu o am cum aş putea s-o exprim? Pe drum s-ar putea mulţi să m-asculte,<br />dar Dumnezeu ştie dacă ascultându-i pe alții faci ce este bine. <br />— Vorbeşti de parcă te-ai duce în Hades. Doar te duci în pelerinaj… Poţi să întâlneşti acolo oameni iluminaţi,<br />pentru că muntele e mai aproape de cer. Tu crezi că cei care şi-au cîştigat acest renume au trăit în zadar pe înălţimi singuratice?! <br />— Ştiau ei ceva, dar n-au spus niciodată totul din lipsă de cuvinte și instrumente.<br />— Se spune că aveau doar un bol şi un toiag. Se căţărau pe stânci şi stăteau nemişcaţi laolaltă cu ele. De aceea nu i-a văzut mulţi trecători…<br />— Am auzit că şi astăzi stau tot pe acolo. Plec în munte, căci vreau să-i caut. Totuşi e curios că din atâţia<br />oameni care se duc aproape regulat pe munte în drumeţii misterioase<br />şi adânci nimeni nu i-a mai văzut, căci n-am mai citit nici un articol prin ziare despre ei.<br />— Poate s-au făcut apă şi au curs în mare?! <br />— Da, dar şi apa se evaporă şi ajunge iar pe creste de munte. Trebuie să se fi întors înapoi! Voi încerca să-i găsesc, spuse Deryzor, plin de speranţă.<br />Câmpiile s-au întins cît au putut, dealurile s-au opus din răsputeri despărţirii de tovarăşul lor drag. Au încercat să-l reţină cu cele mai înflorite privelişti şi cele mai frumoase rîuri, limpezi ca lacrima viţei-de-vie; pomii şi-au scuturat roadele cu nespusă dărnicie dar paşii lui Deryzor nu s-au oprit.<br />La poalele munţilor s-a întîlnit cu pietrele căzute de pe coamele timpului, ruginite de muşchi, pufoase ca o pernă, îmbiindu-l să se culce. Ca să-l oprească cerul a vărsat ploaie-nspumată şi albia pîraielor a luat aripi ameninţătoare din aşchii de brad, ascuţite ca săbiile heruvimilor. Stîncile au devenit negre ca ochii celor fără de răsărit! <br />Lumina se ascundea de străini, căci munţii nu voiau s-o lase să plece, lăsîndu-i întunecaţi. Învăţătura înţelepţilor trebuia să rămînă în locurile liniştite, altfel ea s-ar fi transformat în cuvinte. Din cuvinte se nasc interpretările, şi din interpretări războiul. Învăţătura trebuia să rămînă pe crestele munţilor! <br />Asta era porunca divinului şi pentru asta ei fuseseră crescuţi din inima vieţii care nu se opreşte niciodată să<br />bată.<br />— Tu nu vei putea duce vreodată cunoaşterea la marea cea întunecată, acolo unde simţurile sînt încinse de căldura trupurilor care se învălmăşesc. Acolo totul este materie, nisip încins de focul emoţiilor. Cunoașterea nu o poţi lua dar tu poţi rămîne…<br />Dar Deryzor nu a vrut să rămână și s-a chinuit să rupă măcar și o unghie din roca aceea misterioasă ce purta cunoaşterea. Până la urmă a luat numai praful şi s-a întors în satele și orașele de câmpie.<br />S-a întors ca să cunoască întoarcerea şi a răsuflat aerul înălţimilor peste casele oamenilor obosiți de griji şi de trebi.<br />A rămas cu obiceiul de a-şi căra răsuflarea cu băgare de seamă să<br />nu o piardă pe drum şi este fericit dacă înviorează cu ea măcar și o singură fiinţă necăjită, redându-i speranța.<br /><br /> Sfârșit<br /><br /></span></div></div></div></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-1878192261350467782016-03-09T13:22:00.015+02:002024-01-15T19:45:26.878+02:00Curajul de a fi tu însuți (cartea revizuită)<div><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><p>(în română, mai jos)</p><p><br /></p><p><b>The courage to be yourself</b></p><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><span>Foreword</span><br /><br /><span>Personal happiness is one thing, and the laws of society another. From the earliest age a complex and strange force seems to oppose all our attempts to feel free and happy. The compulsions don't seem to stop and at some point we end up submitting. Parents and people around us suddenly become satisfied and tell us that we have grown up and educated. But what represents us most, our subtle essence, our higher and free self, what does it think?!</span><br /><span>Why is it necessary to gain wisdom only through our own mistakes? Why only education through pain and suffering can awaken us to reality?! Why shouldn't education through Awareness of our higher and free Self, as urged by those who already know it, also help us?</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><span>In my opinion, education through suffering can only lead to the theory of fatality and the absurd idea that we cannot change anything from the harsh laws of this Earth. It would be against my higher and all-powerful Self in permanent connection with the Absolute Spirit of Life, even when the senses do not perceive it, to say that this is the only possibility! It would be an apology for limitation and the absolutely wrong conception that the laws of the universe are already drawn and we have nothing to do but obey them. Who made them?! For what reason and for whose sake?! What could that someone, the Spirit of Life, the Universe or God, whatever you want to call it, gain by drawing some laws where suffering is praised?!</span><br /><span>My dears, how did we humans fall into such illusions?! How could we torture each other for so long when we could have been truly happy, holding hands and going over any precipice together?! What do we gain by seeking only the good of our own individuality? Are we surprised it doesn't last?! But how could it last when by the sword of false understanding we are separated from each other by a deep and painful incision?!</span><br /><span>It goes without saying that the formula "We can't" is unacceptable to me, and with all the courage I find in me now, that even though I have already lost everything that could be lost, I still propose to you some ideas that might to help you achieve freedom from illusions.</span><br /><br /><br /><span>(Some paradoxes or confusions are inevitable in such an attempt!)</span><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Ode to Reason</span><br /><br /><br /><span>Let us now rise to a high vibration and sing together an ode to Reason.</span><br /><span>What a reliable friend she can be, and how she can bring us out of the snares of ignorance! How she can make our hearts sing and reveal to us a peaceful and friendly universe! It only takes one grain of the gold of Self-Consciousness and everything is transformed. The spirit within us is the absolute Alchemist who transforms the oppressive lead of negative feelings into the gold of love.</span><br /><span>Let's raise our vibration higher and higher until the ocean becomes a drop of water and painful memories an ant viewed from outer space. What more pain could she cause us when we are so high?! No matter how poisonous it was, it's just a memory now and we can find plenty of extenuating circumstances for it. She was hungry, she had children to raise, she lost her conscience, etc... May all her sins be forgiven!</span><br /><span>May the warmth of our hearts embrace life with the power of thought and not stop until it embraces the whole universe! Because who can be rational by confiscating, if possible, all the good things that surround him, and to give only chaff and chaff to those around him?! What sense would there be in the one who does not see that his happiness can last only in a united and harmonious world?!</span><br /><span>Let us therefore praise together the value of reason and universal friendship! Let us all embrace, executioners and victims alike, and bury the hatchet of war forever! There is room under the sun for infinite love between man and woman, in a tender and comforting atmosphere! Who can stop us if we all equally want it?! What greater force than our united will can exist in this universe?! What adversary god could have power against us, aware of our higher self and our limitless possibilities?! What fiery hell could stand against us if we together rule all the rivers of the universe and collect in one ocean all the tears we have shed?! Like a match thrown into Niagara Falls would all hells imagined and unimagined!</span><br /><span>The feeling of separation is reason?! Is death reason?! Oh, no, those who think like that are touched by the most terrible irrationality!</span><br /><span>Only Life that is born from Itself and returns to Itself is reason. Only eternity is knowledge and fearlessness is worthy of the Living One who lives it! For the Living from the Living is born and in the Living it returns, and love gives birth to children that make it reborn forever! Reason is to see that you are the eternal principle of every body, made of the union of the masculine with the feminine, in an eternal embrace! Reason is to see that everything can be turned in your favor, and the warmth of love can accompany you day and night. Reason is to see that what people call death is only a change in life, and only your own ignorance and blindness can limit you.</span><br /><span>Who could have conceived an anti-life universe?! When a child is born its parents wish it all the blessings of the universe, when life first manifested what could its absolute parent, the Spirit of life, have wished for it?</span><br /><span>This is reason: to see that the All is born from a seed and after this All grows large it again produces a seed that gives life in eternal cycles, and the seed when it no longer finds soil in which to plant its roots returns to its absolute seed - the Spirit of Life.</span><br /><span>Do you think that forgetting past lives is irrational?! Oh no, oblivion is a blessing to him who has not yet realized his identity with the absolute Self of life, but when he succeeds all the joys through which this universe has passed will be laid before him like a red carpet, over which he is invited to tread he, the Master.</span><br /><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Four Essential Actions</span><br /><br /><span>What would absolute intelligence and power do if faced with the reality of living forever? What would she do so that today would not be like yesterday, avoiding the boredom and routine that could consume her?</span><br /><span>Here are some things they would definitely do.</span><br /><br /><span>1) No doubt they would create their peers and a society. Manifestation means expansion, or the possibility of being a single being, surrounded by nothing, or even the supreme and unique Being of the universe, surrounded by puppets, which she animates by unseen threads, in the end she would not even create a joy and would send her to an eternal hell. Compared to this hell, from the perspective of the being who was forbidden the possibility to forget, knowing at the same time that he is the unique and absolute person of the universe, and the others are only puppets, the hell invented by religions would be pure fun. Imagine the apathy the Eternal Being could reach without the oblivion and surprise that comes from it. Truly man's ultimate magic is to change his perception and vibration,</span><br /><br /><span>2) It would eliminate desires and planning from the perspective of absolute Being, accepting only those that arise from living life here and now. This is indubitable by observing the joy and surprise that small things produce. Big goals are backed up by painstaking planning that exhausts the mind and instills chills of dread about their finality. The small joys of life such as falling in love with a being of the opposite sex or the apparently absurd antics of a child fill you with the most sublime emotions possible. Perhaps the most paradoxical aspect of God - the Absolute, a fact that the greatest enlightened ones have noticed but rarely dared to express, it is the magic with which he manages to be born in this moment of himself and yet not have a beginning that can be said to be his starting point. It is a feeling that the enlightened man cherishes in his heart.</span><br /><br /><span>3) They would accept the possibility of accident, understanding that only it can stir up the energies of creation, regenerating them.</span><br /><br /><span>4) He would leave his physical form to chance, choosing not to remember his past forms, retaining only the ability to remember his true nature through Self-awareness.</span><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>The first three wonders of divinity</span><br /><br /><span>Acknowledging God as the Supreme Being of the universe, people have made all sorts of assumptions about his supernatural powers and how they work. The imagination of archaic man ascribed to the Supreme Being the abilities of a super-wizard who can make a living being out of clay, perhaps, or divide the waters of a sea in two, so that a great rush of men may pass, or make bread flow from the sky like sprinkles of rain, or he can cause the waters to rise until they cover the highest mountain, or he can burn a city with fire and brimstone in a moment, or he can multiply a few fish and a few loaves until they feed five thousand people, or he can help the army of a famous archer to destroy the rival army, or he can drink an ocean of poison without suffering, or... These points,</span><br /><span>But the most common miracle of the divinity in the ancient scriptures is to help our own, the good ones, against the others, the bad ones, without a doubt!</span><br /><span>How do these things appear to you from the perspective of a man of some wisdom? Well, I will not call them degrading to the man of those times, to whom many mitigating circumstances may be offered, but to the man next to me, who believes in their veracity, I am seriously worried. Admitting these distorted views, he will not be slow to continue believing in the usefulness of war, in the destruction of enemies, in the justice of xenophobic, misogynist, racist, fundamentalist ideas, etc. Do you understand the danger?! A small virus can cause very big shortcomings, therefore, in my opinion, these "truths" should be presented openly. Mea culpa for my manner, perhaps a bit too caustic, but I want to repeat to you once again that she has ideas in mind and not people.</span><br /><span>What are supernatural powers? What is their modus operandi? Who can use them and what is their purpose? Here are just a few questions that trouble us from the start. The sorcerer, who seemingly out of nothing can make an object appear or disappear, is the most common representation of the supernatural, according to the paradigm in which I grew up. At the highest level of power imaginable God thinks or dreams us, and we appear out of nothing, without even having to say hocus-pocus. Molding us out of clay is already a bit easier. But can these "spells" be considered miracles?! Well, my answer is in the negative, because the true wonders of the Supreme Being, unmatched in intelligence, charm and usefulness can be easily observed by the Self-conscious and explained as follows.</span><br /><span>The divine being, the Self in man, in order to create an environment in which he could live eternally without getting bored, first conceived the miracle of self-completion. He separated himself into a male and a female principle, deciding that the reunion would be the most pleasant experience of the senses, the apotheosis of the most beautiful songs and poems of the universe, an unparalleled experience through the surprise and diversity of the created situations, which he called- a love. Although this moment seems set somewhere at the beginning of time, it is decided now and also explained right now, for the first time in the history of the universe, at this moment when you think of it.</span><br /><span>Here indeed is a thing worthy of the divine Being!</span><br /><span>The second miracle of God, the Self in man, is that of self-generating itself through the expression of love between man and woman, transferring itself into a new being, tender and innocent. The divine being ensured his eternity by charging matter, from the smallest fragment to the most immense, with a negative and a positive pole. Thus he ensured his immortality in case the male or female of the species in which he is, due to an accident, were destroyed. The way in which living beings on Earth were formed, from the combination of inorganic matter, stirred up by the forces of nature, causing the two poles of minerals to come together, as explained to us by scientists, is as true as can be.</span><br /><span>Also, God, the Self in man, not only created a new being - the child, apparently just an object created from the meeting of two differently charged forces, but gave this "object" the power to self-generate. Here indeed is a thing worthy of the divine Being!</span><br /><span>Then God, the Self in man, becoming more, thus having the opportunity to live eternally without getting bored, decided to leave a method to free himself from that virus called illusion, inevitable at the beginning of experiencing a new world, remembering his divine and all-powerful nature. He thus decided to record the knowledge he had obtained, however insignificant it may seem, in symbols, myths, legends and writings, which he could pass on from one generation to another. From their confrontation he decided to have the opportunity to realize wisdom and thus remember his real identity. And he called this Self-awareness. Here indeed is a thing worthy of the divine Being!</span><br /><span>Did you want to know what a miracle or the supernatural is?! You are the wonder and the supernatural of this universe, you who have hitherto valued yourselves so little, you God, the Self, beside whom the spells of the most accomplished magician are a trifle. In front of him or in front of any illusion you can say: you represent nothing and you cannot impress me at all, because I am Life and the supreme wonder of this universe! Here indeed is a thing worthy of the divine Being!</span><br /><br /><span>*******</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>Life is eternal, while death is fleeting. Wealth gained through the work and knowledge of others, without your direct involvement, can be compared to a large sum of money found on the road: it helps you for a while, but sooner or later it will run out. By contrast, life, in its cosmic sense, is all-encompassing and eternal, and to be lived beautifully, it requires overcoming thresholds and obstacles. Without courage and commitment, without pushing boundaries and accepting failures, you will never taste its real sweetness.</div><div>Although the following articles are written in literary rather than scientific language, their ideas are invaluable in the work of achieving personal freedom and happiness. Sooner or later you will have to go through them, first theoretically, then practically. The living being is a stream of infinite energy that cannot stop until it realises its full potential. Then it becomes a timeless and spaceless singularity, after which a new cycle of life begins, starting from the nearest ignorance to zero.</div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>***<br /><br /><span>The Avatar</span><br /><br /><span>Billions of years ago on Earth there were only alkaline and acidic chemical compounds: gases, liquids and solid minerals. But God-Life, by virtue of the eternal principle of self-completion, endowed matter with two poles, one negative and one positive, one male and one female. Under the colossal force of nature unleashed, these polarities, which normally repel each other, created an organic life form - the first amoeba on Earth. The famous question: "Which came first, the chicken or the egg?" he has his answer right now. Nature created several beings simultaneously at the beginning of organic life on Earth, so that at first they were not born of each other.</span><br /><span>What did those first beings do?! Nothing spectacular and yet something very spectacular: they began to live. From a sum of extremely simple observations they began to grow in consciousness and energy. What they acquired in an experience, which we call life, they transmitted to those around them through the means they had, and to the beings born from them they transmitted knowledge through the subconscious. Above all, they transmitted the primordial principles of self-completion, self-generation, and self-awareness.</span><br /><span>Few people realize that the tendency to pass on what you know is a primal instinct that leads to Self-awareness. The ultimate goal of communication is precisely the discovery of your divinity, which is why people's revolt against freedom of expression has always been extremely vehement.</span><br /><span>I will further explain why individual consciousness is inferior to the collective consciousness of the species. The individual does not exist without the species. All his abilities and knowledge he owes to the subconscious to the greatest extent, and to a much lesser extent to his direct experiences and his conscious. An individual secures his immortality by belonging to a species; the parents do not transmit something to him through the unconscious, but they themselves are transmitted through the unconscious, as a perpetual hope that they will realize their highest aspirations, through the being to whom they gave life. Apart from some deviations of the mind, when the children succeed the parents enjoy as much as their own successes. But the wisest enjoy the successes of the whole human species as their own.</span><br /><span>When a child comes to life it is not born out of nothing and it is not at all empty as it is believed. Only his conscious is pure, because his subconscious is as rich as the human species as a whole. Parents don't just pass on a small part of their body to him, they pass on to him an immensity of tendencies called genes. It will be curious for the science of the future to observe those trends which start from the first beings of the earth.</span><br /><span>But beyond this Subconscious, created entirely here on Earth, humans contain another and richer knowledge called the Unconscious. The first three powers of divinity: the principle of self-completion, self-generation, and self-consciousness have come to us through this Unconscious. Regardless of where life manifests in the universe, regardless of carbon, silicon, or other structure, all living things contain these three immanent principles. There is no exception, all develop within a community, all give life to the young, ensure that they grow and develop, and all tend to Self-consciousness.</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><span>We humans, through our experiences and inherent mistakes, have come very far, we are only one step away from seeing as a whole, as a species, that that God we have always sought is identical to us. The ultimate liberation and glory of man, and generally of every living being in the universe, comes when he comes in contact with his ultimate avatar – Life itself. At that moment, all the past and future experiences of the species of which he is a part, as well as the other life forms that populate the universe now arise. Any fact that happens or is imagined happens for the first time in the history of the universe at the moment when that being thinks it. Do you want to know exactly when the first amoebas appeared on Earth? Now that you think of them!</span><br /><span>There are only two possibilities. Either the consciousness of the observer, starting from here and now, is that very point of minimum volume and maximum mass, from which the universe is born through the Big Bang and into which it is then reabsorbed, also observing its path, or the universe is born from nothing and eventually it will disappear forever into nothingness.</span><br /><span>He who through meditation overcomes the illusion of time understands that the first possibility is the true one. By elimination in the end only the Self remains!</span><br /><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Purpose of life</span><br /><br /><span>There are some things on which people have never agreed. And because they did not reach any consensus today, he avoids discussing them. The first and most important on this list is the one regarding the purpose of life. But what could be worse than the conclusion of skeptical philosophers that life has no purpose?... And yet something cannot be without having a purpose. Why would that be?! It can be admitted that our senses deceive us and we see a lot of things distorted, but no one can admit that we are not alive. So, we are alive and sometimes we have to ask ourselves why?</span><br /><span>First let's clarify what life is. Is it the same thing as manifestation and that's all? Or can there be both manifested life and unmanifested life? And can consciousness only be of manifested life, or can it also be of unmanifested life? It's funny to me to hear that there are no conditions for life like on Earth anywhere, so it is unlikely that there is still life somewhere in the universe. Aren't we too conceited?! When we glorify the uniqueness of our form and civilization, aren't we doing exactly like any crow that praises its young?!</span><br /><span>This tiny segment of life, the manifested one, is the only one in a position to burn our brains with its complexity, let alone the immensity of the possibilities of the unmanifested life...</span><br /><span>We cannot agree that pleasure is the goal of life, even from the simple fact that it can only be perceived by its opposite, i.e. by sadness, pain, illness, suffering.</span><br /><span>Then should the purpose of life be knowledge? Knowing what and for what? Knowing how to get pleasure? What good is it if by prolonging any pleasure too much in time it becomes awkward and boring? Then the good should be the goal of life? Like pleasure, good can only be perceived after evil.</span><br /><span>Thus we could endlessly enumerate everything that comes to mind, without finding any fixed point that can be called the purpose of life... And yet, if it is, life must have a purpose!</span><br /><span>Vivekananda said that freedom is the goal of life. In my opinion, this man's understanding is a pinnacle of human knowledge so far, but in manifestation freedom without conscience is a continuous source of disorder and chaos. Freedom can be harmless only when it is not accompanied by power, that is, by manifestation. In the unmanifested life, however, freedom is nonsense. And in manifested life it is impossible and unacceptable. But freedom in the same dimension as the degree of consciousness can be an acceptable thing. But this freedom can only be directly proportional to the lack of necessities. No objects, no passion, no requirements! And then where does the pleasure come from, if it is only an effect?! And if there is no pleasure, what motivation can sustain the action?... What do we see where there is no action? letting go, vegetative spirit, dullness. The freedom to do nothing is, therefore, a monstrosity, the desire to do something is a calamity.</span><br /><span>Buddha said that desire is the cause of suffering. So, if you want to suffer, and if you don't want to, you degenerate, and at some point you can no longer maintain your life or you are killed because of the conflicts that arise from the lack of consciousness.</span><br /><span>No matter how deep we delve into human philosophy, no matter how much we appeal to our knowledge and that of others, no matter how much we purify experiences and draw conclusions from them, we see that apart from the exhaustion of the mind, we have achieved nothing. And then we say: "God's will be done!" I can't come to any solution!"</span><br /><span>But do you think it's that simple?! What can be the will of God?... And look like this, little by little, we reach the real purpose of life. God's will is for us to realize that we are him.</span><br /><span>But can we say that we are close to this ideal?! There are of course people who, understanding this, already have an iron will, able to give up their mind, their opinions, their separatist religion to embrace the divine nature, but they are few, and their attitude cannot be transmitted.</span><br /><span>It is understood, therefore, what my opinion is regarding the purpose of life: preserving it as much as possible, so that through constant and determined effort its sublimation can be obtained! Do you notice that the attachment to children is sometimes stronger than to our own body? Why?! Because it is as if we handed over the baton to a more rested and younger comrade, to carry it to the finish line, to the absolute. And once with the baton we gave our own life, with all its aspirations. Which at the beginning and especially at the level of consciousness we are in can often go through error, but it is important that the race continues, and the ideal of divinity is never forgotten.</span><br /><span>God's will be done!</span><br /><span>May little by little, from generation to generation, we become better and less attached to erroneous ways!</span><br /><span>Even if we cannot understand what God means, we still have an opinion about what perfection means! There must be a way to overcome the duality of birth-death, joy-sadness, health-disease, good-bad, delight-disgust! Perfection in God's nature cannot be boring! The interest-boredom pair can exist only as long as the birth-death pair exists. Self-consciousness burns everything! We cannot stop until we realize the divine Being!</span><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>The destiny of a man</span><br /><br /><span>The destiny of a man is the sum of the possibilities that he decided to activate from those that the divinity gave equally and infinitely to everyone.</span><br /><span>It can be said that God only gave us life and the power of decision.</span><br /><span>Philosophy is sometimes cold and implacable, it is quite possible that in what follows you will find almost no warmth of soul.</span><br /><span>Therefore, completing this personal quote, very dear to me, I will say that after the moment when the divinity gave us the power of decision, it is no longer responsible at all for what happens to us. From this moment she can no longer intervene directly in our destiny, no matter how fervent our prayers are.</span><br /><span>According to me, this is the ultimate wisdom, because otherwise the universe would be a place without justice and balance. If God directly helped the self-obsessed, remembering him only when he reached an impasse, then God would be nothing more than a dangerous weapon in the hands of the unconscious.</span><br /><span>Starting from these considerations, destiny is only and only in the hands of man, he decides if he wants to be good or bad, he decides if for his own good he is allowed to step over everything or, on the contrary, he must be attentive to every creature and to any blade of grass.</span><br /><span>The area of human possibilities, starting from a narrow environment in which he was born, can reach up to infinite space and flexible time. He can create not only his future, but also his past. The past that once was, activating another series of possibilities, can be replaced by another, in which the errors of the past are no longer found.</span><br /><span>In principle this is one of the first decisions of life forms - a person who has not achieved his happiness to disappear, to make room for another form that fulfills his aspirations.</span><br /><span>In the current cosmic conditions, the happiness that nourishes man cannot last more than 70-80 years. We exclude here the accidents, the great regenerative force, which stirs up the energies of creation, a possibility which living beings have activated since their beginnings.</span><br /><span>In conclusion, in order not to tire the reader's mind too much with a confusing diversity of information, I will paraphrase: all things are as they should be!</span><br /><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>What is the Self?</span><br /><br /><span>When we speak of the Self we need not think at all of religion or mythology, for the Self is exactly what the word says - the source from which everything is born when it manifests and at the same time its shelter when it ceases to manifest.</span><br /><span>No doubt it is quite difficult for our mind accustomed to dimensions to conceive of something dimensionless and understand the true nature of the Self. In what follows, I will turn to the most truthful theory about the creation of the universe conceived by man, namely the Big Bang theory. It tells us that many billions of years ago the universe was born from a virtually volumeless but enormous mass fragment in an explosion. Many of you, if you accept this theory, imagine this fragment floating somewhere through dark empty space. You are inclined to see things as if space had already been created, not understanding that the Big Bang not only gave birth to matter, but also to the related space-time. It is an effort that the mind can hardly make, which is why most people give up the effort to understand.</span><br /><span>There is not a piece in the gears of wisdom, however small it may seem, that is not important. Understanding is a matter of life and death in the truest sense of the word, for whenever we are born and do not understand enough for the plane we are in it is like a game over, having to take it again and again from the beginning.</span><br /><span>Here is what people should know in addition to the Big Bang theory so that their understanding is complete. Space and time do not exist until they are observed, in other words for the universe to be born it needs an observer. That observer is here and now, and it is you. Every manifestation arises from a point considered of enormous mass and infinitesimal volume that is within you and is called Self. All manifestations of life are as you have built them and can be changed as you wish. There is no standard universe, there is only one universe of perceptions, and that is the only true one.</span><br /><span>To me it is as clear as can be that the Self means the pure potentiality from which an object is created and at the same time its shelter when it no longer manifests. The center point (or center of gravity) of any object is not in itself, but in the being who observes it. There are no more Selfs, for having no time and dimension he is in you when you observe me, and he is in me when I observe you. Here, in the center of your body, from a point of enormous mass and infinitesimal volume, the universe is created every moment you notice something, and ends when you stop observing.</span><br /><span>Knowing this fact and believing it beyond any doubt nothing will prevent you from generating from your Self organic tissues, objects, oceans, planets, etc. All we lack to succeed is faith in Himself as the source of all that we see.</span><br /><span>Although it seems paradoxical, all religions urge us to believe in the Self, but in a roundabout way, because to unite with God means to unite with the Self that is in the one who worships his divinity. By the direct or indirect path man reaches Himself, because he cannot reach anywhere else. Any other solution is frivolous, because in infinite time and flexible space it ultimately shows its futility.</span><br /><span>The self cannot be located in the body or somewhere in the universe. Although he is everywhere he is nowhere.</span><br /><span>Body consciousness is not the same as Self consciousness. In fact the visualization of a point or an organ of the physical body must be avoided because it affects the functions of the instinctive center. If you want to see yourself, view the whole thing! Take in the whole universe in one glance! Go from the point you resembled to the totality you are!</span><br /><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /><span>***</span><br /><br /><br /><span>Kundalini energy</span><br /><br /><span>It goes without saying that any action requires a necessary energy. To move a straw requires a certain type of energy, and to write a book requires another. But in order to become aware of your identity with the Self, how much and what kind of energy do you have to use?! I recommend you to try all types of energy that are in your person's possibilities until the last drop!</span><br /><span>I would very much like in what follows to help you understand what Self-awareness means and what unparalleled opportunities for power and fulfillment it can provide. But when at our fingertips is the most powerful source of energy that can be used by the human being, what prevents us from using it?! Here is the answer: misinformation, fear, cowardice and religious interpretations.</span><br /><span>Kundalini energy has been extremely maliciously exposed by both religious dogma and science. A great pity, I dare say, because without receiving correct information man has lost a great chance to get rid of his weaknesses by becoming his own master.</span><br /><span>Monks confused it with "satan", an illusion with which they "blessed" humanity, scientists could not pass it through their machines, move their needles, psychiatrists considered it a danger to the mind because those who attest they tended to leave the herd of lost sheep and become their own master.</span><br /><span>Those in power did not like the idea at all! How would it have been a society made up only of conscious people, masters of their powers and their future?! In it every man should work honestly for the necessities of life. Each should consume only as much as he produces by his labor, and not by cheating his neighbor.</span><br /><span>Such a world would of course have been fair to good and honest people, but unacceptable to charlatans! And what did these latter think?... Everything that could please people by itself, without intermediaries and related taxes, should be declared to come from "satan" and only what passes before the altar (sorry, in front of the little table to collect taxes) to be declared as coming from God.</span><br /><br /><span>Not long ago at an American university ☆☆☆ an extremely strange experiment was done, designed to help researchers explain what exactly causes people to behave like brutes when they have total power over their neighbors. The exact reason for the experiment was the reports in the American media about the inhuman behavior of the guards on the convicts produced by the war in Iraq.</span><br /><span>Thus the teachers and project coordinators chose two teams made up of the most serious and educated students, dividing them into two camps; one was to play the part of the convicts and the other of the guards. All were suggested to play their part according to their real nature and not to shrink from any instinctual manifestation. A suitable location for the project was sought, a former prison if I'm not mistaken, and the two teams were cut off from the rest of the world for an indefinite period of time. The researchers and project managers moved away, deciding to follow the behavior of the two teams through the Big Brother method. They armed themselves with plenty of writing paper and plenty of hard drive space, expecting a long summer. But to their amazement, after a few days they had to stop the "film",</span><br /><span>Watching the recorded material, the researchers were forced, first of all, to ask themselves what led those quite educated and serious young people, raised in a healthy environment, in families without trauma and material problems, to reach that almost animal behavior. Until then, the behavior of the torturous guards was explained by the "bad apple theory", that is, it was considered that a person trained in an environment devoid of compassion and full of violence becomes a role model for his colleagues. But this time the researchers were in a position to reject the theory, taking into account the environment from which the young people came and especially their excess of zeal that did not seem at all borrowed from others.</span><br /><span>After long deliberations it was concluded that a disposition far stronger than recent education prompted those young people to behave in this way, and they realized that the subconscious mind was responsible for all these mental deviations.</span><br /><span>Interpreting this event for myself, I think it would have been wonderful if the initiators of the project, after having presented the recorded material to those who played the role of guards, had urged them to participate in another project, in which isolated from the rest of the people, to reveal that subconscious to be burned into Consciousness. What a surprise both students and teachers would have had!</span><br /><span>Here's what I mean:</span><br /><span>That subconsciousness that the students manifested is in all the atoms of the human body, but especially at the base of the spine, the place where, in my terminology, "man's storehouse of animality" is located. I admit that this localization is a bit forced, but I find it satisfactory because it explains what yogis and mystics throughout the ages have observed. In what they called the muladhara chakra gather all the basic instincts of life, mostly unconscious and uncontrollable. But the yogis also noticed that in this chakra lies an almost unlimited energy potential, which they called Kundalini. As a further description it has been said to "be the raw and original force of matter," an energy which can create huge forms of matter, even planets, if the Self, the true identity of the living being, is recognized and allowed to act. The formulation has never been done in this way before, to my knowledge, so I take full responsibility for it and tell you that by means of it man can not only build a new planet to live on, but can even recreate the universe as a whole. </span><span>If you will retort that this can only be a change of perception on the old medium, I will ask you to clarify the beginning or the end of the universe. Can you conceive it if you say that only perception is sovereign?! Who gave birth to the universe and where is this source?! so that I take full responsibility for it and tell you that through it man can not only build himself a new planet to live on, but can even recreate his universe entirely. </span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><span>Although I am aware that this understanding is accessible to a very small number of people I will tell you that the universe is born and kept within the self of the Observer/Reader here in front.</span><br /><span>That this process of appearance and disappearance of the universe is unprovable, although it is well known that for living beings only personal perception matters, it is not a secret, but at the same time I want to tell you that all the splendours of the universe are within your reach if you become Self-aware .</span><br /><span>Before I reveal to you one of the most powerful Kundalini raising exercises, I want to tell you something about this immense energy.</span><br /><span>It's no secret that without the right information Kundalini can wreak havoc or send you to the insane asylum for a short period of time. Accounts of this kind can be found in great numbers, therefore before acquiring these enormous powers it is good to surround yourself with true friends and, if possible, connoisseurs of the phenomenon, able to advise you in delicate moments. I assure you that you cannot indefinitely postpone the raising of the Kundalini energy because every individuality must go through this experience on its cosmic journey.</span><br /><span>If you decide to enter the fierce war with inertia and change something in your life, you need to know what the chakras mean, what main features they represent, what colors they have, how they rotate and what are the signs that you are evolving in harmony with the universe.</span><br /><span>As I told you before, the main problem caused by the raising of the Kundalini energy is that along with it on its way through the chakras, it opens and energizes them, it takes with it and carries into the conscious, i.e. into the brain, all the messes of the subconscious human. I would say even more than that, that Kundalini carries into the consciousness of the individual not only the human subconscious, but also the subconscious of all life forms on Earth from their creation until today. Understand then why the raising of the Kundalini is such a great challenge, for the instincts of all the beasts that dwell in the universe can come into your consciousness as if they belonged to you. Add to all of this the more recent frustrations deposited in each chakra (very powerful precisely because they are recent) and you have as accurate a view as possible of the potentially explosive baggage you need to burn into Consciousness. This Consciousness, when it becomes freed from the consciousness of death and impotence, takes the name of Self-Consciousness. But until it is yours, as it rightly is, you will have to put your furnace of Consciousness, Discernment and Reason to serious work and burn away galaxies of countless illusions and fears. You will have the feeling at first that the Kundalini is giving you much more material than you can burn and you will be about to snap. Then stand up, clench your fists at your sides and shout on your frequency, loud enough to shake the universe: </span><b>I am the Self and no illusion will ever pass me by. I am the supreme Power of this universe.</b></span></div><div><span style="font-size: medium;">But how can this power be made aware and then gradually activated? Through the love of being and doing! This exercise is an example of such love, and will surely convince some people that it is better to die trying than to live like a weed that unconsciously bakes in the sun and will inevitably wither when autumn comes.</span></div><div><span style="font-size: medium;"><span>Love is therefore the magical force that can change dark perceptions into light reality. Love will never become dogma because it exists only through the feeling you have in you, here and now.</span><br /><span>I assure you that you can do more than you think. Heat the furnace of Consciousness and burn away all illusions, for you are the Self and within you is the supreme force of this universe.</span><br /><span>Here is the exercise:</span><br /><br /><span>From the most ancient times wise people have noticed the existence in the human body of some centers of force which they called chakras. They saw them as a knot or jam that prevented the energy from rising into the Conscious, transforming the brain. Beyond any representation, more or less symbolic, that goes so far as to place the seat of Consciousness above the body, in reality it is only a matter of transforming the commanding instrument of the human being, called the brain.</span><br /><span>After going through your minimum series of physical movements, static positions and breathing exercises, which can vary greatly depending on the time, sensations and inner requirements, the first thing you will do on the first day of the week - Monday, is to visualize within you the first chakra in the human body, by its name muladhara. It is represented by a lotus with four deep red petals. (In parentheses be it said, you must know that all these representations of the chakras are relative and the correspondence between their color and the chromatic spectrum of white light is a newer but very good idea). Muladhara is therefore the elemental seat of the subconscious and survival instincts. Vitality is her primary quality and it will be beneficial for you to associate her shape and color with this trait. The Kundalini energy is right inside her, being represented by a snake coiled three and a half times. Of course, it is not about any snake, but the representation is very successful because this energy, like the entire energy of the universe, being vibration, does not move in a straight line, but in specific synapses and undulations. The idea of the snake is also successful in that when it is not raised properly it can produce as great disadvantages as the bite of a venomous snake.</span><br /><br /><span>So on Monday visualize the first chakra and ask it to open and light up. Feeling the Kundalini energy moving in it say to it: shine my chakra with kindness and power, shine and encompass with your light more and more around you, grow and enjoy the celebration of life! Always speak to her with warm and loving words as if she were a lover.</span><br /><span>After this prelude, which can last depending on the time you have available, from a few seconds to a few minutes, start the actual exercise. After contemplating the unparalleled beauty and brilliance of the four-petaled lotus flower, create within yourself a clockwise rotational movement in which the four petals become four propellers of a turbine. Spin it faster and faster to the point of making the shaft that supports it tremble, as if in danger of breaking, and then with a short, powerful breath raise the energy and consciousness into the second chakra, called svadhisthana, located in the human body a little above the reproductive organs. Here you will see a wonderful lotus flower with six orange petals. As before, after you have the light and its radiance in your eyes, resume that clockwise rotating movement where the six petals become six propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point, and the orange light becomes blinding, with the same short and powerful inhalation enter with energy and consciousness into the third chakra, called manipura, located in the middle of the abdomen, above the navel. Here you will see a wonderful lotus flower with ten yellow petals. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotation movement where the ten petals become ten propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point and the yellow light becomes blinding, with the same short, powerful inhalation raise the energy and consciousness into the fourth chakra, called anahata, located in the human body in the center of the chest, a little to the right of the physical heart. Here you will see a wonderful lotus flower with twelve light green petals, like the vegetation in spring. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotating movement where the twelve petals become twelve propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point and the green light becomes blinding, with the same short and powerful inspiration enter with energy and consciousness the fifth chakra, called vishuddha, located in the neck area where the thyroid and Adam's apple are located. Here you will see a wonderful lotus flower with sixteen azure petals. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotating movement where the sixteen petals become sixteen propellers of a turbine. When the speed reaches an acceptable maximum point and the azure light becomes blinding, with the same short and powerful inhalation you raise the energy and consciousness in the sixth chakra, called ajna, located between the eyebrows but closely connected to the pineal gland. Here you will see a wonderful lotus flower with two dark blue to indigo petals. As before, once you have the light and its glow in your eyes, resume that clockwise rotation motion, in which the two petals turn into two propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point, and the dark blue light becomes blinding, with the same short and powerful inspiration enter with energy and consciousness the seventh chakra, called sahasrara, located where the hair of the head normally whirls, but in closely related to the pituitary gland. Here you will see a wonderful lotus flower with a thousand light purple petals. Sahasrara is not strictly speaking a chakra, because here you feel that you have arrived at that quiet place within yourself that you have always been looking for. You simply feel at home in indestructible union with all that exists. It is the pure sensation of divinity in all its glory. You have no more questions to ask and no wishes to fulfill. You become your own light,</span><br /><span>After a few seconds of being in this unparalleled place for now, with the same clockwise rotation, but this time gentle and relaxed, move through each chakra from top to bottom invigorating them with this new light. After you reach the first chakra again, begin the upward climb again, but this time without the frenzy of before. Just visualize the energy rising and falling through each chakra, energizing them. There is no need to stick to strict rules, you can now let your consciousness and Kundalini energy predominantly in certain chakras, which you feel you need to energize more. Let the energy go up and down for a few minutes. Let it, as far as you can, flow freely, confident that this freedom will only bring you benefits.</span><br /><span>Return to sahasrara during the day as often as possible, feeling above, untouchable by the cares of this world.</span><br /><span>You will benefit more from the awakening of the Kundalini energy if after you have raised it in the sahasrara, on the way down you visualize it as a bright light activating especially in the upper chakras. By intuitively mastering consciousness, purifying ability and love (good thought, good word and good feeling) you will feel more and more peaceful and at peace with all beings in the universe.</span><br /><span>If you want, in a more scientific approach, Kundalini is the enormous energy potential located in every human being at the base of the spine, called by physicists antimatter, which through certain practices can be raised to the top of the head, to give birth to an individual sun with an unlimited potential of benefits.</span><br /><span>This exercise can be performed sitting on a chair or on the edge of a bed, or, if you master these positions well without feeling strain, in lotus or semilotus.</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /><span>It goes without saying that on the second day of the week - Tuesday, you will begin this exercise by visualizing the second chakra - svadhishtana, asking it to open and illuminate. Visualizing the Kundalini energy moving in it say to it: shine my chakra with kindness and power, shine and encompass with your light more and more around you, grow and enjoy the celebration of life! Speak to her with the same warm and loving words as if she were a lover, because she also has consciousness and will surely appreciate the warmth of your heart. One by one, Wednesday - manipura, Thursday - anahata, Friday - vishuddha, Saturday - ajna and Sunday - sahasrara, before the actual exercise, visualize each chakra separately, treating it as a lover. The union between them will come naturally.</span><br /><br /><span>Let us once again recall the main feature of each chakra, as if it were a nickname. All of our aspirations override some of their properties or subproperties. Open and energized muladhara gives us vitality. Physical health and the instinct for survival are subordinate to the life force. Svadhishtana is responsible for our creativity. The value of the object emerging from our mind or hands is directly proportional to the degree of enlightenment of svadhishtana. Man's most precious work of art – the child, is born from the action and force of this chakra. The two poles of creation mainly meet here, which is why it is sometimes called the chakra of sexuality. Manipura is the seat of personal power. Matter without personal power disintegrates. The molecules of a body are held together by the cohesive force obtained from the activity of this energy node. Anahata is the seat of love. Compassion and gentleness are coordinated from here. When anahata is open and energized the world becomes a friendly place. Every human is studded with an unimaginable network of sensors that feel our feelings when we approach them. If the warmth of the heart does not work, a wall of ice will rise between us and him, preventing communication.</span><br /><span>Vishuddha is responsible for expressiveness. The power of persuasion starts here. When vishuddha is open and energized, those around us become receptive to our ideas and patient to listen to us. A significant percentage of a person's response to our requirements lies in the way we pose the problem. The job we are looking for will be easily obtained if the vishuddha is full of energy and light. It is also called the chakra of purification because it has the ability to transform a wide range of gross expressions into subtle expressions.</span><br /><span>Ajna is responsible for the colossal force of consciousness. When ajna is open and energized it will be easy to see our enemies, especially the ones within. Potentially dangerous primal instincts are seen and controlled like villains with big posters stuck to them in broad daylight. It is precisely for this capacity that ajna is sometimes called the third eye. Ajna imposes the force of mastery and self-control, therefore it is recommended, as much as possible, to awaken and energize it before others.</span><br /><span>Sahasrara is the seat of wisdom. The feeling of union with the All and the inevitable disillusionment of the opponent arises naturally when this magical place is reached through the raising of energy and the awakening of consciousness. When the sahasrara is definitively opened the illusion of a God different from us, harsh, judicial, critical or punitive disappears in this life.</span><br /><span>Scientists have not yet agreed on the existence of chakras or Kundalini. They admit that they have not yet discovered any unit of measurement that could prove their existence.</span><br /><span>What actually happens by raising the Kundalini energy? A colossal power, similar to atomic energy, feeds the central points of the body, a process following which the brain receives an immensity of suggestions and impressions, a fact that brings it closer to the state of genius.</span><br /><span>If scientists could not understand the chakras and the Kundalini energy, they could still recognize the correspondence between the chakras and the color spectrum, as well as evidence of a far-seeing brain.</span><br /><br /><span>☆☆☆ Source of this experiment: Debbie Ford - The Shadow Effect</span><br /><br /><span>A lot of patience and caution is needed in performing this exercise. You will inevitably go through moments when everything will seem fateful. The vagaries of the mind are truly monstrous. Many times you'll think you've gone to port and you'll find you're wrong. It is possible that the universe at your superconscious request is testing you. Everything around you seems to be conspiring to bring you to your knees... The karmic baggage, deeply influenced by the unconsciousness of our ancestors at the root of the animal kingdom, through the raising of the Kundalini, will be forced to the light and become turbulent. Take breaks when you feel overwhelmed and try to always keep the warmth of your heart burning. Breaks are also necessary to allow the energy to stabilize in the open chakras.</span><br /><br /><br /><span>As you will see for yourself this exercise is of inestimable value in favor of Self-Consciousness, that is, the permanent, and often unknown, connection between your being and the Absolute Spirit of life.</span><br /><span>Even if from the inherent weakness and doubt that comes into the human being through its physical and mental nourishment you will not be able to practice it every morning as it should ideally be, write down somewhere your promise to return to it as soon as you notice that motivation decreases and happiness dependent only on yourself is a dream that you have forgotten.</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><span><div>Confusion and loss of self-confidence are among the first effects of raising Kundalini energy in the brain. Everything you thought about yourself or the world becomes insignificant. Consciousness expands enormously, and both your own concerns and those of the people around you begin to disgust you. The immense energy within you lifts you like a rocket towards the sky, and the surface you see becomes larger and larger. The general shortcomings of humanity initially push you towards a severe criticism and self-criticism. You feel very guilty in those moments because you realize that you have created the people and objects around you through your thoughts. You would greatly want to isolate yourself from all these errors of your past, but this old and unfriendly world opposes it all. You somehow know that if you succeed, in the unparalleled tranquility of solitude, you will put your thoughts in order and then begin to attract (create) only things and people that help you feel good.</div><div>Without raising Kundalini energy in the brain, the animal instincts inherited from our ancestors from the mists of time <span face="-apple-system, BlinkMacSystemFont, "Segoe UI", Roboto, Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #1b1e25; font-variant-ligatures: none; white-space-collapse: preserve;">through genes</span> will never disappear from our actions. This energy practically modifies the brain - our creative tool. </div><div><div>By ascending the Kundalini energy you can see the negative side, which is as necessary as the positive side to stay alive, but which, through this exercise and other spiritual practices such as raja yoga and mindfulness, you can keep inactive. Personally I can vouch for these two practices, the ones that have brought a lot of happiness into my life, except when I combined them with judgement and overthinking. </div><div>The one liberated through awareness then has eternal time and infinite space in which to fulfill their dreams. </div><div><br /></div><div><br /></div></div><div>***</div><div><br /></div><div><div>Be a joy to yourself</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Buddha said: Be a light unto yourself! I would also add: Be a joy to yourself! Search deep within your being for reasons of love and self-respect, search among the seemingly small things, for there you will find the greatness of the Divinity that dwells within you! Don't look at the face the mirror shows you, the headlines or the recognition of people! Most of those you have met in this life have had little understanding and little concern for evolution. Recognize that you have done the same, but right now, right now, try to straighten your spine.</div><div> Relatives gave you behavior lessons to which you always seemed incorrect, bosses were always commanding and threatened you more or less veiled, psychologists gave you indications that were more precious, but few followed close to the truth of your heart. And this truth is this: all words are a dead letter if your consciousness and energy is stuck in the lower spheres! Behind leaden gates your soul is locked up and no one can see its tears! That is why you first of all seek to open the door of these lower planes and try to rise to the higher ones.</div><div> This is how you get to kundalini - the art of turning darkness into light and weakness into strength. You took this teaching for granted and believed only those who encouraged you to think and flowery words, becoming unwittingly the follower of this monstrous psychological path that terribly confuses the world today.</div><div> Not long ago I read on a social media site an invitation to meet a writer who seemed to promise a lot. Among those who made comments for and against, the words of a very discouraged man caught my attention, which sounded something like this: "But who teaches me how to regain my self-confidence after the damage done to me by a false master? "</div><div> I would answer him the following: Only your self can teach you! But you need a lot of energy to rise from the low world of fear. Connect with God through this wonderful property called light and accept him as your only master. Fight for your life, open yourself with love to the whole world, but stop letting the ignorant teach you lessons. In fact they are nothing but the materialized forms of your weaknesses and ignorance. Falling at the disposal of the senses is as natural as gravity, but evolving into your true being involves fighting against the current and effort.</div><div> Looking among seemingly small things for self-respect is a very good idea. Awakening is a shock that cannot be sustained in this world without immense energy. Don't settle for just a passing impulse; many people stop there and think they have known Divinity. The energy that awakened you must always remain active, grow and drive you unswervingly forward.</div><div> I remember at the beginning of my spiritual awakening I could feel the kundalini energy through my spine as if I had been electrocuted. This is a sure sign that she is ascending to the sun taking shape in the human brain.</div><div> I am not addressing in this article those who have just arrived in the human sub-realm, but I am addressing those who are already prepared, full of pain and tears, those who have known defeat countless times, who have experienced to the point of refusal the embarrassing and the stupid, who have been disappointed millions of times by the falsity of human society, who have been forsaken by relatives and friends, who have meditated and penetrated into the deepest recesses of nature; I only address them and I can only help them.</div><div><br /></div><div> Be a light unto yourself, in the truest sense of the word, by awakening the kundalini Energy or Living Energy, if you want to call it another way! Be a joy to yourselves if you have arrived here, for there awaits you the celebration of union with Being, peace and power that you have not found anywhere among the dust of this world.</div></div></span></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br /><span>*********</span></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br /><span>(fragmente din cartea revizuită)</span><br /><br /><br /><span>Cuvânt înainte</span><br /><br /><span>Fericirea personală este un lucru, iar legile societății, un altul. De la cea mai fragedă vârstă o forță complexă și ciudată se opune parcă tuturor încercărilor noastre de a ne simți liberi și fericiți. Constrângerile par a nu se mai opri iar la un moment dat sfârșim prin a ne supune. Părinții și oamenii din jurul nostru devin deodată satisfăcuți și ne comunică că am crescut mari și educați. Dar ceea ce ne reprezintă cel mai mult, esența noastră subtilă, eul nostru superior și liber, ce părere are?!</span><br /><span>De ce este nevoie să obținem înțelepciunea doar prin propriile noastre greșeli? De ce doar educația prin durere și suferință ne poate trezi la realitate?! De ce nu ar putea să ne ajute și educația prin Conștiință de Sinele nostru superior și liber, așa cum ne îndeamnă cei care îl cunosc deja?</span><br /><span>După părerea mea educația prin suferință nu poate conduce decât la teoria fatalității și la idea absurdă că nu putem schimba nimic din legile aspre ale acestui Pământ. Ar fi împotriva Eului meu superior și atotputernic aflat în permanentă conexiune cu Spiritul Absolut al Vieții, chiar și atunci când simțurile nu îl percep, să afirm că aceasta este singura posibilitate! Ar fi o apologie adusă limitării și concepției absolut greșite că legile universului sunt deja trasate iar noi nu avem nimic de făcut decât să ne supunem. Cine să le fi făcut?! Cu ce motiv și de dragul cui?! Ce ar fi putut câștiga acel cineva, Spiritul Vieții, Universul sau Dumnezeu, depinde cum vreți să-i spuneți, trasând unele legi în care suferința să fie apologiată?!</span><br /><span>Dragii mei, oare cum am căzut noi oamenii în asemenea iluzii?! Cum am putut să ne torturăm atât timp unul pe altul când am fi putut fi cu adevărat fericiți, luându-ne de mână și trecând împreună peste orice prăpastie?! Ce câștigăm cât ne căutăm doar binele propriei individualități? Ne mirăm că nu durează?! Dar cum ar putea să dureze când prin sabia falsei înțelegeri ne separăm unul de altul printr-o incizie adâncă și dureroasă?!</span><br /><span>Este de la sine înțeles că formula „Nu putem” este de neacceptat pentru mine, și cu tot curajul ce-l regăsesc în mine acum, că și cum am pierdut deja tot ce se putea pierde, vă propun în continuare câteva idei care ar putea să vă ajute să obțineți eliberarea de iluzii.</span><br /><br /><br /><span>(Unele paradoxuri sau confuzii sunt inevitabile într-o astfel de încercare!)</span><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Odă închinată rațiunii</span><br /><br /><br /><span>Haideți acum să ne ridicăm pe o vibrație înaltă și să rostim împreună o odă închinată Rațiunii.</span><br /><span>Ce prieten de nădejde poate fi ea și cum poate să ne scoată din smârcurile ignoranței! Cum poate ea să ne facă inima să cânte și să ne dezvăluie un univers pașnic și prietenos! E necesar doar un grăunte din aurul Conștienței de Sine și totul se transformă. Spiritul din noi este Alchimistul absolut care transformă plumbul apăsător al sentimentelor negative în aurul iubirii.</span><br /><span>Să ne ridicăm vibrația tot mai sus până ce oceanul devine o picătură de apă, iar amintirile dureroase, o furnică privită din spațiul cosmic. Ce durere ar putea ea să ne mai producă când suntem atât de sus?! Nu contează cât de veninoasă a fost, acum e doar o amintire și îi putem găsi o mulțime de circumstanțe atenuante. A fost flămândă, a avut copii de crescut, i-a lipsit conștiința s.a.m.d… Iertate să-i fie toate păcatele!</span><br /><span>Căldura inimii noastre să cuprindă viața cu puterea gândului și să nu se oprească până ce nu îmbrățișează întreg universul! Căci cine poate fi rațional confiscând, dacă se poate, toate bunătățile ce îl înconjoară, iar celor din jur să le dee numai pleavă și mătrăgună?! Ce rațiune ar fi în acela care nu vede că fericirea lui poate rezista numai într-o lume unită și armonioasă?!</span><br /><span>Haideți așadar să lăudăm împreună valoarea rațiunii și a prieteniei universale! Haideți să ne îmbrățișăm toți deopotrivă, călăi și victime, și să îngropăm pentru totdeauna securea războiului! E loc sub soare pentru iubire infinită între bărbat și femeie, într-o atmosferă tandră și mângâietoare! Cine ne poate opri dacă toți deopotrivă dorim asta?! Ce forța mai mare decât voința noastră unită poate exista în acest univers?! Ce zeu potrivnic ar putea avea putere împotriva noastră, conștienți fiind de Sinele nostru Superior și de posibilitățile noastre nelimitate?! Ce iad înfocat ar putea să ne stea împotriva dacă vom stăpâni împreună toate râurile universului și ne vom aduna într-un singur ocean toate lacrimile pe care le-am vărsat?! Precum un chibrit aruncat în cascada Niagara ar fi toate iadurile închipuite și neînchipuite! Oricărei iluzii care ar îndrăzni să te constrângă ai putea să-i spui atunci: Ai grijă cu cine te pui, ignoranto, eu sunt Sinele Vieții și doar eu hotărăsc ceea ce rămâne și ceea ce dispare.</span><br /><span>Sentimentul separării este rațiune?! Moartea este rațiune?! O, nu, cei care gândesc așa sunt atinși de cea mai cumplită irațiune!</span><br /><span>Doar Viața care se naște din Sine și se întoarce în Sine este rațiune. Numai eternitatea este cunoaștere iar neînfricarea este vrednică de Cel Viu care o trăiește! Căci Viul din Viu se naște și în Viu se întoarce, iar dragostea îi zămislește copii care îl fac să renască de-a pururi! Rațiune este să vezi că tu ești veșnicul principiu al fiecărui corp, realizat din uniunea masculinului cu femininul, într-o îmbrățișare eternă! Rațiune este să vezi că totul poate fi întors în favoarea ta, iar căldura dragostei te poate însoți zi și noapte. Rațiune este să vezi că ceea ce oamenii numesc moarte este doar o schimbare în viață, și doar propria ta ignoranță și orbire poate să te limiteze.</span><br /><span>Cine ar fi putut concepe un univers antiviață?! Când un copil se naște părinții lui îi doresc toate binecuvântările universului, când viața s-a manifestat prima dată oare ce ar fi putut să-i dorească părintele ei absolut, Spiritul vieții?</span><br /><span>Iată ce e rațiune: să vezi că Totul se naște dintr-o sămânță și după ce acest Tot crește mare produce iar o sămânță care dă viață în cicluri eterne, iar sămânța când nu mai găsește sol în care să-și înfigă rădăcinile se întoarce în sămânța ei absolută - Spiritul vieții.</span><br /><span>Credeți că uitarea vieților trecute este lipsită de rațiune?! O, nu, uitarea este o binecuvântare pentru cel care încă nu și-a realizat identitatea cu Sinele absolut al vieții, dar când va reuși toate bucuriile prin care a trecut acest univers i se vor pune în față ca un covor roșu, peste care este invitat să calce el, Stăpânul.</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Patru acțiuni esențiale</span><br /><br /><span>Ce ar face o inteligență și o putere absolută dacă ar fi pusă în fața realității de a trăi etern? Ce ar face ea ca ziua de azi să nu fie asemeni celei de ieri, evitând plictiseala și rutina care ar putea să o mistuiască?</span><br /><span>Iată câteva lucruri pe care le-ar face negreșit.</span><br /><br /><span>1) Fără îndoială și-ar crea semeni și o societate. Manifestarea înseamnă extindere, ori posibilitatea de a fi o singură ființă, neînconjurată de nimic, sau chiar Ființa supremă și unică a universului, înconjurată de păpuși, pe care ea le animă prin ațe nevăzute, în cele din urma nu i-ar mai crea nici o bucurie și ar trimite-o într-un iad veșnic. Comparativ cu acest iad, din perspectiva ființei căreia i-a fost interzisă posibilitatea de a uita, cunoscând în același timp ca ea este persoana unică si absolută a universului, iar celelalte doar marionete, iadul inventat de religii ar fi curată distracție. Închipuiți-vă apatia la care ar putea ajunge Ființa Veșnică fără uitarea și surpriza care decurge din ea. Cu adevărat magia maximă a omului este aceea de a-și schimba percepția și vibrația, altminteri lumea noastră așa cum arată este cea mai bună variantă posibilă.</span><br /><br /><span>2) Ar elimina dorințele și planificările din perspectiva Ființei absolute, acceptându-le doar pe cele care apar din trăirea vieții acum și aici. Acest lucru este indubitabil observându-se bucuria și surpriza pe care o produc lucrurile mărunte. Scopurile mari sunt susținute de planificări laborioase, care epuizează mintea și introduce fiori reci de frică cu privire la finalitatea lor. Micile bucurii ale vieții precum ar fi îndrăgostirea de o ființă de sex opus sau năzdrăvăniile aparent absurde ale unui copil te umplu însă cu cele mai sublime emoții posibile. Poate cel mai paradoxal aspect al lui Dumnezeu - Absolutul, fapt pe care cei mai mari iluminați l-au observat, dar rareori au îndrăznit să-l exprime, este magia cu care el reușește să se nască în această clipă din sine și totuși să nu aibă un început care să se poată spune ca este punctul lui de plecare. Este un simțământ pe care omul iluminat îl păstrează cu drag în inima sa.</span><br /><br /><span>3) Ar accepta posibilitatea accidentului, înțelegând că doar acesta poate răscoli energiile creației, regenerându-le.</span><br /><br /><span>4) Și-ar lăsa forma fizică în mâna hazardului, hotărând să nu-și amintească de formele lui trecute, păstrând doar posibilitatea de a-și aminti de natura lui reală prin conștiența de Sine.</span><br /><br /><span>***</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>Avatarul</div><div><br /></div><div>Cu miliarde de ani în urmă, pe Pământ existau doar compuși chimici alcalini și acizi: gaze, lichide și minerale. Dar Dumnezeu-Viața, în virtutea principiului etern al autocompletării, a înzestrat materia cu doi poli, unul negativ și unul pozitiv, unul masculin și unul feminin. Sub forța colosală a naturii dezlănțuite, aceste polarități, care în mod normal se resping, au creat o formă de viață organică - prima amibă de pe Pământ. Faimoasa întrebare: "Ce a fost mai întâi, oul sau găina?" își are răspunsul chiar acum. Natura a creat mai multe ființe simultan la începutul vieții organice pe Pământ, astfel încât la început nu s-au născut una din cealaltă.</div><div>Ce au făcut aceste prime ființe! Nimic spectaculos și totuși ceva foarte spectaculos: au început să trăiască. Pornind de la o sumă de observații extrem de simple, ele au început să crească în conștiință și energie. Ceea ce au dobândit în cadrul unei experiențe, pe care noi o numim viață, au transmis celor din jurul lor prin mijloacele pe care le aveau, iar ființelor născute din ele le-au transmis cunoștințe prin intermediul subconștientului.</div><div>Mai presus de toate, au transmis principiile primordiale ale autocompletării, autogenerării și conștiinței de sine.</div><div>Puțini sunt cei care realizează că tendința de a transmite ceea ce știi este un instinct primordial care duce la conștiința de sine. Scopul ultim al comunicării este tocmai descoperirea divinității tale, motiv pentru care revolta oamenilor împotriva libertății de exprimare a fost întotdeauna extrem de vehementă.</div><div>Voi explica în continuare de ce conștiința individuală este inferioară conștiinței colective a speciei. Individul nu există fără specie. Toate capacitățile și cunoștințele sale le datorează în cea mai mare măsură subconștientului și, într-o măsură mult mai mică, experiențelor sale directe și conștientului său induvidual. Un individ își asigură nemurirea prin apartenența la o specie; părinții nu-i transmit ceva prin inconștient, ci ei înșiși sunt transmiși prin inconștient, ca o speranță perpetuă că își vor realiza cele mai înalte aspirații, prin intermediul ființei căreia i-au dat viață.</div><div>În afară de unele deviații ale minții, atunci când copiii reușesc, părinții se bucură la fel de mult ca și de propriile lor succese. Dar cei mai înțelepți se bucură de succesele întregii specii umane ca de ale lor.</div><div>Când un copil vine la viață, el nu se naște din nimic și nu este deloc gol, așa cum se crede. Doar conștientul său este pur, pentru că subconștientul său este la fel de bogat ca întreaga specie umană. Părinții nu îi transmit doar o mică parte din corpul lor, ci îi transmit o imensitate de tendințe numite gene. Va fi curios pentru știința viitorului să observe aceste tendințe care pornesc de la primele ființe de pe pământ.</div><div>Dar dincolo de acest Subconștient, creat în întregime aici, pe Pământ, oamenii conțin o altă cunoaștere mai bogată, numită Inconștient. Primele trei puteri ale divinității: principiul autocompletării, al autogenerării și al conștiinței de sine au ajuns la noi prin acest Inconștient. Indiferent de locul în care se manifestă viața în univers, indiferent de carbon, siliciu sau altă structură, toate ființele vii conțin aceste trei principii imanente. Nu există nicio excepție, toate se dezvoltă în cadrul unei comunități, toate dau viață celor mici, se asigură că aceștia cresc și se dezvoltă și toate tind spre conștiență de sine.</div><div><span><span>Noi, oamenii, prin </span></span><span>experiențele și greșelile noastre inerente, am ajuns foarte departe, suntem doar la un pas să vedem în ansamblu, ca specie, că acel Dumnezeu pe care l-am căutat dintotdeauna este identic cu noi. Eliberarea și gloria finală a omului, și în genere a oricărei ființe vii din univers survine atunci când ea intră în contact cu avatarul ei suprem – Viața în sine. În acel moment, toate experiențele trecute și viitoare ale speciei din care face parte, precum și al celorlalte forme de viață care populează universul survin acum. Orice fapt petrecut sau imaginat se petrece pentru prima dată în istoria universului în momentul când acea ființă îl gândește. Vreți să știți exact când primele amoebe au apărut pe Pământ? Acum când tu le gândești! Iarăși vă spun că dacă nu ar fi așa ar trebui să explicați începutul sau sfârșitul absolut al tuturor lucrurilor, ceea ce este imposibil.</span></div></span></div><div><span style="font-size: medium;"><span>Nu există decât două posibilități. Ori conștiența observatorului, plecând de aici și acum, este chiar acel punct de volum minim și masă maximă, din care prin Big Bang se naște universul și în care apoi se reabsoarbe, tot ea observându-i traseul, ori universul se naște din nimic și în cele din urmă va dispare pentru totdeauna în nimic.</span><br /><span>Cel care prin meditație depășește iluzia timpului înțelege că prima posibilitate este cea adevărată. Prin eliminare în cele din urmă nu rămâne decât Sinele!</span><br /><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Scopul vieții</span><br /><br /><span>Există unele lucruri asupra cărora oamenii nu au căzut niciodată de acord. Şi fiindcă nu au ajuns la nici un consens astăzi evită să mai discute despre ele. Primul şi cel mai important de pe această listă este cel cu privire la scopul vieţii. Însă ce poate fi mai rău decât concluzia filozofilor sceptici că viaţa nu are nici un scop?... Şi totuşi ceva nu poate să fie fără să aibă un scop. De ce ar fi?! Se poate admite că simţurile ne înşeală şi vedem deformat o mulţime de lucruri, dar că nu suntem vii nimeni nu poate admite. Aşadar, suntem vii şi uneori e cazul să ne întrebăm pentru ce?</span><br /><span>Întâi să clarificăm ce este viaţa. Este acelaşi lucru cu manifestarea şi numai atât? Sau poate exista atât viaţă manifestată, cât şi viaţă nemanifestată? Iar conştiinţa poate fi doar a vieţii manifestate, sau poate fi şi a vieţii nemanifestate? Pentru mine e amuzant să aud că nicăieri nu există condiţii de viaţă ca pe Pământ, în consecinţă e puţin probabil să mai existe viaţă undeva în univers. Oare nu suntem prea îngâmfaţi?! Când ne glorificăm unicitatea formei şi a civilizaţiei oare nu facem exact ca orice cioară care îşi laudă puiul său?!</span><br /><span>Acest segment minuscul al vieţii, cel manifestat, este el singur în măsură să ne ardă creierii prin complexitatea lui, ce să mai vorbim de imensitatea de posibilităţi ale vieţii nemanifestate…</span><br /><span>Nu putem fi de acord că plăcerea este scopul vieţii, măcar şi din simplul fapt că ea nu poate fi percepută decât după opusul ei, adică după tristeţe, durere, boală suferinţă.</span><br /><span>Atunci să fie scopul vieţii cunoaşterea? Cunoașterea a ce şi pentru ce? Cunoaşterea felului cum să obţii plăcerea? La ce e bună dacă prin prelungirea prea mult în timp a oricărei plăceri ea devine stingheră şi plictisitoare? Atunci binele să fie scopul vieţii? Ca şi plăcerea binele nu poate fi perceput decât după rău.</span><br /><span>Astfel am putea enumera la infinit tot ce ne vine în minte, fără să găsim niciun punct fix care să se poată numi scopul vieţii... Şi totuşi, dacă este, viaţa trebuie să aibă un scop!</span><br /><span>Vivekananda spunea că libertatea este scopul vieţii. După părerea mea, înţelegerea acestui om este un vârf al cunoașterii omeneşti de până acum, dar în manifestare libertatea fără conştiinţă este o sursă continuă de dezordine şi haos. Libertatea poate fi inofensivă numai când nu e însoţită de putere, adică de manifestare. În viaţa nemanifestată libertatea însă este un nonsens. Iar în viaţa manifestată este imposibilă şi inacceptabilă. Dar libertatea la aceeaşi dimensiune cu gradul de conştiinţă poate fi un lucru acceptabil. Însă această libertate nu poate fi decât direct proporţională cu lipsa necesităţilor. Fără obiecte, fără pasiune, fără cerinţe! Şi atunci de unde să mai vină plăcerea, dacă ea nu este decât un efect?! Şi dacă nu e plăcere ce motivaţie mai poate întreţine acţiunea?... Ce vedem acolo unde nu există nicio acţiune? Delăsare, spirit vegetativ, abrutizare. Libertatea de a nu face nimic este, aşadar, o monstruozitate, dorinţa de a face ceva este o calamitate.</span><br /><span>Buddha a spus că dorinţa este cauza suferinţei. Aşadar, dacă doreşti suferi, iar dacă nu dorești degenerezi, iar la un moment dat nu-ți mai poţi întreţine viața sau eşti ucis din cauza conflictelor pe care le naşte lipsa de conştiinţă.</span><br /><span>Oricât am scormoni de adânc în filozofia omenească, oricât am face apel la cunoştinţele noastre şi ale altora, oricât am lua experienţele la purificat şi am extrage concluzii din ele vedem că în afară de epuizarea minţii nu am realizat nimic. Şi atunci spunem: „Facă-se voia lui Dumnezeu! Eu nu pot ajunge la nici o soluţie!”</span><br /><span>Dar credeţi că e atât de simplu?! Care poate fi voia lui Dumnezeu?... Și uite așa, încetul cu încetul, ajungem la scopul real al vieţii. Voia lui Dumnezeu este să realizăm că noi suntem el.</span><br /><span>Dar putem spune că suntem aproape de acest ideal?! Există desigur oameni care înţelegând asta au deja o voinţă de fier, capabili să renunţe la mintea lor, la opiniile lor, la religia lor separatistă pentru a îmbrăţişa natura divină, dar ei sunt puţini, şi atitudinea lor nu se poate transmite.</span><br /><span>Se înţelege, aşadar, care e opinia mea cu privire la scopul vieţii: păstrarea ei cât mai mult posibil, ca prin efort constant şi hotărât să se obţină sublimarea ei! Observați că ataşamentul faţă de copii este uneori mai puternic decât faţă de propriul nostru trup? De ce?! Fiindcă este ca şi cum am fi predat ştafeta unui tovarăş mai odihnit şi mai tânăr, spre a o purta spre finiş, spre absolut. Şi o dată cu ştafeta ne-am dat propria noastră viaţă, cu toate aspiraţiile ei. Care la început şi mai ales la gradul de conștiință în care ne aflăm poate să treacă adesea prin eroare, dar e important că se continuă cursa, şi idealul divinităţii nu este niciodată uitat.</span><br /><span>Facă-se dar voia lui Dumnezeu!</span><br /><span>Fie ca puţin câte puţin, din generaţie în generaţie, să ajungem tot mai buni şi mai puţin ataşaţi de căi eronate!</span><br /><span>Chiar dacă nu putem înțelege ce înseamnă Dumnezeu, avem totuşi o părere despre ceea ce înseamnă perfecţiune! Trebuie să existe o cale de a depăşi dualitatea naştere-moarte, bucurie-tristeţe, sănătate-boală, bine-rău, încântare-dezgust! Perfecţiunea în natura lui Dumnezeu nu poate fi plictisitoare! Perechea interes-plictiseală poate exista numai cât există perechea naştere-moarte. Conștiența de Sine arde totul! Nu ne putem opri până ce nu realizăm Fiinţa divină!</span><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Destinul unui om</span><br /><br /><span>Destinul unui om este suma posibilităţilor pe care el a decis să le activeze din cele pe care divinitatea le-a dat în mod egal şi infinit tuturora.</span><br /><span>Se poate spune că Dumnezeu ne-a dat doar viaţa şi puterea de decizie.</span><br /><span>Filozofia este uneori rece şi implacabilă, se prea poate ca în cele ce urmează să nu găsiţi aproape nici un pic de căldură sufletească.</span><br /><span>Aşadar, completând acest citat personal, foarte drag mie, voi spune că după momentul în care divinitatea ne-a dat puterea de decizie ea nu mai este deloc răspunzătoare pentru ceea ce ni se întâmplă. Din acest moment ea nu mai poate interveni direct în destinul nostru, oricât de aprinse ar fi rugăciunile noastre.</span><br /><span>După mine aceasta este înţelepciunea supremă, căci altfel universul ar fi un loc fără de justiţie şi echilibru. Dacă Dumnezeu ar ajuta în mod direct pe cel care se uită pe sine, amintindu-şi de el numai când a ajuns în impas, atunci Dumnezeu nu ar fi decât o armă periculoasă în mâna inconştienţilor.</span><br /><span>Pornind de la aceste consideraţii, destinul este numai şi numai în mâna omului, el decide dacă vrea să fie bun sau rău, el decide dacă pentru binele său are voie să calce peste orice sau, din contră, trebuie să fie atent la orice făptură şi la orice fir de iarbă.</span><br /><span>Aria posibilităţilor omului, pornind de la un mediul strâmt în care s-a născut, poate ajunge până la spaţiul infinit şi timpul flexibil. El îşi poate crea nu numai viitorul, dar îşi poate crea şi trecutul. Trecutul care a fost cândva, activându-se o altă serie de posibilităţi, se poate înlocui cu altul, în care să nu se mai regăsească erorile de altădată.</span><br /><span>În principiu aceasta este una dintre primele decizii ale formelor de viaţă - o persoană care nu şi-a realizat fericirea să dispară, pentru a face loc altei forme care să-i îndeplinească aspiraţiile.</span><br /><span>În condiţiile cosmice actuale, fericirea care îl hrănește pe om nu poate să dureze mai mult de 70-80 de ani. Excludem aici accidentele, marea forță regenerativă, care răscolește energiile creație, posibilitate pe care ființele vii și-au activat-o încă de la începuturile lor.</span><br /><span>În încheiere, ca să nu obosesc prea mult mintea cititorului cu o diversitatea confuză de informaţii, voi spune parafrazând: toate lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie!</span><br /><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Ce este Sinele?</span><br /><br /><span>Când vorbim despre Sine nu trebuie să ne gândim deloc la religie sau mitologie, căci Sinele este exact ceea ce spune cuvântul - izvorul din care se naște orice lucru când se manifestă și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă.</span><br /><br /><span>Fără îndoială este destul de greu pentru mintea noastră obișnuită cu dimensiunile să conceapă ceva fără dimensiuni și să înțeleagă adevărata natură a Sinelui. Am să apelez în cele ce urmează la cea mai veridică teorie despre creația universului concepută de om, anume teoria Big Bangului. Ea ne spune că în urmă cu multe miliarde de ani universul s-a născut dintr-un fragment practic fără volum, dar cu masă enormă, printr-o explozie. Mulți dintre voi, dacă admit această teorie, își închipuie acest fragment plutind undeva print-un spațiu gol și întunecat. Sunteţi înclinaţi a vedea lucrurile ca și cum spațiul ar fi fost deja creat, neînțelegând că Big Bangul nu a născut numai materia, ci și spațiul-timp aferent. Este un efort pe care mintea cu greu poate să-l facă, drept pentru care cei mai multi dintre oameni renunță la efortul de a înțelege. Dar a înțelege este punctul de căpătâi a înţelepciunii și liniştii interioare, iar acolo unde nu înțelegem, fie și cel mai mărunt aspect al realității, este ca și cum am avea o navetă spațială foarte sofisticată, pe care am construit-o cu mult efort și suferință, dar care explodează ori de câte ori vrem s-o lansam în spațiu, din cauza unui oring de câțiva milimetri.</span><br /><br /><span>Nu există piesă în angrenajul înțelepciunii, oricât de măruntă ar părea care să nu fie importantă. A înțelege este o chestiune de viață și de moarte în cel mai propriu înțeles al cuvântului, căci ori de câte ori ne naștem și nu înțelegem suficient de mult pentru planul în care ne aflăm este ca un game over, trebuind să o luăm iarăși și iarăși de la început.</span><br /><br /><span>Iată ce ar trebui să mai știe oamenii în plus faţă de teoria Big Bangului ca înțelegerea lor să fie completă. Spațiul și timpul nu există până ce nu sunt observate, cu alte cuvinte ca să se nască universul are nevoie de un observator. Acel observator este aici și acum și ești chiar tu. Orice manifestare se naște dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim care se află în interiorul tău și se numește Sine. Toate manifestările vieții sunt așa cum le-ai construit tu și pot fi schimbate așa cum vrei tu. Nu există nici un univers standard, ci există doar un univers al percepțiilor, și acela este singurul adevărat.</span><br /><br /><span>Pentru mine este cât se poate de clar că Sinele înseamnă potențialitatea pură din care se creează un obiect și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă. Punctul central (ori de greutate) al oricărui obiect nu este în el însuși, ci în ființa care îl observă. Nu există mai mulți Sine, căci neavând timp și dimensiune el este în tine când mă observi tu și este în mine atunci când te observ eu. Aici, în centrul trupului tău, dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim, universul se creează în orice clipă în care tu observi ceva și se sfârșește când tu îți încetezi observația.</span><br /><br /><span>Cunoscând acest fapt și crezându-l mai presus de orice îndoială nimic nu te va împiedica să generezi din Sinele tău țesuturi organice, obiecte, oceane, planete, samd. Tot ce ne lipsește pentru a reuși este credința în Sine ca izvor al tuturor lucrurilor pe care le vedem.</span><br /><br /><span>Deși pare paradoxal toate religiile ne îndeamnă spre credința în Sine, dar pe o cale ocolitoare, căci a te uni cu Dumnezeu înseamnă a te uni cu Sinele care se află în cel care își adoră divinitatea. Pe calea directă sau indirectă omul ajunge la Sine, căci în altă parte nu poate ajunge. Orice altă soluție este neserioasă, pentru că în timpul infinit și în spațiul flexibil ea își arată până la urmă deșertăciunea.</span><br /><br /><span>Sinele nu poate fi localizat în corp sau undeva în univers. Deși se află pretutindeni el nu se află nicăieri.C</span><br /><br /><span>Conștiința corporală nu este același lucru cu conștiința de Sine. De fapt vizualizarea unui punct sau a unui organ al corpul fizic trebuie evitată pentru că afectează funcțiile centrului instinctiv. Dacă vrei să te vezi vizualizează totalitatea! Cuprinde tot universul într-o singura privire! Treci de la punctul cu care te-ai asemănat la totalitatea care ești!</span><br /><br /><br /><span>***</span><br /><br /><span>Energia Kundalini</span><br /><br /><span>Este de la sine știut că orice acțiune presupune o energie necesară. Ca să miști un pai e nevoie de un anumit tip de energie, iar ca să scrii o carte e nevoie de alta. Dar ca să devii conștient de identitatea ta cu Sinele oare câtă și ce fel de energie trebuie să folosești?! Eu îți recomand să încerci toate tipurile de energie care sunt în posibilitățile persoanei tale până la ultima picătură!</span><br /><span>Aș vrea foarte mult în cele ce urmează să vă ajut să înțelegeți ce înseamnă conștiința de Sine și ce oportunități inegalabile de putere și împlinire poate ea să ofere. Dar când la îndemâna noastră este cea mai puternică sursă de energie ce poate fi folosită de ființa omenească oare ce ne împiedică să o folosim?! Iată răspunsul: informarea greșită, frica, lașitatea și interpretările religioase.</span><br /><span>Energia Kundalini a fost extrem de răuvoitor expusă atât de dogmatica religioasă, cât și de știință. Mare păcat, îndrăznesc să spun, căci neprimind o informare corectă omul a pierdut o mare șansă de a se debarasa de slăbiciunile lui devenind propriul său stăpân.</span><br /><span>Monahii au confundat-o cu „satana”, iluzie cu care ei au „binecuvântat” umanitatea, oamenii de știință nu au putut să o treacă prin aparatele lor, să le miște acele, psihiatrii au considerat-o un pericol pentru minte deoarece cei care o atestau aveau tendința să iasă din turma oilor rătăcite, devenind propriul lor stăpân.</span><br /><span>Celor care dețineau puterea nu le-a surâs deloc ideea! Cum ar fi fost o societate alcătuită numai din oameni conștienți, stăpâni pe puterile și pe viitorul lor?! În ea fiecare om ar trebui să muncească cinstit pentru necesitățile vieții. Fiecare ar trebui să consume doar atât cât produce prin muncă sa, și nu prin înșelarea aproapelui.</span><br /><span>O astfel de lume ar fi fost desigur corectă pentru oamenii buni și cinstiți, dar inacceptabilă pentru șarlatani! Și ce s-au gândit aceștia din urmă?... Tot ce ar putea să-i mulțumească pe oameni reieșind din sine, fără intermediari și taxe aferente, să fie declarat că vine de la „satana” și numai ce trece prin fața altarului (pardon, prin fața măsuței de colectat taxe de fraieri) să fie declarat că vine de la Dumnezeu.</span><br /><br /><span>Nu de mult la o universitate americană ☆☆☆ s-a făcut un experiment extrem de ciudat, menit să-i ajute pe cercetători să-și explice ce anume îi determină pe oameni să se comporte ca niște brute atunci când au putere totală asupra aproapelui. Motivul exact al experimentului au fost relatările din media americană cu privire la comportamentul inuman al gardienilor asupra condamnaților produși de războiul din Irak.</span><br /><span>Astfel profesorii și coordonatorii proiectului au ales două echipe alcătuite din cei mai serioși și mai educați studenți, împărțindu-i în două tabere; una trebuia să joace rolul condamnaților, iar cealaltă a gardienilor. Tuturor li s-a sugerat să-și joace rolul conform naturii lor reale și să nu facă rabat de la nicio manifestare instinctuală. A fost căutată o locație cât mai potrivită proiectului, dacă nu mă înșel o fostă închisoare, și cele două echipe au fost izolate de tot restul lumii, pentru o perioadă nedeterminată de timp. Cercetătorii și responsabilii proiectului s-au îndepărtat, hotărând să urmărească comportamentul celor două echipe prin metoda Big Brother. S-au înarmat cu multe foi de scris și cu mult spațiu în hard-discuri, așteptându-se la o vară lungă. Dar, spre stupefacția lor, după câteva zile au trebuit să oprească „filmul”, fiindcă cei care fuseseră desemnați să fie gardieni își intraseră atât de bine în rol, încât acțiunea lor asupra celor desemnați să fie prizonieri devenise de-a dreptul inumană.</span><br /><span>Vizionând materialul înregistrat, cercetătorii s-au văzut obligați, mai înainte de toate, să se întrebe ce i-a determinat pe acei tineri destul de educați și serioși, crescuți într-un mediu sănătos, în familii fără traume și probleme materiale, să ajungă la acel comportament aproape animalic. Până atunci comportamentul gardienilor torționari se explicase prin „teoria merelor rele”, adică se considerase că o persoană formată într-un mediu lipsit de compasiune și încărcat de violență devine model de urmat pentru colegii săi. Dar de această dată cercetătorii s-au pus în situația de a respinge teoria, luându-se în considerație mediul din care proveneau tinerii și mai ales excesul lor de zel ce nu părea deloc împrumutat de la ceilalți.</span><br /><span>După lungi deliberări s-a ajuns la concluzia că o dispoziție mult mai puternică decât educația recentă i-a îndemnat pe acei tineri să se comporte astfel, și au realizat că vinovat de toate aceste deviații mentale este subconștientul.</span><br /><span>Interpretând la rândul meu acest eveniment, consider că ar fi fost minunat dacă inițiatorii proiectului, după ce le-ar fi pus în față celor care au jucat rolul gardienilor materialul înregistrat, i-ar fi îndemnat să participe la un alt proiect, în care izolați de restul oamenilor, să se scoată la iveală acel subconștient spre a fi ars în Conștiință. Ce surpriză ar fi avut atât studenții, cât și profesorii!</span><br /><span>Iată ce vreau să spun:</span><br /><span>Acel subconștient pe care l-au manifestat studenții se află în toți atomii corpului omenesc, dar mai cu seamă la baza coloanei vertebrale, loc unde se află în terminologia mea „depozitul de animalitate al omului.” Admit că această localizare este un pic forțată, dar o consider mulțumitoare, fiindcă astfel se explică ceea ce au observat yoghinii și misticii din toate timpurile. În ceea ce ei au numit chakra muladhara se strâng toate instinctele de bază ale vieții, în cea mai mare parte inconștiente și incontrolabile. Dar tot yoghinii au observat că în această chakră stă un potențial energetic aproape nelimitat, pe care ei l-au numit Kundalini. Ca o descriere suplimentară s-a spus despre ea că „este forța nestrunită și originală a materiei”, o energie care poate crea forme de materie uriașă, chiar și planete, dacă Sinele, adevărata identitate a ființei vii, este recunoscută și lăsată să acționeze. Formularea nu a mai fost niciodată făcută în acest fel, după știința mea, așa încât îmi asum toată răspunderea asupra ei și vă comunic că prin intermediul ei omul nu numai că își poate construi o planetă nouă în care să trăiască, dar își poate chiar recrea universul în totalitate. Dacă veți replica că acest lucru nu poate fi decât o schimbare a percepție pe vechiul suport, vă voi cere să mă lămuriți cu privire la începutul sau sfârșitul universului. Îl puteți concepe dacă afirmați că suverană este numai percepția?! Cine să fi născut universul și unde este această sursă?!</span><br /><span>Deși sunt conștient că această înțelegere este accesibilă unui număr foarte mic de oameni vă voi spune că universul se naște și se păstrează în sinele Observatorului/ Cititorului aici de față.</span><br /><span>Că acest proces de apariție și dispariție a universului este nedemonstrabil, deși se știe foarte bine că pentru ființele vii doar percepția personală contează, nu e un secret, dar totodată vreau să vă spun că toate splendorile universului sunt la îndemâna voastră dacă deveniți conștienți de Sine.</span><br /><span>Înainte de a vă dezvălui unul din cele mai puternice exerciții de ridicare al lui Kundalini, vreau să vă mai spun câte ceva despre această imensă energie.</span><br /><span>Nu e niciun secret că în lipsa unei informări corecte Kundalini poate să devasteze sau să vă trimită pentru o scurtă perioadă la spitalul de nebuni. Relatări de acest gen pot fi găsite în număr foarte mare, de aceea înainte de a dobândi aceste puteri enorme este bine să vă înconjurați de prieteni adevărați și, dacă e posibil, de cunoscători ai fenomenului, capabili să vă sfătuiască în momentele delicate. Vă asigur că nu puteți amâna la infinit ridicarea energiei Kundalini deoarece orice individualitate trebuie să treacă în periplul său cosmic prin experiența aceasta.</span><br /><span>Dacă veți decide să intrați în asprul război cu inerția și să schimbați ceva în viața voastră, trebuie să știți ce înseamnă chakrele, ce trăsături principale reprezintă, ce culori au, cum se rotesc și care sunt semnele că evoluați în armonie cu universul.</span><br /><span>Așa cum v-am mai spus problema principală pe care o provoacă ridicarea energiei Kundalini este că odată cu ea în drumul său în care străbate chakrele, le deschide și le dinamizează, ia cu sine și duce în conștient, adică în creier, toate mizeriile subconștientului omenesc. Eu aș afirma chiar mai mult decât atât, anume că Kundalini duce în conștientul individului nu doar subconștientul omenesc, dar și subconștientul tuturor formelor de viață de pe Pământ de la crearea lor și până astăzi. Înțelegeți așadar de ce ridicarea lui Kundalini este o provocare atât de mare, căci instinctele tuturor fiarelor care locuiesc în univers pot ajunge în conștientul vostru ca și cum v-ar aparține. Adăugați la toate acestea frustrările mai recente depuse în fiecare chakră (foarte puternice tocmai pentru că sunt recente) și veți avea o viziune cât se poate de corectă a bagajului potențial exploziv pe care trebuie să-l ardeți în Conștiință. Această Conștiință, când devine eliberată de conștiința morții și a neputinței, ia numele de Conștiință de Sine. Dar până ce va fi a voastră, așa cum e în drept să fie, va trebui să vă puneți furnalul Conștienței, al Discernământului și al Rațiunii serios la treabă și să ardeți galaxii de iluzii și frici nenumărate. Veți avea senzația la început că Kundalini vă dă mult mai mult material decât puteți voi să ardeți și veți fi pe punctul de a claca. Atunci să vă ridicați în picioare, să strângeți pumnii pe lângă corp și să strigați pe frecvența voastră, tare, încât să se cutremure universul: <b>Eu sunt Sinele și nicio iluzie nu va mai trece vreodată de mine! Eu sunt Puterea supremă a acestui univers! </b></span><br /><span>Dar cum poate fi conștientizată această putere și apoi încetul cu încetul activată? Prin iubirea de A fi și de A face!</span><span> </span><span>Acest exercițiu este un exemplu de astfel de iubire și cu siguranță îi va convinge pe unii oameni că este mai bine să mori încercând decât să trăiești că o buruiană care se coace inconștientă la soare și se va veșteji inevitabil când vine toamna.</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><span>Iubirea este așadar forța magică care poate schimba percepțiile întunecate în realitatea luminoasă. Iubirea nu va deveni niciodată dogmă deoarece ea există doar prin simțământul pe care îl ai în tine, aici și acum.</span><br /><span>Vă asigur că puteți mai mult decât credeți. Încingeți furnalul Conștienței și ardeți toate iluziile, fiindcă voi sunteți Sinele și în voi este forța supremă a acestui univers.</span><br /><span>Iată în continuare exercițiul:</span><br /><br /><span>Din cele mai străvechi timpuri oamenii înțelepți au observat existența în corpul uman a unor centre de forță pe care ei le-au numit chakre. Ei le-au văzut asemenea unui nod sau zăgaz care împiedica energia să urce în Conștient, transformând creierul. Dincolo de orice reprezentare, mai mult sau mai puțin simbolică, care merge până acolo încât să plaseze sediul Conștienței deasupra corpului, în realitate nu e vorba decât de transformarea instrumentului de comandă al ființei omenești, numit creier.</span><br /><span>După ce v-ați parcurs seria minimă de mișcări fizice, poziții statice și exerciții de respirație, care pot să varieze foarte mult în funcție de timp, senzații și cerințe interioare, primul lucru pe care îl veți face în prima zi a săptămânii – luni, este să vizualizați în voi prima chakră din corpul uman, pe numele ei muladhara. Este reprezentată de un lotus cu patru petale de culoare roșu intens. (În paranteză fie spus, trebuie să știți că toate aceste reprezentări ale chakrelor sunt relative iar corespondența dintre culoarea lor și spectru cromatic al luminii albe este o idee mai nouă dar foarte bună). Muladhara este așadar sediul elementar al subconștientului și al instinctelor de supraviețuire. Vitalitatea este calitatea ei primordială și va fi benefic pentru voi să-i asociați forma și culoarea acestei trăsături. Energia Kundalini se află chiar în interiorul ei, fiind reprezentată de un șarpe încolăcit de trei ori și jumătate. Desigur nu e vorba de niciun șarpe, dar reprezentarea este foarte reușită fiindcă această energie, ca de altfel întreaga energie a universului, fiind vibrație, nu se mișcă în linie dreaptă, ci în sinapse și ondulații specifice. Ideea de șarpe este reușită și prin faptul că atunci când nu e ridicată corespunzător ea poate produce neajunsuri la fel de mari cu mușcătura unui șarpe veninos.</span><br /><br /><span>Așadar luni vizualizați prima chakră și rugați-o să se deschidă și să lumineze. Simțind energia Kundalini care se mișcă în ea spuneți-i: strălucește chakră a mea cu bunăvoință și putere, strălucește și cuprinde cu lumina ta tot mai mult în jurul tău, crești și bucură-te de sărbătoarea vieții! Vorbiți-i întotdeauna prin cuvinte calde și drăgăstoase ca și cum ar fi o iubită.</span><br /><br /><span>După acest preludiu, care poate să dureze în funcție de timpul pe care îl aveți la dispoziție, de la câteva secunde până la câteva minute, începeți exercițiul propriu-zis. După ce ați trecut în vedere frumusețea și strălucirea neasemuită a florii de lotus cu patru petale, creați din sine o mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele patru petale să devină patru elice ale unei turbine. Rotiți-o mai repede și mai repede până spre punctul de a face să tremure axul care o susține, ca și cum ar fi în pericol să se rupă, și atunci cu o respirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în a doua chakră, numită svadhisthana, localizată în corpul uman un pic deasupra organelor de reproducere. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu șase petale de culoare portocalie. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele șase petale să se transforme în șase elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina portocalie devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a treia, numită manipura, așezată în mijlocul abdomenului, deasupra ombilicului. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu zece petale de culoare galbenă. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele zece petale să se transforme în zece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina galbenă devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în chakra a patra, numită anahata, aflată în corpul uman în centrul pieptului, un pic la dreapta inimii fizice. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu doisprezece petale de culoare verde deschis, asemeni vegetației primăvara. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele douăsprezece petale să se transforme în douăsprezece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina verde devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a cincea, numită vishuddha, situată în zona gâtului unde e localizată tiroida și mărul lui Adam. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu șaisprezece petale de culoare albastru celest. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele șaisprezece petale să se transforme în șaisprezece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina albastru celest devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în chakra a șasea, numită ajna, situată între sprâncene, dar în strânsă legătură cu glanda pineală. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu două petale de culoare albastru închis, spre indigo. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele două petale să se transforme în două elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina de culoare albastru închis devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a șaptea, numită sahasrara, așezată acolo unde de regulă părul capului face un vârtej, dar în strânsă legătură cu glanda pituitară. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu o mie de petale de culoare violet deschis. Sahasrara nu este în sens strict o chakră, fiindcă aici ai senzația că ai ajuns în acel loc liniștit din tine însuți, pe care l-ai căutat întotdeauna. Te simți pur și simplu acasă în uniune indestructibilă cu tot ce există. Este senzația pură a divinității în toată gloria ei. Nu mai ai nicio întrebare de pus și nicio dorință de îndeplinit. Devii propria ta lumină, cunoscând că tot ce există a pornit din conștiința ta și doar de tine depinde armonia și ordinea întregului univers.</span><br /><span>După câteva secunde cât veți sta deocamdată în acest loc inegalabil, cu aceeași mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, dar de această dată blând și relaxat, treceți prin fiecare chakră de sus în jos înviorându-le cu această nouă lumină. După ce veți ajunge iarăși în prima chakră, reîncepeți urcarea în sus, dar de această dată fără frenezia de mai înainte. Vizualizați doar cum energia urcă și coboară prin fiecare chakră, dinamizându-le. Nu e nevoie să vă mai țineți de reguli stricte, puteți de acum să vă lăsați conștiența și energia Kundalini cu preponderență în anumite chakre, pe care voi simțiți că trebuie să le energizați mai cu seamă. Determinați energia să urce și să coboare timp de câteva minute. Lăsați-o, pe cât vă stă în putere, să circule liber, încrezători că această libertate vă va aduce numai beneficii. Senzația de căldură plăcută în creștet și voiciunea aripioarelor energetice din josul omoplaților sunt semne foarte bune.</span><br /><span>Reveniți în timpul zilei cât mai des în sahasrara, simțindu-vă deasupra, de neatins de grijile lumii acesteia.</span><br /><span>Veți beneficia mai mult de trezirea energiei Kundalini dacă după ce v-ați ridicat-o în sahasrara, în coborâre o veți vizualiza ca o lumină puternică activând în special în chakrele superioare. Stăpânind intuitiv conștiința, capacitatea de purificare și dragostea (gândul bun, cuvântul bun și sentimentul bun) vă veți simți din ce în ce mai liniștiți și împăcați cu toate ființele universului.</span><br /><span>Dacă vreți, într-o abordare mai științifică, Kundalini este potențialul energetic enorm localizat în orice ființă umană la baza coloanei vertebrale, denumit de fizicieni antimaterie, care prin anumite practici poate fi ridicat până în creștetul capului, pentru a da naștere unui soare individual cu un potențial nelimitat de beneficii.</span><br /><span>Acest exercițiu se poate efectua așezat pe un scaun sau pe marginea unui pat, ori, dacă stăpâniți bine aceste poziții fără să resimțiți încordare, în lotus sau semilotus.</span><br /><br /><span>Este de la sine înțeles că în a doua zi a săptămânii – marți, veți începe acest exercițiu cu vizualizarea celei de-a doua chakre - svadhishtana, rugând-o să se deschidă și să lumineze. Vizualizând energia Kundalini care se mișcă în ea spuneți-i: strălucește chakră a mea cu bunăvoință și putere, strălucește și cuprinde cu lumina ta tot mai mult în jurul tău, crești și bucură-te de sărbătoarea vieții! Vorbiți-i și ei cu aceleași cuvinte calde și drăgăstoase ca și cum ar fi o iubită, deoarece ea are, de asemenea, conștiență și va aprecia cu siguranță căldura inimii voastre. Rând pe rând, miercuri - manipura, joi - anahata, vineri - vishuddha, sâmbătă - ajna și duminică - sahasrara, înaintea exercițiului propriu-zis, vizualizați fiecare chakră în parte, tratând-o ca pe o iubită. Uniunea dintre ele va veni de la sine.</span><br /><br /><span>Să ne mai reamintim încă o dată trăsătura principală a fiecărei chakre, ca și cum ar fi un supranume. Toate aspirațiile noastre se substituie unor proprietăți sau subproprietăți ale lor. Deschisă și dinamizată muladhara ne oferă vitalitatea. Sănătatea fizică și instinctul de supraviețuire se supun forței vitale. Svadhishtana este responsabilă de creativitatea noastră. Valoarea obiectului reieșit din mintea sau mâinile noastre este direct proporțională cu gradul de iluminare a lui svadhishtana. Cea mai prețioasă operă de artă a omului – copilul, este născut din acțiunea și forța acestei chakre. Cei doi poli ai creație se întâlnesc cu precădere aici, fapt pentru care uneori este numită chakra sexualității. Manipura este sediul puterii personale. O materie fără putere personală se dezintegrează. Moleculele unui corp sunt ținute împreună de forța de coeziune obținută din activitatea acestui nod energetic. Anahata este sediul iubirii. Compasiunea și blândețea sunt coordonate de aici. Atunci când anahata este deschisă și dinamizată lumea devine un loc prietenos. Fiecare om este împânzit de o rețea inimaginabilă de senzori care ne pipăie sentimentele atunci când ne apropiem de el. Dacă căldura inimii nu lucrează, între noi și el se va ridica un perete de gheață care va împiedica comunicarea.</span><br /><span>Vishuddha este responsabilă de expresivitate. Puterea de convingere pornește de aici. Când vishuddha este deschisă și dinamizată, cei din jur devin receptivi la ideile noastre și au răbdare să ne asculte. Un procent semnificativ din răspunsul unei persoane la cerințele noastre constă în felul cum punem problema. Jobul pe care îl căutăm va fi obținut cu ușurință dacă vishuddha este plină de energie și lumină. Mai este denumită și chakra purificării deoarece ea are capacitatea de a transforma o paletă largă de exprimări grosolane în exprimări subtile.</span><br /><span>Ajna este responsabilă de forța colosală a conștienței. Când ajna este deschisă și dinamizată va fi ușor să ne vedem dușmanii, mai ales pe cei interiori. Instinctele primordiale potențial periculoase sunt văzute și puse sub control ca niște răufăcători cu afișe mari lipite de ei, ziua în amiaza mare. Tocmai pentru această capacitate ajna uneori mai este denumită al treilea ochi. Ajna impune forța stăpânirii și autocontrolului, de aceea se recomandă, pe cât posibil, trezirea și dinamizarea ei înaintea celorlalte.</span><br /><span>Sahasrara este sediul înțelepciunii. Sentimentul uniunii cu Totul și inevitabil eliminarea iluziei oponentului apare de la sine atunci când acest loc feeric este atins prin ridicarea energiei și trezirea conștienței. Când sahasrara este deschisă definitiv iluzia unui Dumnezeu diferit de noi, aspru, justițiar, critic sau punitiv dispare în viața aceasta.</span><br /><span>Oamenii de știință nu au căzut încă de acord cu privire la existența chakrelor sau al lui Kundalini. Ei recunosc că nu au descoperit deocamdată nici o unitate de măsură ce ar putea demonstra existența lor.</span><br /><span>Ce se întâmplă în fapt prin ridicarea energiei Kundalini? O putere colosală, asemănătoare energiei atomice, alimentează punctele centrale ale organismului, proces în urma căruia creierului primește o imensitate de sugestii și impresii, fapt ce îl apropie de starea de geniu.</span><br /><span>Dacă oamenii de știință nu au putut înțelege chakrele și energia Kundalini, ar putea totuși să recunoască corespondența între chakre și spectrul cromatic, precum și dovezile existenței unui creier care vede foarte departe.</span><br /><br /><span>☆☆☆ Sursa acestui experiment: Debbie Ford - Efectul umbrei</span><br /><br /><span>Este nevoie de foarte multă răbdare și precauție în efectuarea acestui exercițiu. Negreșit veți trece prin momente când totul vi se va părea fatidic. Hățișurile minții sunt cu adevărat monstruoase. De multe ori veți crede că ați ieșit la liman și veți vedea că v-ați înșelat. Este posibil ca universul la cererea voastră supraconștientă să vă pună la încercare. Totul în jurul vostru parcă va complota să vă pună în genunchi... Bagajul karmic, profund influențat de inconștiența strămoșilor noștri de la rădăcina regnului animal, prin ridicarea lui Kundalini, va fi forțat să iasă la lumină și va deveni turbulent. Faceți pauze când vă simțiți covârșiți și încercați să țineți mereu aprinsă căldura inimii. Pauzele sunt necesare şi pentru a permite energiei să se stabilizeze în chakrele deschise. Veți reveni negreșit la efectuarea lui pentru că altminteri vă veți simți ca și cum nu ați avea coloană vertebrală.</span><br /><br /><br /><span>După cum veți vedea și singuri acest exercițiu este de o valoare inestimabilă în favoarea Conștiinței de Sine, adică a conexiunii permanente dintre ființa ta și Spiritul Absolut al vieții.</span><br /><span>Chiar dacă din slăbiciunea și îndoiala inerentă care vine în ființă omenească prin hrana sa fizică și mentală nu îl veți putea practica în fiecare dimineață, așa cum ar fi ideal să fie, notați-vă undeva promisiunea să reveniți la el de îndată ce veți observa că motivația scade iar fericirea dependentă doar de voi înșivă este un vis pe care l-ați dat uitării.</span></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><span><div>Derută și pierderea încrederii în sine sunt printre primele efecte ale ridicării energiei Kundalini în creier. Tot ce credeai despre tine sau despre lume devine insignifiant. Conștiința se extinde enorm și atât preocupările tale de până atunci cât și ale oamenilor din jur încep să te dezguste. Imensa energie din tine te ridică ca o rachetă spre cer iar suprafața pe care o vezi devine tot mai mare. Neajunsurile generale ale umanității te împing la început spre o critică și o autocritică cumplită. Te simți foarte vinovat în acele momente deoarece realizezi că tu ai creat oamenii și obiectele din jur prin intermediul gândurile tale. Ai vrea enorm de mult acum să te izolezi de toate aceste erori ale trecutului dar toată această lume veche și neprietenoasă se opune. Știi cumva că dacă vei reuși, în liniștea neasemuită a singurătății, îți vei pune gândurile în ordine și vei începe să atragi apoi înspre tine (să creezi) doar lucruri și persoane care te ajută să te simți bine.</div><div><br /></div><div>Fără a ridica energia Kundalini în creier instinctele animalice moștenite de la strămoșii noștri din negura timpului prin gene nu vor dispare niciodată din faptele noastre. Această energie practic modifică creierul - instrumentul nostru creator. </div><div><div>Prin ascensiunea energiei Kundalini vă puteți vedea partea negativă, cea care e necesară la fel de mult că și partea pozitivă pentru a rămâne în viață, dar pe care, prin acest exercițiu și prin alte practici spirituale precum raja yoga și mindfulness, o puteți menține inactivă. Personal pot garanta pentru aceste două practici, cele care au adus foarte multă fericire în viața mea, cu excepția cazurilor când le-am combinat cu judecata și gândirea excesivă. </div><div>Cel eliberat prin cunoaștere are apoi la dispoziție un timp etern și un spatiu infinit în care să-si îndeplinească visele.</div></div><div><br /></div></span></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;">***</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;">Fii o bucurie pentru tine însuți</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;">Buddha spunea: Fii o lumină pentru tine însuți! Aș mai adăuga: Fii o bucurie pentru tine însuți! Caută în adâncul ființei tale motive de dragoste și respect față de sine, caută printre lucrurile aparent mici, pentru că acolo vei găsi măreția Divinității ce te locuiește. Nu te uita la chipul pe care ți-l arată oglinda, la titluri sau recunoașterea oamenilor! Majoritatea celor cu care te-ai întâlnit în viața aceasta au avut o înțelegere redusă și nu s-au preocupat aproape deloc de evoluție. Recunoaște că și tu ai făcut la fel, dar în acest moment, chiar în această clipă, încearcă să-ți îndrepți coloana vertebrală.<br />Rudele ți-au oferit lecții de comportament la care tu păreai mereu corigent, șefii au fost mai întotdeauna poruncitori și te-au amenințat mai mult sau mai puțin voalat, psihologii ți-au dat indicații care de care mai prețioase, dar puțini s-au apropiat de adevărul inimii tale. Iar acest adevăr este următorul: toate cuvintele sunt literă moartă dacă conștiința și energia ta este blocată în sferele joase! În spatele unor porți de plumb stă sufletul tău închis și nimeni nu-i poate vedea lacrimile! De aceea tu mai înainte de toate caută să deschizi ușa acestor planuri joase și încearcă să te ridici în cele înalte.<br />Astfel se ajunge la kundalini - arta transformării întunericului în lumină și a slăbiciunii în putere. Ai luat ca pe un amănunt această învățătură și i-ai crezut doar pe cei care te-au îndemnat spre gândire și cuvinte înflorite, devenind pe nesimțite adeptul acestei monstruoase căi psihologice care zăpăcește cumplit astăzi lumea.<br />Nu de mult am citit pe un site de socializare o chemare la întâlnirea cu un scriitor care părea să promită foarte multe. Printre cei care făceau comentarii pro și contra mi-a atras atenția cuvintele unui om foarte descurajat care sunau cam așa: „Dar pe mine cine mă învață cum să-mi recapăt încrederea în sine după stricăciunile ce mi le-a făcut un fals maestru?”<br />I-aș răspunde următoarele: Doar sinele tău te poate învăța! Ai nevoie însă de multă energie ca să te ridici din lumea joasă a fricii. Conectează-te cu Dumnezeu prin această minunată proprietate numită lumină și acceptă-l ca unic maestru. Luptă pentru viața ta, deschide-te cu dragoste către lumea întreagă, dar nu-i mai lăsa pe ignoranți să-ți dea lecții. De fapt aceștia nu sunt decât formele materializate ale slăbiciunilor și ignoranței din tine. Căderea la dispoziția simțurilor este la fel de firească ca și gravitația, evoluția spre ființa ta reală presupune însă luptă împotriva curentului.<br />A căuta printre lucrurile aparent mici motive de respect față de sine este o idee foarte bună. Trezirea este un șoc care nu poate să reziste în această lume fără o imensă energie. Nu te mulțumi doar cu un impuls trecător; mulți oameni se opresc la atât și cred că au cunoscut Divinitatea. Energia care te-a trezit trebuie sa rămână mereu activă, să crească și să te conducă neabătut înainte.<br />Îmi amintesc că la începutul trezirii mele spirituale simțeam energia kundalini prin coloana vertebrală ca și cum aș fi fost electrocutat. Acesta e un semn sigur că ea urcă spre soarele care se conturează în creierul uman.<br />Eu nu mă adresez în acest articol celor abia veniți în subregnul uman, ci mă adresez celor deja pregătiți, plini de durere și lacrimi, cei care au cunoscut de nenumărate ori înfrângerea, care au experimentat până la refuz penibilul și stupidul, care au fost dezamăgiți de milioane de ori de falsitatea societății umane, care au fost părăsiți de rude și prieteni, care au meditat și au pătruns în cele mai adânci smârcuri ale firii; doar lor mă adresez și doar pe ei pot să-i ajut. </span><div><span style="font-size: medium;">Fiți o lumina pentru voi înșivă, în cel mai propriu sens al cuvântului, prin trezirea energie kundalini! Fiți o bucurie pentru voi înșivă dacă ați ajuns aici, fiindcă vă așteaptă sărbătoarea uniunii cu Ființa, pacea și puterea pe care nu le-ați găsit nicăieri printre firele de praf ale lumii acestea.</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><br style="font-family: "Times New Roman"; font-size: medium;" /></div></div></span></span></div><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><div><br /></div></span></span>
<br />
<br />Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-42272295056931915492016-02-22T16:12:00.004+02:002022-10-26T18:13:08.229+03:00Cum am ajuns să înțeleg că eu sunt Sinele <span style="font-size: medium;"><br />Ce putem spune despre noi în primul rând? Că existăm,nu-i așa?! Eu exist, tu exiști, el există! Eu sunt, tu ești, el este! Deși avem trăsături individuale și fiecare evoluăm în ritmul nostru niciodată nu încetăm a fi. Se pot spune multe răutăți despre noi, putem fi criticați și insultați, dar nimeni niciodată nu ne poate contesta trăsătura de ființă care există. Mai mult decât atât, depășind timpul destinat vieții pământești, admitem despre orice tip de entitate, organică sau anorganică, că s-a transformat, spunem că s-a făcut pământ sau pulbere, dar niciodată nu ne trece prin minte să spunem că ea s-a șters definitiv dintre cele care există. Viața ne arată că nimic nu dispare, ci doar se transformă, în consecință cel care era continuă să existe în altă formă, stare sau expresie. Mergând mai departe cu cercetarea, după ce am înțeles cele de mai sus, ne dăm seama că deși în universul acesta totul poate fi măsurat, cântărit și divizat, nu același lucru se poate spune și despre A Fi – Spiritul Suprem. El, Sinele și esența universului este ceea ce înțelepții dintotdeauna au spus că este nenăscut, indivizibil, indestructibil și etern. Și atunci dacă eu sunt s-ar putea să fiu separat de ceea ce este? Se poate da vreo trăsătură cantitativă sau calitativă principiului pur și independent de orice transformare denumit simplu A Fi? Se poate spune ca există o cantitate mai mare de a fi într-un obiect, ființă sau entitate în comparație cu alta?! Contează mărimea, inteligența, vârsta sau alte particularități în determinarea cantității de a fi? Desigur că nu, este un nonsens din capul locului să continuăm această discuție. Și atunci dacă prin lumina înțelegerii îți devine evident ca A Fi și spiritul una sunt, că acest spirit este Dumnezeul tuturor religiilor, că el este nenăscut, mereu viu și nemuritor, că el este și în același timp și eu sunt, că A Fi așa cum am mai spus este indivizibil, se poate spune că eu sunt divizibil de Dumnezeu?... El este A Fi, eu sunt A Fi; cine ar putea arăta vreodată care este partea lui Dumnezeu (așa cum și-l închipuie unii) din A Fi și care este partea mea? Nimeni! A Fi este indivizibil! Și atunci unde este creatorul universului, unde există acea potențialitate pură care face posibilă apariția universului manifestat și după zeci de miliarde de ani îl reabsoarbe în Sine? Este în mine, și în miliarde de ani cât va mai dura universul nu ar trebui să mă mai sint niciodată nefericit și singur pentru că acolo unde voi fi eu va fi și Dumnezeu. </span><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"></span><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-69123181969983519712016-02-11T12:46:00.009+02:002022-10-28T17:00:43.288+03:00Înapoia mea satană!<span style="font-size: medium;"><br />În mod obișnuit oamenii cred că satana este o persoană individuală, având un corp ca toate persoanele, a cărei principală preocupare este să producă suferință oamenilor. Dar oare Isus, folosind acest cuvânt s-a referit cu adevărat la o persoană?! Eu cred că nu, ci mai degrabă la acele instincte ucigașe și animalice transmise prin subconștient de strămoșii noștri din negurile timpului. Acest adversar (diavol, în ebraică) este un dușman cu adevărat perfid, deoarece se află în mintea și în simțurile noastre încă de la naștere, în consecință știe unde să ne atace și cum să ne facă să suferim. <br />Când omul își dă seama că tocmai instinctele lui naturale, atât de importante pentru asigurarea supraviețuirii fizice, îi sunt și cei mai perfizi adversari, conștiința lui trece printr-un moment de ruptură și îndoială, pe care vechii creștini au numit-o pe bună dreptate „noaptea neagră a sufletului”. Este o perioadă plină de ispite și încercări prin care trebuie să trecem cu toții. <br />Aceste încercări pot lua chipul unor oameni "binevoitori" care te îndeamnă la ipocrizie, reavoință, minciună, aroganță etc.***<br />Nu se poate ca satana să fie un personaj material, și cu atât mai puțin unul energetico-spiritual, măcar și din simplul motiv că dacă ne-am ști amenințați de o astfel de entitate nu am trimite-o în spatele nostru fizic, amăgindu-ne precum struțul, că dacă nu o vedem nu ne poate face nici un rău, ci dimpotrivă i-am spune să stea în fața noastră, împiedicând-o astfel să ne atace mișelește. <br />Așadar satana nu poate fi decât acea imensitate de instincte și tendințe animalice care există în carnea și în mintea noastră, așteptând cel mai mic motiv să răbufnească. Aceasta este o lege primordială a vieții: orice energie, sentiment sau gând, aflat în adâncuri, vrea să iasă în afară pentru existență proprie și individuală. <br />„Înapoia mea satană” înseamnă în acest caz: „Rămâneți în trecut instinctele mele animalice și războinice, nu vă mai vreau în prezent!”. Iar odată cu aceste instincte animalice ne eliberăm de ignoranța care ne ascunde sinele și totodată de dependența de materia perisabilă, de aceea și iluzorie.<br />Evoluția naturală de la amoebă la animalul sălbatic, care s-a descurcat cum a putut prin jungla lui, trecând apoi prin comunitățile primitive de vânători nemiloși, sau prin oștirile de luptători fără conștiință și scrupule ale imperiilor antice și moderne, fac parte din bagajul nostru informatico-energetic, dar dacă am reușit să ne ridicăm centrul de greutate în sahasrara – chakra solară a înțelepciunii, putem obține Conștiința divina și astfel să ne apărăm de toate rebuturile memoriei.<br />Atunci și numai atunci putem spune, cu toată convingerea, asemeni lui Isus: Înapoia mea satană!<br /> <br /> *** La vremea ispitelor, acești „binevoitori", care sunt în fapt o unealtă a „animalului din tine”, te mai îndeamnă la următoarele: speculații filozofice inutile, ipocrizie, critică răutăcioasă, minciună, manipulare, bârfă, considerarea dragostei și a compasiunii drept slăbiciuni, invidie, șiretenie, reavoință, lăcomie, zgârcenie, egoism, lăudăroșenie, trădare, consumarea de alimente și băuturi nesănătoase, relații sexuale în exces, puteri oculte, dorință de faimă și prestigiu samd. </span><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><div><br /></div></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-3873914479792070672015-06-18T12:56:00.061+03:002023-05-09T09:57:03.112+03:00Energia Kundalini<div><span style="font-size: medium;"><div>(în română, mai jos)</div><div><br /></div><div>Kundalini energy</div><div><br /></div><div>It goes without saying that any action requires a necessary energy. To move a straw requires a certain type of energy, and to write a book requires another. But in order to become aware of your identity with the Self, how much and what kind of energy do you have to use?! I recommend you to try all types of energy that are in your person's possibilities until the last drop!</div><div>I would very much like in what follows to help you understand what Self-awareness means and what unparalleled opportunities for power and fulfillment it can provide. But when at our fingertips is the most powerful source of energy that can be used by the human being, what prevents us from using it?! Here is the answer: misinformation, fear, cowardice and religious interpretations.</div><div>Kundalini energy has been extremely maliciously exposed by both religious dogma and science. A great pity, I dare say, because without receiving correct information man has lost a great chance to get rid of his weaknesses by becoming his own master.</div><div>Monks confused it with "satan", an illusion with which they "blessed" humanity, scientists could not pass it through their machines, move their needles, psychiatrists considered it a danger to the mind because those who attest they tended to leave the herd of lost sheep and become their own master.</div><div>Those in power did not like the idea at all! How would it have been a society made up only of conscious people, masters of their powers and their future?! In it every man should work honestly for the necessities of life. Each should consume only as much as he produces by his labor, and not by cheating his neighbor.</div><div>Such a world would of course have been fair to good and honest people, but unacceptable to charlatans! And what did these latter think?... Everything that could please people by itself, without intermediaries and related taxes, should be declared to come from "satan" and only what passes before the altar (sorry, in front of the little table to collect taxes) to be declared as coming from God.</div><div><br /></div><div>Not long ago at an American university ☆☆☆ an extremely strange experiment was done, designed to help researchers explain what exactly causes people to behave like brutes when they have total power over their neighbors. The exact reason for the experiment was the reports in the American media about the inhuman behavior of the guards on the convicts produced by the war in Iraq.</div><div>Thus the teachers and project coordinators chose two teams made up of the most serious and educated students, dividing them into two camps; one was to play the part of the convicts and the other of the guards. All were suggested to play their part according to their real nature and not to shrink from any instinctual manifestation. A suitable location for the project was sought, a former prison if I'm not mistaken, and the two teams were cut off from the rest of the world for an indefinite period of time. The researchers and project managers moved away, deciding to follow the behavior of the two teams through the Big Brother method. They armed themselves with plenty of writing paper and plenty of hard drive space, expecting a long summer. But to their amazement, after a few days they had to stop the "film",</div><div>Watching the recorded material, the researchers were forced, first of all, to ask themselves what led those quite educated and serious young people, raised in a healthy environment, in families without trauma and material problems, to reach that almost animal behavior. Until then, the behavior of the torturous guards was explained by the "bad apple theory", that is, it was considered that a person trained in an environment devoid of compassion and full of violence becomes a role model for his colleagues. But this time the researchers were in a position to reject the theory, taking into account the environment from which the young people came and especially their excess of zeal that did not seem at all borrowed from others.</div><div>After long deliberations it was concluded that a disposition far stronger than recent education prompted those young people to behave in this way, and they realized that the subconscious mind was responsible for all these mental deviations.</div><div>Interpreting this event for myself, I think it would have been wonderful if the initiators of the project, after having presented the recorded material to those who played the role of guards, had urged them to participate in another project, in which isolated from the rest of the people, to reveal that subconscious to be burned into Consciousness. What a surprise both students and teachers would have had!</div><div>Here's what I mean:</div><div>That subconsciousness that the students manifested is in all the atoms of the human body, but especially at the base of the spine, the place where, in my terminology, "man's storehouse of animality" is located. I admit that this localization is a bit forced, but I find it satisfactory because it explains what yogis and mystics throughout the ages have observed. In what they called the muladhara chakra gather all the basic instincts of life, mostly unconscious and uncontrollable. But the yogis also noticed that in this chakra lies an almost unlimited energy potential, which they called Kundalini. As a further description it has been said to "be the raw and original force of matter," an energy which can create huge forms of matter, even planets, if the Self, the true identity of the living being, is recognized and allowed to act. The formulation has never been done in this way before, to my knowledge, so I take full responsibility for it and tell you that by means of it man can not only build a new planet to live on, but can even recreate the universe as a whole. If you will retort that this can only be a change of perception on the old medium, I will ask you to clarify the beginning or the end of the universe. Can you conceive it if you say that only perception is sovereign?! Who gave birth to the universe and where is this source?! so that I take full responsibility for it and tell you that through it man can not only build himself a new planet to live on, but can even recreate his universe entirely. </div><div>Although I am aware that this understanding is accessible to a very small number of people I will tell you that the universe is born and kept within the self of the Observer/Reader here in front.</div><div>That this process of appearance and disappearance of the universe is unprovable, although it is well known that for living beings only personal perception matters, it is not a secret, but at the same time I want to tell you that all the splendours of the universe are within your reach if you become Self-aware .</div><div>Before I reveal to you one of the most powerful Kundalini raising exercises, I want to tell you something about this immense energy.</div><div>It's no secret that without the right information Kundalini can wreak havoc or send you to the insane asylum for a short period of time. Accounts of this kind can be found in great numbers, therefore before acquiring these enormous powers it is good to surround yourself with true friends and, if possible, connoisseurs of the phenomenon, able to advise you in delicate moments. I assure you that you cannot indefinitely postpone the raising of the Kundalini energy because every individuality must go through this experience on its cosmic journey.</div><div>If you decide to enter the fierce war with inertia and change something in your life, you need to know what the chakras mean, what main features they represent, what colors they have, how they rotate and what are the signs that you are evolving in harmony with the universe.</div><div>As I told you before, the main problem caused by the raising of the Kundalini energy is that along with it on its way through the chakras, it opens and energizes them, it takes with it and carries into the conscious, i.e. into the brain, all the messes of the subconscious human. I would say even more than that, that Kundalini carries into the consciousness of the individual not only the human subconscious, but also the subconscious of all life forms on Earth from their creation until today. Understand then why the raising of the Kundalini is such a great challenge, for the instincts of all the beasts that dwell in the universe can come into your consciousness as if they belonged to you. Add to all of this the more recent frustrations deposited in each chakra (very powerful precisely because they are recent) and you have as accurate a view as possible of the potentially explosive baggage you need to burn into Consciousness. This Consciousness, when it becomes freed from the consciousness of death and impotence, takes the name of Self-Consciousness. But until it is yours, as it rightly is, you will have to put your furnace of Consciousness, Discernment and Reason to serious work and burn away galaxies of countless illusions and fears. You will have the feeling at first that the Kundalini is giving you much more material than you can burn and you will be about to snap. Then stand up, clench your fists at your sides and shout on your frequency, loud enough to shake the universe: I am the Self and no illusion will ever pass me by. I am the supreme Power of this universe.</div><div>But how can this power be made aware and then gradually activated? Through the love of being and doing! This exercise is an example of such love, and will surely convince some people that it is better to die trying than to live like a weed that unconsciously bakes in the sun and will inevitably wither when autumn comes.</div><div>Love is therefore the magical force that can change dark perceptions into light reality. Love will never become dogma because it exists only through the feeling you have in you, here and now.</div><div>I assure you that you can do more than you think. Heat the furnace of Consciousness and burn away all illusions, for you are the Self and within you is the supreme force of this universe.</div><div>Here is the exercise:</div><div><br /></div><div>From the most ancient times wise people have noticed the existence in the human body of some centers of force which they called chakras. They saw them as a knot or jam that prevented the energy from rising into the Conscious, transforming the brain. Beyond any representation, more or less symbolic, that goes so far as to place the seat of Consciousness above the body, in reality it is only a matter of transforming the commanding instrument of the human being, called the brain.</div><div>After going through your minimum series of physical movements, static positions and breathing exercises, which can vary greatly depending on the time, sensations and inner requirements, the first thing you will do on the first day of the week - Monday, is to visualize within you the first chakra in the human body, by its name muladhara. It is represented by a lotus with four deep red petals. (In parentheses be it said, you must know that all these representations of the chakras are relative and the correspondence between their color and the chromatic spectrum of white light is a newer but very good idea). Muladhara is therefore the elemental seat of the subconscious and survival instincts. Vitality is her primary quality and it will be beneficial for you to associate her shape and color with this trait. The Kundalini energy is right inside her, being represented by a snake coiled three and a half times. Of course, it is not about any snake, but the representation is very successful because this energy, like the entire energy of the universe, being vibration, does not move in a straight line, but in specific synapses and undulations. The idea of the snake is also successful in that when it is not raised properly it can produce as great disadvantages as the bite of a venomous snake.</div><div><br /></div><div>So on Monday visualize the first chakra and ask it to open and light up. Feeling the Kundalini energy moving in it say to it: shine my chakra with kindness and power, shine and encompass with your light more and more around you, grow and enjoy the celebration of life! Always speak to her with warm and loving words as if she were a lover.</div><div>After this prelude, which can last depending on the time you have available, from a few seconds to a few minutes, start the actual exercise. After contemplating the unparalleled beauty and brilliance of the four-petaled lotus flower, create within yourself a clockwise rotational movement in which the four petals become four propellers of a turbine. Spin it faster and faster to the point of making the shaft that supports it tremble, as if in danger of breaking, and then with a short, powerful breath raise the energy and consciousness into the second chakra, called svadhisthana, located in the human body a little above the reproductive organs. Here you will see a wonderful lotus flower with six orange petals. As before, after you have the light and its radiance in your eyes, resume that clockwise rotating movement where the six petals become six propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point, and the orange light becomes blinding, with the same short and powerful inhalation enter with energy and consciousness into the third chakra, called manipura, located in the middle of the abdomen, above the navel. Here you will see a wonderful lotus flower with ten yellow petals. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotation movement where the ten petals become ten propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point and the yellow light becomes blinding, with the same short, powerful inhalation raise the energy and consciousness into the fourth chakra, called anahata, located in the human body in the center of the chest, a little to the right of the physical heart. Here you will see a wonderful lotus flower with twelve light green petals, like the vegetation in spring. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotating movement where the twelve petals become twelve propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point and the green light becomes blinding, with the same short and powerful inspiration enter with energy and consciousness the fifth chakra, called vishuddha, located in the neck area where the thyroid and Adam's apple are located. Here you will see a wonderful lotus flower with sixteen azure petals. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotating movement where the sixteen petals become sixteen propellers of a turbine. When the speed reaches an acceptable maximum point and the azure light becomes blinding, with the same short and powerful inhalation you raise the energy and consciousness in the sixth chakra, called ajna, located between the eyebrows but closely connected to the pineal gland. Here you will see a wonderful lotus flower with two dark blue to indigo petals. As before, once you have the light and its glow in your eyes, resume that clockwise rotation motion, in which the two petals turn into two propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point, and the dark blue light becomes blinding, with the same short and powerful inspiration enter with energy and consciousness the seventh chakra, called sahasrara, located where the hair of the head normally whirls, but in closely related to the pituitary gland. Here you will see a wonderful lotus flower with a thousand light purple petals. Sahasrara is not strictly speaking a chakra, because here you feel that you have arrived at that quiet place within yourself that you have always been looking for. You simply feel at home in indestructible union with all that exists. It is the pure sensation of divinity in all its glory. You have no more questions to ask and no wishes to fulfill. You become your own light,</div><div>After a few seconds of being in this unparalleled place for now, with the same clockwise rotation, but this time gentle and relaxed, move through each chakra from top to bottom invigorating them with this new light. After you reach the first chakra again, begin the upward climb again, but this time without the frenzy of before. Just visualize the energy rising and falling through each chakra, energizing them. There is no need to stick to strict rules, you can now let your consciousness and Kundalini energy predominantly in certain chakras, which you feel you need to energize more. Let the energy go up and down for a few minutes. Let it, as far as you can, flow freely, confident that this freedom will only bring you benefits.</div><div>Return to sahasrara during the day as often as possible, feeling above, untouchable by the cares of this world.</div><div>You will benefit more from the awakening of the Kundalini energy if after you have raised it in the sahasrara, on the way down you visualize it as a bright light activating especially in the upper chakras. By intuitively mastering consciousness, purifying ability and love (good thought, good word and good feeling) you will feel more and more peaceful and at peace with all beings in the universe.</div><div>If you want, in a more scientific approach, Kundalini is the enormous energy potential located in every human being at the base of the spine, called by physicists antimatter, which through certain practices can be raised to the top of the head, to give birth to an individual sun with an unlimited potential of benefits.</div><div>This exercise can be performed sitting on a chair or on the edge of a bed, or, if you master these positions well without feeling strain, in lotus or semilotus.</div><div><br /></div><div>It goes without saying that on the second day of the week - Tuesday, you will begin this exercise by visualizing the second chakra - svadhishtana, asking it to open and illuminate. Visualizing the Kundalini energy moving in it say to it: shine my chakra with kindness and power, shine and encompass with your light more and more around you, grow and enjoy the celebration of life! Speak to her with the same warm and loving words as if she were a lover, because she also has consciousness and will surely appreciate the warmth of your heart. One by one, Wednesday - manipura, Thursday - anahata, Friday - vishuddha, Saturday - ajna and Sunday - sahasrara, before the actual exercise, visualize each chakra separately, treating it as a lover. The union between them will come naturally.</div><div><br /></div><div>Let us once again recall the main feature of each chakra, as if it were a nickname. All of our aspirations override some of their properties or subproperties. Open and energized muladhara gives us vitality. Physical health and the instinct for survival are subordinate to the life force. Svadhishtana is responsible for our creativity. The value of the object emerging from our mind or hands is directly proportional to the degree of enlightenment of svadhishtana. Man's most precious work of art – the child, is born from the action and force of this chakra. The two poles of creation mainly meet here, which is why it is sometimes called the chakra of sexuality. Manipura is the seat of personal power. Matter without personal power disintegrates. The molecules of a body are held together by the cohesive force obtained from the activity of this energy node. Anahata is the seat of love. Compassion and gentleness are coordinated from here. When anahata is open and energized the world becomes a friendly place. Every human is studded with an unimaginable network of sensors that feel our feelings when we approach them. If the warmth of the heart does not work, a wall of ice will rise between us and him, preventing communication.</div><div>Vishuddha is responsible for expressiveness. The power of persuasion starts here. When vishuddha is open and energized, those around us become receptive to our ideas and patient to listen to us. A significant percentage of a person's response to our requirements lies in the way we pose the problem. The job we are looking for will be easily obtained if the vishuddha is full of energy and light. It is also called the chakra of purification because it has the ability to transform a wide range of gross expressions into subtle expressions.</div><div>Ajna is responsible for the colossal force of consciousness. When ajna is open and energized it will be easy to see our enemies, especially the ones within. Potentially dangerous primal instincts are seen and controlled like villains with big posters stuck to them in broad daylight. It is precisely for this capacity that ajna is sometimes called the third eye. Ajna imposes the force of mastery and self-control, therefore it is recommended, as much as possible, to awaken and energize it before others.</div><div>Sahasrara is the seat of wisdom. The feeling of union with the All and the inevitable disillusionment of the opponent arises naturally when this magical place is reached through the raising of energy and the awakening of consciousness. When the sahasrara is definitively opened the illusion of a God different from us, harsh, judicial, critical or punitive disappears in this life.</div><div>Scientists have not yet agreed on the existence of chakras or Kundalini. They admit that they have not yet discovered any unit of measurement that could prove their existence.</div><div>What actually happens by raising the Kundalini energy? A colossal power, similar to atomic energy, feeds the central points of the body, a process following which the brain receives an immensity of suggestions and impressions, a fact that brings it closer to the state of genius.</div><div>If scientists could not understand the chakras and the Kundalini energy, they could still recognize the correspondence between the chakras and the color spectrum, as well as evidence of a far-seeing brain.</div><div><br /></div><div>☆☆☆ Source of this experiment: Debbie Ford - The Shadow Effect</div><div><br /></div><div>A lot of patience and caution is needed in performing this exercise. You will inevitably go through moments when everything will seem fateful. The vagaries of the mind are truly monstrous. Many times you'll think you've gone to port and you'll find you're wrong. It is possible that the universe at your superconscious request is testing you. Everything around you seems to be conspiring to bring you to your knees... The karmic baggage, deeply influenced by the unconsciousness of our ancestors at the root of the animal kingdom, through the raising of the Kundalini, will be forced to the light and become turbulent. Take breaks when you feel overwhelmed and try to always keep the warmth of your heart burning. Breaks are also necessary to allow the energy to stabilize in the open chakras.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>As you will see for yourself this exercise is of inestimable value in favor of Self-Consciousness, that is, the permanent, and often unknown, connection between your being and the Absolute Spirit of life.</div><div>Even if from the inherent weakness and doubt that comes into the human being through its physical and mental nourishment you will not be able to practice it every morning as it should ideally be, write down somewhere your promise to return to it as soon as you notice that motivation decreases and happiness dependent only on yourself is a dream that you have forgotten.</div><div><br /></div><div>Confusion and loss of self-confidence are among the first effects of raising Kundalini energy in the brain. Everything you thought about yourself or the world becomes insignificant. Consciousness expands enormously, and both your own concerns and those of the people around you begin to disgust you. The immense energy within you lifts you like a rocket towards the sky, and the surface you see becomes larger and larger. The general shortcomings of humanity initially push you towards a severe criticism and self-criticism. You feel very guilty in those moments because you realize that you have created the people and objects around you through your thoughts. You would greatly want to isolate yourself from all these errors of your past, but this old and unfriendly world opposes it all. You somehow know that if you succeed, in the unparalleled tranquility of solitude, you will put your thoughts in order and then begin to attract (create) only things and people that help you feel good.</div><div>Without raising Kundalini energy in the brain, the animal instincts inherited from our ancestors in the mists of time will never disappear from our actions. This energy practically modifies the brain - our creative tool. </div><div>By ascending the Kundalini energy you can see the negative side, which is as necessary as the positive side to stay alive, but which, through this exercise and other spiritual practices such as <a href="https://normallifeorg.blogspot.com/2022/05/raja-yoga.html?m=1">raja yoga</a> and <a href="https://supraconstienta.blogspot.com/2023/04/mindfulness.html?m=1">mindfulness</a>, you can keep inactive. Personally I can vouch for these two practices, the ones that have brought a lot of happiness into my life, except when I combined them with judgement and overthinking. </div><div>The one liberated through awareness then has eternal time and infinite space in which to fulfill their dreams.</div><div><br /></div><div>PS.</div><div><div>With the evolution of the person in question, this exercise can be simplified to stretching the hands to the side, suggesting detachment from the ground by flight and ascension.</div><div>It must become clear to us that there is no other purpose of spiritual practices than union with the higher self through elevation, to establish a stable state of well-being independent of external circumstances.</div></div><div><br /></div><div><div><br /></div></div><div><br /></div></span></div><div><span style="font-size: medium;">*</span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;">Energia Kundalini</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Este de la sine știut că orice acțiune presupune o energie necesară. Ca să miști un pai e nevoie de un anumit tip de energie, iar ca să scrii o carte e nevoie de alta. Dar ca să devii conștient de identitatea ta cu Sinele oare câtă și ce fel de energie trebuie să folosești?! Eu îți recomand să încerci toate tipurile de energie care sunt în posibilitățile persoanei tale până la ultima picătură! <br />Aș vrea foarte mult în cele ce urmează să vă ajut să înțelegeți ce înseamnă conștiința de Sine și ce oportunități inegalabile de putere și împlinire poate ea să ofere. Dar când la îndemâna noastră este cea mai puternică sursă de energie ce poate fi folosită de ființa omenească oare ce ne împiedică să o folosim?! Iată răspunsul: informarea greșită, frica, lașitatea și interpretările religioase. <br />Energia Kundalini a fost extrem de răuvoitor expusă atât de dogmatica religioasă, cât și de știință. Mare păcat, îndrăznesc să spun, căci neprimind o informare corectă omul a pierdut o mare șansă de a se debarasa de slăbiciunile lui devenind propriul său stăpân. <br />Monahii au confundat-o cu „satana”, iluzie cu care ei au „binecuvântat” umanitatea, oamenii de știință nu au putut să o treacă prin aparatele lor, să le miște acele, psihiatrii au considerat-o un pericol pentru minte deoarece cei care o atestau aveau tendința să iasă din turma oilor rătăcite, devenind propriul lor stăpân. <br />Celor care dețineau puterea nu le-a surâs deloc ideea! Cum ar fi fost o societate alcătuită numai din oameni conștienți, stăpâni pe puterile și pe viitorul lor?! În ea fiecare om ar trebui să muncească cinstit pentru necesitățile vieții. Fiecare ar trebui să consume doar atât cât produce prin muncă sa, și nu prin înșelarea aproapelui. <br />O astfel de lume ar fi fost desigur corectă pentru oamenii buni și cinstiți, dar inacceptabilă pentru șarlatani! Și ce s-au gândit aceștia din urmă?... Tot ce ar putea să-i mulțumească pe oameni reieșind din sine, fără intermediari și taxe aferente, să fie declarat că vine de la „satana” și numai ce trece prin fața altarului (pardon, prin fața măsuței de colectat taxe de fraieri) să fie declarat că vine de la Dumnezeu. <br /><br />Nu de mult la o universitate americană ☆☆☆ s-a făcut un experiment extrem de ciudat, menit să-i ajute pe cercetători să-și explice ce anume îi determină pe oameni să se comporte ca niște brute atunci când au putere totală asupra aproapelui. Motivul exact al experimentului au fost relatările din media americană cu privire la comportamentul inuman al gardienilor asupra condamnaților produși de războiul din Irak. <br />Astfel profesorii și coordonatorii proiectului au ales două echipe alcătuite din cei mai serioși și mai educați studenți, împărțindu-i în două tabere; una trebuia să joace rolul condamnaților, iar cealaltă a gardienilor. Tuturor li s-a sugerat să-și joace rolul conform naturii lor reale și să nu facă rabat de la nicio manifestare instinctuală. A fost căutată o locație cât mai potrivită proiectului, dacă nu mă înșel o fostă închisoare, și cele două echipe au fost izolate de tot restul lumii, pentru o perioadă nedeterminată de timp. Cercetătorii și responsabilii proiectului s-au îndepărtat, hotărând să urmărească comportamentul celor două echipe prin metoda Big Brother. S-au înarmat cu multe foi de scris și cu mult spațiu în hard-discuri, așteptându-se la o vară lungă. Dar, spre stupefacția lor, după câteva zile au trebuit să oprească „filmul”, fiindcă cei care fuseseră desemnați să fie gardieni își intraseră atât de bine în rol, încât acțiunea lor asupra celor desemnați să fie prizonieri devenise de-a dreptul inumană. <br />Vizionând materialul înregistrat, cercetătorii s-au văzut obligați, mai înainte de toate, să se întrebe ce i-a determinat pe acei tineri destul de educați și serioși, crescuți într-un mediu sănătos, în familii fără traume și probleme materiale, să ajungă la acel comportament aproape animalic. Până atunci comportamentul gardienilor torționari se explicase prin „teoria merelor rele”, adică se considerase că o persoană formată într-un mediu lipsit de compasiune și încărcat de violență devine model de urmat pentru colegii săi. Dar de această dată cercetătorii s-au pus în situația de a respinge teoria, luându-se în considerație mediul din care proveneau tinerii și mai ales excesul lor de zel ce nu părea deloc împrumutat de la ceilalți. <br />După lungi deliberări s-a ajuns la concluzia că o dispoziție mult mai puternică decât educația recentă i-a îndemnat pe acei tineri să se comporte astfel, și au realizat că vinovat de toate aceste deviații mentale este subconștientul. <br />Interpretând la rândul meu acest eveniment, consider că ar fi fost minunat dacă inițiatorii proiectului, după ce le-ar fi pus în față celor care au jucat rolul gardienilor materialul înregistrat, i-ar fi îndemnat să participe la un alt proiect, în care izolați de restul oamenilor, să se scoată la iveală acel subconștient spre a fi ars în Conștiință. Ce surpriză ar fi avut atât studenții, cât și profesorii! <br />Iată ce vreau să spun:<br />Acel subconștient pe care l-au manifestat studenții se află în toți atomii corpului omenesc, dar mai cu seamă la baza coloanei vertebrale, loc unde se află în terminologia mea „depozitul de animalitate al omului.” Admit că această localizare este un pic forțată, dar o consider mulțumitoare, fiindcă astfel se explică ceea ce au observat yoghinii și misticii din toate timpurile. În ceea ce ei au numit chakra muladhara se strâng toate instinctele de bază ale vieții, în cea mai mare parte inconștiente și incontrolabile. Dar tot yoghinii au observat că în această chakră stă un potențial energetic aproape nelimitat, pe care ei l-au numit Kundalini. Ca o descriere suplimentară s-a spus despre ea că „este forța nestrunită și originală a materiei”, o energie care poate crea forme de materie uriașă, chiar și planete, dacă Sinele, adevărata identitate a ființei vii, este recunoscută și lăsată să acționeze. Formularea nu a mai fost niciodată făcută în acest fel, după știința mea, așa încât îmi asum toată răspunderea asupra ei și vă comunic că prin intermediul ei omul nu numai că își poate construi o planetă nouă în care să trăiască, dar își poate chiar recrea universul în totalitate. Dacă veți replica că acest lucru nu poate fi decât o schimbare a percepție pe vechiul suport, vă voi cere să mă lămuriți cu privire la începutul sau sfârșitul universului. Îl puteți concepe dacă afirmați că suverană este numai percepția?! Cine să fi născut universul și unde este această sursă?! <br />Deși sunt conștient că această înțelegere este accesibilă unui număr foarte mic de oameni vă voi spune că universul se naște și se păstrează în sinele Observatorului/ Cititorului aici de față. <br />Că acest proces de apariție și dispariție a universului este nedemonstrabil, deși se știe foarte bine că pentru ființele vii doar percepția personală contează, nu e un secret, dar totodată vreau să vă spun că toate splendorile universului sunt la îndemâna voastră dacă deveniți conștienți de Sine. <br />Înainte de a vă dezvălui unul din cele mai puternice exerciții de ridicare al lui Kundalini, vreau să vă mai spun câte ceva despre această imensă energie. <br />Nu e niciun secret că în lipsa unei informări corecte Kundalini poate să devasteze sau să vă trimită pentru o scurtă perioadă la spitalul de nebuni. Relatări de acest gen pot fi găsite în număr foarte mare, de aceea înainte de a dobândi aceste puteri enorme este bine să vă înconjurați de prieteni adevărați și, dacă e posibil, de cunoscători ai fenomenului, capabili să vă sfătuiască în momentele delicate. Vă asigur că nu puteți amâna la infinit ridicarea energiei Kundalini deoarece orice individualitate trebuie să treacă în periplul său cosmic prin experiența aceasta. <br />Dacă veți decide să intrați în asprul război cu inerția și să schimbați ceva în viața voastră, trebuie să știți ce înseamnă chakrele, ce trăsături principale reprezintă, ce culori au, cum se rotesc și care sunt semnele că evoluați în armonie cu universul. <br />Așa cum v-am mai spus problema principală pe care o provoacă ridicarea energiei Kundalini este că odată cu ea în drumul său în care străbate chakrele, le deschide și le dinamizează, ia cu sine și duce în conștient, adică în creier, toate mizeriile subconștientului omenesc. Eu aș afirma chiar mai mult decât atât, anume că Kundalini duce în conștientul individului nu doar subconștientul omenesc, dar și subconștientul tuturor formelor de viață de pe Pământ de la crearea lor și până astăzi. Înțelegeți așadar de ce ridicarea lui Kundalini este o provocare atât de mare, căci instinctele tuturor fiarelor care locuiesc în univers pot ajunge în conștientul vostru ca și cum v-ar aparține. Adăugați la toate acestea frustrările mai recente depuse în fiecare chakră (foarte puternice tocmai pentru că sunt recente) și veți avea o viziune cât se poate de corectă a bagajului potențial exploziv pe care trebuie să-l ardeți în Conștiință. Această Conștiință, când devine eliberată de conștiința morții și a neputinței, ia numele de Conștiință de Sine. Dar până ce va fi a voastră, așa cum e în drept să fie, va trebui să vă puneți furnalul Conștienței, al Discernământului și al Rațiunii serios la treabă și să ardeți galaxii de iluzii și frici nenumărate. Veți avea senzația la început că Kundalini vă dă mult mai mult material decât puteți voi să ardeți și veți fi pe punctul de a claca. Atunci să vă ridicați în picioare, să strângeți pumnii pe lângă corp și să strigați pe frecvența voastră, tare, încât să se cutremure universul: Eu sunt Sinele și nicio iluzie nu va mai trece vreodată de mine! Eu sunt Puterea supremă a acestui univers! Eu sunt! <br />Iubirea este răspunsul meu la toate întrebările. Ea este forța magică care poate schimba percepțiile întunecate în realitatea luminoasă. Iubirea nu va deveni niciodată dogmă deoarece ea există doar prin simțământul pe care îl ai în tine, aici și acum. <br />Vă asigur că puteți mai mult decât credeți. Încingeți furnalul Conștienței și ardeți toate iluziile, fiindcă voi sunteți Sinele și în voi este forța supremă a acestui univers. <br />Iată în continuare exercițiul: <br /><br />Din cele mai străvechi timpuri oamenii înțelepți au observat existența în corpul uman a unor centre de forță pe care ei le-au numit chakre. Ei le-au văzut asemenea unui nod sau zăgaz care împiedica energia să urce în Conștient, transformând creierul. Dincolo de orice reprezentare, mai mult sau mai puțin simbolică, care merge până acolo încât să plaseze sediul Conștienței deasupra corpului, în realitate nu e vorba decât de transformarea instrumentului de comandă al ființei omenești, numit creier. <br />După ce v-ați parcurs seria minimă de mișcări fizice, poziții statice și exerciții de respirație, care pot să varieze foarte mult în funcție de timp, senzații și cerințe interioare, primul lucru pe care îl veți face în prima zi a săptămânii – luni, este să vizualizați în voi prima chakră din corpul uman, pe numele ei muladhara. Este reprezentată de un lotus cu patru petale de culoare roșu intens. Este sediul elementar al subconștientului și al instinctelor de supraviețuire. Vitalitatea este calitatea ei primordială și va fi benefic pentru voi să-i asociați forma și culoarea acestei trăsături. Energia Kundalini se află chiar în interiorul ei, fiind reprezentată de un șarpe încolăcit de trei ori și jumătate. Desigur nu e vorba de niciun șarpe, dar reprezentarea este foarte reușită fiindcă această energie, ca de altfel întreaga energie a universului, fiind vibrație, nu se mișcă în linie dreaptă, ci în sinapse și ondulații specifice. Ideea de șarpe este reușită și prin faptul că atunci când nu e ridicată corespunzător ea poate produce neajunsuri cel puțin echivalente cu mușcătura unui șarpe veninos. <br /><br />Așadar luni vizualizați prima chakră și rugați-o să se deschidă și să lumineze. Simțind energia Kundalini care se mișcă în ea spuneți-i: strălucește chakră a mea cu bunăvoință și putere, strălucește și cuprinde cu lumina ta tot mai mult în jurul tău, crești și bucură-te de sărbătoarea vieții! Vorbiți-i întotdeauna prin cuvinte calde și drăgăstoase ca și cum ar fi o iubită. <br /><br />După acest preludiu, care poate să dureze în funcție de timpul pe care îl aveți la dispoziție, de la câteva secunde până la câteva minute, începeți exercițiul propriu-zis. După ce ați trecut în vedere frumusețea și strălucirea neasemuită a florii de lotus cu patru petale, creați din sine o mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele patru petale să devină patru elice ale unei turbine. Rotiți-o mai repede și mai repede până spre punctul de a face să tremure axul care o susține, ca și cum ar fi în pericol să se rupă, și atunci cu o respirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în a doua chakră, numită svadhisthana, localizată în corpul uman un pic deasupra organelor de reproducere. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu șase petale de culoare portocalie. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele șase petale să se transforme în șase elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina portocalie devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a treia, numită manipura, așezată în mijlocul abdomenului, deasupra ombilicului. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu zece petale de culoare galbenă. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele zece petale să se transforme în zece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina galbenă devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în chakra a patra, numită anahata, aflată în corpul uman în centrul pieptului, un pic la dreapta inimii fizice. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu doisprezece petale de culoare verde deschis, asemeni vegetației primăvara. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele douăsprezece petale să se transforme în douăsprezece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina verde devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a cincea, numită vishuddha, situată în zona gâtului unde e localizată tiroida și mărul lui Adam. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu șaisprezece petale de culoare albastru celest. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele șaisprezece petale să se transforme în șaisprezece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina albastru celest devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în chakra a șasea, numită ajna, situată între sprâncene, dar în strânsă legătură cu glanda pineală. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu două petale de culoare albastru închis, spre indigo. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele două petale să se transforme în două elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina de culoare albastru închis devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a șaptea, numită sahasrara, așezată acolo unde de regulă părul capului face un vârtej, dar în strânsă legătură cu glanda pituitară. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu o mie de petale de culoare violet deschis. Sahasrara nu este în sens strict o chakră, fiindcă aici ai senzația că ai ajuns în acel loc liniștit din tine însuți, pe care l-ai căutat întotdeauna. Te simți pur și simplu acasă în uniune indestructibilă cu tot ce există. Este senzația pură a divinității în toată gloria ei. Nu mai ai nicio întrebare de pus și nicio dorință de îndeplinit. Devii propria ta lumină, cunoscând că tot ce există a pornit din conștiința ta și doar de tine depinde armonia și ordinea întregului univers. <br />După câteva secunde cât veți sta deocamdată în acest loc inegalabil, cu aceeași mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, dar de această dată blând și relaxat, treceți prin fiecare chakră de sus în jos înviorându-le cu această nouă lumină. După ce veți ajunge iarăși în prima chakră, reîncepeți urcarea în sus, dar de această dată fără frenezia de mai înainte. Vizualizați doar cum energia urcă și coboară prin fiecare chakră, dinamizându-le. Nu e nevoie să vă mai țineți de reguli stricte, puteți de acum să vă lăsați conștiența și energia Kundalini cu preponderență în anumite chakre, pe care voi simțiți că trebuie să le energizați mai cu seamă. Determinați energia să urce și să coboare timp de câteva minute. Lăsați-o, pe cât vă stă în putere, să circule liber, încrezători că această libertate vă va aduce numai beneficii. Senzația de căldură plăcută în creștet și voiciunea aripioarelor energetice din josul omoplaților sunt semne foarte bune. <br />Reveniți în timpul zilei cât mai des în sahasrara, simțindu-vă deasupra, de neatins de grijile lumii acesteia. <br />Veți beneficia mai mult de trezirea energiei Kundalini dacă după ce v-ați ridicat-o în sahasrara, în coborâre o veți vizualiza ca o lumină puternică activând în special în chakrele superioare. Stăpânind intuitiv conștiința, capacitatea de purificare și dragostea (gândul bun, cuvântul bun și sentimentul bun) vă veți simți din ce în ce mai liniștiți și împăcați cu toate ființele universului. <br />Dacă vreți, într-o abordare mai științifică, Kundalini este potențialul energetic enorm localizat în orice ființă umană la baza coloanei vertebrale, denumit de fizicieni antimaterie, care prin anumite practici poate fi ridicat până în creștetul capului, pentru a da naștere unui soare individual cu un potențial nelimitat de beneficii. <br />Acest exercițiu se poate efectua așezat pe un scaun sau pe marginea unui pat, ori, dacă stăpâniți bine aceste poziții fără să resimțiți încordare, în lotus sau semilotus.</span><div><span style="font-size: medium;"><br />Este de la sine înțeles că în a doua zi a săptămânii – marți, veți începe acest exercițiu cu vizualizarea celei de-a doua chakre - svadhishtana, rugând-o să se deschidă și să lumineze. Vizualizând energia Kundalini care se mișcă în ea spuneți-i: strălucește chakră a mea cu bunăvoință și putere, strălucește și cuprinde cu lumina ta tot mai mult în jurul tău, crești și bucură-te de sărbătoarea vieții! Vorbiți-i și ei cu aceleași cuvinte calde și drăgăstoase ca și cum ar fi o iubită, deoarece ea are, de asemenea, conștiență și va aprecia cu siguranță căldura inimii voastre. Rând pe rând, miercuri - manipura, joi - anahata, vineri - vishuddha, sâmbătă - ajna și duminică - sahasrara, înaintea exercițiului propriu-zis, vizualizați fiecare chakră în parte, tratând-o ca pe o iubită. Uniunea dintre ele va veni de la sine. <br /><br />Să ne mai reamintim încă o dată trăsătura principală a fiecărei chakre, ca și cum ar fi un supranume. Toate aspirațiile noastre se substituie unor proprietăți sau subproprietăți ale lor. Deschisă și dinamizată muladhara ne oferă vitalitatea. Sănătatea fizică și instinctul de supraviețuire se supun forței vitale. Svadhishtana este responsabilă de creativitatea noastră. Valoarea obiectului reieșit din mintea sau mâinile noastre este direct proporțională cu gradul de iluminare a lui svadhishtana. Cea mai prețioasă operă de artă a omului – copilul, este născut din acțiunea și forța acestei chakre. Cei doi poli ai creație se întâlnesc cu precădere aici, fapt pentru care uneori este numită chakra sexualității. Manipura este sediul puterii personale. O materie fără putere personală se dezintegrează. Moleculele unui corp sunt ținute împreună de forța de coeziune obținută din activitatea acestui nod energetic. Anahata este sediul iubirii. Compasiunea și blândețea sunt coordonate de aici. Atunci când anahata este deschisă și dinamizată lumea devine un loc prietenos. Fiecare om este împânzit de o rețea inimaginabilă de senzori care ne pipăie sentimentele atunci când ne apropiem de el. Dacă căldura inimii nu lucrează, între noi și el se va ridica un perete de gheață care va împiedica comunicarea. <br />Vishuddha este responsabilă de expresivitate. Puterea de convingere pornește de aici. Când vishuddha este deschisă și dinamizată, cei din jur devin receptivi la ideile noastre și au răbdare să ne asculte. Un procent semnificativ din răspunsul unei persoane la cerințele noastre constă în felul cum punem problema. Jobul pe care îl căutăm va fi obținut cu ușurință dacă vishuddha este plină de energie și lumină. Mai este denumită și chakra purificării deoarece ea are capacitatea de a transforma o paletă largă de exprimări grosolane în exprimări subtile. <br />Ajna este responsabilă de forța colosală a conștienței. Când ajna este deschisă și dinamizată va fi ușor să ne vedem dușmanii, mai ales pe cei interiori. Instinctele primordiale potențial periculoase sunt văzute și puse sub control ca niște răufăcători cu afișe mari lipite de ei, ziua în amiaza mare. Tocmai pentru această capacitate ajna uneori mai este denumită al treilea ochi. Ajna impune forța stăpânirii și autocontrolului, de aceea se recomandă, pe cât posibil, trezirea și dinamizarea ei înaintea celorlalte. <br />Sahasrara este sediul înțelepciunii. Sentimentul uniunii cu Totul și inevitabil eliminarea iluziei oponentului apare de la sine atunci când acest loc feeric este atins prin ridicarea energiei și trezirea conștienței. Când sahasrara este deschisă definitiv iluzia unui Dumnezeu diferit de noi, aspru, justițiar, critic sau punitiv dispare în viața aceasta. <br />Oamenii de știință nu au căzut încă de acord cu privire la existența chakrelor sau al lui Kundalini. Ei recunosc că nu au descoperit deocamdată nici o unitate de măsură ce ar putea demonstra existența lor. <br />Ce se întâmplă în fapt prin ridicarea energiei Kundalini? O putere colosală, asemănătoare energiei atomice, alimentează punctele centrale ale organismului, proces în urma căruia creierului primește o imensitate de sugestii și impresii, fapt ce îl apropie de starea de geniu. <br />Dacă oamenii de știință nu au putut înțelege chakrele și energia Kundalini, ar putea totuși să recunoască corespondența între chakre și spectrul cromatic, precum și dovezile existenței unui creier care vede foarte departe. <br /><br />☆☆☆ Sursa acestui experiment: Debbie Ford - Efectul umbrei<br /><br /><br />Este nevoie de foarte multă răbdare și precauție în efectuarea acestui exercițiu. Negreșit veți trece prin momente când totul vi se va părea fatidic. Hățișurile minții sunt cu adevărat monstruoase. De multe ori veți crede că ați ieșit la liman și veți vedea că v-ați înșelat. Este posibil ca universul la cererea voastră supraconștientă să vă pună la încercare. Totul în jurul vostru parcă va complota să vă pună în genunchi... Bagajul karmic, profund influențat de inconștiența strămoșilor noștri de la rădăcina regnului animal, prin ridicarea lui kundalini, va fi forțat să iasă la lumină și va deveni turbulent. Faceți pauze când vă simțiți covârșiți și încercați să țineți mereu aprinsă căldura inimii. Pauzele sunt necesare şi pentru a permite energiei să se stabilizeze în chakrele deschise. Veți reveni negreșit la efectuarea lui până la transformarea definitivă al lui kundalini, pentru că altminteri vă veți simți ca și cum nu ați avea coloană vertebrală.</span><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><div style="font-size: medium;"><span style="font-size: medium;"><span>După cum veți vedea și singuri acest exercițiu este de o valoare inestimabilă în favoarea Conștiinței de Sine, adică a conexiunii permanente dintre ființa ta și Spiritul Absolut al vieții.</span><br /><span>Chiar dacă din slăbiciunea și îndoiala inerentă care vine în ființă omenească prin hrana sa fizică și mentală nu îl veți putea practica în fiecare dimineață, așa cum ar fi ideal să fie, notați-vă undeva promisiunea să reveniți la el de îndată ce veți observa că motivația scade iar fericirea dependentă doar de voi înșivă este un vis pe care l-ați dat uitării.</span></span></div><div style="font-size: medium;"><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><span><div>Derută și pierderea încrederii în sine sunt printre primele efecte ale ridicării energiei Kundalini în creier. Tot ce credeai despre tine sau despre lume devine insignifiant. Conștiința se extinde enorm și atât preocupările tale de până atunci cât și ale oamenilor din jur încep să te scârbească. Imensa energie din tine te ridică ca o rachetă spre cer iar suprafața pe care o vezi devine tot mai mare. Neajunsurile generale ale umanității te împing la început spre o critică și o autocritică cumplită. Te simți foarte vinovat în acele momente deoarece realizezi că tu ai creat oamenii și obiectele din jur prin intermediul gândurile tale. Ai vrea enorm de mult acum să te izolezi de toate aceste erori ale trecutului dar toată această lume veche și neprietenoasă se opune. Știi cumva că dacă vei reuși, în liniștea neasemuită a singurătății, îți vei pune gândurile în ordine și vei începe să atragi apoi înspre tine (să creezi) doar lucruri și persoane care te ajută să te simți bine.</div><div>Fără a ridica energia Kundalini în creier instinctele animalice moștenite de la strămoșii noștri din negura timpului nu vor dispare niciodată din faptele noastre. Această energie practic modifică creierul - instrumentul nostru creator. </div><div><div>Prin ascensiunea energiei Kundalini vă puteți vedea partea negativă, cea care e necesară la fel de mult că și partea pozitivă pentru a rămâne în viață, dar pe care, prin acest exercițiu și prin alte practici spirituale precum raja yoga și mindfulness, o puteți menține inactivă. Personal pot garanta pentru aceste două practici, cele care au adus foarte multă fericire în viața mea, cu excepția cazurilor când le-am combinat cu judecata și gândirea excesivă. </div><div>Cel eliberat prin cunoaștere are apoi la dispoziție un timp etern și un spatiu infinit în care să-si îndeplinească visele.</div></div></span></span></div></span><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div></div></div><div><span style="font-size: medium;">PS.</span></div><div><span style="font-size: medium;"><div>Odată cu evoluția persoanei în cauză acest exercițiu poate fi simplificat la întinderea mâinilor în lateral sugerând desprinderea de pământ prin zbor și înălțarea. </div><div>Trebuie să ne devină clar că nu există alt scop al practicilor spirituale decât uniunea cu eul superior prin elevare, pentru a consfinți o stare de bine stabilă și independentă de circumstanțele exterioare.</div></span></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-74348683289964068822015-05-12T15:14:00.003+03:002020-12-14T18:17:23.324+02:00Minunile divinității<br />
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Recunoscând prin Dumnezeu Ființa Supremă a universului, oamenii au făcut tot felul de presupuneri cu privire la puterile lui supranaturale și la felul cum ele acționează. Imaginația omului arhaic a atribuit Ființei Supreme abilitățile unui super vrăjitor care poate face din lut o ființă vie, bunăoară, sau poate despărți apele unei mări în două, sau poate face să curgă pâine din cer precum stropii de ploaie, sau poate face apele să crească până acoperă cel mai înalt munte, sau poate arde cu foc și pucioasă o cetate într-o clipită, sau poate înmulți câțiva pești și câteva pâini încât să hrănească cinci mii de oamenii, sau poate să ajute armata unui vestit arcaș să distrugă oastea rivală, sau poate bea un ocean de otravă fără să pățească nimic, sau… Aceste puncte, puncte înlocuiesc un șir colosal de minuni atribuite Ființei divine în peregrinările sale pe Pământ, care de care mai năzdrăvane.<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br />
</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Dar cea mai uzuală minune a divinității din vechile scripturi este aceea de a-i ajuta pe ai noștri, cei buni, împotriva celorlalți, cei răi, fără nicio îndoială!<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br />
</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Cum vi se par aceste lucruri din perspectiva unui om cu oarecare înțelepciune? Ei bine, eu nu le voi numi degradante pentru omul acelor vremuri, căruia i se pot oferi numeroase circumstanțe atenuante, dar pentru omul de lângă mine, care crede în veridicitatea lor, îmi fac griji serioase. Admițând aceste viziuni deformate el nu va întârzia să creadă în continuare în utilitatea războiului, în distrugerea dușmanilor, în justețea ideilor xenofobe, misogine, rasiste, fundamentaliste etc. Înțelegeți pericolul?! Un virus mic poate pricinui neajunsuri foarte mari, de aceea, după părerea mea, aceste „adevăruri” trebuie prezentate deschis. Mea culpa pentru maniera mea, poate un pic prea caustică, dar vreau să vă repet încă o dată că ea are în vedere ideile și nu oamenii.<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br />
</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Ce sunt puterile supranaturale? Care e maniera lor de acțiune? Cine le poate folosi și care este scopul lor? Iată doar câteva întrebări care ne pun încă de la început în dificultate. Vrăjitorul, care aparent din nimic, poate face un obiect să apară sau să dispară, e cea mai uzuală reprezentare a supranaturalului, conform paradigmei în care am crescut. La cel mai înalt nivel de putere închipuit Dumnezeu ne gândește sau ne visează, și noi apărem din neant, fără măcar să fie nevoie să spună hocus-pocus. Să ne plămădească din lut este deja parcă un pic mai ușor. Dar oare aceste „ vrăji” pot fi socotite minuni?! Ei bine, răspunsul meu este negativ, fiindcă adevăratele minuni ale Ființei Supreme, inegalabile prin inteligență, farmec și utilitate pot fi observate cu ușurință de un om conștient de sine și explicate precum urmează.<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br />
</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Ființa divină, Sinele din om, pentru a crea un mediu în care să poată trăi etern, fără să se plictisească, cel dintâi a conceput minunea autocompletării. S-a despărțit într-un principiu masculin și unul feminin, hotărând ca reunirea să fie cea mai plăcută experiență a simțurilor, apoteoza celor mai frumoase cântece și poezii ale universului, o experiență fără seamăn prin surpriza și diversitatea situațiilor create, pe care el a numit-o dragoste. Deși acest moment pare așezat undeva la începutul timpului, el este hotărât acum și totodată explicat chiar acum, pentru prima dată în istoria universului, în clipa aceasta când tu îl gândești.<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br />
</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Iată într-adevăr un lucru demn de Ființa Divină!<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br />
</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
A doua minune a lui Dumnezeu, Sinele din om, este aceea de a se autogenera prin exprimarea dragostei dintre bărbat și femeie, transferându-se într-o ființă nouă, gingașă și inocentă. Ființa Divină și-a asigurat eternitatea prin încărcarea materiei, de la cel mai mic fragment până la cel mai imens, cu un pol negativ și unul pozitiv. Astfel el și-a asigurat nemurirea în cazul în care specia în care se află ar fi distrusă din cauza unui accident. Felul cum s-au format ființele vii pe Pământ, din combinarea materiilor anorganice, răscolite de forțele naturii, determinând cei doi poli ai mineralelor să se împreuneze, așa cum ne explică oamenii de știință, este cât se poate de adevărat.<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br />
</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
De asemenea, Dumnezeu, Sinele din om, nu numai că a creat o ființă nouă - copilul, aparent doar un obiect creat din întâlnirea a două forțe încărcate diferit, dar a oferit acestui „obiect” puterea de se autogenera.<br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Iată într-adevăr un lucru demn de Ființa Divină!</span></div>
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Apoi Dumnezeu, Sinele din om, devenind mai mulți, având astfel posibilitatea de a trăi etern, fără să se plictisească, a decis să lase o metodă de se elibera de acel virus numit iluzie, inevitabil la începutul experimentării unei noi lumi, amintindu-și de natura lui divină și atotputernică. A hotărât astfel să-și consemneze cunoașterea pe care a obținut-o, oricât de neînsemnată ar părea, în simboluri, mituri, legende și scrieri, pe care să și le poată transmite de la o generație la alta. Din confruntarea lor el a decis să aibă posibilitatea de a realiza înțelepciunea și astfel să-și amintească de identitatea lui reală. Și a numit acest lucru Conștiență de Sine.</span></div>
<div align="left">
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Ați vrut să știți ce e o minune sau supranaturalul?! Voi sunteți minunea și supranaturalul acestui univers, voi cei care până acum v-ați prețuit atât de puțin, voi, Sinele, pe lângă care vrăjile celui mai iscusit magician sunt un fleac. În fața lui și a tuturor iluziilor posibile puteți să răspundeți: nu reprezentați nimic și nu mă puteți impresiona deloc, fiindcă eu sunt Viața și puterea supremă a acestui univers! <br />
</span></div>
</div>
<div dir="ltr"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
Iată într-adevăr un lucru demn de Ființa Divină!</span></div>
<br />Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-82729220754884216782015-04-22T16:32:00.004+03:002022-10-26T18:15:14.801+03:00Avatarul<div><span><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></span></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span style="font-family: times; font-size: medium;">Noi, oamenii, prin experiențele și greșelile noastre inerente, am ajuns foarte departe, suntem doar la un pas să vedem în ansamblu, ca specie, că acel Dumnezeu pe care l-am căutat mereu este identic cu noi. Eliberarea și gloria finală a omului, și în general a oricărei ființe vii din univers, survine atunci când se realizează contactul cu avatarul ei suprem – Viața în sine. În acel moment, toate experiențele trecute și viitoare ale speciei din care face parte, precum și al celorlalte forme de viață care populează universul survin <i>acum</i>. Orice fapt petrecut sau imaginat se desfășoară pentru prima dată în istoria universului în momentul când acea ființă îl gândește. Vreți să știți exact când primele ființe (amoebe) au apărut pe Pământ? <i>Acum când tu le gândești!</i> Iarăși vă spun că, dacă nu ar fi așa, ar trebui să explicați începutul sau sfârșitul absolut al tuturor lucrurilor, ceea ce este imposibil.<br />Nu există decât două posibilități. Ori Conștiența Observatorului, plecând de aici și acum, este chiar acel punct de volum minim și masă maximă, din care prin Big Bang se naște universul și în care apoi se reabsoarbe, tot ea observându-i traseul, ori universul se naște din nimic și în cele din urmă va dispare pentru totdeauna în nimic. <br />Cel care prin meditație depășește iluzia timpului înțelege că prima posibilitate este cea adevărată. Prin eliminare în cele din urmă nu rămâne decât Sinele! <br />Mai demult îmi doream să zbor, visam că am aripi și mă bucuram să privesc de sus Pământul în strigătele de uimire ale unei mulțimi entuziasmate. Îmi doream tot felul de puteri supranaturale și consideram că doar ele pot fi măsura măreției și marca divinității. Astăzi însă nu-mi mai doresc nimic din toate acestea, vreau doar să mă bucur de fiecare respirație, îmbrățișare sau rază de soare pe care o pot cuprinde. M-am împăcat cu realitatea aceasta minunată pe care o trăiesc, admițând că ceea ce am hotărât în momentul înțelepciunii mele supreme, anume că totul trebuie să se schimbe și să se regenereze, inclusiv trupul meu, este cea mai bună soluție. Mă voi regăsi cu bucurie și fericire în copiii mei, în copiii copiilor mei și în toți fiii speciei umane atât cât ea va mai exista. Pentru unii dintre ei eu le voi fi avatar și voi trăi încă o dată împreună cu ei. <br />Atunci însă când această specie plecată de pe Pământ își va încheia periplul ei prin univers mă voi regăsi în alte specii, fiindcă eu sunt Sinele Vieții. <br />Care e gândul pe care vreau să-l păstrați cel mai drag lângă inima voastră, ca să nu mai suferiți din cauza iluziei niciodată? <i>Mulțumirea cu propria voastră divinitate, așa cum este exprimată acum și aici, indiferent de ce vă arată oglinda.</i><br />Sunteți ceea ce sunteți - Viața care se regenerează mereu, Viața care nu are unde să se ducă dincolo de Sine.</span></span></span><div><span><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></span></span></div><div><span><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></span></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-57142985535252547052015-02-18T19:40:00.226+02:002024-01-27T17:42:43.595+02:00Om înspre înger (cartea revizuită)<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><span><b>Om înspre înger - </b></span><b>Cartea întâi, </b><b>A doua carte și </b><b>A treia carte</b></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><b><span style="font-size: medium;"><br /></span></b></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><b><span style="font-size: medium;"><br /></span></b></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span><span style="font-size: medium;">Învățături oferite de Sinele divin la vremea păcii și ascultării </span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><span><span><span>primite și </span></span><span>transcrise de </span></span>Constantin Luntraru</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><b><span style="font-size: medium;"><br /></span></b></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><b><span style="font-size: medium;"><br /></span></b></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"> <span> </span><span><span> </span><span>(fragmente)</span></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;">***</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><div>Cuvânt înainte</div><div><br /></div><div><div>Deși știu că ideile mele nu pot fi populare deoarece solicită controlul simțurilor, austeritate și un efort constant pentru dezvoltarea cunoașterii de sine îmi fac datoria față de viață și încerc să le fac cunoscute. Dacă credeți că merită și sunt în asentimentul dumneavoastră vă rog să le distribuiți prin e-mail, WhatsApp sau rețelele de socializare către prieteni. Fragmentele de mai jos și articolele mele vă stau la dispoziție. </div><div><div><br /></div></div><div>Dincolo de observațiile mele mai puțin conformiste rezultate din contemplarea lumii cu proprii mei ochi și nu ai altora, în toate scrierile mele există invitația spre un mod de viață sănătos însoțit de autocontrol și înțelepciune. Ori de câte ori văd oameni în jurul meu care își trăiesc viața cu inconștiență, consumând cu preponderență alimente de origine animală, emoțiile negative mă lovesc cu putere și nu mă simt bine deloc. Tot ce-mi doresc în acele momente este să plec cât mai departe de oameni pentru a nu mai avea sub ochi chipul inconștienței. Din fericire speranța și răbdarea îmi vin mereu în ajutor și nu pot concepe o izolare permanentă de ei.</div><div><br /></div><div>Cea mai importantă proprietate a plantelor este că ele păstrează lumina chiar și după ce sunt recoltate. Alimentația exclusiv pe bază de plante contribuie semnificativ de dezvoltarea abilităților spirituale ale omului dar nu este suficientă. Pentru o evoluție reală către conștiința de Sine (sau conștiința Divină) mai e nevoie în egală măsură de meditație și rugăciune.</div><div><br /></div><div>Totul în această viață se rezumă la o alegere. Prin alegerea unui mod de viață sănătos puteți evita multe regrete viitoare. </div><div><br /></div><div>Nu vă distrugeți de dragul poftelor! Distrugeți poftele de dragul sinelui!</div></div><div><br /></div><div><br /></div><div>*</div></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal;">
<div class="p" style="margin-bottom: 0pt; margin-right: 0pt; margin-top: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;">
<span style="color: #333333; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;"> </span></div>
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;"><div class="p" style="margin-bottom: 0pt; margin-right: 0pt; margin-top: 0pt; mso-pagination: widow-orphan; text-align: left;"><b><span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">CARTEA ÎNTÂI</span></b></div></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;">
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;">
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Cu cât te observi mai atent, cu atât îţi dai seama că mişcarea nu-ţi aparţine, ci provine din efecte ale materiei condiţionate. Nu te vezi pe tine când îţi observi trupul, ci doar vizionezi un film creat pe gustul şi înţelegerea unui public care îl priveşte.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Mai sus, către libertate, simţi cum renunţarea conştientă e o cărare care trebuie bătută. În univers există o lege: viaţa tinde spre ea însăşi, spulberând prin subtilitate orice dependenţă care o împiedică să se recunoască.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Trupul şi mintea au un timp al lor, viaţa însă este eternă, iar când viaţa ta, aceeaşi şi unică în tot universul, se regăseşte pe sine şi încetează să se transfere din formă în formă, atunci dispare şi timpul şi practic până la o altă manifestare nu există nici o distanţă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">În univers nu există şi nu va exista nici o secundă fără viaţă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">În lipsa timpului nimic nu poate fi măsurat, de aceea se spune că Dumnezeu, care este viaţă, este nenăscut şi nemuritor.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times;"><span style="color: #333333; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div><span style="font-size: medium;"><span>Nu există nici o tragedie în univers. Dincolo de Dumnezeu, nimeni nu se poate duce. Suferinţa se materializează prin minte, dar mintea poate fi stăpânită. Reuşind acest lucru, îţi poţi stăpâni cu uşurinţă natura fizică şi poţi Fi, pentru că a Fi este realitatea originală şi absolută a lui Dumnezeu şi toate problemele fiinţelor vii, în ultimă instanţă, nu au mai multă relevanţă decât mâna pe care juri că ţi-ai pipăit-o în vis. Timpul şi spaţiul sunt irelevante şi sunt doar instrumente ale vieţii neîntrerupte, care trece prin tine, iar toată suferinţa, mai mare sau mai mică, a tuturor vieţilor pământeşti se va sfârşi ca atunci când te trezeşti dintr-un <br />vis oribil şi vezi cu mare uşurare că toate acele lucruri nu s-au petrecut în realitate. </span>
</span><div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-size: medium;"><span style="font-family: times;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Înţelept este cel care ştie că orice ar face nu face nimic şi că oriunde s-ar duce nu pleacă nicăieri. Căci modificările </span></span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">spaţio-temporale sunt mentale, iar spiritul din care provine </span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;"><div class="p" style="margin: 0pt;">mentalul este unic, neschimbător, imobil, indivizibil şi nu <span style="letter-spacing: 0pt;">participă la nici o competiţie. </span></div></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Trăieşti într-un mediu potrivnic, încărcat cu prea multe gânduri şi energii negative, de aceea crede cu tărie că moartea şi suferinţa nu sunt aşa cum ai fost educat. Nu te lăsa niciodată înrobit de gânduri şi simţăminte inferioare şi află că moartea este dezrobirea de o formă veche şi perimată pentru şansa de a trăi într-o formă nouă şi îmbunătăţită.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div><span style="font-size: medium;"><br />Nu există nici un spectator, nu există nici un contestatar. <br />Eu sunt singur în univers şi eu sunt înfăptuitorul, fapta şi lucrul făcut. Stelele şi corpurile sunt gândurile mele, eu le dau fiinţă şi ele trăiesc în mine. Eu mă ard pe rug şi eu mă trag pe roată. Durerea există ca să nu uit că exist. Eu sunt totul şi din mine izvorăşte totul, chiar şi gândul de numeroase ori <br />repetabil pe care îl ai tu acum. Căci nu există două persoane, decât în aparenţă, sunt doar două picioare, două mâini şi doi ochi ale aceleiaşi realităţi. Totul este absorbit în mine, şi când <br />mor mă duc în mine, şi când mă nasc mă nasc din mine, existenţa mea este dincolo de orice cunoaştere finită, <br />plictiseala sau păcatul sunt clipiri din genele unor copii, eu sunt etern şi suficient prin mine însumi.</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;"><span style="font-size: medium;">*</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;"><span style="font-size: medium;"><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;">Bucuria care provine de la copii, de la iubită, de la bani, de la prestigiu, de la realizări sau de la orice alt concept </div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;">fizico-mental, încetează odată cu sursele ei. Dar dacă te înveţi cu senzaţia clară a bucuriei care provine din sinele tău, fără legătură cu vreun obiect exterior, acea bucurie nu va înceta </div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;">niciodată. </div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal;"><br /></div> *</span><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: times;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Un om conştient nu epuizează niciodată roadele adevărului. Pe fiecare milimetru de pământ există miliarde de posibilităţi</span></span><span style="font-family: times; letter-spacing: 0pt;">, de lumi care pot fi descoperite; nimic nu se sfârşeşte, </span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;"><div class="p" style="color: black; margin: 0pt;">nimic nu poate să-ţi scape, pentru că pe fiecare vârf de ac, pe cea <span style="letter-spacing: 0pt;">mai mică unitate existentă este tot adevărul. E important să </span><span style="letter-spacing: 0pt;">înţelegi asta pentru a nu materializa frica că ar putea să-ţi scape </span></div><div class="p" style="color: black; margin: 0pt;">ceva, ceva foarte important, şi să te temi că dacă n-ai intrat la <span style="letter-spacing: 0pt;">timp pe o uşă nu vei mai putea intra niciodată. </span></div></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Meditaţia în cuante de sunet şi lumină... O săgetă, un vector, o senzaţie porneşte o călătorie spre începutul numelor şi formelor. Nu e nici un gând şi nici un cuvânt încă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Am intuit asta de mult. Este ca diferenţa dintre cineva care împinge un car încărcat cu pietre (gândurile, cuvintele) şi cineva care zboară pe aripi de vânt (cuantele de lumină).</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Ajuns la acest stadiu nu urmăresc gândul şi nu depun niciodată efort să-l exprim prin cuvinte. Meditez în cuante de sunet şi lumină asupra originii lucrurilor, simţindu-mă pe mine, doar atât.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu căutaţi bogăţia, căci bogăţia nu este o binecuvântare. Tu poţi avea ceva mai bun, ca, de exemplu, libertatea, detaşarea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Bogăţia poate fi pricina multor rele, o împovărare grea şi apăsătoare. Cei bogaţi, cel mai adesea, prin bogăţie sunt pedepsiţi. Cel care nu deţine bogăţii şi nici nu le doreşte are deschisă calea spre fericire. Din lucrurile elementare şi simple vin stările supreme ale existenţei. Din cele complexe nu se poate extrage nimic înainte de a fi disociate în elemente primordiale, operaţie prin care se consumă energie şi se eliberează reziduri. Preţul este mult prea mare pentru satisfacţii atât de mici.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Dumnezeu este în tine, dar tu nu eşti Dumnezeu!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Tu eşti un concept mental plin de limitări, produs de o sumă de factori care provin din negura vremurilor, un amalgam de informaţii celulare, concepţii şi prejudecăţi false şi instabile.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Eşti pe de-a-ntregul şi cu desăvârşire ceea ce lumea te-a făcut să devii, doar atât.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Când te sacrifici şi renunţi la falsul ego, la ataşamentul faţă de mintea şi corpul acesta, atunci cel care este în tine devine tu şi astfel creaţia se desăvârşeşte.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Treptat, treptat este îndumnezeită.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu înseamnă ceva să fii puternic, bogat sau măreț, este o zonă a existenţei ca oricare alta, un punct care prin repetiţie devine oribil şi plictisitor.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Trebuie să treci dincolo de măreţie, prestigiu sau onoare, să le consideri pe toate care vin că după ce se consumă pleacă, că asta-i roata lor şi asta-i mintea noastră. La fel se întâmplă şi cu nemernicia şi, oricât ar părea de straniu, nu o putem înţelege decât dacă am trăit-o, iar dacă nu am trăit-o o vom trăi, ca s-o înţelegem şi, prin urmare, să nu ne placă, ceea ce fac chiar acum majoritatea oamenilor.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">De aceea continuă să mergi, căutările tale sunt departe de a se fi sfârşit, atâta vreme cât n-ai experimentat prin interacţiune directă întreaga creaţie, faptic sau cuantic. Dar nu omite nici perioadele de odihnă şi nici nemişcarea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-size: medium;"><span style="font-family: times;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Într-un plan mai extins viaţa</span></span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;"> înseamnă mișcare, iar moartea înseamnă o perioadă de odihnă. Dar este cu desăvârşire nevoie să înveţi din toate ca să afli prin tine şi numai prin tine că nu aveai nevoie de nimic.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Altă cale nu există, nu există!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Întotdeauna există ceva mai măreţ decât un lucru măreţ, iar mai măreţ decât toate lucrurile este nici un lucru - ceea ce nu poate fi reprezentat, gândit sau exprimat, deoarece nu participă la dansul minţii și ideilor. Acest lucru nu poate fi cunoscut de cineva cu nume şi formă, legat de materie, ci doar de cel înțelept care a devenit conştient de sine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Eliberarea de falsul ego face parte din sensul vieţii şi nu va exista niciodată fericire atâta vreme cât iluzia te poartă și vezi doar manifestări ale minţii transformată în corpuri şi obiecte.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><br /></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu este nimic de spus sau de făcut, există numai ceva de dăruit şi de închinat. Fericirea constă în renunțare, și este refuzul constant de a te atașa de ceea ce mintea te ademeneşte să ai în proprietate. A avea ceva te limitează doar la ce ai şi te subjugă la câteva fire de praf dintr-un univers incomensurabil, a nu avea nimic te eliberează de iluzii şi te pregăteşte pentru absorţia în divinitate.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu te avânta să-l cuprinzi pe Dumnezeu cu mintea, căci mintea ta este o gheară de vultur, şi ce cuprinde devorează, şi ce devorează elimină şi apoi priveşte cu greaţă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Dumnezeu nu este nici aşa nici aşa!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Când oamenii spun că s-au săturat de viaţă de fapt vor să spună că s-au saturat de mintea lor.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">S-au saturat de un Dumnezeu teoretic, dar de Dumnezeul viu care este în inima lor, aidoma cu ceea ce ar fi vrut ei să fie nu s-au săturat deloc. De fapt murind ei vor să se întâlnească cu acel Dumnezeu, pentru că pe cel fals creat de mintea lumii nu-l mai pot suporta deloc.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Mişcarea este creată de dorinţă, dorinţa nu este scutită niciodată de eşecuri. Suferinţa este în spiritul vieţii, orice câştig este plătit cu o pierdere, satisfacerea dorinţelor este plătită cu pierderea liniştii originale. Nematerializarea lui Dumnezeu în faţa oamenilor confirmă acest fapt, căci orice poate cuprinde mintea este aruncat în sfera dualităţii şi este pângărit. Orice se poate spune despre calităţile lui Dumnezeu provine din iluzie şi creează discordie. Despre Dumnezeu tot ce putem spune cu certitudine este că: nu e nici așa, nici așa.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu poate exista ieşire din acest joc oribil al lui da şi al lui nu, al binelui şi al răului, fără o iertare deplină a tuturor forţelor şi persoanelor care te-au necăjit. Şi dacă nu-ţi ierţi aproapele pentru greşelile lui, fie ele şi nenumărate, eşti pierdut într-o manifestare căreia îi rămâi mereu dator. Iar dacă îl ierţi la nesfârşit şi stai în prejma lui, îl încurajezi să facă răul şi, în consecinţă, contribui la pierzania lui în manifestare. De aceea, singurul lucru şi ultimul care se poate face este să nu te mai arăţi lui, să-l laşi să-şi trăiască viaţa aşa cum a hotărât-o el, să-l laşi să se lovească, să simtă durerea şi neajunsurile până se va vindeca singur de păcatele lui.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Înţeleptul se retrage ca o adiere şi-l lasă pe ignorant să experimenteze, până la ultima picătură, otrava pe care a vărsat-o în afară. Pe cel încăpăţânat în rătăcirea sa trebuie să-l laşi în pace, să nu mai foloseşti nici cuvintele, nici faptele. Până ce nu intervine propria lui experimentare dureroasă el practic nici nu te vede, nici nu te aude. Şi dacă hotărăşti să trăieşti cu el şi nu poţi să-l ierţi la infinit, atunci devii otrăvit ca el.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span><span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">De aceea, retrage-te şi renunţă! La urma urmei oamenii nu sunt decât tentative de exprimare a lui Dumnezeu, Unicul, și nu pot fi distruși. Iar dacă unii oameni se depărtează în loc să se apropie, nu este nici o pagubă pentru viaţă. Ei oricum sunt absorbiţi în fluxul etern al vieţii şi sunt turnaţi din nou în forme, cu răbdare. </span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span><span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu trebuie să mănânci carne pentru că într-un fel sau altul cel care face asta preia înclinaţiile, instinctele şi slăbiciunile animalului ucis, preia natura lui. Viaţa din animal s-a scurs odată cu clipa tăioasă şi brutală a uciderii lui, tot ce a rămas este un complex fizico-mental întunecat, o sumă de energii inferioare şi telurice, deloc bune de mestecat şi de luat cu tine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu există om care să nu se îngrozească la gândul că o entitate străină ar putea să-l posede şi să se manifeste în locul său. Dacă o altă voință decât a ta se manifestă în tine te poţi aştepta la tot ce e mai rău. Toată valoarea propriei vieţi poate fi compromisă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Porţi numele unei proprietăţi - trupul, mintea şi sentimentele tale, şi ţi se pare firesc să fii unicul ei reprezentant. Dar ce sunt trupul, mintea şi sentimentele cuiva - lucruri eterne care există prin sine sau lucruri dobândite şi schimbătoare? Nu cumva suntem esenţa în jurul căreia se strâng toate aceste proprietăţi şi când spunem noi</span><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;"> de fapt ne gândim la ea? Iar dacă această esenţă este perfectă şi divină de ce nu se exprimă ca atare, ce o compromite? De ce suferim și în același timp producem atâta suferință altora?! Oare esenţa lui Dumnezeu, aceeaşi şi unică în toate ființele, nu a fost înlocuită cu iluzia, iar trupul, mintea şi sentimentele noastre sunt acum corpul ei?! </span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">A existat o teamă dureroasă în mine până acum. Teama de a nu reuşi în această scurtă viaţă să realizez ceea ce oamenilor li se arată a fi sarcina lor. Dar când am realizat că Dumnezeu se multiplică în orice formă de viaţă am înţeles că scopul vieţii mele se va realiza negreșit. Căci dacă nu voi putea face eu ceea ce ştiu că trebuie făcut, Dumnezeu din mine va face prin altă multiplicare a sa, care nu va fi cu nimic diferită de a mea. Pentru că ea nu suportă nici o calitate, nu este la nimeni mai mare sau mai mică, mai importantă sau mai neînsemnată. Astfel, suferinţa mea încetează, tot ceea ce timpul nu îmi va permite să fac pentru a mă desăvârşi şi realiza prin mine însumi, cu acest nume şi această formă, va fi realizat tot de mine, cu alt nume şi altă formă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-size: medium;"><span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Mai puternică decât toate cuvintele este emoţia interioară a omului.</span><span style="letter-spacing: 0pt;"> </span></span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Aflat într-o astfel de stare de fluiditate interioară omul nici nu poate asculta cuvintele tale sau dacă le aude le tratează ca pe nişte insecte care nu-l lasă în pace şi le respinge. Nu vrea să fie deranjat din înălţarea cuantică pe care numai el o poate explica şi înţelege. O puteţi numi naivitate sau prostie, dar ea va fi mult mai aproape de inima lui decât toate cuvintele tale.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Sinele este un continuum netemporal, o prezenţă fără cantitate şi proprietăţi, astfel încât, din perspectiva lui, ce este acum este dintotdeauna şi ce este aici este peste tot. El nu concepe nici o diferenţă pentru că el este unic, şi în afara lui nu este nimeni să mai poată emite ceva, şi în afara lui nu mai e nimeni să poată recepta ceva!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu există oameni proşti, există numai oameni cu instincte inferioare.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Ori de câte ori reacţionezi cu astfel de oameni nu lua atitudinea lor la modul personal considerând-o intenţionată şi conştientă. Oricine în locul tău ar fi suferit acelaşi tip de tratament, capacităţile lui în interacţiune cu ale tale nu ar fi putut da altfel de rezultate. Supărarea face parte din natura inconştientă a unuia sau a altuia, nu e nici o noutate în univers şi nici o nedreptate.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Cel conştient nu are nici un resentiment asupra naturii inferioare şi o lasă în pace, nu dă cu piciorul în sacul de pietre întâlnit în drum, nici nu se supără pe piatră că este piatră.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Mintea şi inteligenţa aparţin structurii atomice iar controversele sunt copilăreşti. Dacă misticul afirmă că materia provine din spirit, materialistul spune că ceea ce numim spirit provine din materiei. Dar care este diferenţa?! Oare nu este evident că existenţa este un tot unitar şi nu este vorba decât de calitatea temporară a unicei substanţe din univers?!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Prostul şi inconştientul din faţa ta eşti tot tu, de fapt interacţionezi cu una din amintirile tale. Timpul este o iluzie și între o amintire şi ceva ce-ţi imaginezi în viitor nu există practic nici o diferenţă, ambele există în minte, şi chiar dovezile materiale nu sunt mai concludente decât mâna pe care juri că ţi-ai pipăit-o în vis.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">În univers nimic nu poate evolua fără meditaţie şi nimic nu poate degenera fără întunericul şi nesimţirea care provine din uitarea de sine. Meditaţia este evoluţia unicei substanțe din univers cu ajutorul simţurilor pe care o ființă le are.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Dacă pentru om ea înseamnă observare atentă cu toate simţurile sale complexe, pentru o vietate inferioară meditaţia şi dreptul ei la evoluţie se poate reduce doar la unul din simţuri, singurul pe care îl are sau chiar la altul inferior şi divizat din acesta.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Mişcarea dă formă şi contur universului şi fără fiinţele vii universul nu ar avea nici o formă. Tot ce-mi relevă meditaţia prin observare directă este de nepreţuit, şi dacă scriu o fac pentru mine, pentru că sunt om şi chiar prin substanţa mea de acum sunt ameninţat de întuneric.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-size: medium;"><span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Pentru ceilalţi oameni cuvintele mele sunt orientative şi e posibil ca pentru ei ele să nu reprezinte exact ce vreau să spun eu măcar şi pentru simplul fapt că nu ocupăm acelaşi loc în univers.</span><span style="letter-spacing: 0pt;"> Am </span></span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">observat că pe lângă simţurile cunoscute îşi mai face apariţia încă unul care s-ar putea numi intuiţie. Apoi am cunoscut faptul că conştiinţa vieţii poate exista şi singură în univers, prin ea însăşi, apoi la un grad inferior poate exista in individualităţi divizate care au şi corp mental iar, mai încolo, în individualităţi care au şi corp fizic, precum este omul, apoi am observat potenţialul substanţei universale de a deveni tot mai subtilă, fără nici un scop, doar de dragul vieţii, doar de dragul ei înșiși.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Mintea şi materia fizică nu sunt eterne, pentru că nu sunt esenţiale, şi am mai constatat că nu toţi ochii pot vedea toate lucrurile, pentru că ei sunt lumina unei anumite combinaţii de elemente, şi am mai observat că elementele fizice fie se multiplică, fie se întorc în unul, şi dezarmat de orice logică pentru intelect am lăsat pixul jos şi am tăcut.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-size: medium;"><span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Cea mai mare răsplată pe care o poţi primi este viaţa însăşi.</span><span style="letter-spacing: 0pt;"> </span></span><span style="color: #333333; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Niciun concept şi niciun obiect fizico-mental nu poate fi comparat cu viaţa, nici o realizare şi nici un scop nu este ca ea. Întotdeauna să ai în vedere că viaţa din tine este totul în univers şi ea este singurul lucru care contează. Lasă orice grijă imaginară şi trăieşte de dragul vieţii, pentru că poţi pierde orice, dar pe Dumnezeu – Viaţa, nu-l poţi pierde niciodată. Ceea ce pierzi în fiecare zi şi uneori o dată la 70-80 de ani, nu sunt decât câteva din multele tale iluzii, dar Viaţa nu poate pierdută niciodată. Căci tot ce se poate, chiar simpla idee că se poate ceva, face parte din viaţă şi nimic nu ar putea să fie sau să nu fie dacă n-ar exista viaţa din tine, unica şi aceeaşi în tot universul.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Măcar din când în când opreşte-te din agitaţia ta zilnică, ascultă sunetul care provine din interiorul formelor de viaţă, respiră liniştit şi spune-ţi: sunt fericit cu desăvârşire!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu căuta nici un motiv pentru această fericire, pentru că această fericire nu ar mai fi decât dependenţă şi s-ar sfârşi odată cu sursa ei. Dar fericirea care este una cu viaţa tuturor formelor de viaţă nu se va sfârşi niciodată, pentru că atunci când s-ar sfârşi viaţa în univers de fapt s-ar sfârşi şi timpul şi n-ar putea exista nici o secundă fără viaţă. De aceea, oricât de mult ar părea să dureze lipsă a vieţii din univers, ea nu va dura deloc, şi mereu va fi viaţă, şi mereu va fi Dumnezeu, şi mereu tu vei fi una cu el.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Când ieşi în lume şi te simţi mic şi neajutorat, de vină nu este lumea, ci doar tu. Vei justifica în fel şi chip atitudinea şi neîncrederea ce te stăpâneşte, dând frâu liber obiceiului de a judeca, de a clasifica lucrurile pe categorii, de a fi de o parte sau de alta, dar să ştii că pentru viermele ce te roade în interior numai tu eşti răspunzător. De fapt, starea ta provine din substanţa care este predominantă pe Pământ acum, din atomii care circulă dintr-o formă în alta, din tendinţa generală de egoism şi împotrivire.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Dar dacă crezi în Viaţă, poţi creşte până la nori, poţi merge printre oameni şi să simţi că eşti mare şi puternic cât tot Pământul, ba chiar cât tot Universul, căci dacă simţi asta, înseamnă că ai renunţat la obiceiul de a judeca şi ai devenit tot atât de mare pe cât iubirea ta este.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Când inima se deschide spre iubire omul începe să crească, să se extindă şi să creadă până acolo încât să nu mai fie om, ci doar Viaţă, până acolo încât devine universul în întregime, iar iluziile pământeşti, oricât de multe şi de iuţi ar fi, nu-l mai ajung niciodată.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Viaţa se exprimă prin mine şi tot ce percep este viaţă. Deasupra numelor şi formelor, ea este unică şi indivizibilă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Cuvintele, faptele şi toate realizările oricât de mari ar fi se derulează într-un anumit timp şi într-un anumit spaţiu dar viaţa este eternă şi infinită şi chiar miliarde de ani sunt practic zero pe lângă eternitatea vieţii. Căci viaţa nu este cercul strâmt al tău şi al progeniturilor tale, nici lumea animalelor, a plantelor și a lucrurilor. Ea este mişcarea electronilor în jurul nucleului atomic, care nu poate fi oprită niciodată, şi chiar dacă ea s-ar opri, viaţa tot nu s-ar sfârşi, ci se va întoarce în sine după care se va manifesta din nou, începând un nou ciclu al timpului şi al spaţiului. De aceea, cuvintele şi faptele eu le tratez ca pe o joacă, fiind mereu orientat asupra prezentului, înţelegând că mintea este amintirea şi imaginaţia, trecutul şi viitorul care nu-mi permit să trăiesc în pace. Observându-mă acum şi aici ca viaţă unică şi indivizibilă, nu resimt nici un rău şi tot ce spun sau fac are importanţă numai în clipa de faţă. Sunt fericit că joc această joacă şi când nu mă joc mă odihnesc ca să am din nou chef de joacă. Tovarăşii de joacă sau castelele de nisip în momentul acela nu-mi produc nici o suferinţă dacă pleacă, pentru că n-au fost decât mintea mea temporară, iar eu am fost mereu singur şi am fost Viața, tovarăşii şi locurile de joacă izvorând din mine mereu.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Mereu să aveţi în vedere că ştiţi prea puţin. Înainte de a lua piatra şi a o arunca în ceilalţi aduceţi-vă aminte de asta.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">A şti nu înseamnă a îngrămădi informaţii de-a valma în minte, ci mai degrabă înseamnă a şti cum să treci din grosier în subtil, cum să nu te laşi transformat în multe elemente pentru a fi doar unul esenţial.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">A şti înseamnă a şti cum să uiţi totul – actualele condiţionări temporare, pentru a fi numai viaţa, impecabilă, dumnezeiască, aşa cum a pornit la drum.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">A şti mai înseamnă a putea privi pe oricine în ochi şi în faţă, cu desăvârşire convins că nu va mai trebui să-ţi pleci privirea în pământ din cauza judecăţii şi a criticii care se naşte din minte.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Pentru că atunci vei şti că tu eşti viaţa, unică şi indivizibilă, iar cel din faţa ta eşti tot tu, numai că într-o altă secvenţă temporală şi, aşa cum nu eşti ruşinat când eşti singur în intimitatea ta, aşa vei fi mereu ori şi cu cine te-ai întâlni şi oriunde te-ai duce.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu trebuie să ţii minte ceva, pentru că mintea este un derivat care se va pierde, trebuie doar să-ţi percepi esenţa ta originală care conţine în sine totul. Şi nu contează cum eşti perceput, ci contează doar să te percepi și să te observi. Pentru că prin observare şi numai prin observare se realizează înţelegerea şi fericirea vieţii, cea care se transferă din formă în formă şi nu se sfârşeşte niciodată.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Când nu mai rememorezi nimic şi când nu-ţi mai imaginezi nimic revii la viaţa în sine. Este cel mai dificil lucru, pentru că celule tale, din a căror substanţă subtilă provine mintea, fiind forme create, tind să se perpetueze. Prin rememorare şi imaginaţie mintea creează forme şi face posibilă manifestarea. Dar în cele din urmă, viaţa transcede repetiţia, naşterea şi moartea şi revine în sine, în cea mai perfectă stare de existenţă. Toate fiinţele vii urmează această cale; din viaţă provin şi în viaţă se vor întoarce. Independentă de tot, neatinsă de naştere sau moarte. Deşi manifestarea pare veşnică, viaţa în sine va fi mereu, este aici şi acum, iar universul este plin prin ea, căci dacă nu există timp fără manifestare, nu există nici manifestare fără viaţă şi tot ce contează este starea pe care o resimţi, treptat, treptat până la uniunea cu totul şi până la capacitatea de a crea prin minte universul fizic şi de a-l retrage în sinele tău la propria voinţă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu-ţi pierde timpul cu mierea, nu pregăti pentru masă nici fierea, trăieşte după felul naturii tale actuale, liniştit, convins fiind că poţi fi din ce în ce mai bun până la perfecţiune, până la divinizare. Vii din Dumnezeu, ai fost Dumnezeu, te vei întoarce în Dumnezeu, vei fi iarăşi Dumnezeu... Perfect prin a sa nonacţiune şi nemişcare...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Acum eşti ceea ce eşti, să nu-ţi fie ruşine de tine!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Toate ororile se petrec în minte, nimic nu va rămâne, trăieşte liniştit!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Niciodată să nu credeţi că lucrurile puteau fi altfel pentru voi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Că aţi fi putut alege un drum sau altul la un moment al vieţii şi acum aţi fi fost altcineva. Întotdeauna să ştiţi că în această lume lucrurile sunt exact cum trebuie să fie. Sunteţi aşa cum trebuie să fiţi!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu puteaţi să vă încadraţi într-o altă traiectorie spaţio-temporală pentru că substanţa din care eraţi făcuţi atunci nu putea deschide alte coordonate. O mişcare fizică la stânga sau la dreapta, provenind din şansă sau educaţie este un nonsens care nu are nimic de-a face cu adevărul.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Pentru a deschide alte traiectorii spaţio-temporale, superioare acesteia, e nevoie să-ți trezeşti conştiinţa şi să luminezi substanţa din care eşti făcut, acum şi aici, pentru ca prin asemănare substanţa ta să poată fuziona cu alta, mai subtilă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Atunci te vei încadra pe o altă traiectorie spaţio-temporală, vei înţelege mai bine de ce scopul vieţii este uniunea cu Dumnezeu, şi în sfârşit îţi vei găsi liniştea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Pare prea şocant, dar dintotdeauna a fost Nimicul. El nu are nici naştere, nici moarte. Căci în nimic totul este nimic ca manifestare, dar este totul ca posibilitate.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Dacă universul este real sau este un vis în care te vezi pe tine în formă şi materialitate, la această întrebare nu putem răspunde, pentru că în timpul visului nu știi niciodată dacă visezi.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Una din cele mai minunate taine ale unei vieţi în profundă mulţumire de sine este aceea de a nu încuraja gândurile despre viitor să se dezvolte, fiindcă ele te transportă departe de locul şi timpul în care te afli. De locul zero, de timpul zero. Este vital să fii atent doar la viaţa din tine, acum şi aici, şi să o recunoşti ca pe unica cale de a readuce înapoi în tine energia pe care ai pierdut-o.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Eu sunt cel pe care tu îl numeşti Dumnezeu, dar nu mă pot arăta ţie, pentru că în realitate eu nu am nici o formă. A existat o primă formă pe care eu am însufleţit-o în această manifestare, o formă de lumină arzătoare, dar eu nu am fost acea formă, pentru că eu sunt mereu viu, pe când ea a murit.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Tu nu poţi vedea decât forma minţii tale, dar eu nu sunt mintea ta şi oricât te vei ruga nu mă voi arăta ţie decât în forma pe care tu o ai şi o poţi înţelege, alta şi alta, folosindu-ţi latura subtilă, nu simţurile grosiere, pentru că prin ele nu vei face decât să cauţi acul în carul cu fân, iar timpul şi abilităţile tale nu vor fi suficiente niciodată. A mă intui însă aşa cum sunt presupune detaşarea de orice cunoaştere mentală sau comparativă. A căuta să mă explici nu este decât un joc perfid, pe care îl joci cu patimă şi cu interes, drept pentru care îl vei pierde întotdeauna.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu mă vei cunoaşte niciodată atâta vreme cât mă vei vedea ca o entitate diferită de tine şi niciodată atâta vreme cât vei mai vedea o altă entitate în afară de tine. Doar când vei simţi că viaţa este un tot unitar, iar formele, numele şi faptele nu contează decât pentru minte, mă vei vedea şi vei scăpa de această cumplită înstrăinare. Şi precum cel care moare se întoarce în pământul din care s-a născut şi l-a hrănit, nici tu nu ai unde să te duci după ce ai experimentat toate posibilităţile, decât în mine. Lasă jos mâinile, ochii şi mintea cu care vrei să mă prinzi, căci nu faci decât să te încătuşezi pe tine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Lumea nu este nici bună, nici rea, lumea este în mintea ta.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Şi aşa cum este mintea ta aşa este şi lumea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Viaţa este una, identică în toate formele, mintea este mişcare şi implicit rătăcire, comparaţie şi asociere, deosebită de la formă la formă. O minte este hrană pentru altă minte, un corp este hrană pentru alt corp; învăţătura şi mâncarea creează numele şi formele.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Tu, aşa cum te vezi în oglindă sau ca personalitate, e un străin venit din afară, mereu te trădează, mereu te înşeală. A fi tu însuţi este un lucru foarte dificil.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">A fi încăpăţânat şi rigid în principiile tale nu înseamnă decât stagnare într-o formă oarecare.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">A fi tu însuţi înseamnă a fi Viaţa care nu are nimic de-a face cu formele prin care trece. Pur şi simplu nimic, pur şi simplu totul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Trebuie să înţelegeţi că viaţa este o unitate indivizibilă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Cel care o resimte în el însuşi se află în contact cu ea oriunde s-ar afla: în om, în animal, în plante, în minereu, în praf cosmic. Orice diferenţă sau conflict este resimţit ca durere profundă în cel care iubeşte viaţa. Fie că învinge, fie că pierde. El resimte durerea când este înfrânt de adversar, el suportă durerea când îşi zdrobeşte adversarul. Viaţa este aceea care se exprimă şi în unul şi în altul, dar numai cel subtil o poate simţi. Orice dispută întăreşte mintea individuală, iluzie ce-l ascunde pe Dumnezeu, care aşa cum se poate observa, de om nu mai este recunoscut.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Întotdeauna vei face numai ce vei putea şi, mereu, dacă eşti lucid şi deştept, orice vei face va fi puţin şi lipsit de valoare. Mereu o durere te va purta, deoarece îţi vei înţelege neputinţa în goana timpului şi a spaţiului, simţind că în sinele tău există toate posibilităţile dar în manifestare capacităţile tale sunt limitate.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Cel care face ceva şi aşteaptă ca răsplată gloria şi onoarea trădează o fiinţă egocentrică, plină de rătăcire şi ignoranţă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Mai grav este faptul că aceste persoane sunt repere în tendinţa omului spre evoluţie, spre regăsirea de sine. Prin ei calea devine tot mai întortocheată şi mai grea. Aceste repere, nu sunt făcute să te ajute, ci doar să te încurce şi să te menţină în sfera de influenţă a unui pământ aflat destul de departe de o sursă pură de lumină. Pentru că Dumnezeu este zero. Nemanifestat a existat mereu şi va fi întotdeauna. Se asociază tuturor numerelor, adică numelor şi formelor, dar nu este niciodată unul din acestea. </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">La începutul manifestării din zero, din spirit, a apărut lumina, din lumină au apărut stelele, din stele în timp şi spaţiu au apărut planetele, din solul şi substanţa planetelor au apărut unităţile organice - plantele, animalele şi omul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Toate sunt forme degenerate, dar tuturor li se asociază zero, spiritul, Dumnezeu, şi cine înţelege asta devine spirit şi nu mai este purtat de această lume din formă în formă cu durere.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Se depărtează de forma lui ocazională, se manifestă mai puţin şi, treptat, treptat, se reîntoarce în sine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="color: #333333; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Evoluează! Învaţă încetul cu încetul să trăieşti altfel, în armonie cu universul. Nu te mai opinti când faci ceva! Simte esenţa obiectului identică cu a ta şi transferă noile coordonate spaţio-temporale fără nici un pic de patimă, fără nici cel mai mic gând de câştig personal.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Nu prin tragere sau împingere, ci doar prin simţire. Căci muşchii şi tendoanele sunt materializarea dorinţelor şi a patimilor tale ce vor intra neapărat în conflict cu a celorlalte fiinţe.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Dacă vei putea să te transformi mental până la anularea acestor iluzii egoiste şi individuale, forma întregului univers va fi în armonie cu tine, şi toate vor fi aşa cum trebuie să fie.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Vei schimba lucrurile, fuzionând cu esenţa lor subtilă, doar în măsura în care toate contribuie la realizarea fericirii tuturor, la transferarea lor în unu şi apoi în absolut.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">După ce ai fost obligat să cunoşti plăcerea de a mânca, cunoaşte acum plăcerea de a nu mânca. Oferă-ți din când în când răsfățul unui post negru. Obţine starea de ordine interioară, eliminând reacţiile violente care se produc în organismul tău odată cu descompunerea hranei şi transformarea ei în energie. Dacă înveţi calea subtilă prin care îţi poţi extrage energia din lumină poţi fi mobil în continuare, rezistând în această lume fizică plină de forţe potrivnice ce se ciocnesc una cu alta, una fiind bună pentru tine, alta fiind rea, dar în timp, odată cu mişcarea minţii, răul devine bun şi binele devine rău, fiind evident că ai nevoie de amândouă în această lume fizică, iar tu nu rămâi decât o minge lovită încolo şi încoace, din formă în formă cu durere.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">A depăşi plăcerea de a mânca, a depăşi plăcerea de a face sex - iată orizontul vieţii nemuritoare. Nu a-ţi interzice plăcerile pământeşti, nu a te chinui prin porunci stupide, nu, aceasta nu e o soluţie, ci trebuie să descoperi, trăind, ceva superior lor. Şi atunci toate câte te-au murdărit şi te-au tăvălit prin praf e ca şi cum nici nu ar fi trecut prin tine şi tu nu ai fost deloc acela pe care mintea l-a creat, slab şi nătâng, pe care oricât te-ai străduit nu l-ai putut iubi. Şi atunci oboseala şi sila de viaţă se vor sfârşi odată cu toate prostiile acestea mentale.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Răsplata supremă o primesc prin faptul că sunt viu, iar tot ce este viu este Dumnezeu, în consecinţă, Dumnezeu, fiind viaţă, este şi a fost dintotdeauna în mine şi tot ce este viu acum aşa va fi întotdeauna.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Formele sunt trecătoare, ce le însufleţeşte este etern, corpurile sunt materie care se reorganizează mereu, spiritul vieţii este fix şi suficient prin el însuşi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span><span style="color: #333333; font-family: times; font-size: large; letter-spacing: 0pt;">Este imposibil să-l convingi pe om că este îmbâcsit de fals şi minciună prin cuvinte, pentru că el nu are la ce raporta ceea ce-i spui.</span><span style="letter-spacing: 0pt;"> </span></span><span style="color: #333333; font-family: times; font-size: large; letter-spacing: 0pt;">Este imposibil să-l convingi, ocărându-l, că obişnuinţele lui sunt anacronice, că sunt împotriva vieţii şi continuităţii ei.</span><span style="letter-spacing: 0pt;"> </span><span style="color: #333333; font-family: times; font-size: large; letter-spacing: 0pt;">Este imposibil să-l convingi că ceea ce el numeşte caracter, personalitate sau poziţie în societate este ceva dobândit de la alţi oameni prin interacţiune, că nu are valoare şi nu-i aparţine.</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">La ce bun să-i spui că folosindu-şi propria voinţă poate acţiona asupra atomilor săi transformându-i din grosieri în subtili, din pământ în lumină, ca să se bucure viaţa în el, la ce bun să foloseşti cuvinte pe care el nu le poate înţelege?!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Când te concentrezi asupra vieţii din tine, când te simţi cu atenţie, nu ai cum să mai fii atras de acţiune, de satisfacţie, de plăcere. Greşeli precum mânia, lăcomia, egoismul, violenţa, intriga, răzbunarea, pe care majoritatea oamenilor nu le mai disting ca atare, nu apar şi la oamenii atenţi la viaţa din ei, pentru că ei ştiu şi simt că viaţa este ceva imaterial care nu are nevoie de nimic şi este cu atât mai împlinită cu cât este mai liberă de orice ar putea veni din afară.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Toate fiarele cad de pe tine şi eşti pregătit să zbori. Când simţi pentru prima dată momentul desprinderii de acest pământ negru şi pietros şi te ridici puţin, foarte puţin, ca un pui de pasăre care dă să zboare, atunci simţi ceva de nedescris. Stadiul următor al evoluţiei, cel de înger, dă primele semne că există cu adevărat. Şi majoritatea mizeriilor omeneşti se estompează, odată cu mintea inferioară care le-a purtat şi o lumină nouă ți-arată calea-n univers.</span><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;"><br /></span><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;">Merită să trăiești pentru asta. Dar pentru altceva, nu...</span><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;"><br /></span><span style="color: #333333; letter-spacing: 0pt;"><br /></span><span style="letter-spacing: 0pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin-bottom: 0.0000pt; margin-left: 0.0000pt; margin-right: 0.0000pt; margin-top: 0.0000pt; margin: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin-bottom: 0.0000pt; margin-left: 0.0000pt; margin-right: 0.0000pt; margin-top: 0.0000pt; margin: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin-bottom: 0.0000pt; margin-left: 0.0000pt; margin-right: 0.0000pt; margin-top: 0.0000pt; margin: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="letter-spacing: 0pt;">*****</span><span style="letter-spacing: 0pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin-bottom: 0.0000pt; margin-left: 0.0000pt; margin-right: 0.0000pt; margin-top: 0.0000pt; margin: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin-bottom: 0.0000pt; margin-left: 0.0000pt; margin-right: 0.0000pt; margin-top: 0.0000pt; margin: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div><div class="p" style="margin-bottom: 0.0000pt; margin-left: 0.0000pt; margin-right: 0.0000pt; margin-top: 0.0000pt; margin: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin-bottom: 0.0000pt; margin-left: 0.0000pt; margin-right: 0.0000pt; margin-top: 0.0000pt; margin: 0pt; mso-pagination: widow-orphan;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: times; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><b>A DOUA CARTE</b></span></span></div><div align="justify" class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
<b><span><br /></span></b>
<b><span>*</span></b></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Precum lumina ajunge diluată pe Pământ şi numai</span><span> </span><span>în forma aceasta coruptă este benefică pentru fiinţele</span><span> </span><span>vii, tot aşa cunoaşterea şi învăţătura autentică nu este</span><span> </span><span>bună pentru ele, deocamdată. Dacă ea ar veni în toată</span><span> </span><span>splendoarea ei mişcarea electronilor s-ar opri, pentru</span><span> </span><span>că însăşi orice motivaţie a exprimării este un efect al</span><span> </span><span>ignoranţei din forme şi substanţe.</span><span> </span><span>Motivaţia oricărei fapte poate fi îmbrăcată în</span><span> </span><span>cuvinte frumoase, dar motivaţia aparţine persoanei,</span><span> </span><span>iar persoana aparţine minţii şi când mintea dă şi</span><span> </span><span>ridică este pentru a avea ce să ia şi să trântească la</span><span> </span><span>pământ; dacă nu şi-ar lua darurile înapoi i s-ar</span><span> </span><span>consuma toată substanţa, ajungând goală şi secătuită…</span><span> </span><span>Numai în cel care depăşeşte deşertăciunea oricărui</span><span> </span><span>obiectiv şi trăieşte fără vreo aşteptare, când lasă viaţa</span><span> </span><span>din el să zburde, e pace şi soare, nu în cel care caută</span><span> </span><span>un răspuns.</span><span> </span><span>De ce, pentru ce, de când, cum, unde, care –</span><span> </span><span>creează monumente de beton, dar fericire interioară</span><span> </span><span>niciodată.</span><span> </span><span>De aceea, toată manifestarea poate fi un prilej de</span><span> </span><span>joacă şi de veselie dacă nu te amesteci în evoluţia</span><span> </span><span>celui ce a ajuns om, prin instituirea regulilor şi a</span><span> </span><span>legii, încurajând conştiinţa, dacă nu te ataşezi de</span><span> </span><span>nimic şi înţelegi că ce se naşte apare din ceea ce</span><span> </span><span>moare, că cei dragi – prietenii şi tovarăşii de joacă –</span><span> </span><span>izvorăsc din tine mereu…</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Creaţia este joaca eternului, din care a rezultat</span><span> </span><span>frumosul, binele şi lumina, dar şi urâtul, răul şi</span><span> </span><span>întunericul.</span><span> </span><span>De aceea existenţa în creaţie este umbra eternului,</span><span> </span><span>de unde izvorăşte moartea şi uitarea.</span><span> </span><span>Lumina fără întuneric şi frumosul fără urât nu</span><span> </span><span>există pentru că tot ce există trebuie să fie muritor,</span><span> </span><span>altfel viaţa temporală ar fi o plictiseală şi universul</span><span> </span><span>întreg o inconştienţă eternă. Conştiinţa se realizează</span><span> </span><span>numai prin dualitate, de aceea există manifestare.</span><span> </span><span>Absolutul există în sine, creaţia – numai în minte,</span><span> </span><span>sunt planuri diferite –, nu există nici un antagonism</span><span> </span><span>între ele…</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Adevărata meditaţie, indispensabilă evoluţiei, se</span><span> </span><span>realizează prin nemişcarea trupului şi a minţii, simţindu-</span><span> </span><span>te pe tine ca o stare energetică subtilă, cea mai</span><span> </span><span>subtilă pe care o poţi percepe, doar prezenţă, atent la</span><span> </span><span>sunetul care pare că vine din exterior în chiar clipa</span><span> </span><span>producerii lui, precum cântecul unei păsări, ticăitul</span><span> </span><span>unui ceas, glasul unor oameni sau zbârnâitul fin al</span><span> </span><span>celulelor cerebrale, ca într-un transformator electric,</span><span> mereu producându-se printr-o notă dintr-o </span><span>octavă, înainte ca să devină mesaj prin succesiune şi</span><span> </span><span>procesare mentală, pentru că astfel apare conştiinţa</span><span> </span><span>timpului şi a spaţiului, a morţii şi a limitării, şi</span><span> </span><span>adevărata meditaţie încetează!</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Mereu va exista oboseala. Pentru că ea este</span><span> </span><span>ataşată mişcării precum frunzele de ramuri şi petalele</span><span> </span><span>de flori.</span><span> </span><span>Oboseala există ca să temporizeze mişcarea,</span><span> </span><span>această rătăcire care tinde să dezechilibreze viaţa şi</span><span> </span><span>să complice prea mult universul.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Nu există frumos, altul, decât cel care trece prin</span><span> </span><span>minte şi simţuri.</span><span> </span><span>Dar tu unde eşti înainte de a trece prin ele?</span><span> </span><span>Nicăieri dacă ai fi, nicăieri ai rămâne. Ar trebui să</span><span> </span><span>fii măcar în posibilităţile cuiva. Dar acela în care se</span><span> </span><span>află toate posibilităţile oare există în cadrul spaţiu-</span><span> </span><span>-timp? Dacă da, el ar trebui să moară şi atunci viaţa</span><span> </span><span>ar trebui să se sfârşească pentru totdeauna odată</span><span> </span><span>şi-odată… Dacă nu, el se naşte din sine şi moare în</span><span> </span><span>sine… Astfel ajungem la concluzia că nu poate exista</span><span> </span><span>moarte din care nu se poate renaşte vreodată, identică</span><span> </span><span>cu anularea eternă. Moartea e doar o transformare.</span><span> </span><span>Nu te mai teme de ea! Respinge timpul care nu este</span><span> </span><span>identic cu fericirea şi libertatea pentru că acel timp</span><span> </span><span>nu face parte din viaţă.</span><span> </span><span>Când eşti mort în trup de ce numeşti tu asta</span><span> </span><span>viaţă?!</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>A renunţa la hrana fizică, măcar și pentru o zi, nu e o acţiune care se</span><span> </span><span>referă numai la procurarea şi mestecarea ei, ci</span><span> </span><span>înseamnă a câştiga timp real pentru descoperirea</span><span> </span><span>marelui mister al vieţii. Pentru că hrana nu-ţi ocupă</span><span> </span><span>numai timpul cât munceşti pentru a ţi-o procura, nici</span><span> </span><span>timpul cât trebuie să fii ocupat cu fărâmiţarea ei în</span><span> </span><span>dinţi şi înghiţirea ei, dar îţi ocupă tot timpul vieţii</span><span> </span><span>prin reacţiile pe care le produce la nivelul</span><span> </span><span>fiecărei celule, fapt ce-ţi consumă toată atenţia şi</span><span> </span><span>concentrarea spre o activitate inconştientă şi ciclică.</span><span> </span><span>A renunţa la hrana fizică, compensând-o cu</span><span> </span><span>lumina, îţi deschide coordonate pe care nici nu ai</span><span> </span><span>putut să ţi le imaginezi până acum pentru realizarea</span><span> </span><span>vieţii în toată splendoarea ei.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Ce este esenţial şi adevărat este întotdeauna perceput</span><span> </span><span>cuantic, într-o străfulgerare, când eşti conştient</span><span> </span><span>de tine, cel viu, pe când a gândi intens nu înseamnă</span><span> </span><span>decât a te frământa intens, a te îngrijora şi a te ocupa</span><span> </span><span>de lucruri care nu sunt treaba ta.</span><span> </span><span>Există un proverb foarte înţelept care spune aşa:</span><span> </span><span>calul moare de fugă iar prostul de grija altuia. Calul</span><span> </span><span>semnifică munca fizică, iar prostul munca mentală.</span><span> </span><span>Încearcă să nu fii nici cal şi nici prost.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Eu sunt cel mai mic cadru din toată manifestarea,</span><span> </span><span>nemăsurabil în timp şi spaţiu, care poate fi perceput</span><span> </span><span>numai prin intuiţie, eu sunt clipa în sine, adică viaţa</span><span> </span><span>în sine şi din mine porneşte totul, aşa fiind realitatea</span><span> </span><span>materială, identică cu imaginaţia.</span><span> </span><span>Închipuie-ţi cum dintr-un punct ipotetic şi nemanifestat</span><span> </span><span>izbucnesc miliarde şi miliarde, care par să aibă</span><span> </span><span>masă şi greutate proprie datorită simţurilor identică</span><span> </span><span>cu imaginaţia; lumea este o vrajă care dispare la</span><span> </span><span>momentul cuvenit…</span><span> </span><span>Despre mine, cel viu, nu am decât o singură certitudine</span><span> </span><span>să vă comunic: sunt aici şi acum, sunt doar</span><span> </span><span>prezenţă şi orice altceva credeţi despre mine nu sunt</span><span> </span><span>eu.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Secretul vieţii desăvârşite pe acest pământ este</span><span> </span><span>neidentificarea. În permanenţă simte că tu nu eşti</span><span> </span><span>acela care are forma şi numele cu care eşti strigat, iar</span><span> </span><span>problemele lui nu sunt ale tale. Tu nu ai nici un fel de</span><span> </span><span>probleme şi înţelegând asta tu rămâi mereu deoparte,</span><span> </span><span>animând totul nefăcând nimic, fiind imparţial şi egal</span><span> </span><span>atât în privinţa nevoii de supravieţuire a celui numit</span><span> </span><span>cu numele tău cât şi a celui numit cu numele altuia.</span><span> </span><span>Pentru că ambele forme sunt animate de acelaşi spirit</span><span> </span><span>al vieţii şi când ai înţeles asta ai devenit asta – viaţă,</span><span> </span><span>pur şi simplu.</span><span> </span><span>Parcurgând şi depăşind lungul drum al iluziei,</span><span> </span><span>timpul şi Pământul rămân în urmă, te simţi şi eşti</span><span> </span><span>ceea ce evoluţia subtilă va face din om peste mii şi</span><span> </span><span>milioane de ani. Nimic din cultul trecutului cu toate</span><span> </span><span>relicvele şi toţi morţii lui, nimic din cultul viitorului</span><span> </span><span>cu toate plăsmuirile lui infernale. Doar tu, permanent</span><span> </span><span>aici şi acum, trăind clipa în sine, care este viaţa în</span><span> </span><span>sine, cu desăvârşire fericit şi egal cu tine însuţi.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Viaţa este singurul lucru pe care îl ai fără să-l fi</span><span> </span><span>vrut. Nimeni nu te-a întrebat dacă o vrei sau nu, de</span><span> </span><span>aceea ea este deasupra oricărei conceptualizări sau</span><span> </span><span>competiţii. Pornind de la această observaţie, a putea</span><span> </span><span>fără să vrei înseamnă a fi şi este, de departe, cel mai</span><span> </span><span>preţios lucru din acest univers fizico-mental.</span><span> </span><span>Pentru că celebra voinţă, pe care mulţi o invocă</span><span> </span><span>referitor la reuşitele lor, nu este decât o biată dorinţă</span><span> </span><span>individuală şi egoistă, provenind din sânul materiei şi</span><span> </span><span>generalizată într-un subconştient adunat pic cu pic</span><span> </span><span>de-a lungul generaţiilor.</span><span> </span><span>Este un domeniu al minţii care asemeni tuturor</span><span> </span><span>celorlalte este dual şi odată născut implacabil va</span><span> </span><span>trebui să moară, iar ataşamentul faţă de el însumează</span><span> </span><span>toată suferinţa formelor de viaţă din întreaga lor</span><span> </span><span>manifestare.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Atent simţindu-mă pe mine, cel viu, cu desăvârşire</span><span> </span><span>mulţumit de ceea ce sunt. Iar dovada că mă simt</span><span> </span><span>pe mine, cel viu şi nu dorm, în sens mistic, este aceea</span><span> </span><span>că nu sunt supus unei stări modificate – fizică,</span><span> </span><span>mentală sau emoţională.</span><span> </span><span>Nu mă simt pe mine pentru că vreau asta cu</span><span> </span><span>ardoare, pentru că dacă aş dormi nu ar avea cine să</span><span> </span><span>vrea, ci mă simt pe mine deoarece la orice moment</span><span> </span><span>de introspecţie mă simt acelaşi, viu şi mulţumit de</span><span> </span><span>ceea ce sunt, neatins şi neinfluenţat de vreun gând, de</span><span> </span><span>indispoziţie, de mânie, de griji, de frică, de ură, de</span><span> </span><span>simpatie şi chiar de iubire, fapt care în cele din urmă</span><span> </span><span>se poate extinde asupra creşterii şi descreşterii,</span><span> </span><span>asupra oboselii şi chiar asupra morţii.</span><span> </span><span>Deci mă simt pe mine, cel viu, numai dacă nu mă</span><span> </span><span>mai modific, pentru că modificarea înseamnă naştere</span><span> </span><span>şi apoi putrezire şi nu e nici o măreţie în toate</span><span> </span><span>acestea.</span><span> </span><span>Orice formulare însă, oricât de subtilă ar părea,</span><span> </span><span>are capcanele ei, deci pentru a nu cădea în plasa în</span><span> </span><span>care au căzut credincioşii marilor religii care dorm</span><span> </span><span>copios pe versetele cărţilor lor sfinte, orice exprimare</span><span> </span><span>în sprijinul tău trebuie să se constituie într-un vector</span><span> </span><span>cuantic, doar o săgeată, fără cuvânt, obiect sau</span><span> </span><span>subiect.</span><span> </span><span>Trebuie să fii în afara creaţiei ca să fii în tine</span><span> </span><span>însuţi.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Tot ce fac este îndreptat asupra mea, de aceea nu</span><span> </span><span>există nici păcat şi nici pedeapsă, există numai</span><span> </span><span>suferinţa pe care mi-o fac singur.</span><span> </span><span>Gândind tot mai mult creez tot mai mult, dar din</span><span> </span><span>ce creez?</span><span> </span><span>De unde am luat cărămizile când la început a fost</span><span> </span><span>numai Dumnezeu, ca viaţă şi în viaţă sunt eu?!</span><span> </span><span>Oare nu pe mine mă prind cu ciment în orice zid şi</span><span> </span><span>cu cât creez mai mult cu atât sunt mai nefericit şi mai</span><span> </span><span>puţin liber?…</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Am spus: când îmi voi recunoaşte propria valoare</span><span> </span><span>şi nu voi mai avea nevoie de recunoaşterea oamenilor</span><span> </span><span>atunci toate vor intra în armonie, nu va mai exista</span><span> </span><span>niciun conflict şi nicio suferinţă.</span><span> </span><span>Dezordinea nu există niciodată în afara minţii</span><span> </span><span>individuale şi nenorocirile se produc numai atunci</span><span> </span><span>când ea se proiectează în exterior.</span><span> </span><span>Dar atunci când te percepi ca spirit, dincolo de</span><span> </span><span>vreo proprietate, vorbind nevorbind şi făcând fără să</span><span> </span><span>faci, atunci viaţa devine de o frumuseţe cutremurătoare</span><span> </span><span>şi o singură clipă de acest fel e suficientă pentru</span><span> </span><span>a realiza eternitatea prin nemişcarea ta, deşi universul</span><span> </span><span>întreg se poate mişca necontenit.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>A fi permanent conştient de sine este adevărata</span><span> </span><span>închinare.</span><span> </span><span>Sinele din om este Dumnezeu şi înainte de toate el</span><span> </span><span>înseamnă viaţă.</span><span> </span><span>A fi în permanenţă conştient de sine înseamnă a te</span><span> </span><span>închina în permanenţă lui, aceasta este adevărata</span><span> </span><span>dovadă de respect faţă de Dumnezeu.</span><span> </span><span>Se vor ridica unii şi vor spune despre mine</span><span> </span><span>cuvinte urâte, că sunt ateu şi păgân, dar voi să ştiţi că</span><span> </span><span>nu există nimeni mai credincios decât cel care îşi</span><span> </span><span>simte viaţa din el în permanenţă, pentru că atunci el</span><span> </span><span>se închină lui Dumnezeu şi nu atunci când vine ora</span><span> </span><span>de rugăciune sau când se duce la biserică pentru fală</span><span> </span><span>şi fanfaronadă.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span><br /></span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>În ultimă instanţă, pentru a realiza viaţa din tine</span><span> </span><span>trebuie să renunţi la orice formă de creaţie.</span><span> </span><span>O creaţie este piatra care te apasă şi te ţine într-o</span><span> </span><span>formă precară şi imperfectă. Ea se termină într-un</span><span> </span><span>capăt de coardă de care mereu poţi fi prins, este funia</span><span> </span><span>cu care poţi fi legat de pari şi de garduri.</span><span> </span><span>Libertatea ta este posibilă numai atunci când nu</span><span> </span><span>mai laşi urme în praf, pentru că nici un ochi şi nici un</span><span> </span><span>fel de simţuri nu-l distinge pe cel viu, ci numai praful</span><span> </span><span>în mişcare este văzut când ia diverse forme prin</span><span> </span><span>acţiunea minţii neliniştite.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Ascultarea atentă e o poartă.</span><span> </span><span>În chiar clipa producerii sunetului dacă pătrunzi</span><span> </span><span>prin ea pătrunzi în absolut.</span><span> </span><span>Judecata încetează, mintea se topeşte; vezi şi devii</span><span> </span><span>una cu ce este dincolo de ce vezi, auzi şi devii una cu</span><span> </span><span>ce este dincolo de ce auzi, perfect prin ceea ce eşti,</span><span> </span><span>dezinteresat de vreun obiectiv, depăşind iluzia corpurilor</span><span> </span><span>şi faptelor care intră în repetiţie şi reciclare…</span><span> </span><span>Prin sunet începe creaţia şi viaţa se manifestă.</span><span> </span><span>Sunetul este pentru mine un drum, prin el ajung la</span><span> </span><span>sursă, la viaţa în sine din interiorul oricărei forme.</span><span> </span><span>Ascultarea este cea mai puternică formă de meditaţie</span><span> </span><span>– clipa, înainte de a concepe o poziţie viitoare…</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span><br /></span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Pe dificila cale a cunoaşterii de sine, am înţeles că</span><span> </span><span>atunci când câştigi de fapt pierzi şi când pierzi de</span><span> </span><span>fapt câştigi.</span><span> </span><span>Am înţeles că a fi fericit prin ceea ce-ţi furnizează</span><span> </span><span>formele fizice, mentale şi emoţionale, nu înseamnă</span><span> </span><span>decât pregătirea pentru marea nefericire care va să</span><span> </span><span>vină când le vei pierde, fiindcă nici un lucru nu-ţi</span><span> </span><span>aparţine.</span><span> </span><span>Totul se transcrie unei experienţe şi unei lecţii în</span><span> </span><span>care tu ca fiinţă fizică şi mentală trebuie să fii sfâşiat.</span><span> </span><span>Iar după ce este consumat totul rămâne nimicul în</span><span> </span><span>care a ajuns totul.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Pe mine mă supăr când mă supăr pe cineva, mie</span><span> </span><span>îmi fac rău când fac rău cuiva, toţi oamenii şi toate</span><span> </span><span>vietăţile sunt formele şi mentalităţile mele posibile</span><span> </span><span>de-a lungul timpului şi al spaţiului.</span><span> </span><span>Diferenţa stă numai în factorii de mediu şi de</span><span> </span><span>educaţie aparţinând unei minţi anterioare şi mai mari.</span><span> </span><span>Sub presiunea acestor factori se creează toate</span><span> </span><span>formele şi mentalităţile individuale.</span><span> </span><span>Cum poţi să judeci pe cineva care nu este vinovat</span><span> </span><span>de nimic?!</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span><br /></span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Viaţa nu se poate pierde niciodată indiferent dacă</span><span> </span><span>în universul vizibil formele apar şi dispar. Naşterea şi</span><span> </span><span>moartea tratează numai acest aspect minor şi doar</span><span> </span><span>magnetismul emoţional specific condiţiilor de pe</span><span> </span><span>Pământ dă amploare acestor pure întâmplări.</span><span> </span><span>Dacă eşti conştient că eşti viu chiar şi când habar</span><span> </span><span>nu mai ai de posesia trupului este dovada existenţei</span><span> </span><span>lui Dumnezeu şi o alta este superfluă. Dacă există</span><span> </span><span>existenţă înseamnă că există Dumnezeu.</span><span> </span><span>Posibilitatea lui de a fi personal sau impersonal</span><span> </span><span>face parte din dualitate şi este un simplu amănunt.</span><span> </span><br />
<span><br /></span>
<span>*</span><br />
<span><br /></span><span>Cine-şi mai doreşte ceva nu e treaz,</span><span> </span><span>căci dorinţele toate se-ndeplinesc numai în vis.</span><span> </span><span>Dar cine se simte pe sine acum</span><span> </span><span>nici nu s-a născut ca să poată fi distrus, n</span><span>ici de lume n-a fost creat,</span><span> </span><span>nici pe lume nu a creat.</span><span> </span><span>Nu numai că nu-şi mai doreşte ceva, </span><span>dar nici nu a fost pe unde dorinţa</span><span> </span><span>a fost vreodată…</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span><br /></span><span><o:p></o:p></span><br /></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Ce este în tine şi ai te va salva, ce este în tine şi nu</span><span> </span><span>ai te va omorî.</span><span> </span><span>Ce înseamnă asta?</span><span> </span><span>În fiecare om există viaţa, sinele, ca esenţă din care </span><span>porneşte totul, ca sursă a întregii manifestări.</span><span> </span><span>A avea însă această viaţă înseamnă a o avea mereu</span><span> </span><span>în atenţie, a o simţi şi a o recunoaşte. Viaţa se dăruie</span><span> </span><span>tuturor necondiţionat, fără plăcere sau neplăcere, ea</span><span> </span><span>nu alege şi nu face comparaţii, ea nu ştie de dualitate.</span><span> </span><span>Ea nu vrea să plece de la tine, ea este lipsită de</span><span> </span><span>iniţiativă şi intenţie, pentru că toate aceste proprietăţi</span><span> </span><span>sunt ale minţii; ea nu reţine asemenea fleacuri.</span><span> </span><span>În realitate tu, cel care te identifici cu mintea, o</span><span> </span><span>alungi.</span><span> </span><span>Rob al proprietăţilor specifice substanţei ce te</span><span> </span><span>compune acum, modificându-te mereu, pierzi din</span><span> </span><span>vedere viaţa, esenţa ta nemuritoare şi o acoperi cu tot</span><span> </span><span>felul de mizerii grosiere şi inutile.</span><span> </span><span>Viaţa care pătrunde total în univers va rămâne</span><span> </span><span>aceeaşi chiar şi când o pierzi din atenţie, dar cel care</span><span> </span><span>o pierde din atenţie sigur va muri.</span><span> </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span><br /></span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Pentru a atinge acelaşi scop intrinsec al vieţii,</span><span> </span><span>despre care unii au habar iar alţii nu, există două căi:</span><span> </span><span>una a acumulării, iar cealaltă a renunţării.</span><span> </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Cvasimajoritatea oamenilor ştiu doar despre cea a</span><span> </span><span>acumulării.</span><span> </span><span>Ei tind să acumuleze totul şi consideră că pentru</span><span> </span><span>fericirea absolută trebuie să ai totul.</span><span> </span><span>Dar a avea totul sau a nu avea nimic sunt capetele</span><span> </span><span>funiei care se înnoadă între ele ca să facă un cerc.</span><span> </span><span>Pentru a avea cât mai mult, tinzând înspre totul,</span><span> </span><span>există prea multe fricţiuni, prea multe conflicte şi</span><span> </span><span>prea multe cadavre, calea este extrem de dificilă şi de</span><span> </span><span>grea, pe când calea renunţării, pentru aceleaşi rezultate,</span><span> </span><span>stă în firea spiritului tău şi este mult mai uşoară.</span><span> </span><span>Calea renunţării este, într-adevăr, cea mai mare</span><span> </span><span>binecuvântare pentru om şi toată evoluţia spre inteligenţa</span><span> </span><span>superioară nu are alt rost decât observarea</span><span> </span><span>acestui fapt. Este singurul lucru prin care putem fi</span><span> </span><span>deosebiţi de animale – prin inteligenţă şi înţelegere</span><span> </span><span>noi putem renunţa, animalele însă nu.</span><span> </span><span>În ultimă instanţă a renunţa la teritoriile tale</span><span> </span><span>înseamnă a renunţa la grijile şi durerile tale şi întoarcerea</span><span> </span><span>în conştiinţa pură.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span><br /></span><span> </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Nimeni nu se îmbolnăveşte dintr-o dată. Dacă ai</span><span> </span><span>ajuns bolnav este pentru că nu ai luat în seamă</span><span> </span><span>semnalele transmise în corp. Ai fi putut să o faci dar</span><span> </span><span>nu ai ştiut, şi dacă nu ai ştiut nu ai putut. Orice boală</span><span> </span><span>începe la nivel energetic şi există senzaţii şi simţuri</span><span> </span><span>care te vestesc din timp. De aceea învaţă să simţi</span><span> </span><span>energia şi să o asculţi.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span><br /></span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Nimic din ce este manifestat nu este bun sau rău.</span><span> </span><span>Tot ce este manifestat este şi bun şi rău.</span><span> </span><span>De aceea nu te supăra, căci te superi pe tine şi nu</span><span> </span><span>există chin mai mare decât acela de a te supăra pe</span><span> </span><span>tine însuţi. Pentru că ce este în tine este sinele viu şi</span><span> </span><span>fără el nu ai fi trăit niciodată. De ce să fii mai</span><span> </span><span>nefericit pentru ce nu ai decât fericit pentru ce ai?…</span><span> </span><br />
<span><br /></span>
<span>*</span><span> </span><br />
<span><br /></span>
<span>Ţi-ai îndeplinit scopul vieţii spaţio-temporale dacă</span><span> </span><span>ce ai primit prin naştere ca materie grosieră dai</span><span> </span><span>înapoi Vieţii ca substanţă iluminată şi subtilă.</span><span> </span><span>Tu trebuia să fii supremul alchimist al lui</span><span> </span><span>Dumnezeu.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Eu nu sunt nici aşa, nici aşa. Eu nu sunt corpul</span><span> </span><span>acesta, eu nu sunt numele acesta. Nu eu mi-am dat</span><span> </span><span>corpul, nu eu mi-am dat numele. Corpul şi numele</span><span> </span><span>mi-au fost date de Pământ prin intermediul strămoşilor</span><span> </span><span>şi al părinţilor…</span><span> </span><span>Eu sunt doar ceea ce sunt. Nici aşa, nici aşa.</span><span> </span><span>Înţelegând asta eu strâng laolaltă manifestatul cu</span><span> </span><span>nemanifestatul. Când mă manifest este ca şi cum nu</span><span> </span><span>m-aş manifesta, când nu mă manifest este ca şi cum</span><span> </span><span>m-aş manifesta. În acelaşi loc mă aflu în ambele</span><span> </span><span>situaţii.</span><span> </span><span>În consecinţă efectele nu există decât în mintea</span><span> </span><span>celor care mă văd aşa sau aşa.</span><span> </span><br />
<span><br /></span>
<span>*</span><span> </span><br />
<span><br /></span>
<span>Imaginarea lucrurilor plăcute şi frumoase te</span><span> </span><span>predispune la somn.</span><span> </span><span>Consumarea alimentelor suculente şi gustoase, de</span><span> </span><span>asemenea.</span><span> </span><span>Coordonatele pe care imaginaţia şi hrana le activează,</span><span> </span><span>odată ce produc mişcare în interiorul tău fizic,</span><span> </span><span>sunt ciclice, astfel încât toate corpurile din univers nu</span><span> </span><span>fac nimic la voia lor, ci doar se pot deplasa pe orbita</span><span> </span><span>unui supermagnet, ce le reţine – tocmai pentru că</span><span> </span><span>substanţa lor poate fi atrasă de acesta –, ce îşi cheamă</span><span> </span><span>particulele înapoi…</span><span> </span><span>Avantajul omului este că el, prin conştiinţă, îşi</span><span> </span><span>poate alege substanţa cu care să se hrănească şi în</span><span> </span><span>consecinţă să-i decreeze corpul până acolo încât să</span><span> </span><span>devină liber de orice influenţă.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;">*</span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>"A vrea" este un subaltern al minţii, de aceea cel</span><span> </span><span>care vrea este întotdeauna un sclav împovărat de</span><span> </span><span>robie care nu-şi poate depăşi limitele pământului din</span><span> </span><span>trup. "A fi" există abia după ce nu mai vrei.</span><span> "</span><span>A fi", acum şi aici, fără conştiinţa altui lucru</span><span> </span><span>înseamnă a fi nemuritor.</span><span> </span><span>Dar din păcate conştiinţa celorlalte lucruri se află,</span><span> </span><span>ca o dâră de otravă, în toate celulele tale.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>O stea a fost cândva o particulă. A evoluat şi a</span><span> </span><span>strâns laolaltă o mulţime. Asemenea întregii materii</span><span> </span><span>ea se află pe axa de lumină a vieţii, iar materia ei,</span><span> </span><span>devenind conştientă, este furnizoarea vieţii în nume</span><span> </span><span>şi formă pe o suprafaţă foarte mare.</span><span> </span><span>Orice particulă poate deveni o stea. Un om strânge</span><span> </span><span>laolaltă o mulţime de particule care prin evoluţie se</span><span> </span><span>pot transforma într-o stea.</span><span> </span><span>Unele stele mor, altele se nasc. Spaţiul este infinit</span><span> </span><span>şi când se naşte o stea se naşte şi spaţiul pe care ea îl</span><span> </span><span>luminează. Toate planetele din jurul ei şi toate organismele</span><span> </span><span>de pe ele sunt particulele sale. Se dăruie ca</span><span> </span><span>mintea atât cât va exista să nu fie cuprinsă numai de</span><span> </span><span>întuneric.</span><span> </span><span>Viaţa se manifestă numai prin lumină. Când</span><span> </span><span>stelele se sting se sfârşeşte o anumită manifestare</span><span> </span><span>cosmică care se absoarbe în sine, dar nimic mai mult.</span><span> </span><span>Chiar şi stelele se întorc la viaţa în sine!</span><span> </span><br />
<span><br /></span>
<span>*</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Tot ce scriu este pentru mine, tot ce public este, de</span><span> </span><span>asemeni, pentru mine.</span><span> </span><span>Toate exemplarele cărţilor mele, prin identitatea</span><span> </span><span>sinelui din orice manifestare, îmi sunt destinate; eu</span><span> </span><span>am tot atâtea perechi de ochi câte exemplare sunt.</span><span> </span><span>Eu nu vreau să conving pe nimeni de realitatea</span><span> </span><span>scrierilor mele, deoarece convingerea este mentală,</span><span> </span><span>iar ceea ce vezi sau auzi nu e real.</span><span> </span><span>Exprimarea mea în percepţia altora poate părea</span><span> </span><span>contradictorie, dar pentru mine ea va fi întotdeauna</span><span> </span><span>limpede şi clară, pentru că numai eu voi şti când</span><span> </span><span>vorbesc despre mine, cel absolut şi când vorbesc</span><span> </span><span>despre mine, cel relativ.</span><span> </span><span>Cel care însă va înţelege această carte, aşa cum o</span><span> </span><span>înţeleg eu, este din aceeaşi substanţă cu mine în acest</span><span> </span><span>moment al evoluţiei lui şi chiar dacă în această lume</span><span> </span><span>iluzorie purtăm nume diferite, în realitate suntem</span><span> </span><span>unul singur.</span><span> </span><span>Astfel prin conştiinţa identităţii sinelui din orice</span><span> </span><span>formă de viaţă, se va dovedi clar că ce am scris am</span><span> </span><span>scris pentru mine, ca un ajutor relativ într-o lume</span><span> </span><span>relativă… dar când nu-mi va mai fi necesară</span><span> </span><span>pământul o va recicla şi eu nu voi avea nici un regret</span><span> </span><span>pentru asta…</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>De ce îmi cereţi sfatul în legătură cu ce aveţi de</span><span> </span><span>făcut?</span><span> </span><span>Dacă vă aflaţi într-o dilemă voi aţi creat-o, dacă</span><span> </span><span>aţi dat de necazuri voi le-aţi căutat. Dar să ştiţi că nu</span><span> </span><span>se putea altfel. Greşeala este indivizibilă mişcării. Şi</span><span> </span><span>pentru că nu vă puteţi opri din mişcare nu vă puteţi</span><span> </span><span>opri din greşeală. Astfel încât este neimportant ceea</span><span> </span><span>ce faceţi.</span><span> </span><span>Mă întrebaţi ce trebuie să faceţi pentru a fi</span><span> </span><span>fericiţi? Aflaţi că fericirea este urcare şi cu cât o</span><span> </span><span>obţineţi mai tare, ridicându-vă mai sus, cu atât mai</span><span> </span><span>mare va fi nefericirea când veţi cădea şi cu cât veţi</span><span> </span><span>obţine mai multe lucruri cu atât va fi mai mare</span><span> </span><span>nefericirea pe care o veţi simţi când le veţi pierde şi</span><span> </span><span>dacă nu le veţi pierde în timpul vieţii temporale le</span><span> </span><span>veţi pierde când viaţa minţii se va pierde. Prin</span><span> </span><span>mişcare pe cât bine faci unei cantităţi fizico-mentale</span><span> </span><span>constituite într-un grup de oameni, de animale sau de</span><span> </span><span>ţărână tot pe atât de rău vei face unei alte cantităţi</span><span> </span><span>căreia nu-i oferi serviciile tale. Şi pe cât faci bine</span><span> </span><span>unui grup astăzi, prin transformarea minţii şi</span><span> </span><span>substanţelor, mâine le vei face rău şi cu cât îi vei</span><span> </span><span>hrăni mai mult astăzi cu atât te vor urî mai mult</span><span> </span><span>mâine când vor trebui să muncească, pierzându-şi</span><span> </span><span>libertatea, ca să strângă masa şi să facă curăţenie</span><span> </span><span>după ce s-au înfruptat din darurile tale. De aceea, nu</span><span> </span><span>căutaţi să urcaţi, pentru că orice ţel este o iluzie,</span><span> </span><span>mulţumiţi-vă să fiţi atenţi la viaţa din voi şi tot ce e</span><span> </span><span>necesar se va revela în existenţa voastră.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Eu nu sunt aşa cum mă vedeţi voi cu ochii aceştia</span><span> </span><span>de ape pământeşti, când tulburi, când agitate. Dacă</span><span> </span><span>sunteţi încântaţi de ceea ce spun, uneori, este pentru</span><span> </span><span>că eu sunt viu şi mă aflu în voi, tot aşa cum voi vă</span><span> </span><span>aflaţi în mine.</span><span> </span><span>Ce vă mişcă nu vine de la mine, ci este doar</span><span> </span><span>realitatea sinelui vostru care îşi exprimă</span><span> </span><span>posibilităţile. La început ca o stare, apoi în nume şi</span><span> </span><span>formă.</span><span> </span><span>În realitate eu nu sunt în afara voastră şi spusele</span><span> </span><span>mele sunt spusele voastre. Dacă voi nu aţi fi vii nu ar</span><span> </span><span>fi nici o percepere şi nici un iluminat. Nici un Iisus,</span><span> </span><span>nici un Mohamed şi nici un Buddha nu s-ar fi ridicat</span><span> </span><span>din nefiinţă dacă voi n-aţi fi ei înşişi şi nici chiar</span><span> </span><span>Dumnezeu n-ar avea nici o noimă în lipsa celui care</span><span> </span><span>receptează. Căci cui ar putea să-i fie dedicată o rază</span><span> </span><span>de lumină dacă n-ar fi viaţa din tine să o recepteze,</span><span> </span><span>ce justificare ar mai avea un Dumnezeu dacă el nu ar</span><span> </span><span>fi un tot unitar ce l-ar include atât pe cel care emite</span><span> </span><span>cât şi pe cel care receptează? Şi dacă toţi recunosc</span><span> </span><span>într-un fel sau altul că acela care emite viaţa este</span><span> </span><span>Dumnezeu, cel care o receptează, în ultimă instanţă,</span><span> </span><span>cine poate fi, dacă nu tot el?</span><span> </span><span>Marele hop pe care voi încă nu sunteţi în stare să-l</span><span> </span><span>depăşiţi este iluzia timpului şi a spaţiului liniar. Dar</span><span> </span><span>când ele se vor fi consumat îndeajuns de mult, chiar</span><span> </span><span>acceptând contorizarea bicisnică a minţii, care poate</span><span> </span><span>fi rezultatul evoluţiei inevitabile? Tot ce a pornit din</span><span> </span><span>Dumnezeu, ca origine a întregii creaţii, după ce a</span><span> </span><span>rătăcit prin tot felul de forme, unde îşi va găsi</span><span> </span><span>sfârşitul şi odihna?…</span><span> </span><span>Chiar iadul, care a apărut pe raza creaţiei numai</span><span> </span><span>atunci când a avut cine-l locui, îşi va consuma</span><span> </span><span>substanţa odată cu exprimarea divinului până la</span><span> </span><span>absolut: iertare totală, mângâiere totală, odihnă</span><span> </span><span>totală.</span><span> </span><span>Iar toate tragediile nu vor fi fost decât apă de</span><span> </span><span>ploaie, apa ochilor voştri crescuţi din minte, care</span><span> </span><span>firesc n-au putut să vadă dincolo de capacităţile ei…</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;">*</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>O mare parte din doza ta de nefericire vine din</span><span> </span><span>planificare.</span><span> </span><span>Ori de câte ori porneşti la drum cu un obiectiv, cu</span><span> </span><span>cât se întâmplă mai des să-l îndeplineşti, tocmai</span><span> </span><span>pentru că te-ai identificat cu el şi i-ai cedat din</span><span> </span><span>energia ta, cu atât devii mai pustiu şi nefericit.</span><span> </span><span>Pasiunea te-a împins la tot felul de compromisuri,</span><span> </span><span>de la înşelăciune până la violenţă, de la lacrimi până</span><span> </span><span>la blesteme… ce nu ai făcut ca să-ţi vezi mintea în</span><span> </span><span>formă şi substanţă…</span><span> </span><span>Ai crezut că va ieşi o mândreţe de lucru ce va</span><span> </span><span>învinge timpul şi va speria moartea şi când colo vezi</span><span> </span><span>că nu ai fost decât unealta Pământului ce îşi răstoarnă</span><span> </span><span>brazdele; tu în nume şi formă fiind materie</span><span> </span><span>reciclabilă angajată pentru o zi, plătită cu iluzii şi</span><span> </span><span>speranţe deşarte.</span><span> </span><span>Ce îţi creează deziluzia şi nefericirea este</span><span> </span><span>diferenţa dintre imaginea mentală şi imaginea</span><span> </span><span>materială. Ce frumos era în minte, ce searbăd a</span><span> </span><span>devenit în substanţă…</span><span> </span><span>Acum încearcă să intuieşti cum ar fi fost dacă ai fi</span><span> </span><span>lăsat totul în spirit, în acel spirit original şi superior</span><span> </span><span>imaginii mentale, cel puţin tot pe atât de superior pe</span><span> </span><span>cât este aceasta faţă de substanţa materială…</span><span> </span><span>Imperfecţiunea lucrului realizat prin planificare</span><span> </span><span>distruge frumuseţea în sine; rămâi parcă epuizat, cu o</span><span> </span><span>floare veştedă în mână, întrebându-te unde ai greşit,</span><span> </span><span>frământându-te pentru ce va urma, considerându-te</span><span> </span><span>principalul vinovat… acoperit de neguri ce par să nu</span><span> </span><span>se mai sfârşească vreodată.</span><span> </span><span>Pe când obişnuinţa de a trăi conştient, fără</span><span> </span><span>planificare şi obiective, te transpune în permanenţă şi</span><span> </span><span>spontaneitate, în starea de a fi, pentru că a fi</span><span> </span><span>înseamnă a trăi; niciodată închipuită cu mintea,</span><span> </span><span>niciodată materializată în corpuri şi obiecte.</span><span> </span><span>Întotdeauna spun: nu, nu vreau asta!</span><span> </span><span>Pentru că dacă o să vreau asta nu voi reuşi asta.</span><span> </span><span>Se prea poate să reuşesc ceva, dar nu ce am vrut</span><span> </span><span>eu, nu, niciodată.</span><span> </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Se spune că atunci când închizi ochii, aşezat într-o</span><span> </span><span>anume postură, poţi să îţi vezi sufletul. Dar mai întâi</span><span> </span><span>atunci când închizi ochii şi execuţi o anumită presiune</span><span> </span><span>cu degetele asupra lor vezi firişoare roşii de</span><span> </span><span>lumină. Acestea sunt micile vase de sânge din ochi.</span><span> </span><span>Deci sângele este lumină lichidă, impregnat cu toate</span><span> </span><span>substanţele de pe Pământ. De aceea sângele este</span><span> </span><span>esenţa organismelor vii – lumina care le susţine în</span><span> </span><span>această lume fizică, transformată după condiţiile</span><span> </span><span>existente pe aceasta planetă. Dar precum nimic nu</span><span> </span><span>poate supravieţui fără sânge, tot aşa nimic nu poate</span><span> </span><span>supravieţui fără lumină. Asta nu înseamnă că nu pot</span><span> </span><span>exista fiinţe care pot supravieţui fără lumină lichidă.</span><span> </span><span>În mod generic aceste fiinţe pot fi numite îngeri.</span><span> </span><span>Evoluţia subtilă, opusul degenerării materiale,</span><span> </span><span>poate face asta.</span><span> </span><span>Când sângele se va curăţi de impurităţile pe care</span><span> </span><span>le absorb fiinţele vii din alimente şi din aerul de pe</span><span> </span><span>Pământ, realizându-se intrinsec dezrobirea faţă de</span><span> </span><span>dorinţă şi pasiune şi prin acestea de păcat, prin</span><span> </span><span>evoluţie lentă şi răbdătoare omul va fi o altfel de</span><span> </span><span>fiinţă, splendidă şi iluminată. Sângele lui va fi lumină</span><span> </span><span>pură.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>În fine nu mai am decât un mesaj să vă transmit:</span><span> </span><span>nu există moarte.</span><span> </span><span>Există numai viaţă, când manifestată, când nemanifestată,</span><span> </span><span>dar viaţă în permanenţă. Viaţa e lucrul pe</span><span> </span><span>lângă care nu mai există un al doilea, moartea nu</span><span> </span><span>există decât în creaţie, adică numai în minte. Viaţa şi</span><span> </span><span>moartea nu sunt două lucruri opuse şi comparabile.</span><span> </span><span>Viaţa este existenţa neinfluenţabilă şi indestructibilă,</span><span> </span><span>moartea există numai în minte. Există un singur lucru</span><span> </span><span>sau principiu în univers şi acela este veşnic, dar în</span><span> </span><span>manifestare există numai ceea ce simţi. Din fericire</span><span> </span><span>totul evoluează deoarece cineva care să nu simtă</span><span> </span><span>nimic în interiorul său nu a existat niciodată.</span><span> </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>*****</span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;">
<span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><b><br /></b></span>
<span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><b><br /></b></span>
<span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><b>A TREIA CARTE</b></span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când un om este sub influenţa alcoolului ceilalţi ştiu că nu se pot încrede în el, deoarece toate faptele lui sunt lipsite atunci de orice concentrare şi raţiune. Dar trebuie să ştiţi că nici cel care se află sub influenţa hranei nu este mai presus.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Toate elementele care se infiltrează în om, în scară ierarhică, de la droguri, alcool, hrană, apă şi aer, îl influenţează implacabil.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">A fi sub influenţa alcoolului sau a hranei nu schimbă lucrurile prea mult.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Aproape la fel de haotice sunt faptele omului în ambele situaţii.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când şarpele a îmbiat-o pe Eva să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi al răului a ştiut că dacă ea va mânca trupul ei va lucra pentru el. Nu era vorba de un fruct, ci de complexul de reacţii pe care îl implică acţiunea de </span><i><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">a mânca</span></i><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">. Mitul acesta a fost interpretat greşit, deoarece până la povestitorul biblic, el trecuse din gură în gură şi din minte în minte.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Şarpele, forţa negativă şi întunericul, care creează prin contrapunere natura materială, a dorit să îi determine pe Adam şi pe Eva să mănânce, doar atât. Până atunci Edenul, fiind o grădină a cerului, era populat doar de roadele vieţii, iar activitatea de a mânca era pur simbolică.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Viaţa mea, iubita mea, nu te mai am decât pe tine! Nu mai am cui să cer ajutor decât ţie, nu mai am cui să mă închin decât ţie! Deşi nu te pot reprezenta ştiu că tu eşti singurul Dumnezeu, precum în mine, aşa în toate fiinţele.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">În această clipă poate sunt purtat de o euforie mistică, dar nu există nimic mai sigur decât tine, nu mai am nici un sprijin şi nu mai cred că există vreun Dumnezeu personal cu care să vorbesc, căruia să-i cer sfat şi ajutor. Doar tu, viaţă din mine, mă mai asculţi, doar tu încă nu m-ai dezamăgit, doar ţie mai pot simţi că nu greşesc dacă mă închin.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Deşi nu-mi răspunzi şi nu îmi dai sfaturi ştiu că tu eşti permanent cu mine! Dumnezeu din minte poate fi cu omul din când în când, dar Dumnezeu cel viu din inimă este cu omul mereu.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Viaţa mea, iubita mea, tot ce mi-i drag îmi e drag pentru că te văd în toate lucrurile. Fără tine trupul şi mintea mi-ar fi o povară, de care m-aş grăbi să scap, murind.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Mă simt viu şi în această clipă mi-ajunge.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar mintea mi-e nemulţumită aspru de această concluzie. Se tulbură în mine ca un val printre fiorduri lovind neîncetat continentul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-size: medium;"><span><span style="color: #222222; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Bată-te norocul, îi strig, de ce mă tragi la înec?! </span></span><span style="color: #222222; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Îmi promiţi palate în adâncuri, dar voi mai fi viu printre perlele reci?!</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Trage la mal căci ai să te îneci în groapa săpată de marea flămândă. Te va înghite oceanul şi apoi fierbintele pământ te va spulbera în iluzia din care va coborî ploaia.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Eu sunt aripă de spirit, nu mă amăgi cu mătrăguna ofrandelor otrăvite...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Le-au mâncat oamenii şi au murit, le-au ascuns codrii şi s-au vestejit la lăsatul soarelui în iarna timpurie…</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Sunt prea tânăr să nu mai încerc, nu-mi spune că totul este deşertăciune, nu-mi spune!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="color: #222222; font-family: times; font-size: medium; letter-spacing: 0pt;"> </span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">M-am întrebat pentru ce trăiesc.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"> - Ca să fii fericit, a venit răspunsul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"> - Stai, am zis străinului care mi-a vorbit, cine eşti tu?</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">- Eu sunt Cel Fericit cu care te compari. Dar sunt Cel Fericit atât timp cât stau departe de tine, iar tu mă identifici cu altul din preajma ta, pe care îl vezi pe stradă sau la televizor şi care ţi se pare mai bogat, mai frumos sau mai deştept decât tine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Aha, am zis, atunci Cel Fericit este pur şi simplu o altă persoană! Atunci cum trebuie să fiu eu? Cel Puternic?! Dar oare Cel Puternic nu este un altul, asemeni Celui Fericit?!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Tot aşa trebuie să fie şi cu Cel Bogat, Cel Iubit, Cel Deştept. Fiecare din ei este o altă persoană care nu poate fi identică cu fiinţa mea. Atunci cum trebuie să fiu eu? Dar chiar dacă aş şti, oare este suficient să cunoşti şi să înţelegi? Până şi Cel Care Cunoaşte şi Cel Care Înţelege sunt alte persoane...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">M-am târât şi m-am chinuit să-i văd de aproape pe Cel Fericit, Cel Bogat, Cel Puternic dar am fost foarte dezamăgit. În afară de faptul că erau persoane existente doar în minte, nici măcar nu erau fericite, bogate sau puternice cu adevărat.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dacă o să fiu Cel Puternic, Cel Fericit, Cel Bogat o să fiu o persoană, dar eu însumi în nici un caz. Pentru că numai persoana poate fi bună, puternică, bogată etc. pe când Fiinţa nu are nici o proprietate. Şi persoana nu este fericită, bogată sau puternică prin sine, ci numai dacă alte persoane din jur o sprijină şi îi confirmă asta. Iar Cel Bogat nu este el însuşi bogat, ci străinul din el este bogat. Şi străinul este bogat pentru că străinul din el a fost sărac, şi în el există conştiinţa sărăciei. </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Pentru ce trăiesc?!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Nici nu mă mai chinui să răspund la această întrebare! Orice răspuns aş da ar aparţine Celui Care Știe, un străin venit din afară... </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Câte n-am făcut uitându-mă la oameni!...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Am învăţat ce este de la ei, dar am uitat ce este de la mine...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Oamenii sunt mintea, ce este de la mine este Sinele.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Cât sinele a fost suveran n-am avut nimic şi totuşi nimic nu mi-a lipsit, cât mintea a fost suverană am avut multe şi tot ce-am avut nu mi-a ajutat la nimic.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Am fost iluzionat să cred că mintea poate găsi soluţii, şi fapta - sabia ei, poate reface armonia universului care tinde să se dezintegreze.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Am intrat printre spini şi cu ardoare imensă am vrut să-i pun la pământ. Am uitat, săracul de mine, că secerându-i îi seamăn şi eu sunt instrumentul prin care sămânţa lor ajunge iar în pământ. Nu am văzut că prin fapta mea lucrez pământul şi cultiv spinii, an de an şi viaţă după viaţă…</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când mi s-a revelat adevărul, la început am crezut, dar apoi mintea mi-a zis că sunt nebun şi am început să mă îndoiesc.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar acum este timpul să pun punct. Să gândeşti şi să faci m-am lămurit pentru totdeauna că nu este soluţia prin care fiinţele vii pot scăpa de povară. Atât cât voi înghiţi această hrană care proiectează minciuna de jur împrejur, viaţa nu-mi va fi decât haotică şi amară.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">În faţa tăvălugului social nu mă pot pune… Dacă omul asta vrea, să muncească până ce-şi frânge spatele, să-şi ardă creierii în analize sofisticate şi adânci, treaba lui... Dar eu ascultând ce este în mine ascult de Sinele viu.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Atât cât hrana va fi formată din materie reciclabilă, omul va fi o fărâmă de praf pe circumferinţa unui cerc în centrul căruia se află mintea. Mintea este centrul universului şi ea este punctul de referinţă al oricărei motivaţii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Sfârşitul robiei va fi posibil numai atunci când nu voi mai fi influenţat de mâncarea asta dată dracului, dulce şi-amară.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Eu ştiu că nu vor fi soluţii pentru om atât cât va mai şti de nevoia de a se alimenta fizic. Îmi e clar! Dacă voi mânca voi gândi, şi dacă voi gândi mă voi depărta de mine însumi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Creaţia şi realizarea sunt două lucruri diametral opuse.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Sunt sigur că există viaţă în condiţii incomparabil mai bune în lipsa acestui instrument slab şi reciclabil numit mintea umană. Acum ştiu că intuiţia, revelaţia şi harul sunt simţuri subtile care menţin existenţa în condiţii superioare gândirii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Totuşi posibilităţile existenţei trebuie să fie ierarhizate.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">În Sinele viu însă trebuie să se oprească totul, altă posibilitate nu există!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când viaţa te încearcă cu greutăţi ea lucrează în favoarea ta mai mult decât atunci când te încarcă de bunăstare. Când îţi dă motive să suferi ea îţi dă şi focul interior pentru evoluţie.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Numai atunci când suferi apăsarea morţii celui drag, când inima îţi sparge pieptul de spaimă sau când sângele arde ca fierul topit, viaţa îţi oferă şansa să te îmbunătăţeşti căutându-l pe Dumnezeu…</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Mi-a trebuit o grozăvie de timp să mă recunosc în toţi oamenii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Iată-l pe cel care trece prin faţa mea, cu chipul său, cu iluziile sale cum este unul şi acelaşi cu mine!…</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Ar trebui să-l văd aşa cum îl vede lumea, dar eu îl văd aşa cum este.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Îmi recunosc privirea, gândurile şi sentimentele.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când mi-am dorit să trăiesc cât mai mult în acest corp, oare cum de nu am văzut că eu însumi nu mă puteam naşte într-o formă nouă din cauza celei vechi pe care o sprijineam cu ardoare?! Iar acum cât de minunat este! Pot să mor în orice clipă şi să rămân viu. Soarta mea este soarta celui care a realizat totul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Mă văd cu claritate în orice om care trece prin faţa mea, în orice vietate şi în orice buruiană.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Sunt totul, ce aş putea să-mi mai doresc!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="color: #222222; font-family: times; font-size: medium;">*</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Exprimarea este o reacţie.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">O fiinţă integrată în divinitate nu poate exprima nimic.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar persoanele care încă mai au legături cu lumea, interacţionând cu oameni aflaţi la diferite grade de conştienţă, pot reacţiona.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">În acel moment eu pot exprima ceva, altminteri în starea de luciditate şi clarviziune a fiinţei mele originale, eu nu am nici o capacitate de a scrie ceva.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar când exprim ceva sunt conştient că mi-am oprit evoluţia pentru a surprinde un moment neplăcut al Fiinţei care s-a tulburat, transferându-se pentru scurtă vreme în materia grosieră a lumii fizice.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Plăcerea sexuală este născută din ignoranţă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Fără ignoranţă însă, nu ar fi posibilă divizarea formelor şi apariţia fiinţelor manifestate. Creaţia, cu toate neajunsurile şi conflictele ei, poate exista doar în lipsa conştiinţei.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când conştiinţa supremă e realizată, creaţia este anulată. </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Catastrofele schimbă condiţiile, dar sfârşitul lumii este ceva cu mult peste puterile lor…</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Un om care caută adevărul nu trebuie să urască nimic!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Un om care caută adevărul trebuie să iubească, să accepte şi să lase totul în viaţă, de la cea mai nesemnificativă bucată de pământ sau insectă până la soarele de pe cer şi stelele nenumărate… Trebuie să primească totul în inimă şi în ochi, trecând materia prin conştiinţa sa, făcând-o tot mai subtilă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Conştient că este indivizibil de tot ce este viaţă şi în consecinţă sigura forţă care poate modifica proprietăţile materiei, singurul alchimist de pe Pământ, el trebuie să facă din ce în ce mai subtil tot ce atinge până ce materia devine spirit pur.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Atunci el va simţi că şi-a încheiat misiunea, iar Dumnezeu a devenit Dumnezeu prin el însuşi. </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când mă simt pe mine apare ce este pozitiv, când nu mă simt apare ce este negativ. Dar duhul vieţii care vine asupra mea când mă simt pe mine nu este pozitiv sau negativ, el este pur şi simplu deasupra dualităţii. Duhul vieţii vine din altă dimensiune, din Spiritul care pe scara materialităţii este echivalent cu nimicul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">În manifestare viaţa nu ar fi posibilă fără alternanţa dintre simţirea de sine – apariţia stărilor pozitive şi nesimţirea de sine – apariţia stărilor negative.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Despre meditaţie se poate spune doar atât: este tehnica prin care se dizolvă manifestarea şi dualitatea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Persoana care meditează nu mai este persoană, ci existenţă completă prin sine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Oricât am căutat printre lucrurile de pe Pământ nu am găsit nici un motiv mai serios de nefericire ca memoria. Conştiinţa trecutului şi a viitorului este piatra de căpătâi a civilizaţiei, pe de o parte, dar şi otrava care ne ucide, încetul cu încetul. Pe de o parte este indispensabilă supravieţuirii în formă fizică, pe de altă parte ne macină continuu şi implacabil.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Prin memorie scapă omul de gura leului, prin memorie el intră pe mâna dracului.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Suspendarea minţii nu înseamnă altceva decât suspendarea memoriei. Ea se poate realiza doar în nemişcare şi solitudine, când te ştii protejat, dar niciodată într-o pădure plină de fiare. Pădurea este oraşul animalelor, oraşul este pădurea oamenilor. Aici ei se mănâncă între ei, dar într-un fel mai perfid decât în pădure; aici nu eşti mâncat de tot, aici ai dreptul să munceşti şi să te regenerezi ca să-ţi mai fie tăiată o felie când conducătorilor le e foame.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Cum învăţătura există doar prin trecut şi viitor, iar existenţa numai prin prezent, împăcarea acestor două lucruri este la fel de greu de realizat precum împăcarea vieţii cu moartea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Eminescu a scris atât de frumos pentru că el a trăit greu, chiriaş în case modeste, în tovărăşia lipsurilor şi a foamei.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Bogaţii vremii, primindu-l la uşa lor, după ce l-au măsurat din cap până în picioare şi i-au observat hainele ponosite l-au privit cu dispreţ, şi atunci sufletul acestui mare om a urlat de durere. Eminescu este unul din exemplele cele mai clare că frumosul apare din urât şi binele apare din rău.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Nimeni nu a scris ceva frumos vreodată atâta vreme cât a fost sătul, iar reacţiile provenind din descompunerea hranei inferioare l-au influenţat inevitabil.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Eminescu a scris atât de frumos pentru că în fiinţa sa specială urâtul s-a transformat în frumos prin lipsă şi foame, iar ciulinii alimentelor care otrăvesc mintea nu au putut să se dezvolte la el în lanuri plictisitoare.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Eminescu este un exemplu elocvent de alchimie interioară, dar ochii aparţinând corpurilor fizice nu pot vedea astfel de lucruri. Doar după moartea lor se poate vedea dâra lăsată de cuvintele acestor oameni încărcaţi de har.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Omul trebuie să ştie cel puţin două lucruri elementare în procesul de evoluţie spre forma de existenţă superioară. În primul rând trebuie să se simtă pe sine cât mai mult timp, să-şi simtă substanţa cu atenţie maximă, furnizând celulelor sale un impuls permanent, inovator şi revigorant. Acest lucru este asemeni acelor aparate care tonifică masa musculara şi materia întregului organism, de care se folosesc unii sportivi, obţinând rezultate foarte bune.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar cel care nu depinde de nici un aparat are rezultate mult mai bune, mai ales la nivelul puterii de înţelegere.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Un al doilea lucru pe care trebuie să-l ştie omul în care a început frământarea este ascultarea sunetului în clipa prezentă, lucru care oferă nu numai concentrarea, dar chiar şi un soi de energie reală, forţă, clarviziune şi luciditate.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Ce se întâmplă în omul care execută cu conştiinciozitate aceste două lucruri, fără să le mai uite, nu se poate găsi în nici o hrană şi în nici o satisfacţie.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Cu adevărat omul acesta se deplasează continuu spre existenţa de înger.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -5.8pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Libertatea adevărată este curajul de a face orice fără să-ţi pese de urmări. Dar fiindcă nici Dumnezeu închipuit ca persoană, nu este lipsit de sarcini şi responsabilităţi, înseamnă că în întreaga existenţă nu există nici o persoană liberă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt 3.6pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Atunci libertatea care ne-a mai rămas este să facem ce vrem noi în cadrul a ce vor alţii. Dar cum odată cu timpul sarcinile şi responsabilităţile omului sporesc din cauza conştiinţei, libertatea se restrânge automat. Şi atunci prin cunoaşterea dualităţii, a binelui şi a răului, mişcarea va fi percepută ca posibilitate de a face rău şi în consecinţă blamată până acolo încât fiinţa materializată îşi va restrânge libertatea de mişcare până ce corpul va ajunge într-un singur punct. Dar când nu va mai suporta presiunea conştiinţei el va exploda într-un Big-bang, după care iarăşi universul se va manifesta până se va naşte iarăşi conştiinţa care va duce totul într-un punct.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Eternitatea este asemenea unei inimi care pulsează de la un punct spre infinit şi înapoi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Ideea de libertate există numai de la Big-bang până la naşterea conştiinţei.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Din acel moment totul devine un dor care te macină întreaga viaţă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">De aceea nu-ţi mai rămâne decât soluţia de a contempla creaţia, bucurându-te </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">de spiritul vieţii, fără nici o reprezentare.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Mă întrebi ce părere am despre lucrul acesta sau acela?!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Să-ţi spun sincer, nu mă pot ocupa deloc de soarta lui!</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Tot ce pot să-ţi spun este că el este o manifestare naturală a materiei. Şi dacă există o cauză întotdeauna urmează să apară un efect. Iar efectul se constituie în cauză şi această succesiune se repetă la nesfârşit.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar care este cauza tuturor cauzelor, mă întrebi?...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-size: medium;"><span style="font-family: times;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Acest lucru sinele meu</span><i><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"> </span></i><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">nu-l ştie. Pentru că numai materia gânditoare ştie că ştie. </span></span><span style="color: #222222; font-family: times; letter-spacing: 0pt;">Tot ce pot să-ţi spun este că ce ştii te ajută cu privire la ce ai de făcut, dar ca să fii tu însuţi ce ştii nu te ajută cu nimic.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Sunt două categorii de fiinţe: simple şi învăţate. Cele învăţate ştiu, cele simple sunt fericite.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar noi, oamenii, suntem condamnaţi să cunoaştem. Nu mai putem da înapoi pentru că reminiscenţele cunoaşterii s-ar transforma în coşmaruri şi nu ne-am mai găsi liniştea oriunde ne-am ascunde.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar prin cunoaştere vom evolua, şi când vom putea cunoaşte esenţa de unde vin toate lucrurile, identică cu nimic, atunci orice altă cunoaştere se va arde în sine şi vom ajunge iarăşi să nu mai cunoaştem nimic. Suntem nefericiţi pentru că cunoaştem ceva, vom fi fericiţi când nu vom mai cunoaşte nimic. Nimicul are o reputaţie proastă printre oameni pentru că este confundat cu puţinul. Dar Nimicul este sursa de unde provine şi se întoarce Totul...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Singurul sens al existenţei, cu care acum desigur nu putem fi de acord, este să muncim ca prin trudă şi cunoaştere să ajungem să obţinem Nimicul, sursa de unde vine duhul vieţii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Orice stare de fericire pentru noi fiinţele în formă şi substanţă umană nu este decât o clipă de odihnă când mintea s-a oprit, dar după aceea, când mintea se porneşte din nou, trebuie să ne continuăm drumul pentru că altfel urâtul şi hidosul ne-ar pătrunde în suflet şi existenţa manifestată ar deveni un iad insuportabil.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Timpul şi spaţiul sunt efemere, pentru că pot fi măsurate, dar sinele meu este permanent, pentru că el nu are unitate de măsură.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când pornesc la drum eu creez drumul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Ziua şi noaptea sunt la fel pentru mine, pentru că le ţin în aceeaşi inimă şi în aceiaşi ochi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dacă ziua este născută din Soare, noaptea există de asemeni prin el. Eu ştiu că manifestarea mea pe Pământ este dictată de Soare şi lumina lui mă susţine ca individualitate. Noaptea este lumina Soarelui care mă odihneşte, nu este lipsa lui.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">În lipsa Soarelui nu ar fi doar noapte veşnică, în lipsa Soarelui nu ar fi nimic.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când sunt atent la viaţa din mine şi ascult sunetul din clipa prezentă mă contactez la sursa de energie primordială. Câte nu aş putea să fac cu această supremă energie!? Aş putea rescrie universul şi aş putea să-i dau alte coordonate! Dar, din fericire, acea clipă îmi e suficientă prin ea însăşi şi mintea nu se poate mișca atunci ca să vrea ceva. Abia când părăsesc clipa în sine mintea revine la goană ei şi încearcă să analizeze această experienţă încântătoare.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Scopul meditaţiei este unificarea cu totul. Dacă ai meditat corect, dacă te-ai liniştit, menţinându-te într-un singur cadru cât mai mult timp, fără mişcarea minţii şi a trupului, în cele din urmă nu poţi decât să simţi realitatea supremă: eşti una cu totul. Relativa depărtare a formelor una de alta este un efect al conflictului interior, nemulţumit de eul său mental.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când ai meditat corect eşti identic cu unica energie vitală care menţine viaţa în univers.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Apariţia şi dispariţia formelor este o eroare inevitabilă la trecerea ei în cadrul spaţiu-timp.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Ca să fii în a doua trebuie să fi trecut prin prima, ca să fii în a treia trebuie să fi trecut prin a doua. Ordinea formelor sunt punctele care formează linia. O linie privită din faţă sau din spate este doar un punct. O gaură neagră în ecuaţia corpurilor cosmice nu duce de la o formaţiune materială la alta, de la o galaxie la alta, ci doar de la materie la spirit.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Găurile negre, probabil, fac legătura dintre universul, pe care noi îl putem înţelege, şi cel superior, pe care în această formă, niciodată nu îl vom putea înţelege...</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Calitatea substanţei este extrem de importantă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Alchimia internă creează lucrurile din particula originală, prin fisiune atomică. Într-o clipă se poate schimba lumea în ce vrei. Acelaşi lucru poate fi iadul şi raiul în clipe succesive. Substanţa internă s-a modificat pentru că a intrat în contact cu un catalizator extern: un cuvânt, o emoţie, un gând. O femeie sau un copil pot fi dulci să te ridice la cer sau pot fi amari să te bage în mormânt. Tu le creezi proprietăţile cu mintea ta. Din substanţa ta poţi face orice, aşa cum ai auzit că fac vrăjitorii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Din lucrurile mici apar lucrurile mari, din fiinţele nesemnificative, prin evoluţie, apar fiinţele care coordonează şi păstrează în echilibru universul. Precum omul a evoluat de la un animal insensibil şi sălbatic, tot aşa celelalte forme de viaţă evoluează, cu viteza lor, spre acelaşi scop unic al vieţii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dacă omul a evoluat şi celelalte fiinţe pot evolua! Omul este un exemplu viu al evoluţiei. Individualitatea umană porneşte cu un trup nou din locul unde a fost lăsată spre scopul suprem, care de fapt nu contează, pentru că durează doar o clipă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">De aceea s-a spus că importantă este calea şi nu scopul. Pe cale te afli permanent, în scop nu poţi sta nici măcar o secundă. Viaţa este doar cale, iar scopul este doar un motiv ca să existe calea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Bucură-te de fiecare clipă ce o trăieşti, căci în realitatea ea este scopul, dar nu uita nici de scopul suprem din minte, numit Dumnezeu, fiindcă el susţine calea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Trebuie să faci tot ce poţi ca să salvezi viaţa unui om sau animal.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar dacă ucizi un altul pentru asta, totul este zadarnic. Poţi cheltui toţi banii din lume, poţi da cu onoarea de pământ, căci pentru a salva o viaţă nimic nu este prea ruşinos.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Căci nu salvezi pe cineva anume, ci ne salvezi pe toţi, mai acordându-i Vieţii decăzută în formă o şansă să se caute şi să se regăsească pe sine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Şi reuşita oricăruia este reuşita noastră, salvând o viaţă, Una singură.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Exprimarea este reactivă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Ca să exprimi ceva trebuie să reacţionezi. Substanţa ta trebuie să se întâlnească cu altă substanţă, şi din această întâlnire trebuie să apară un efect.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Hrana şi gândurile sunt cele mai uzuale substanţe. Dar cum prin asimilarea lor efectul este imprevizibil, eu am descoperit o altfel de reacţie care să susţină exprimarea. Este vorba de respingere, o reacţie mai puternică decât toate, căci combinarea a două lucruri care se resping produce o forţă mult mai mare decât combinarea a două lucruri care se atrag.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Atunci când asimilez exprimarea mea este plictisitoare, dar când resping hrana şi gândurile, forţa exprimării din mine este copleşitoare. </span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Natura nu mi-a dat în primii ani ai vieţii calităţile pe care şi le doreşte un om obişnuit.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când vorbesc despre acest lucru aţi putea crede că mă refer la unele trăsături fizice şi de caracter ale persoanei, dar nu este vorba de asta, în realitate tot ce posedăm nu ne aparţine nouă, ci substanţei care s-a depus pe scheletul originar al singurei fiinţe care există în univers.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Martori sunt atâţia care mi-au cunoscut numele; au văzut o persoană încărcată de contradicţii şi complexe, mai degrabă de evitat decât de iubit.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Multă vreme, purtat de ignoranţa substanţei care s-a proliferat în locurile mele natale( vă voi explica mai târziu de ce spun asta) am crezut că natura nu a fost cinstită cu mine, dăruind-mi mai multe asperităţi decât lucruri line, mai multe defecte decât calităţi, punându-mă în situaţia să simt adesea durerea conflictului cu lumea înconjurătoare.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Poate nu sunt singurul care şi-a urât tatăl, sigur mai sunt o mulţime de oameni care au găsit ceva de criticat la adresa comportamentului părinţilor faţă de persoana lor, cert este că tot ce vedeam la tatăl meu mă nemulţumea profund, parcă principalul său scop faţă de mine era să-mi distrugă orice încercare de a-mi găsi respectul şi mulţumirea de sine.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar astăzi, deşi a fost atât de aspru cu mine, când mă gândesc la el îmi vine mereu să rostesc cuvintele </span><i><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">bunul meu tată</span></i><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">De ce această schimbare de atitudine care se accentuează tot mai mult odată cu vârsta? Poate pe alţii situaţia îi depăşeşte, dar mie îmi e clară ca lumina zilei. Tatăl meu pământesc nu a făcut nimic de la sine, ci prin el a lucrat natura universală ca eu să pot scăpa de ignoranţa. Dacă m-ar fi ţinut în puf m-ar fi pregătit ca pe un animal de tăiere, dar cu mine viaţa a avut alt scop, mi-a dat suferinţă ca să am motive să caut, mi-a dat foc ca să înţeleg că materia pe Pământ mai poate foarte mult să se îmbunătăţească.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Aşadar sursa mea de viaţă nu m-a alintat, şi nu mă refer aici la tatăl pământesc, care este numai o aparenţă, mă refer la natura subtilă, adevăratul tată, adevărată mamă. Părinţii pământeşti sunt animaţi de ea, faptele lor sunt faptele ei, uneori pare nemiloasă şi rea, dar atâta vreme cât ea ne pregăteşte spre a scăpa de moartea ce survine din ignoranţa nimic nu i se poate imputa, toate metodele ei sunt ireproşabile pentru că sunt singurele care ne pot trezi din letargie, din mulţumirea în păcat pe care o trăiesc toate fiinţele de pe Pământ încă din ziua în care s-au născut.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Pentru părintele absolut, care îşi iubeşte nemărginit copilul, moartea nu este un lucru normal, aşa cum consideră părinţii pământeşti prin mintea lor neputincioasă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Orice căutare spirituală este bună. Dacă trece prin eroare este şi mai bună, căci atunci ea este experimentată direct. Ce vine din ascultare, fără experimentare directă, mai lasă loc câtorva îndoieli.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Calea creştină, calea hindusă, calea budistă, calea zen, calea musulmană, toate au ceva în comun - idealul exprimat printr-o divinitate care umple după nevoia fiecăruia golul interior ce doare în inimă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Ca să ai rezultate bune în domeniul de activitate ales trebuie să te poziţionezi în centrul spaţiului şi al timpului.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Centrul spaţiului este centrul corpului tău la nivelul ombilicului, iar centrul timpului este clipa prezentă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Din clipa prezentă te naşti numai tu, nou, pur şi maleabil, din trecut sau viitor se nasc numai creaturi rigide şi încăpăţânate care se opun constant viziunii tale despre adevăr.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dacă faci lucrurile bine în prezent, în curând prezentul va fi trecut, iar despre viitor nu ai de ce să-ţi faci nici un fel de griji, deoarece prezentul bine făcut este garanţia unui viitor ireproşabil.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Există viaţă şi dincolo de mobilitate şi energie, dar viaţa aşa cum este ea unanim acceptată pe Pământ, nu poate exista fără energie.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Vreau să vă vorbesc foarte pe scurt despre ascultarea sunetului în clipa prezentă, acţiune care, după practica şi revelaţiile mele, este una din cele mai puternice forme de captare a energiei.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Toţi oamenii ar trebui să ştie că închipuirea, gândirea şi visarea le consumă energia, iar ascultarea sunetului în clipa prezentă le-o produce.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Oamenii din zilele noastre sunt bolnăvicioşi, în primul rând, pentru că gândesc, proiectează şi îşi închipuie mai mult decât ascultă vibraţia originală a universului din clipa prezentă, astfel încât ei nu mai aud sunetul în sine ca o formă de energie materială şi consistentă, ci aud doar distorsiuni ale lui apărute din cauza lungului drum străbătut de el de la începuturi până astăzi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Fără energie nu poţi fi mobil, iar fără mobilitate fiinţa individuală moare, de aceea nu există decât o singură cale de a trăi şi anume aceea de a te alimenta.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar alimentarea, aşa cum o cunoaştem noi, nu este suficientă şi mai ales nu este sănătoasă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Există o metodă mult mai subtilă şi mai eficientă de hrănire, şi anume aceea de a asimila o formă de energie specială, o combinaţie de apă, aer şi lumina solară, elemente care la rândul lor provin din spiritului imaterial.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar pentru că spiritul este un numen prea abstract şi inutilizabil în procesul de vizualizare, a folosi energia necesară vieţii sub formă de lumină este cea mai bună soluţie. Cu această energie te poţi păstra în mobilitate cât vrei şi te poţi vindeca de orice boală.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Acest exerciţiu simplu trebuie să devină instinct, asemeni respiraţiei.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Cu cât îl foloseşti mai des cu atât calitatea substanţei interne creşte.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar această lumină hrănitoare nu trebuie închipuită, ci chiar simţită ca materie, este adevărat foarte subtilă, dar totuşi ca materie reală.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când ea pătrunde conştient în celulele corpului se naşte o senzaţie de mângâiere şi de forţă pe care niciodată nu o simţi atât cât primeşti lumina în mod inconştient.</span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span><span style="font-size: medium; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Duhul sfânt, duhul vieţii este hrana mea! Trăiesc o revelaţie!</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Energia vieţii nu vine de aproape sau de departe, ea pur şi simplu vine din altă dimensiune, echivalentă cu nimicul.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Această cunoaştere nu poate fi probată decât simţind-o, trăind cu hrană din duhul vieţii, cel care susţine toate corpurile şi toate exprimările.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Energia vieţii nu are sursă, căci vine din dimensiunea spirituală. Însuşi Soarele, cel mai mare şi mai puternic corp din lumea noastră, este un primitor al duhului vieţii, după care el o trimite mai departe.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Este o revelaţie să simţi că hrana formelor de viaţă porneşte din însăşi duhul vieţii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Conştientizarea faptului că duhul vieţii este unica sursă de susţinere a corpului fizic, fără să mai cunoşti că mai există altă alternativa, te poate absolvi de nevoia de hrană fizică. Cunoaşterea Unicului te poate hrăni ea singură.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Printr-o practică asiduă acest lucru chiar este posibil.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dacă iluzia nu ar fi, nici oameni nu ar fi. Fără iluzie toţi am fi Unul şi nu ar fi necesară nici un fel de cunoaştere.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când ne naştem avem conştiinţa vieţii şi nici un fel de teamă, dar ca să trăim în lume învăţăm iluzia lumii. Dacă învăţăm iluzia lumii cum am putea să nu uităm conştiinţa vieţii?</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Suntem obligaţi să ne învăţăm copii cu ignoranţa lumii, pe care o numim educaţie, dar ei care abia încep să experimenteze mişcarea nu înţeleg decât veşnicia şi nu acceptă să o înlocuiască cu cele două amănunte specifice oamenilor mari, numite naştere şi moarte. Ei se pot accidenta mortal în orice clipă, pentru că încă nu au nimic ce să piardă,</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">dar noi ne temem cumplit, pentru că am adunat atâtea poveri din mişcarea noastră, încât eludarea posibilităţii de a ne mântui prin copiii noştri este ultima lovitură pe care o mai putem accepta.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Această clipă - toată averea mea!</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Când o părăsesc las semne să nu uit drumul înapoi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Am scris cărţi doar pentru acest motiv, ştiind că mintea se umple de o mulţime de mizerii luate de-a lungul drumurilor străbătute.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Filele sunt palme să mă trezesc.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Cuvintele sunt clopote când aţipesc.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar mai e nevoie de ceva fără de care nimic nu are valoare: o substanţă receptivă şi trează, care tinde, prin asceză, la ce se află dincolo de Pământ.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Soarele exterior şi soarele interior sunt născuţi de soarele vieţii.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Şi un corp mic poate ajunge cea mai mare stea!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Orice formă de putere leagă şi înnoadă, renunţarea la obţinerea oricărei forme de putere eliberează.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Puterea intenţionată este o povară şi e slabă, existenţa în sine este imbatabilă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Puterea cu care trânteşti la pământ ricoşează şi loveşte înapoi cu intensitate, viaţa este într-un punct şi într-o clipă şi poate fi înţeleasă doar aici şi acum.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Formele există prin intervenţia minţii, dar puterea minţii este o otravă.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Uitarea este binecuvântarea vieţii care se transmite din formă în formă prin moarte, fiind singura metodă de a face curăţenie din când în când peste universul care, prin inerţia minţii, tinde să devină un iad insiduos.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">A fi există abia după ce nu mai vrei. Liniştea interioară este un lucru atât de greu de obţinut pentru că poate să apară numai când toate dorinţele tac şi ea însăşi nu este un lucru dorit…</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Nu este nici o tragedie dacă te contrazici! Înseamnă că evoluezi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Cunoştinţele tale nu puteau să fie decât false sau incomplete în extinderea spaţiului şi a timpului având această minte mereu influenţabilă…</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Să te contrazici mereu, respingând rând pe rând tot ce ai definit cu mintea, este preferabil decât să rămâi toată viaţa redus la un amărât de principiu.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Tot ce-ţi trece prin minte poate exista şi în realitate, căci mintea creează realitatea.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dacă un lucru nu ar fi posibil, el nu ţi-ar trece niciodată prin minte!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Nu există nici o diferenţă între răul pe care îl gândeşti şi răul pe care îl resimţi.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Nu există nici o diferenţă între răul pe care îl faci şi cel pe care îl gândeşti.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Răul este creaţia minţii şi ca să nu-l mai resimţi este imperios necesar să nu-l mai gândeşti.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Omul nu moare când moare, ci atunci când nu mai are cu cine vorbi!</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Moartea trupului nu este la fel de dureroasă ca amărăciunea sufletului când înţelege că semenii nu-l pot auzi. Dar cine învaţă să trăiască cu îngerii poate să trăiască tăcând.</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt -64.1pt 0pt 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Un om informat este un om manipulat.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Informaţia cotidiană te obligă la limite care în lipsa ei nu te-ar fi subjugat niciodată.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">A crede în normalitatea legilor sociale înseamnă a crede în incapacitatea ta de a merge mai departe.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Poţi accepta asta, însă doar pentru scurtă vreme, ca o experienţă a propriei slăbiciuni.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">*</span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Cea mai bună reprezentare a Divinității este lumina orbitoare. Mintea trebuie să aibă o echivalență chiar și în acest domeniu eminamente pur și spiritual, altfel se va dezorienta ori va cădea în desperare.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Dar lumina orbitoare din Soarele la amiază este o bună reprezentare a Spiritului divin spre care omul evoluat tinde prin practicile sale.</span><span><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;">Numai în acest fel mintea poate deveni docilă contribuind la eliberarea omului de silnicia bolilor și a morții, hotărând el singur momentul când trebuie să-și schimbe vechiul trup-vehicul cu altul mai puternic și mai performant. </span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="color: #222222; letter-spacing: 0pt;"><br /></span></span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"> </span></div><div class="p" style="margin: 0pt;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"> SFÂRȘIT</span></div>
<div class="p" style="margin: 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /><br /></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif";"><br /></span></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif";"><br /></span></span>
</div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:EnableOpenTypeKerning/>
<w:DontFlipMirrorIndents/>
<w:OverrideTableStyleHps/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" Name="footer"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" Name="page number"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" Name="Normal (Web)"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}
</style>
<![endif]-->Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-26655908320427506052015-01-31T17:07:00.075+02:002023-11-21T15:46:30.625+02:00Cine sunt eu? <!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]-->
<span style="font-size: large;"><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Fără îndoială eu, ca orice ființă vie, sunt una cu A FI, Sinele și izvorul de viață al universului. Dacă nu ar fi așa eu, ca centru de observare al lumii acesteia și, dincolo de orice ipocrizie, ca principal scop al ei, ar trebui să accept un început și un final absolut al tuturor lucrurilor, fapt imposibil de conceput pentru orice ființă rațională. Trebuie să avem încredere în logică și rațiune, altfel haosul va pune stăpânire pe mintea noastră și vom rămâne fără nici un reper după care să ne orientăm.</span></span><div><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Vestea bună este că în acest univers, perfect în sine, toate manifestările materiei, minții și sentimentelor sunt în permanentă mișcare, iar căderea în jos este exclusă pe o perioadă lungă de timp. Ceea ce este rău, sau ca să amintim o bună definiție a răului - ceea ce este făcut în necunoștința de Sine, după câteva avantaje efemere va aduce numai suferință. Această lume-cadru care oferă posibilitatea alegerii este perfectă, fiindcă căutarea binelui și a înțelepciunii se dovedește a fi unica cale viabilă până la urmă. Chiar și un câine are posibilitatea să învețe că dacă mușcă va fi pedepsit. Și dacă un câine poate să învețe cum să nu acceptăm că și un om poate să facă asta iar în cele din urmă se va recunoaște pe Sine?<br />Acel concept nebulos numit Dumnezeu, cu referire la sursa vieții noastre, trebuie să se clarifice odată și odată! Nu se poate ca o persoană din afara noastră să fie sursa tuturor manifestărilor vieții. Este extrem de absurd ca aceasta sursă să fie personală, independentă și individuală. <br />De ce atunci unii iluminați au văzut aceasta sursă ca pe o persoana care părea să le vorbească și să-i îndrume de undeva de deasupra?! Iată, motivul: în momentul în care energia ta atomică (energia Kundalini) și împreună cu ea Conștiința urcă înspre creier și îl modifică ceea ce vezi tu ca Tată Ceresc are formă de om, dar în realitate aceasta este propria ta formă.<br /><br />*<br /><br /></span></div><div><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Iată cea mai ușoară cale de a te recunoaște pe Sine! Oprește-te o clipă din toate mișcările preconcepute ale corpului și ale minții tale și încearcă să vezi începutul sau sfârșitul absolut al universului. Încearcă să-ți închipui sursa tuturor lucrurilor și apoi încercă să vezi sursa acelei surse. Așa-i că nu reușești?! De ce?! Fiindcă pui problema greșit în conformitate cu paradigma în care te-ai născut și în care trăiești. Haideți să vedem lucrurile și altfel. Din ce se naște o plantă? Dintr-o sămânța, nu-i așa?! Dar sămânța din ce se naște? Dar inima care pompează sânge în tot corpul și îl susține de unde își ia ea energia? Din alimente, din aer, din apa vor răspunde unii! Dar iarăși vă întreb: de unde și-au luat aceste alimente viața și energia? Din sămânța lor, din esența lor, nu-i așa? Iată că ne întoarcem iar la sămânță! - De unde își ia sămânța viața? Și unde se duce sămânța a ceea ce este în sămânță? Vine ea din nimic și se duce în nimic? Nu e posibil așa ceva fiindcă într-adevăr nimic nu vine din nimic și nimic nu se duce în nimic! Atunci de unde vine ceva și unde se duce ceva când nu mai e ceva? Fără doar și poate acel ceva vine din realitatea lui subtilă și când nu mai e văzut se duce în realitatea lui subtilă. Adică acel ceva la începutul tuturor lucrurilor se naște din sinele său, și când nu mai e lucru se duce iar în sinele său. Dar este acest sine doar sinele respectivului lucru sau este sinele tuturor lucrurilor? Acea viața subtilă din care se naște viața perceptibila este a cuiva anume? Imposibil, fiindcă noi vedem că lucrurile se nasc unele din altele și mai mult decât atât ele se susțin unele pe altele devenind hrană și sursă de viață unele pentru altele. Acest Sine este așadar Unul la începutul tuturor lucrurilor! Fiecare dividere a ceea ce s-a născut din Sine face însă să se uite tot mai mult și mai mult acest lucru pană ce lucrul manifestat se trezește în mijlocul unui peisaj iluzoriu și a unui război crâncen pentru supraviețuire. Tot ce-l mai susține este instinctul primordial, singura legătură cu Sinele. Dar cum ar fi să înțelegi acea sursă a tuturor lucrurilor cu fiecare neuron și celulă a individualității tale? Ar fi diferit, negreșit pacea și liniștea s-ar institui în ființa ta și tu te-ai înclina de la sine în fața a tot ce există. Ai spune: o ce minune, eu sunt în tot ce există. Eu sunt! <br />Dar acum să ne întoarcem la sursă. Poate fi ea personală? Dacă ar fi personală ar trebui să fie și individuală, și atunci ar putea cunoaște ceea ce este individual ce se află în toate ființele?! Nicidecum, ar fi separat și doar ar putea presupune unele lucruri despre alte ființe așa cum și noi presupunem lucruri despre alte ființe în funcție de gradul nostru de înțelepciune. O ființă super înțeleaptă care cunoscându-și realitatea sa subtilă cunoaște foarte multe lucruri și despre celelalte din jur poate fi uneori numită Zeu sau Dumnezeu, dar sursa a tot ce există, a vieții mele ea nu poate fi, și nu mă poate cunoaște în interiorul meu. În interiorul meu este numai sursa vieții mele și cunoscând-o eu devin propriul meu stăpân, Dumnezeul meu și uneori și a altor oameni. De-a lungul istoriei întâlnim numeroase exemple de oameni cu mare înțelepciune care au fost văzuți așa. </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum. Vreau să va spun esența: eu sunt Sinele și mă simt unit cu tot ce există, fiindcă eu am cunoscut acest Sine indivizibil, indestructibil și etern. Lumea în care trăiesc este sinele meu, de vreme ce ea provine din sinele ei, cu toate lucrurile, planetele, stelele și tot universul. Acest Sine nu este separabil și nici divizibil. Acest univers există atâta vreme cât eu îl observ, Eu Cel Viu, nu această persoană, nu acest nume, nu această formă! Acest univers există atât timp cât este ceva viu în el, adică există pentru totdeauna, dacă nu în formă manifestată atunci măcar în formă subtilă ca sămânță. Înțelegând aceste lucruri nu îți mai este frică de nimic. Frica instinctuală necesară autoconservării rămâne, dar frica de iluzii dispare pentru totdeauna.<br /><br /></span></span></div><div><span style="font-family: times, "times new roman", serif; font-size: large;"><u>O rugăciune de rememorare</u> a celui mai vechi adevăr despre ființele vii, uitat și rareori redescoperit de ele după ce trăiesc experiențele dramatice ale unei întregi civilizații</span></div><div><span><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br />Eu sunt Sinele, indivizibil, indestructibil și etern. <br />Eu nu sunt corpul acesta, mintea aceasta, inima aceasta. <br />Eu nu sunt materia, gândurile sau sentimentele. <br />Eu sunt cel care se află în ele și le susține, eu sunt cel care sunt!</span></span></div><div><span><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Tot ce-mi propune mintea să obțin sau să fac nu este primordial pentru mine, fiindcă eu am deja în mine tot ce contează, fiindcă eu sunt Sinele și eu sunt cel care proiectează viața. </span></span></div><div><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">La orice îmi propune mintea eu răspund: nu vreau asta! Mereu și mereu îi răspund: nu vreau asta! <br />Și atunci după ce ea obosește eu mă văd pe Sine, mereu deasupra, privind la corpul acesta, la mintea aceasta și la inima aceasta ca la niște obiecte ale experimentării, de aceea eu le susțin pentru abnegația lor. <br />Eu văd această ființă condiționată care muncește și uneori suferă, dar eu nu sunt atins de nimic, pentru că eu sunt Sinele și în mine se află toate bucuriile și toate victoriile lumii acestea. <br />Eu sunt viața tuturor formelor de viață şi nimic nu mă mai poate răpune. Nimic nu mi se poate da și nimic nu mi se poate lua! Lucrurile, prietenii și membrii familiei se pot roti în jurul meu, se pot naște, îmbătrâni și muri, pentru că sunt forme ale minții, dar eu, Sinele vieții, nu voi putea fi modificat niciodată. Același voi rămâne, viu și cald, în individualitatea mea și pretutindeni, și dacă poți, semene al meu, ascultă-mă din interiorul tău, alungă-ți frica și privește realitatea în față. <br />Cât omul se află în iluzie poate trăi cu posesiuni și bucurii mărunte, dar când se trezește nu mai poate trăi fără liniștea renunțării,</span><span style="font-family: times, "times new roman", serif;"> singura putere care poate să-i dezvăluie Sinele. Privește la materie, la gânduri și la sentimente ca la niște obiecte care au ajutat conștienței să se ridice.</span></span></div><div><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Acum rămâi deasupra! <br />Tu, cel care prin școala vieții pământești ți-ai ars toate iluziile, stai ferm deasupra!</span></div><div><br /></div><div><br /></div><div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:EnableOpenTypeKerning/>
<w:DontFlipMirrorIndents/>
<w:OverrideTableStyleHps/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}
</style>
<![endif]--></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-47006444146551174742014-05-28T22:00:00.006+03:002022-10-26T18:18:43.442+03:00Despre chakre<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Scopul tuturor practicilor spirituale este realizarea sinelui, ca esență divină, indivizibilă, indestructibilă și eternă în chiar propria noastră ființă.<br /><br />Deschiderea chakrelor și uniunea cu Tatăl Ceresc prin ridicarea energiei kundalini, primirea luminii pranice și slujirea în conștiință ajută tocmai acestui scop, fiindcă abandonându-ne divinității nu noi spunem că suntem Dumnezeu, ci Dumnezeu din noi spune: Eu sunt Dumnezeu. <br /><br />Lupta cu diavolul din povestirile sfinţilor şi marilor yoghini este o expresie a dezechilibrului din anumite chakre, neajuns ce dispare odată cu realizarea uniunii cu Totul și deschiderea completă a lui sahasrara. Diavol se traduce prin adversar. Sentimentul de uniune cu totul alungă iluzia adversarului, căci ce adversar ar putea avea Totul?!<br /><br />*<br />Scopul creaţiei şi manifestării este realizarea formei personale a lui Dumnezeu prin ridicarea în conștiință a bunăvoinţei, iubirii, iertării, bucuriei de a trăi, stăpânirii de sine, păcii interioare. <br />Prin prezența Sinelui din inima noastră toţi suntem fii şi fiice ai lui Dumnezeu şi aşa cum, de exemplu, fiul calului ajunge cal si fiul vulturului ajunge vultur, tot aşa prin maturizare fiul lui Dumnezeu ajunge Dumnezeu. În Evanghelii se foloseşte expresia „Fiul Omului” cu referire la Realitate şi Devenire.<br />În univers există probabil miliarde de mitologii asemănătoare celei create în jurul lui Iisus ca fiu a lui Dumnezeu şi toate sunt adevărate, fiindcă au la bază un principiu etern şi imuabil conform căruia prin evoluţie fiinţa vie se integrează în Dumnezeu- Viata şi îşi recunoaşte în sfârşit adevărata identitate. <br />Chakrele sunt o corespondenţă corporală a celor mai puternice sentimente ale omului.<br />Mutarea atenţiei şi intensificarea activităţii în chakrele superioare: a inimii (anahata) - centrul iubirii, a gâtului (vishuddha)- centrul purificării şi a expresivităţii, a porţiunii dintre sprâncene (ajna) – centrul conştiinţei și al respectului față de viață, a zonei din vârful capului (sahasrara) – trăirea divinităţii şi realizarea uniunii cu Totul este tot ce vă pot recomanda mai bun. <br />Bucuria gândului bun, a cuvântului bun şi a faptei bune începe prin simţirea în inimă şi continuă până în sahasrara.<br />Din motive de securitate ajna trebuie să rămână permanent un punct fierbinte, un ochi vigilent care văzând totul destramă iluzia înainte de a produce daune.<br /><br />Este foarte important să vă deschideți mai întâi chakrele care țin de integritatea fizică începând cu muladhara, svadhisthana, manipura și apoi să vă concentrați asupra celor spirituale. Dacă deasupra ombilicului se resimte durere înseamnă că manipura este blocată de unele emoții negative, vechi și reprimate. Le puteți rezolva doar prin iertare și autoiertare. Apoi urmează calea largă a echilibrului și a încrederii în sine. <br /><br />*<br />În această lume munca este numai un pretext. Nevoia este mai mult decât necesară fiindcă numai prin ea se poate ajunge la înțelepciune. Dumnezeu de-a gata nu merită nici un respect, și din fericire așa ceva nici nu există, dar Dumnezeu ajuns Dumnezeu prin propriul său efort și sacrificiu merită toată închinarea noastră. Dumnezeu există concomitent sub trei aspecte: Viață impersonală, Sine Suprem și Personalitate Supremă Divină. Când omul își recunoaște Sinele Suprem din inimă se unește cu Viața impersonală și realizează prin sine însuși Personalitatea Supremă Divină. <br />Face parte din esența noastră să realizăm trăsăturile divine: nemurirea, cunoașterea obiectivă, conștiința neîntreruptă de sine, capacitatea de a readuce sufletul în corp, vindecarea instantanee, tratarea tuturor oamenilor ca pe ființe egale cu noi, renunţarea și multe altele. <br />Cei care au realizat Persoana Divină precum Krașna, Vishnu, Şhiva, Buddha, Iehova, Allah, Iisus s.a. au fost mai înainte de toate oameni printre oameni și au evoluat prin cunoașterea Sinelui. Cunoscându-și Sinele ei au intrat în comuniune cu Tot ce există şi au obţinut puteri enorme pe acest Pământ şi în acest Univers. <br />Ceea ce știm noi despre ei din cărți este puțin, dar în același timp extrem de prețios, ceea ce trebuie să mai aflăm pentru a ne uni cu ei în viață și cunoaștere divină este hotărât să obținem fiecare în parte prin propriul nostru efort și sacrificiu.<br /><br />***<br />Trezirea lui kundalini ar trebui să fie o sărbătoare fiindcă prin ea se deschid nenumărate posibilități de comunicare cu divinul. Totuși în anumite cazuri ea produce probleme.<br />Iată cel mai bun sfat pe care pot să-l dau celor atacați de teroarea kundalini: evitați-i pe toți cei care vă contestă sinele! Fără îndoială voi l-ați cunoscut fiindcă altfel nu ați fi afectați de pierderea a ceea ce nu ați avut. Maeștri, prieteni, familie, orice-ar fi în viața voastră aparent benefic dar care în fond vă tulbură și vă distruge încrederea în sine este o tovărășie rea ce trebuie oprită fără întârziere. Renunțați la orice comunicare intimă cu ei. Păstrați-le cele mai pure gânduri și sentimente dar nu le mai permiteți niciodată să intre în spațiul vostru interior. Pentru nevoile sufletului comunicaţi doar cu divinul. Întoarceți-vă la sinele care v-a umplut inima de bucurie până de curând și vedeți cum mintea voastră în căutare de confirmări v-a adus în situația neplăcută în care vă aflați. Cea mai mare greșeală pe care ați făcut-o este că după ce v-ați cunoscut sinele v-ați dus să-i întrebați pe alții de autenticitatea căii voastre. Iar ei, în mod firesc neputând înțelege ceea ce nu poate fi înțeles cu mintea v-au contestat calea și v-au distrus încrederea în sine.<br />Ajunge atâta rătăcire! Întoarceți-vă în voi înșivă și vedeți-vă acolo adevăratul vostru maestru! <br /><br /><br /> ***<br />Hrana cu lumină este în primul rând hrană pentru suflet, o sursă continuă de emoţie şi entuziasm în favoarea evoluţiei.<br />Capacitatea ei de a înlocui hrana fizica este posibila numai odata cu dezvoltarea corpurilor subtile (pranic, emoţional, mental, astral, eteric şi cauzal). Căutarea hranei și procesarea ei însa coincide cu experimentarea vieții și obținerea înțelepciunii, astfel încat numai cel deplin înțelept care și-a realizat Sinele, identic cu Viata indivizibilă, care susține toate ființele, și prin aceasta se simte unit cu tot ce există, are puterea și dreptul de a renunța, dacă vrea el, la munca pentru procurarea hranei. <br />Sinele nu poate fi vazut, exprimat sau gandit, el este deasupra manifestării, fiindcă este sursa ei. Simbolul Soarelui care ne scoate din ignoranța fricii și a întunericului este unica noastră posibilitate de a ni-l reprezenta, iar lumina lui este echivalentă cu conștiența noastră.<br />Având suficiente motive să creadă ca tot ce mai are de făcut este să unească energia kundalini, energia atomică, enormă și subconștientă a propriului său corp cu energia întregului univers în sahasrara omul obține supraconştienţa intuitivă și liniștea vieții veșnice. <br /><br />Nu am sa vă ascund că aceasta este încercarea supremă a ființei omenești, cea mai terifianta dintre toate, dovada absolută de dragoste și dăruire fată de unicul Dumnezeu - Ființa noastră. Să aveți răbdare și încredere în voi înșivă, fiindcă ce înseamnă doi-trei ani de groază și acută amenințare a nebuniei pe lângă conștiența și liniștea vieții veșnice.</span><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-31240116925959383032014-02-15T14:12:00.004+02:002022-10-26T18:21:42.667+03:00Amprenta vieţii<div><br /></div>În mine este spiritul vieţii, amprenta vieţii! Chiar dacă întreaga viaţă organică a universului ar dispare din cauza unor accidente apocaliptice amprenta vieţii tot nu ar putea fi ştearsă! Cunoscând acest lucru, fiind conştient de sinele meu nemuritor şi indestructibil mă liniştesc şi-mi spun că nu contează când şi cum se va dispersa actuala mea formă, căci sigur voi reveni la viața. Şi cum să nu fie aşa dacă dincolo de fabulaţiile creaţionismului primitiv, cu proastă lui interpretare, Dumnezeu-Viaţa, chiar din praful cosmic, sub acţiunea forţelor naturii, ia formă organică, începând cu formaţiunile unicelulare şi apoi în miliarde de ani ajunge la forme evoluate, aşa cum este omul?! <br /> În orice fărâmă de praf este spiritul vieţii şi orice s-ar întâmpla Dumnezeu - Viaţa nu ar putea să dispară definitiv niciodată. Iar timpul cât durează lipsa vieţii ar putea s-o măsoare doar cineva care este în viaţă!...Şi dacă nu ar mai fi nimeni în viaţa evoluată, în acea formă care poate percepe experimentarea și implicit suferinţa, atunci cât ar putea dura lipsa vieţii?! Nici o secundă, fiindcă conştiente de timp nu sunt decât formele animale evoluate sau cele mai presus de ele. Fără aceste forme conştiinţa timpului nu ar exista, şi practic între două clipe când Dumnezeu are capacitatea de a deveni conştient de sine nu există nici o distanţă. <br />Suntem (una cu) Dumnezeu și nu știm asta!<div><br /></div><div> <br /> <br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
</div>
</div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-49317697096134479472013-08-01T21:03:00.010+03:002022-10-28T17:08:55.335+03:00Puterea vindecătoare a realităţii <div><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></span></div><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Realitatea este tot
ce avem! Asfaltul de sub picioarele noastre este real, scaunul pe care staţi
este real, apa pe care o beţi este reală, pixul pe care îl ţineţi în mână este
real. Cea mai mare prostie pe care o pot face oamenii însetaţi de
spiritualitate este să se sprijine pe imaginaţie omiţând realitatea vie care e
în percepţia simţurilor lor. Dacă vreţi o definiţie simplă a nebunie atunci ea
nu este altceva decât încercarea de percepere a unei lumi superioare de către o
fiinţă aflată într-o lume inferioară. Este mai mult decât probabil să existe
lumi superioare în care Realitatea să aibă o altă formă şi un alt conţinut dar
ea nu trebuie căutată înainte de vreme.</span><br />
</span><div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Se vorbeşte despre
lumi pure în care între dorinţă şi realizare nu este nici o diferenţă, despre
lumi cuantice, despre lumi astrale, despre locaţii în univers mult mai
apropiate de absolut, dar la ce bun, dacă ele ne întreţin doar imaginaţia?! Îmi plec privirea în pământ căci şi eu am
făcut greşeala aceasta. </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Dacă suntem aici trebuie
să ne facem datoria aici! Dacă ni-l închipuim pe Dumnezeu a fi altceva decât
Viaţa și Realitatea devenind lunatici nu facem deloc voia lui. Dumnezeu dacă
ne-a dat o realitate palpabilă ea nu trebuie socotită iluzorie luând ca
realitate închipuirile minţii noastre, numindu-le percepţii subtile. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Realitatea, Iubirea de Realitate şi Cunoaşterea
Realităţii</span></i><span lang="RO"> este tot ce avem
ca sprijin pentru viaţa noastră!</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Vindecaţi-vă de
nebunie, întorcându-vă la autoobservare în această lume vie şi reală! Tot ce
vedeţi şi tot ce atingeţi este real <span style="mso-bidi-font-style: normal;">în
această lume</span>. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Faceţi-vă datoria aici şi lăsaţi în grija lui Dumnezeu viitorul pe care nu-l puteți controla!</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><br /></span></div><div class="MsoNormal"><br /></div>
Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-65988561268120522162013-07-13T01:45:00.165+03:002023-05-07T19:13:43.110+03:00Vreau să iubesc<span style="font-size: medium;"><br />Raţiunea îmi cere insistent ca propoziţiile ce urmează să rămână secrete, o simplă afirmaţie făcută într-un moment de indescriptibilă emoţie interioară, un moment din acela când întreaga viaţă şi parcă întreg universul se reduc la o trăire şi la o idee. Dar sufletul meu nu e de acord cu această opinie a raţiunii şi insistă să las această trăire să curgă fără nici o oprelişte, fiindcă el crede că acel moment de adevărată magie pe care l-a trăit poate fi transmisibil şi înţeles la justa lui valoare. Îmi ascult sufletul aşadar şi sper ca măcar un om, vreodată, citind aceste rânduri, să aibă ca şi mine sentimentul viu că iubirea dăruită indiferent cui şi fără nici un motiv este adevărata frumuseţe a vieţii.<br /><br /><br />Doamne, vreau să iubesc!<br />Vreau să iubesc şi să vindec, vreau să trăiesc în dragoste!<br />Atât timp am trăit fără iubire, atât timp am fost cuprins de iluzii, atât timp am suferit și am suferit încât frica aproape m-a răpus.<br />Acum vreau să iubesc, Doamne, vreau să iubesc fără nici o condiţie, vreau să mângâi orice făptură, vreau să reînvii orice inimă, vreau să bucur orice suflet, vreau să luminez orice privire!<br />Vreau, Doamne, să iubesc şi să vindec, vreau Doamne!<br />Uită-te la mine, Ființă care mi-ai făurit sufletul, şi fă ca această minune să devină realitate!<br /><br />***</span><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><div><span style="font-size: medium;">O completare ulterioară</span></div><div><span style="font-size: medium;">(ocombrie 2022)</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;">Marea încercare a ființei care muncește pentru a se uni cu Divinitatea este aflarea în sine a puterii de a oferi libertate tuturor, chiar și libertatea de a greși. Ea trebuie să înțeleagă că sarcină ei nu este de a-i îndrepta pe ceilalți prin mijloace mecanice, ci de a oferi suport pentru trezirea conștiinței, sociale, mai întâi, și apoi a conștiinței divine, prin fapte și învățături în spiritul adevărului. Ascetismul, măcar și ocazional, este de neprețuit în acest caz, altfel oamenii vor confunda mereu baloanele de săpun care se sparg la cea mai mică atingere, cu perlele.</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;">Emoția cu care am redactat trăirile de mai sus sunt poate un pic jenante. Intimitatea trebuie respectată pentru că îți oferă protecție. </span></div><div><span style="font-size: medium;"><span>Poate despre iubire nu ar trebui să vorbim niciodată, ci doar să o arătam. Un lucru e sigur în legătură cu acest subiect: atitudinea pozitivă este iubire, iar iubirea este singurul perpetum mobile din univers. </span>Iubind, spațiul pe care îl poți experimenta devine infinit, iar timpul pe care îl ai la dispoziție pentru asta devine etern. </span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><br /></div><div><div><div><div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
</div>
</div></div></div></div></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-71361793530615473432012-12-05T10:12:00.002+02:002022-10-26T18:24:10.400+03:00Mintea înmărmurită<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Când mintea purificată vede pentru prima dată măreţia şi frumuseţea Sinelui ea rămâne fără cuvinte. Încetând cuvintele ea rămâne fără gânduri. Fără gânduri dispare voinţa separării de Sine. Dezgolită de negura care îi acoperea ochii ea se dizolvă de bunăvoie în Sinele veşnic încetând să se mai simtă vreodată ameninţată de moarte.<br /> Una cu graţia şi bucuria infinită a Sinelui ea nu va mai vedea decât Sinele indiferent dacă Acela va fi în unitatea nemanifestată ori în multitudinea manifestată.</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
</div>
<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-32779381836133033492012-12-04T19:39:00.057+02:002022-11-30T20:54:41.858+02:00Energia<span style="font-size: medium;"><br />Mai presus de toate energia produce plăcere. Termenul de energie a apărut odată cu ştiinţele mai noi, altminteri din cele mai vechi timpuri şi până astăzi el este cunoscut în primul rând sub numele de "putere". Pentru putere oamenii s-au ucis între ei din cele mai vechi timpuri până astăzi şi pentru putere ei au renunțat la orice raţiune. Dar răsplata pentru cei care a obţinut-o, de la primii şefi de trib până la politicienii actuali a fost pe măsură conducând la o plăcere inegalabilă. S-a dovedit însă mai târziu că deși puterea se poate obține într-o multitudine de feluri nu se poate păstra decât prin dragoste și iertare. <br />Se ştie că pentru a crea ceva este nevoie de putere, dar puţini ştiu că pentru crearea fiinţelor vii este nevoie de cea mai mare.<br />Astfel cea mai mare putere pe care poate să şi-o procure omul este puterea de a procrea. Este alimentată direct de la cea mai puternică sursă de energie din lumea noastră, adică de la Soare. Numai el poate oferi suficientă energie unei materii aparent banale să ia viaţă. Prin el se produce cea mai mare plăcere din lumea noastră. O plăcere în faţa căreia nici un om normal nu i-a rezistat dacă a avut posibilitatea să găsească celălalt pol prin care să şi-o însuşească. Energia raţiunii, prin legile universului, a fost întotdeauna mai mică decât energia creaţiei. <br />Dacă nu ar fi fost instinctul sexual omul nu ar fi putut face niciodată o analogie între plăcerea maximă pe care poate să o obţină şi existenţa Soarelui.<br />După fluxul solar următoarea materie care produce plăcere fiinţelor vii este aerul. Oamenii cunosc aerul mai ales ca un element primordial de menţinere a vieţii, dar el are şi un rol extraordinar de eliberare a endorfinelor. Respiraţia, ca şi tendinţa de a procrea, sunt instincte ce se cunosc cel mai bine atunci când lipsesc condiţiile de realizare. Lipsa aerului poate produce cea mai rapidă şi mai dureroasă metodă de distrugere a vieţii, iar cei care au simţit vreodată senzaţia de sufocare v-o pot confirma. Este ciudat, dar energia şi plăcerea pe care o produce aerul se poate verifica numai prin scădere. <br />Mai departe, următoarea sursă de energie/ plăcere pe scara elementelor esenţiale ale vieţii este furnizată de apă. Nu e cazul să aduc prea multe explicaţii acestui fenomen, oricine a simţit măcar odată ce înseamnă un pahar de apă rece după o sete istovitoare. <br />După apă urmează hrana. Varietatea de satisfacţii pe care ea o oferă a intrat deja în cunoaşterea curentă, e deja folclor. E un domeniu în care orice ignorant poate fi expert. <br />Ei bine, dacă ne-am convins deja că energia creează plăcerea consider că ar fi şi mai de folos dacă am şti să o canalizăm spre creaţii conştiente. <br />Înţelegem că cele mai plăceri sunt instincte, şi dacă sunt instincte înseamnă că nu le putem controla deloc. Dar cum ar fi dacă colosală energie a instinctului sexual ar fi pusă la treabă după voinţa noastră? Dacă rezultatul eliberării de energie nu ar mai fi o fiinţă incontrolabilă şi imprevizibilă deţinând doar o sumă de instincte, şi ar fi o fiinţă în care deja a fost sădită cunoaşterea, ce s-ar întâmpla? - Lumea s-ar schimba şi binele ar putea să guverneze această lume! <br />Dacă obţinând atenţia şi cunoaşterea omul va putea să coordoneze această imensă sursă de energie ce vine direct de la Soare şi să creeze, atunci răul nu ar mai exista în lume. Practic s-ar putea depăşi dualitatea şi diviziunea materiei ar putea înceta. Existenţa în spirite pure nu ar mai fi doar o închipuire aşa cum este acum! <br />Subiectul înfrânării creaţiei inconştiente prin intermediul sexului este un subiect pe care ştiinţele esoterice l-au dezbătut asiduu de-a lungul vremii. Minţile iluminate au înţeles că dacă se reuşeşte strângerea acestei inegalabile surse de energie în interior se poate crea tot ce vrei, prin ea orice gând poate deveni realitate, sau, ce este mai important, prin ea se poate crea direct starea de orgasm maxim, fără sprijinul materiei.<br />Vedeţi, noi trebuie să urmăm o cale foarte lungă şi anevoioasă pentru a putea să punem un gând în practică şi să-i creăm o materialitate. În mod normal avem o energie foarte redusă şi ca să reuşim chiar şi în cele mai mici acţiuni avem nevoie şi de un mare ajutor din partea întâmplării. Dar o fiinţă care a strâns în el energia Soarelui şi nu şi-o mai risipeşte pentru zămislirea unei fiinţe printr-un act sexual poate să creeze ce vrea pentru a se bucura de beatitudine. Tot ce voi doar vă închipuiţi, într-un om care a realizat cunoaşterea, detaşarea şi iubirea, se poate realiza instantaneu. El are la îndemână cea mai puternică sursă de energie din lumea noastră şi poate realiza fisiunea atomică în el însuşi. Ce se produce în Soare se poate produce şi în corpul său! Fără ceea ce ne transmite Soarele nici o fiinţă vie nu ar putea exista pe Pământ. El ne transmite codul de existenţă. Un om care a învăţat secretul Soarelui o poate face la fel de bine, dar cel mai important este că el se poate recrea pe sine.<br />Tabelul hidrogenilor al lui Gurdjieff-Uspenski( deşi acesta nu e cel mai potrivit nume), consemnat pentru prima dată în şcoala numită „ A patra cale” - care începe cu H1- simbolul absolutului şi sfârşeşte cu H12288- simbolul celor mai întunecate şi sfâşietoare stări ale materie - dă energiei ce provine din Soare şi întreţine instinctul sexual numele de H12. Aerul este H192, apa este H386, iar hrana obişnuită este H768. <br />Spre diversitate trebuie să ştiţi că ne mai hrănim cu H24, H48 şi în cazuri excepţionale chiar cu H6, care împreună cu H12 reprezintă ceea ce se numeşte hrana impresiilor, cea mai puternică sursă de energie ce întreţine fiinţele vii. <br />În continuare vă voi oferi viziunea mea cu privire la toate aceste lucruri. H48 este obţinut prin privirea, ascultarea, pipăirea, mirosirea sau degustarea unei materii. H24 este totuna cu concentrarea şi poate să apară odată cu obţinerea unei atenţii neîntrerupte cu privire la un obiect, un sentiment, o stare. Revelaţia, care e acelaşi lucru cu creaţia sau descoperirea, produce H12. Este o distanţă enormă între H24 şi H12. Revelaţia este un dar care nu se supune dorinţei, de fapt este invers proporţională cu numărul de pasiuni. Un om poate primi starea de recreare pe principiile adevărului numai dacă a murit pentru această lume, iar şuvoiul dorinţelor a încetat. Niciodată nu se poate trece de la H24 la H12 cât concentrarea are o dorinţă materială şi individuală. Îndeplinirea unei dorinţe poate produce cel mult o emoţie pozitivă care se regăseşte sub forma lui H24. Doar emoţiile negative, tocmai pentru că sunt imprevizibile şi brutale pot produce H12, dar această energie arde şi consumă, rareori contribuind la transformarea unei fiinţei adormite într-una conştientă. Totuși, după o pierdere sfâşietoare unii oameni s-au transformat radical.<br />Cum vă spuneam H12 mai este furnizat de Soare, ca obiect principal ce descoperă lumea în fiecare dimineaţă, smulgând-o din ghearele întunericului, trezind-o la viaţă. Simbolistica umană a folosit adesea această metaforă. H12 este de asemenea energia sexuală, cea prin care se creează cele mai complexe obiecte de pe pământ - fiinţele vii. Fără enorma energie subtilă a lui H12 nici o fiinţă vie nu ar putea fi creată. Cât priveşte şuvoiul dorinţelor, una singură se poate ridica de la H24 la H12. Este dorinţa de realizare a superiorului, de unire cu divinitate, de dăruire necondiţionată voinţei lui Dumnezeu, lăsând-l pe el să acţioneze şi să gândească în locul tău. Nu este o abandonare a raţiunii cum s-ar crede, ci este o detaşare totală de rezultatele inferioare pe care le furnizează materia grosieră. Este o culme a înţelepciunii omeneşti, de neînţeles din păcate pentru cei care nu au putut să-şi controleze niciodată energia provenită din H12. La acest nivel nu mai există nici un fel de pasiune, iar dacă eu am dat greş, de exemplu, să mă stabilesc în această minunată stare a lui H12 este pentru că lumea care m-a creat a turnat în mine foarte multă pasiune. Acesta este obstacolul meu, aceasta este tristeţea mea. Ştiu că până ce nu voi depăşi orice interes faţă de rezultatele acţiunilor şi gândurilor mele nu voi putea să depăşesc starea lui H24 decât sporadic şi efemer. Prin 2010 cineva mi-a spus: „ Ok, e minunat ce ai scris, dar ce nevoie era de cărţi?” Nu prea l-am înţeles! Acum, meditând la cele spuse, cred că dacă aş fi păstrat totul pentru mine aveam şanse mult mai mari să mă transform. Aş fi putut evita multe confuzii şi interpretări greşite! <br />Revenind la tabelul hidrogenilor, dacă H12 este energia furnizată de revelaţie, atunci H6, maximul energie care poate fi procurată pe pământ, este furnizată de beatitudine. Yoghinii autentici o ating prin starea de samadhi, unele persoane, foarte puţine pe acest pământ, o obţin spontan şi inexplicabil. Este ca o explozie de înţelegere orbitoare, este răspunsul la toate întrebările şi soluţia tuturor dilemelor. O fiinţă stabilită în H6 poate rămâne neatinsă chiar dacă întreg Pământul arde iar Soarele curge de pe cer. O astfel de fiinţă s-ar putea recrea singură cu tot cu lumea ce o înconjoară până la atingerea stării superioare.<br />Despre H3 şi H1 putem spune deocamdată că sunt energii inaccesibile cunoașterii exprimabile. </span><br /><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-87447814345229083282012-11-22T19:36:00.024+02:002022-10-26T18:26:36.291+03:00A patra cale - fragmente dintr-un sistem psihologic de evoluție <br />O viaţă este un fruct şi vine un moment când omul simte că e timpul pentru unele concluzii. Mă exprim în acest moment cu preponderență prin centrul emoțional, și este posibil ca în legătură cu acest sistem să fac unele completari nerecomandate. Din fericire aveți un reper, despre care veți afla la sfârșitul articolului, să vă corectați dacă veți socoti că aceste completari nu vă sunt folositoare. Eu, cel de astăzi, sunt rezultatul unui timp nedeterminat de frământări şi arderi interioare. Nu am decât amintirea acestei vieţi, şi aceea sporadică, la care să mă raportez, dar totodată simt că ce s-a acumulat în mine este rezultatul unui timp foarte îndelungat de experiențe și încercări. În principiu noi stăm acum faţă în faţă. Putem avea o discuţie foarte lungă, cu multe generalităţi convenabile minţii, dar există o parte ascunsă şi sinceră a fiinţei mele care nu mai vrea să facă asta. Ea a înţeles ce înseamnă să fii om pe Pământ şi cât de greu e, ca să nu-i fie ruşine să vă mai spună minciuni. Din această cauză ca să ne înţelegem mai bine voi nota de acum înainte identitatea mea reală, acea parte ascunsă şi sinceră a fiinţei mele cu numele de Eu ,iar identitatea mea relativă, cea care se poate reconstitui din aparenţe, cu numele de „eu”. Veţi spune că e minunat că cineva vrea să nu vă mai spună minciuni, dar în acelaşi timp că este şi extrem de dificil. Fiindcă, completez Eu, omul rareori minte cu bună ştiinţă, el minte fiindcă este o maşină programată ce nu poate performa decât ceea ce are în memorie. Şi ce poate avea omul în memorie altceva decât automatismele şi rateurile speciei sale?!<br /><br />Desigur aţi mai auzit asta şi multe altele, dar nimic nu v-a scos din impas. Pe de altă parte încercarea de a vorbi despre ceea ce nu are precedent în mintea umană rupe firul înţelegerii. Cum să procedăm?! <br /><br />Eu cred că cel mai util lucru este să fim sinceri şi să vedem ce ne poate ajuta practic. Ca să putem să ne ascultăm trebuie să apelăm la ceea ce mai e pur în noi, să ne punem inimă lângă inimă şi să ne simţim, pe cât se poate, aceeaşi fiinţă. Aș vrea să vă vorbesc dacă se poate chiar din inima voastră, să vă exprim acele sentimentele pe care nici măcar voi nu le-aţi putut spune. Sunt cuvinte ce au sens fiindcă Eu am ajuns să înţeleg ce este Sinele şi felul cum el ca esenţă divină ne locuieşte pe toţi deopotrivă. Prin înţelegerea de sine Eu aproape vă pot vedea din interior, aşa cum vă vedeţi voi şi, în anumite situaţii, chiar mai bine. Nu am să vă cer să aveţi încredere necondiţionată în mine, ba din contră, vă voi cere să verificaţi cu atenţie ce vă voi spune şi să vedeţi dacă aceste lucruri pot să vă ajute practic.<br /><br />Deşi în noi se află aceeaşi esenţă divină, care ne susţine suflul şi viaţa, la nivelul înţelegerii există numeroase diferenţe. Am fi absoluţi şi pe deplin unificaţi dacă această esenţă divină, acest soare etern şi infinit nu ar fi acoperit de cercuri concentrice de iluzie şi întuneric. Sinele este nenăscut, indivizibil, indestructibil şi absolut perfect din toate punctele de vedere. Dacă cineva îl judecă o face pentru că nu îl vede şi nu îl înţelege! De aceea despre el se mai spune că este martorul tăcut al tuturor modificărilor minţii şi ale trupului, dezinteresat de orice fel de intervenţie, de vreme ce el este Totalitatea, iar pentru el timpul nu mai este liniar, ci simultan.<br /><br />Dar să ne oprim din această expunere abstractă şi să revenim la abordarea practică pe care v-am promis-o. De multe ori aţi criticat de-a lungul vieţii voastre atitudinea celor din jur. Mereu, într-un fel sau altul aţi afirmat că dacă ceilalți v-ar pune în practică opiniile totul ar fi minunat. Oriune, pe stradă, la biserică sau la televizor oamenii spun mereu asta. Toţi îşi dau cu părerea şi în cele din urmă toţi se supără că nu sunt ascultaţi. Apoi încep injuriile, criticile, bătăile şi chiar războaiele. <br /><br />Dar puţini oameni înţeleg că aşa cum sunt, ca nişte maşini ce se identifică cu mintea şi trupul, înţelegerea dintre ei deocamdată este imposibilă. De ce? Fiindcă niciodată esenţa divină şi originală a unui om, Eul lui real nu se întâlneşte cu a altuia. În fiecare om ea este înconjurată de o sumă de cercuri concentrice de iluzie care fac imposibilă ajungerea ei până la instrumentele de percepţiei. Așa că oamenii pot vorbi la infinit şi în felul acesta să nu se înţeleagă niciodată! Fiindcă pe lângă faptul că oamenii încă nu sunt, adică nu sunt conştienţi de sine, nu ei vorbesc atunci când se vorbeşte, ci mintea iluzorie, ce le acoperă sinele. Aceasta fiind situaţia, nedepărtându-ne de abordarea practică pe care v-am promis-o, trebuie să spunem că deocamdată materia este împărţită în douăsprezece nivele de înţelegere, fiecare corespunzând unui anume tip de om. <br /><br />Foarte succint vă voi da câteva referiri asupra fiecărui tip ca să aveţi o idee generală şi orientativă asupra situaţiei şi categoriei în care vă aflaţi. Nu am pretenţii de adevăr absolut, fiindcă nici un om care vorbeşte nu e în stare de aşa ceva, dar ca o vedere de ansamblu această împărţire, veţi vedea, vă va ajuta să înţelegeţi mai corect situaţia actuală a omului şi a universului. Dumnezeu m-a binecuvântat cu darul de vedea Realitatea în ansamblul ei, dar în privinţa detaliilor nu mi-a dat prea multe puteri, astfel încât dacă vreţi veţi putea contesta aproape tot din ceea ce vă spun, dar veţi vedea că acest lucru nu vă va face nici mai puternici, nici mai fericiţi. A lua în seamă însă această privire panoramică asupra Vieţii, veţi vedea, că mai devreme sau mai târziu ea va da sens existenţei voastre. Mai înainte de toate vreau să vă spun că toţi oamenii se nasc numărul 1, 2 sau 3 şi nu pot urca mai departe fără eforturi din ce în ce mai conştiente.<br /><br />Să începem cu omul numărul 1. El este condus în principal de instincte, sau mai precis de acele părţi ale fiinţei umane numite aparat instinctiv şi motor. Este interesat în special de corpul fizic, funcţiile instinctului şi ale mişcării fiind mai importante pentru el decât cele ale gândirii şi ale sentimentelor. Este tipul de om impulsiv care nu întârzie să aplice violenţa dacă este deranjat. Omul numărul 2 este condus în primul rând de emoţii, sau de ceea ce se numeşte aparatul emoţional. Plânge permanent din cauza sentimentelor sale neîmpărtăşite. Este un personaj de telenovelă. Omul numărul 3 este condus mai cu seamă de intelect, sau de ceea ce se numeşte aparatul intelectual. Este tipul de om cult şi erudit care are o părere despre orice lucru. Poate fi un simplu şoarece de bibliotecă sau cel mai eminent om de ştiinţă. Nu mişcă nici un pai fără o logică şi un raţionament. Dispreţuieşte mişcarea şi sentimentele care nu oferă satisfacţii mentale. <br /><br />Ar fi trebuit să vă mai spun că omul aşa cum se naşte nu este o fiinţă capabilă de autodeterminare, ci este mai degrabă o maşină cu funcţii precise şi absolut mecanice. El este alcătuit din patru centri, fiecare cu funcţii exacte. Aceştia sunt centrul instinctual, centrul motor, centrul emoţional şi centrul intelectul. Prin evoluţie, aşa cum vă voi explica mai departe, el mai devine conştient de doi centri: centrul emoţional superior şi centrul intelectual superior.<br /><br />În linii mari aceşti primi trei oameni nu sunt prea diferiţi unul de altul. Nici unul dintre ei nu are conştiinţa propriei lui identităţi şi nici nu ştie încotro se îndreaptă. <br /><br />Omul numărul 4 este primul în care frământarea este continuă şi primul care înţelege că nu va putea trece niciodată mai departe dacă cunoaşterea şi experimentarea nu se unesc între ele pentru a crea o scară din care să rezulte înţelegerea. Frământarea îl dizolvă şi suferinţa îl macină. Înţelege că toată viaţa lui de până acum a fost trăită în automatisme, în somn şi în ignoranţă. Astfel el se trezeşte la realitate şi trezindu-se toată lumea din el începe să moară. Simte nonvaloarea tuturor lucrurilor pe care le-a ştiut până acum şi din desperare în desperare efectiv el ajunge să moară. Este o moarte a încrederii în tot ceea ce a fost el până acum. Cade jos şi muşcă ţărână! „Doamne Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?!” Nu mai înţelege nimic şi nu mai găseşte nici un sprijin nicăieri. <br /><br />Atunci se întâmplă minunea şi începe omul numărul 5. Acesta este omul care se naşte ca Suflet, locul de unde începe un drum lung şi anevoios în conştiinţă de sine către scopul suprem al vieţii - realizarea Absolutului. <br /><br />Aici voi face o paranteză ca să vă spun că nu există nici un om care să nu creadă în existenţa lui Dumnezeu. Pentru cei mai săraci Dumnezeu începe atunci când cele mai elementare necesităţi le sunt acoperite, pentru cei care s-au născut într-o situaţie materială confortabilă Dumnezeu începe când le sunt împlinite cererile minţii şi ale sentimentelor. Pe de altă parte pentru fiinţele sentimentale şi melancolice Dumnezeu există de dinaintea naşterii lor, pe când pentru oamenii activi şi practici Dumnezeu ia înfăţişarea perfecţiunii şi ei simt că Dumnezeu nu există până ce nu este realizat chiar în cadrul proprie lor fiinţe prin efort şi luptă neobosită. <br /><br />În realitate Dumnezeu este totul, este punctul de la care porneşte fiinţa noastră şi în acelaşi timp punctul la care trebuie să ajungă fiinţa noastră. Nu e nevoie să părăsim domeniul practic şi să ne afundăm în speculaţii neproductive. Cert este că Dumnezeu nu poate exista în afara Vieţii, că mai presus de toate el este Viaţa, iar percepţia lui se poate face doar în interiorul Vieţii. Ce îi foloseşte unui ţesut mort întrebarea despre existenţa sau nonexistenţa lui Dumnezeu?! Dar unei fiinţe vii această întrebare şi felul cum răspunde la ea îi poate determina nemurirea şi fericirea pe care ea o caută prin toate acțiunile sale. Nici un om nu vrea să moară sau să fie nefericit! Doar când nu mai are nici o soluţie el acceptă „fatalitatea”. Dar atât cât va mai avea chiar şi cea mai mică speranţă nu va încetă să lupte pentru Viaţă.<br /><br />Omul numărul 5 este aşadar primul care realizează starea de Stăpân, adică primul care aduce sub o singură conducere Inima, Intelectul şi Mintea. Atunci pentru prima dată se recunoaşte existenţa esenţei divine, sămânţa soarelui interior, şi pentru prima dată, după ce s-au dat la o parte cele mai grosiere straturi ale iluziei, ea începe să emită lumină şi iubire spre exterior. Este începutul unui soare în cel mai pur înţeles al cuvântului. Sufletul abia născut având deja conştiinţă de Sine recunoaşte existenţă lui Dumnezeu, şi stabilitatea se instituie în toate acţiunile sale. El începe să nu mai acţioneze ca o maşină şi să fie în stare să facă ceva conştient şi conform cu propria sa voinţă. Începe să se închine lui Dumnezeu nu atât ca la un lucru deja existent, ci ca la ceva care trebuie realizat prin propriul său efort. Înţelege că nu e nevoie să lucreze la crearea lui Dumnezeu, lucru care nu ar fi decât o aberaţie, fiindcă astfel Dumnezeu ar fi ca orice alt lucru, ce începând trebuie să se sfârşească, ci înţelege că trebuie să lucreze asupra îndepărtării tuturor iluziilor care acoperă sinele - Eu sunt. Stăpânul sau Sufletul abia născut este tot un instrument al sinelui, precum sunt mintea şi corpul, dar din fericire mult mai puţin periculos decât acestea. Identificarea cu el –Sufletul, pe care o face omul numărul 5 nu este Realitatea, dar până la a înţelege lucrurile pas cu pas, această stare este absolut necesară. <br /><br />Unora le poate pieri pofta de a mă urmări, fiindcă lucrurile tind să devină din ce în ce mai complicate, deşi eu m-am străduit să le punctez cât mai simplu posibil, pentru a oferi o sămânţă de înţelegere tuturor, indiferent de educație şi inteligenţă.<br /><br />Omul numărul 5 preia controlul asupra trupului şi a simţurilor, dar va urma o perioadă destul de grea, fiindcă legile mecanice nu-l mai ajută deloc. Totul este în sarcina conştiinţei lui şi el este ca un copil abia născut. Ajutorul oamenilor superiori, a adevăraţilor maeştri este de o importanţă crucială, acţiunea altruistă şi iubirea necondiţionată pentru toate fiinţele vii îl întăresc şi îi dau curaj. Dar mai presus de toate recunoaşterea conştientă a lui Dumnezeu îi dă putere să treacă peste aceste momente de copil fără părinţi, lipsit de dragostea şi protecţia acestora. Pe Tatăl ceresc încă nu poate să-l atingă şi nici nu poate să-l vadă. Îl simte numai şi îl intuieşte. Fericirea şi tristeţea se bat în el pentru fiecare clipă. Dar încetul cu încetul lumina şi iubirea radiind din sine îi întăreşte Sufletul, şi frica începe să dispară. În omul fizic sinele, esenţa divină, se află, după cele mai autorizate surse, la nivelul pieptului, în inima spirituală. Omul numărul 5 simte că de acolo porneşte lumina soarelui interior. Trăncăneala din minte prezentă foarte pregnant la oamenii numărul 3 şi 4 încetează în mare parte la omul numărul 5. El se vede cum iubeşte şi luminează, iar contemplarea acestei stări conştiente de sine îi ocupă cea mai mare parte a timpului. Omul numărul 5 se simte tot mai mult capabil să protejeze de moarte şi întristare. Simte o nevoie acută să iubească orice fiinţă vie, chiar şi pe cei care îl urăsc. Sau mai precis simte că pe aceştia trebuie să-i iubească cel mai mult, fiindcă aceasta este prima iubire conştientă,înţelegând că şi în fiinţa care îl urăşte există acelaşi sine ce se află în el. S-ar putea spune că el iubeşte numai esenţa din acel om – sinele, dar nu este întru totul adevărat, fiindcă el ştie că fără menţinerea corpului în care se află sinele, acesta nu va fi niciodată revelat. În acest caz el va face tot ce îi stă în putere să menţină vie acea fiinţă, să o ajute şi să-i răspundă cu iubire la toate acţiunile sale, oricât ar fi ele de potrivnice. Se poate sacrifica pentru ea până la limita maximă a supravieţuirii propriului său corp,dar să-l uite pe Dumnezeu de dragul ei nu va accepta niciodată! Uneori se poate izola departe de oameni. Dar, mai devreme sau mai târziu, se va întoarce!<br /><br />Oamenii următori sunt şi mai greu de înţeles pentru omul obişnuit, de aceea voi spune doar câteva lucruri despre ei şi acelea doar aproximative. Astfel omul numărul 6 este deja stabil în conştiinţa de Sine, dobândeşte centrul emoţional superior şi radiază din ce în ce mai multă lumină. Omul numărul 7 dobândeşte conştiinţa obiectivă şi centrul intelectual superior.<br /><br />Eu cred că avem timp pentru toate! În funcţie de proprietăţile noastre interioare el se poate comprima sau extinde cât vrem noi. Putem repeta ceea ce ne-a creat plăcere şi fericire şi putem anula ceea ce ne-a creat suferinţă. Conştiinţa de sine care începe cu naşterea din omul numărul 5 este de fapt cunoaşterea faptului că în inima noastră spirituală există o esenţă divină calitativ identică cu Absolutul. Sporadic orice om trăieşte starea de absolut, dar fiindcă nu are suficientă cunoaştere şi experiență el o pierde chiar de la prima mişcare a minţii. <br /><br />Sufletul, abia născut, din omul numărul 5, vede primul cum din acesta radiază lumina şi iubirea. Şi vede nu pentru că sinele nu ar fi fost dintotdeauna sursa tuturor proprietăţilor, incluzând aici iubirea, fericirea, bucuria, nemurirea sau stabilitatea, ci pentru că până atunci mintea omului în care se afla sinele a creat necontenit cercuri concentrice de iluzie şi întuneric. Dar omul numărul 5 a reuşit cumva să facă o breşă, la început destul de mică, prin noianul de iluzii, şi să vadă lumina sinelui. Este începutul practic al recunoaşterii lui Dumnezeu!<br /><br /> „A fi” înseamnă a nu lăsa nici o clipă să treacă fără a te bucura de viață. În această privinţă religia creştină are o abordare mult mai folositoare decât cele orientale. Ea nu recunoaşte reîncarnarea din simplul motiv că cel care crede că are o infinitate de vieţi pentru a-l realiza pe Dumnezeu poate să nu facă nimic spre a se îmbunătăţi în această viaţă, amânând pentru altele sarcina eforturilor conştiente. Nimic nu este mai rău pentru om decât să lase pe mâine ceea ce poate să facă astăzi. Reîncarnarea poate să fie predată numai oamenilor care s-au născut, adică de la numărul 5 în sus. Ei deja trăiesc din razele sinelui şi gustă picături din fericirea absolută a acestuia. Astfel ei vor face tot mai mult ca să dea la o parte cercurile de iluzii care îi despart de starea de absolut - nediferenţierea între dorinţă şi realitate. Avem din păcate aici un exemplu foarte practic. Când cu mii de ani în urmă în India teoria reîncarnării era predată doar oamenilor conştienţi de sine era folositoare, astăzi când a ajuns laică ea încurajează mai degrabă delăsarea, explicaţiile cu privire la lipsa educaţiei şi prezenţa sărăciei fiind doar o scuză jalnică. Dar nu de critica minţii avem nevoie, ci de iubirea ce Sufletul o primeşte odată cu lumina din sine. Doar ea ne poate ajuta şi ne poate uni! Iubiţi-l pe Dumnezeu - esenţa voastră divină, şi pe aproapele vostru, nu cu gândul că veţi primi vreo răsplată pentru asta! Ceea ce degajă chimia iubirii în trupul şi în mintea voastră vă va fi suficient să vă simţiţi răsplătiţi mai bine decât cei mai bogaţi oameni. <br /><br />Omul nu este o fiinţă muritoare! Am să vă explic de ce şi ce anume este parte a destinului cosmic care asigură esenţei divine, identităţii reale a omului, nemurirea. Esenţa divină ca sursă a existenţei este prezentă în toţi oamenii. Ce le asigură oamenilor inferiori, mai cu seamă cei numărul 1, 2, 3 şi 4 nemurirea? Iubirea şi numai iubirea! E adevărat că iubirea lor este numai mecanică, fiind în sarcina naturii să le-o furnizeze. Ei nu sunt capabile de fapte conştiente şi nu pot să controleze nimic. Totul se întâmplă şi ei sunt doar nişte pioni a unor legi naturale. Când sunt fericiţi este că o conjunctură favorabilă şi complet independentă de ei i-a prins în vârtejul său, când sunt nefericiţi este pentru că acţionează o conjunctură nefavorabilă. Oamenii numărul 1, 2 şi 3 nu pot face nimic să se opună deoarece nu au Voinţă şi nici Stăpân interior. Dar natura, condusă conştient de destinul cosmic, şi-a asumat sarcină să-i protejeze şi să-i ţină în viaţă pe toţi oamenii până ce vor putea să se autodetermine. Iubirea dintre bărbat şi femeie a permis ca Iubitorul să se regăsească în Fructul Iubirii şi astfel el să-şi continue viaţă până ce va realiza Absolutul. Copilul va prelua sarcinile tatălui şi ale mamei, în primul rând, şi în acelaşi timp sarcina speciei sale. Iar dacă va păşi în nivelul de fiinţă şi înţelegere a omului numărul 7, părinţii, fraţii şi toţi cei pe care i-a cunoscut în trupurile anterioare vor fi atraşi după el, ca şi cum dintotdeauna ei ar fi fost o singură fiinţă. Amintirea de sine şi conştiinţa obiectivă îi va oferi posibilitatea ca el să întrunească condiţiile de a fi focul asupra căruia nu mai bate vântul întâmplării, iar scânteile care altădată zburau afară să rămână domoale înăuntru. Dacă pe Pământ vor trăi 15 miliarde de oameni numărul 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 el îi va vedea ca fiind reali numai pe cei câteva sute de numărul 7.<br /><br />Vă puteţi arăta contrariaţi de această concluzie, dar odată şi odată veţi înţelege că nu sunteţi atâta vreme cât vă lipseşte conştiinţa. Iar conştiinţa are şi ea mai multe trepte. Apare absolut întâmplător în oamenii numărul 1, 2 şi 3, şi prin propria cunoaştere şi voinţă începând cu omul numărul 5. Pe de altă parte înţelegerea faptului că oamenii inferiori nu există poate fi înţeleasă de oricine dacă se recurge la acel dram de înţelepciune a fiinţei omeneşti care recunoaşte că tot ce se manifestă este Viaţa, şi în definitiv tot ce există este Dumnezeu. <br /><br />N., prietenul meu de odinioară, cel care mi-a oferit primele informații despre această cale, fapt pentru țin să-i mulțumesc în mod deosebit, mi-a spus: fii atent la omul numărul 4! El deja este un om foarte mare ce nu trebuie amestecat cu oamenii numărul 1, 2 sau 3! Şi mi-am dat seama că aşa este! Un om numărul 4 are deja un centru magnetic alcătuit din preocuparea permanentă de Dumnezeu, primeşte conştiinţa de sine tot mai des, doar că nu o poate păstra deoarece în el încă nu s-a născut Stăpânul care să facă ordine şi să-şi impună autoritatea. Omul numărul 4 este primul care fiindcă caută întâlneşte o şcoală. <br /><br />Veţi înţelege că tot ce trebuie să faceţi este să activaţi posibilităţile pe care Absolutul, în jocul său divin, le-a lăsat, ca să puteţi îndepărta iluzia care vă ascunde sinele interior. Şi veţi vedea, de asemenea, când veţi deveni conştienţi, că nu a existat niciodată pericolul să muriţi, să dispară Dumnezeu. <br /><br />Dacă iubirea susţinută de legi mecanice îl susţine pe om până la nivelul numărul 4, începând cu omul numărul 5 ea devine conştientă. Datorită acestui fapt individualitatea relativă a omului nu va mai fi păstrată de acum înainte de Corpul fizic, ci de Corpul astral. Astfel Sufletul conştient, cel care unifică Inima, Intelectul şi Mintea, îşi asigură o viaţă mult mai lungă decât aceşti 70-80 de ani tereştri la care poate să spere corpul fizic. În spirala cosmică a evoluţie, la timpul cuvenit, în oamenii cei mai de sus se va naşte Corpul Inteligenţei – cel de-a treilea corp, şi în cele din urmă – al patrulea, Corpul Cauzal.<br /><br />V-am promis sinceritatea maximă de care sunt în stare, v-am rugat să mă lăsaţi să vorbesc chiar din inima voastră, asigurându-vă că tot ceea ce mă îndeamnă să scriu este iubirea de voi, iubirea de mine, prin identitatea sinelui ce ne locuieşte! Nu am să vă spun că jocul divin a fost făcut de o fiinţă limitată ca să-l puteţi prinde cu mintea de acum! Iar jocul propus de Dumnezeu - Unicul, cel care s-a divizat în mai mulţi, nu am să vă spun că este complicat, ci cel mai complicat posibil, şi în acelaşi timp nu am să vă spun că este simplu, ci cel mai simplu posibil! Cine va prinde ideea aceasta nu se va speria niciodată de nenumăratele aspecte posibile ale lui Dumnezeu.<br /><br />Odată cu sporirea înţelegerii singura carte pe care o mai scriu oamenii cu adevărat iluminaţi este Cartea Albă, cartea fără nici un cuvânt.<br /><br />Nu trebuie să ne amăgim: toate cărţile din lume sunt expunerea ignoranţei în toate aspectele sale! Insist să accentuez: nu rezolvarea ignoranţei, ci expunerea ei! Fiindcă rezolvarea ei se va putea face doar de fiecare om în parte prin propria ardere interioară! Şi, dacă vreţi, acesta este şi motivul pentru care cei mai iluminaţi oameni aleg până la urmă nu numai să renunţe la scris, dar chiar şi muţenia (legământul tăcerii), convinşi că înţelegerea nu este iniţiată de vorbire, iar prin vorbire nici nu poate fi transmisibilă. Vă spun că toate cărţile care îl ajută pe un om numărul 7 să ajungă la centrul intelectual superior – cea mai înaltă treaptă a cunoaşterii, nu au fost scrise de alţii, ci de el însuşi. Amintiţi-vă când v-am spus că un om numărul 7 unifică în el pe toţi cei care i-a cunoscut. El îi scoate pe toţi din ignoranţă şi întristare.<br /><br />Eu nu am cunoaşterea pe care v-am expus-o până acum din altă parte decât din sânul omenirii, o am din revelaţiile sinelui ce au putut fi captate de anumite fiinţe de la alte ființe în momentele de conştiinţă de sine. Pin această carte unii dintre voi vor înţelege că eu – acest Suflet de pe calea evolutivă, sunt ceea ce se cheamă un Recapitulator, unul dintre aceia pe care jocul divin i-a lăsat, ca la răstimpuri să se încerce o recapitulare a celor mai importante cunoştinţe omeneşti, necesare revelării sinelui.<br /><br />Dragii mei, Viaţa nu este o competiţie, şi noi ca esenţă divină nu suntem niciodată unul mai mare decât altul. Dacă simţiţi vreo frustrare sau nemulţumire relativă la situaţia voastră prin comparaţie cu oamenii superiori este pentru că iluzia vă acoperă sinele şi voi nu vedeţi Realitatea. Pentru că, ia fiţi atenţi, ce sunt oamenii numărul 5, 6 și 7?! Sunt Realitatea intrinsecă ce va rămâne întru veşnicie aşa?! Sau şi aceşti oameni sunt forme ale lumii trecătoare din cadrul jocului divin? Faţă de sine ei nu sunt mai reali decât voi, singura deosebire este că ei trăiesc tot mai cuprinzător iubirea şi fericirea. Ele nu vă sunt interzise nici vouă, şi aşa cum v-am explicat din întâmplare le dobândiţi şi voi câteodată. Dar ca să nu le mai pierdeţi la prima adiere de vânt trebuie să fiţi conştienţi de sine şi să vă hrăniţi cu lumina soarelui interior! <br /><br />Se spune că omul care începe să-şi dobândească corpul astral este ispitit de demoni, adică de acele fiinţe care au obţinut corpul inteligenţei fără să fi obţinut mai întâi corpul astral – corpul iubirii. Neevoluând legic cea mai mare bucurie a lor este să conceapă planuri inteligente de creare a suferinţei şi durerii. Viziunea lor faţă de existenţa lui Dumnezeu este extrem de deformată; ei nu recunosc esenţa divină interioară, sinele, din inima spirituală. În cel mai bun caz ei confundă sinele cu ego-ul, avid de putere. Altruismul, postul, rugăciunea, mişcarea fizică în inima naturii, oprirea temporară a gândurilor, învăţăturile scripturilor şi ale maeştrilor, iubirea de aproape şi mai ales de Sine, ca adevărat Dumnezeu, sunt cele mai mari puteri de protecţie ale omului împotriva răului. Dacă demonii din mitologia religioasă există numai în falsa personalitate şi dispar după experienţele terifiante ale trezirii lui kundalini, demonii dintre noi care tind să-şi realizeze corpul inteligenţei fără să-şi fi dobândit mai întâi corpul astral sunt un pericol cu adevărat vrednic de luat în seamă. <br /><br />Oricât ar părea de incredibil există în fiinţele vii o inteligenţă conştientă şi una mecanică. Aceasta din urmă, din păcate, este inteligenţa celor care socotesc că numai prin ştiinţă se poate ajunge la o viaţă mai bună. Această cale tehnologică ucide până la urmă iubirea faţă de fiinţele vii şi trezesc un ataşament morbid faţă de maşinile care, pare-se, fac viaţa mai uşoară. Fiinţele vii devin „necredincioase, imprevizibile, trădătoare” şi de aici până la ură cea mai neagră sau chiar până la dorinţa de exterminare nu mai este mult. Aşadar obţinerea puterii prin tehnologie fără ca mai înainte de asta să se fi obţinut iubirea şi compasiunea faţă de fiinţele vii poate duce la crearea diavolilor şi, chiar mai rău decât atât, la crearea iadului. Acest pericol este mai actual astăzi ca niciodată. Fără sprijinul şcolilor esoterice şi al religiilor omul poate cădea foarte uşor în acest joc ameţitor al bogăţiei şi al puterii distrugătoare de suflet. <br /><br />Acest amestec de credibil şi incredibil din lucrarea de faţă poate fi pricină de nemulţumire pentru mulţi, chiar şi pentru unii iluminaţi. Vor spune că nu e necesar să oferi o învăţătură care nu poate fi procesată deocamdată. Dar eu cred că prin acest sfârşit de lume a lui 2012, a unei lumi barbare de fapt, prin alinierea centrului galactic cu a sistemului nostru solar s-a eliberat o rază de lumină ce-i conferă omului şanse mult mai mari de a dobândi cea de-a patra dimensiune - cea a conştiinţei. Până acum omul avea doar trei dimensiuni: a spaţiului, a timpului şi a cauzalităţii. Mai are încă trei de dobândit. Cea a Conştiinţei, care este foarte aproape, cea a Eternităţii care îi va oferi nemurire şi cea a Destinului divin, care va desăvârşi jocul, demonstrând în momentul acela, că omul, prin esenţa divină care îl reprezintă nu a fost niciodată în pericol să moară sau să fie nefericit la infinit. Dumnezeu - conştiinţa absolută, conştiinţa ta absolută - a hotărât aşa înainte de a începe jocul experimentării!<br /><br />Iubirea se află peste tot! Este între femeie şi bărbat, între mamă şi copil, între om şi câine, între pescar şi peştele său, între secerător şi spicele sale, chiar şi între judecător şi cel pe care îl condamnă la închisoare! N. spunea că totul este din dragoste, tot ce contează, spune el, este modul cum îţi administrezi această dragoste. Atunci când este egoistă, posesivă şi pătimaşă este creatoare de suferinţă, atunci când este altruistă şi necondiţionată este creatoare de fericire. Glumind, noi mai spuneam că atunci când este altruistă şi necondiţionată se numeşte dragoste, iar când este egoistă, posesivă şi pătimaşă se numeşte dracoste. <br /><br />Despre răul pe care Dumnezeu l-a lăsat posibil peste lume vă pot spune ca asta a fost alegerea noastră. Înţelepciunea maximă a acestei învăţături ne spune că răul este urmare a ceea ce este făcut mecanic, iar binele urmare a ceea ce este făcut conştient! <br /><br />Omul are trei tipuri de „eu” în posibilităţile sale. Primul este cel cu care se naşte, masca lui de toate zilele, cea care îi poartă numele şi cu care se identifică în general pe toată perioada viaţii lui. Acesta este Constantinescu, Popescu, Ionescu şi aşa mai departe. Al doilea este Eu – Sufletul, cel care se naşte odată cu conştiinţa. Ajungând Stăpânul el reuşeşte să preia controlul asupra primului eu şi să-l determine să lucreze sub conducerea acestuia. Al treilea este „Eu sunt”, Dumnezeu, Absolutul, singurul în măsură să beneficieze de nediferenţierea dintre dorinţă şi realitate, întrucât El are conştiinţa absolută care îi permite ca această putere să nu mai dăuneze nimănui şi mai ales lui însuşi.<br /><br />Uneori e necesar să fim mai fermi şi să spunem lucruri mai dure. Spuneţi că viaţa a fost nedreaptă cu voi?! Dar dacă aţi primit numai ce aţi dat?! De ce nu recunoaşteţi că v-aţi născut oameni numărul 1, 2 şi 3, adică nişte maşini cărora totul li se întâmplă, care nu pot face nimic!? De ce nu vă daţi seama că nimic nu se poate schimba de la sine şi mâine va fi exact ca azi pentru că azi este la fel ca ieri! Nimic nu poate împiedica ca trecutul să nu devină viitor fără un sistem, fără o şcoală! Fără învăţătura oamenilor evoluaţi, începând de la numărul 7 în sus, un om născut numărul 1, 2 sau 3 nu se poate schimba niciodată! Sigur mai există religiile, dar din păcate ele de mult nu mai sunt o şcoală completă.<br /><br />În trecut erau mai multe şcoli autentice, cel puţin câte una în orice mediu geografic, dar învăţăturile lor, dintr-un motiv sau altul, s-au pierdut, sau ceea ce s-a mai păstrat din ele nu mai pot dezvălui întregul.<br /><br />Ce a mai rămas este aceasta, şi e o adevărată minune că „A patra cale” a mai rămas întreagă. Firesc, ca orice şcoală esoterică, la început ea pare fără sens, dar cine o urmează vede cum fiecare element al ei este bucată dintr-un puzzle cu adevărat miraculos! Dacă ordinile de legi care acţionează asupra Pământului nu ar fi fost atât de complicate şi potrivnice evoluţiei mulţi ar dori să o înţeleagă, dar fiindcă nu e aşa va fi o minune dacă vor fi măcar câţiva care citind aceste rânduri se vor interesa despre ce e vorba. De ce e mereu aşa nimeni nu ştie! Pământul este o Siberie rece şi neprietenoasă a Universului şi aproape nicăieri nu e mai greu ca aici. De ce nu se pot schimba lucrurile uşor în acest colţ al universului? Fiindcă ca să poţi face ceva, acest sistem ne spune că mai întâi trebuie să recunoşti că nu ştii şi nu poţi face nimic.<br /><br />Actualmente aveţi trei dimensiuni: cea a spaţiului, a timpului şi a cauzalităţii. Ca să puteţi face ceva ar trebui să mai aveţi încă una, cea a conştiinţei, dar aşa cum am spus ea este posibilă numai începând cu omul numărul 5. Dar mai înainte de asta trebuie să vă aprindeţi şi să ardeţi în focul omului numărul 4! Va trebui să recunoaşteţi că realmente aţi trăit prin somn ca să vă puteţi trezi, iar murind în cele din urmă vă puteţi naşte! <br /><br />Trebuie să vă recunoaşteţi subiectivitatea şi să vedeţi că niciodată nu aţi fost nedreptăţiţi, ci aţi primit întotdeauna ce aţi dat. Nu voi intra pe meleagul nebulos al karmei anterioare, fiindcă astfel am părăsi domeniul real şi palpabil pe care vi l-am promis, ci mă voi raporta numai la viaţa acesta, conştient de faptul că ea cuprinde tot ce vă trebuie. Dacă există o karmă ea se regăseşte în comportamentul din copilărie şi adolescenţă, precum şi în condiţiile generale de trai ale individului, dar ele nu sunt o piedică pentru realizarea conştiinţei, acum şi aici. Iar conştiinţa, obţinerea celei de-a patra dimensiuni, e capabilă să ardă tot ceea ce s-a întâmplat până atunci, ca o făclie adusă într-o cameră întunecoasă. Ce a fost în trupul şi în mintea unui om înainte de a obţine Conştiinţa începe rând pe rând să dispară, şi pe drept cuvânt se va putea spune că orice faptă a comis el nu i se poate imputa lui, ci unei alte persoane numită Inconştienţă.<br /><br />Dar cum să ajungă o maşină, aşa cum este un om numărul 1, 2, şi 3 capabilă de o schimbare în programul său spre a ajunge conştientă de sine, adică capabilă de autodeterminare? Maeştrii din toate timpurile, adică oamenii de la numărul 5 în sus au oferit tot felul de sugestii potrivite pentru fiecare tip de maşină în parte. Cea mai eficientă, aşa cum am mai spus, este iubirea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de aproape. Va fi greu la început să spui te iubesc sau fii binecuvântat! Dar ce frumuseţe vei percepe în sufletul tău atunci când vei putea vedea latura frumoasă a omului cu care stai de vorbă, spunând-i în gând te iubesc omule! Sau ce pace interioară vei trăi atunci când oricărei fiinţe care îţi vine în minte îi vei putea spune fii binecuvântată!<br /><br />Un om numărul 5 poate iubi pentru că aşa vrea el, pentru că iubirea îi face bine şi pentru că, contrar tuturor aşteptărilor, ea oferă condiţii de trezire tuturor. Omul numărul 5 poate spune te iubesc şi fii binecuvântat fiindcă ceea ce îl călăuzeşte nu mai este a treia dimensiune – cea a cauzalităţii, adică „ce mi-a dat acel om ca să-l iubesc?”, ci cea de-a patra – a conştiinţei. <br /><br />Ce vreau să vă mai spun?! Iubirea este acelaşi lucru cu lumina, şi radiază dintotdeauna din sinele aflat în inima spirituală a omului! Ea are multe proprietăţi ce pot fi măsurate precum sunt intensitatea, frecvenţa, constanţa şi multe altele, necunoscute de ştiinţa noastră, iar dacă acestea pot fi notate cu un alt număr decât infinitul este pentru că acele aparate sunt aşezate după acele cercuri concentrice de iluzie de care v-am vorbit.<br /><br />Omul a suferit foarte mult să ajungă aici şi dintr-un anumit punct de vedere orice fiinţă care are formă umană, fie el şi doar un om numărul 1 este un mare învingător. Cu atât mai mult este un învingător un om care dobândeşte conştiinţa de sine! Cu adevărat vă spun că dacă un om nu ar avea esenţa sa divină – sinele, din inima sa, înconjurată de cele mai ferecate vrăji ale universului, numite iluzie, el ar putea intra şi în iad şi să nu fie atins de nimic.<br /><br />Cei care se răzbună nu fac nimic bun. Justiţiarii pe care îi vedeţi în filme nu fac decât să perpetueze un nesfârşit ciclu de cauze şi efecte. Dacă armele lor nu ar mai fi cuţitele, săbiile, pistoalele şi bombele, ci lumina radiind din sine, duşmanii lor ar fi dezarmaţi într-o clipită şi în locul armelor, dacă îmi permiteţi poezia, aceştia ar avea în mână o floare cu petale moi şi înmiresmate. Iar lovitura lor cea mai aprigă cu pumnul sau cu piciorul ar fi doar o adiere de vânt. Aduceţi-vă aminte că nu ei au comis mişeliile de care sunt acuzaţi, ci Inconştienţa. Prin renaşterea celui ucis în luptă, a duşmanului care reapare mereu, Dumnezeu-Viaţa a vrut să ne facă să înţelegem ineficienţa războiului şi a mâniei. <br /><br />Atunci când vă simţiţi plini de pace şi împăcare în prezenţa unui om este pentru că acela se află într-un moment de deschidere a sinelui, a eliberării luminii din inima sa. <br /><br />N. îşi exprima adesea nemulţumirea că biserica îi încurajează pe oameni să devină cerşetori. Dacă oamenii nu vor fi niciodată capabili să facă ceva conștient, spunea el, cum vor ajunge vrednici de Dumnezeu?! Sunt de acord! Credeţi că Dumnezeu vrea ca voi numai să cereţi şi să plângeţi? Ori e suficient să ţipi mai tare şi să spui mai multe rugăciuni?! Dacă ar fi aşa atunci împărăţia lui Dumnezeu ar fi ca un bazar unde cei mai diformi cerşetori, primesc mai mulţi bani pentru că strigă mai tare! <br /><br />Desigur rugăciunile față de oamenii superiori sunt necesare, dar ele nu trebuie să mai fie în primul rând rugăciuni de cerere, ci rugăciuni de recunoştinţă şi recapitulare. Dar mai mult ca niciodată de acum înainte trebuie să căutaţi a fi vrednici de a sta în realitatea lui Dumnezeu, dând la o parte voi înşivă iluzia care vă acoperă sinele - adevărata voastră identitate.<br /><br />Mulţi cred că omul este sortit să fie mereu o fiinţă neghioabă şi neputincioasă, fiind doar la mila unui Dumnezeu exterior ca să se conducă şi să-şi administreze puterile. Dar vreau să înţelegeţi că începând cu omul numărul 5 nu se mai poate face răul. Am stabilit deja că nu poate exista rău conştient. Răul este întotdeauna o urmare a lipsei de conştiinţă de sine! <br /><br />Ce este o rugăciune de recapitulare?! Aceast articol este un exemplu de rugaciune de recapitulare!<br /><br />Eu cred că într-o religie organizată aşa cum este cea creştină se pot aduna mulţi oameni superiori. Când încăperea în care vor intră oamenii ca să se închine nu va mai fi de piatră, ci de viaţă, ea va deveni cu adevărat folositoare. Un sistem care îşi are sorgintea într-un om superior, precum Iisus, nu poate fi considerat depăşit decât la sfârşitul timpului. Omul care avansează pe el va înţelege că frica de Dumnezeu a fost necesară numai până ce a obţinut conştiinţa de sine. Apoi rămâne numai dragostea, singura care poate transforma Pământul şi chiar întreg Universul. <br /><br />Nivelul unui om este nivelul lui de înţelegere! Mulţi oameni vor să facă fără să facă şi să fie fără să fie! Ei vor să-şi schimbe viaţa fără eforturi, dacă se poate printr-un pocnet al degetelor, printr-un hocus-pocus. Dar trebuie să înţelegeţi că aceste gesturi mecanice nu ajută decât imaginaţiei. Nu are nici o valoare ceea ce spune Poonja prin „doar fii tăcut”, Maharshi prin „ tu eşti sinele”, Osho prin „ fii permanent centrat în sine” dacă nu ai urmat pas cu pas nivele de evoluţie. Dacă nu aţi înţeles că oamenii aceştia au obţinut ceva numai după ce au urcat cu perseverenţă o scară neştiută chiar de ei înşişi în care au împletit cunoaşterea cu experimentarea atunci v-aţi rătăcit! O cale legică, chiar dacă nu vă poate scoate brusc din suferinţă, vă poate oferi totuşi un suport şi o speranţă. Eşti întotdeauna în măsură să vezi unde ai ajuns şi să verifici calităţile pe care le-ai dobândit. Ce se obţine începând cu omul numărul 4 nu se mai poate pierde definitiv niciodată! Dar nu uitaţi să întreţineţi dragostea, fiindcă atât cât veţi mai fi influenţaţi doar de cauze şi efecte aveţi mare nevoie de ea ca să nu înnebuniţi de suferinţă!<br /><br />În timp multe din lucrurile expuse în aceast articol vor dispare. Eu, cel care gândeşte şi scrie, nu sunt Fiinţa absolută, ci sunt o fiinţa relativă aruncată în timpul liniar. Dar am posibilitatea de a înţelege mai mult şi mai mult, şi astfel să elimin ceea ce este nenecesar sau prost interpretat. Este o cauză a suferinţei acute să te ataşezi de ceva ce înţelepciunea divină a dat încă de la bun început să fie trecător: gândurile, cărţile, copii, iubita, propriul trup, propriul suflet, stelele, arhanghelii şi chiar mântuitorii. Toate trebuie să dispară rând pe rând! Nu dorinţa propriu-zisă este cauza suferinţei omeneşti, ci timpul care se interpune între ea şi realitate. Fără dorinţă n-ar fi existat nici măcar jocul divin. Nici noi şi nici Dumnezeu nu suntem pietre! Suferim pentru că între dorinţă şi realizare există timp. Dumnezeu – Absolutul prin simpla afirmare a lui „Eu sunt” este singurul care asigură identitatea dintre dorinţă şi realitate.<br /><br />Sistemul acesta şi întreaga cunoaştere din aceast articol nu sunt de la mine, ci de la oamenii superiori. Recunosc că alături de experimentare cititul şi scrisul m-au ajutat foarte mult să ajung până aici dar au şi ele limitele lor.<br /><br />Putem ajunge precum Soarele pentru că în inima noastră se află sinele, ca potențialitate, cea mai mare lumină dintre toate care pot exista. Corpul astral se naşte atunci când cea mai mare parte a iluziilor sunt date la o parte şi din lumina sinelui se creează un corp nou. Cu această lumină el se va hrăni şi această lumină va fi putere de vindecare pentru el şi pentru orice trup pe care Stăpânul aceluia va simţi că e pentru scopurile Vieţii să îl vindece. <br /><br />Esoteric înseamnă ascuns, adică acea parte a unei învăţături care nu se poate aprofunda fără un maestru. Această ştiinţă a fost până în secolului XX o învăţătură destinată numai oamenilor selectaţi după rigori foarte drastice. Dar fiindcă voinţa divină a permis să apară în lume două cărţi care să-i explice în mare parte substanţa, această învăţătură nu mai este astăzi o ştiinţă atât de ascunsă şi inabordabilă. Aceste cărţi sunt meritul a doi adevăraţi maeştri, în primul rând a lui G.I. Gourdjieff pentru talentul său nemaipomenit de a-i aduna elementele risipite în toate zările şi al lui P.D. Uspenski, elev al primului, un om remarcabil mai ales prin capacitatea lui de a-l exprima în două cărţi de o profunzime fenomenală. Cu „Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută” şi „A patra cale” un om normal poate substitui un maestru în formă fizică, dacă este suficient de hotărât să sfârșească cu iluzia.<br /><br />Să nu vă îngrijorați ori să blamați sistemul dacă creând o astfel de școală împreună cu alte persoane (la mine au fost doar patru), după un anumit timp relațiile dintre voi se vor răci, iar școala se va desființa. Este o lege a acestui sistem să se întâmple așa deoarece odată cu evoluția fiecare conștiință personală se particularizează. Unitar rămâne doar Sinele, liber mereu de orice constrângere.<div><br /></div><div><br /><br /><br /><br /><br /> <br /><br />
</div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-70608307589764228762012-04-02T10:35:00.011+03:002022-10-26T18:27:45.458+03:00Scopul vieţii<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Există unele lucruri asupra cărora oamenii nu au căzut niciodată de acord. Şi fiindcă nu au ajuns la nici un consens astăzi evită să mai discute despre ele. Primul şi cel mai important de pe această listă este cel cu privire la scopul vieţii. Însă ce poate fi mai rău decât concluzia filozofilor sceptici că viaţa nu are nici un scop?... Şi totuşi ceva nu poate să fie fără să aibă un scop. De ce ar fi? Se poate admite că simţurile ne înşeală şi vedem deformat o mulţime de lucruri, dar că nu suntem vii nimeni nu poate admite. Aşadar suntem vii şi uneori e cazul să ne întrebăm: pentru ce? Întâi să clarificăm ce este viaţa. Este acelaşi lucru cu manifestarea şi numai atât? Sau poate exista atât viaţă manifestată cât şi viaţă nemanifestată? Iar conştiinţa poate fi doar a vieţii manifestate sau poate fi şi a vieţii nemnifestate? Pentru mine e amuzant să aud că nicăieri nu există condiţii de viaţă ca pe Pământ, în consecinţă e puţin probabil să mai existe viaţă undeva în univers. Oare nu suntem prea îngâmfaţi?! Când ne glorificăm unicitatea formei şi a civilizaţiei oare nu facem exact ca orice cioară care îşi laudă puiul său?!<br /> Acest segment minuscul al vieţii, cel manifestat, este el singur în măsură să ne ardă creierii prin complexitatea sa, ce să mai vorbim despre imensitatea de posibilităţi ale vieţii nemanifestate?…<br /> Nu putem fi de acord că plăcerea este scopul vieţii măcar şi din simplul fapt că ea nu poate fi percepută decât după opusul ei, adică după tristeţe, durere, boală suferinţă.<br /> Atunci să fie scopul vieţii cunoaşterea?! Cunoaşterea a ce şi pentru ce?! Cunoaşterea felului cum să obţii plăcerea?! La ce e bună dacă prin prelungirea prea mult în timp a oricărei plăceri ea devine stingheră şi plictisitoare?! Atunci binele să fie scopul vieţii?... Ca şi plăcerea binele nu poate fi perceput decât după rău…<br /> Putem să enumerăm astfel la infinit toate părerile noastre și să nu ajungem la nici un punct fix care să se poată numi scopul vieţii. Şi totuşi dacă este viaţa trebuie să aibă un scop.<br /> Vivekananda spunea că libertatea este scopul vieţii. După părerea mea înţelegerea acestui om reprezintă un vârf al înțelepciunii omeneşti de până acum, dar în manifestare libertatea fără conştiinţă este o sursă continuă de dezordine şi haos. Libertatea este inofensivă numai când nu e însoţită de putere, în speță de manifestare. În viaţa nemanifestată libertatea însă este un nonsens. Iar în viaţa manifestată este imposibilă şi inacceptabilă. Dar libertatea la același nivel cu gradul de conştiinţă poate fi acceptabilă. Însă această libertate nu poate fi decât proporţională cu lipsa necesităţilor... Fără obiecte, fără pasiune, fără cerinţe… Şi atunci de unde să mai vină plăcerea dacă ea nu este decât un efect?! Şi dacă nu e plăcere ce motivaţie mai poate întreţine acţiunea?... Ce vedem acolo unde nu există nici o acţiune? Delăsare, spirit vegetativ, abrutizare… Libertatea de a nu face nimic este aşadar o monstruozitate, dorinţa de a face ceva este o calamitate. <br /> Buddha a spus că dorinţa este cauza suferinţei omenești. Aşadar dacă doreşti suferi, iar dacă nu doreşti te abrutrizezi, şi în cele din urmă nu-ți mai poţi întreţine viața sau eşti ucis din cauza conflictelor pe care le naște lipsa de conştiinţă.<br /> Oricât am scormoni de adânc în filozofia omenească, oricât am face apel la cunoştinţele noastre şi ale altora, oricât am lua experienţele la purificat şi am extrage concluzii din ele vedem că în afară de epuizarea minţii nu am realizat nimic. Şi atunci spunem: Facă-se voia lui Dumnezeu! Eu nu pot ajunge la nici o soluţie!<br /> Dar credeţi că e atât de simplu?! Care poate fi voia lui Dumnezeu?... Și uite așa, încetul cu încetul, ajungem la scopul real al vieţii: Voia lui Dumnezeu este să ne recunoaștem ca origine a tot ce există, uniți cu el însuși, și să rescriem universul.<br /> Dar oare suntem aproape de acest ideal?! Există desigur oameni care în virtutea înțelegerii au deja o voinţă de fier, capabili să renunţe la mintea lor, la opiniile lor, la religia lor separtistă pentru a îmbrăţişa natura divină, dar aceștia sunt puţini, iar atitudinea lor nu se poate transmite ca un parfum într-o încăpere. <br /> Se înţelege aşadar care e opinia mea cu privire la scopul vieţii: păstrarea ei cât mai mult posibil ca prin efort constant şi hotărât să se obţină sublimizarea ei! <br /> Observați că ataşamentul faţă de copii este uneori mai puternic decât faţă de propriul nostru trup? De ce?! Fiindcă este ca şi cum am fi predat ştafeta unui tovarăş mai odihnit şi mai tânăr spre a o purta spre finiş, spre absolut. Şi odată cu ştafeta ne-am dat propria noastră viaţă cu toate aspiraţiile ei. Care la început şi mai ales la gradul de conștiință în care ne aflăm poate să treacă adesea prin eroare, dar e important că se continuă cursa şi idealul divinităţii nu este niciodată uitat.<br /> Facă-se dar voia lui Dumnezeu!<br /> Fie ca puţin câte puţin, din generaţie în generaţie, să ajungem tot mai buni şi mai puţin ataşaţi de căi eronate!<br /> Trebuie să existe o cale de a depăşi dualitatea naştere-moarte, bucurie-tristeţe, sănătate-boală, bine-rău, încântare-dezgust. Viața în realitatea Spiritului nu poate fi plictisitoare! Perechea interes-plictiseală poate exista numai cât există perechea naştere-moarte. <br /> Oricât de aspră ar fi lumea în această iluzie, precum umbrele nopții se va trece, și nimic, absolut nimic nu ne va opri să realizăm Fiinţa divină!</span><br />
<span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif" style="font-size: large;"></span><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-89848420044257206332012-03-05T21:04:00.003+02:002022-10-28T17:13:33.660+03:00Sistemul esenian<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Oare de ce mintea omului este atât de încâlcită și imprevizibilă?! Este ca şi cum voind să rezolve probleme extraordinar de complicate ea mai întâi le-a inventat ca să aibă motive apoi să se extindă și să conducă lumea. Dar viaţa în realitate nu poate fi aşa! E un fel plastic de a face o observaţie despre viaţă, căci inteligenţa care a proiectat universul nu este nici pe departe așa cum ne-o închipuim noi. Si ca Dumnezeu-Viaţa să fie absolvit de toate vinovăţiile care i se impută universul ca proiecţie mentală este cea mai probabilă realitate. Altfel nu s-ar putea explica de ce pe coordonatele existenţei materiale totul este atât de nedrept. Dacă este adevărat că în această lume nu se poate trăi fără anumite mijloace materiale de ce unii le au în surplus, iar alţii nici măcar cât să trăiască? Este rezultatul acestei distribuiri reflecţia unei inteligenţe cosmice sau pur şi simplu este doar un efect al întâmplării?...<br /> Eu nu cred că există vreo autoritate conştientă şi inteligentă care să conducă lumea, că toate combinaţiile sunt produsul întâmplării, iar această întâmplare a complicat într-atât de mult lucrurile încât nu mai există nici o minte capabilă să găsească soluţii. Practic sistemul psihic a devenit atât de imens şi bolnav încât soluţiile ce le oferă sunt ca boala ce îmbolnăvind vrea să vindece. Este imposibil așa!<br /> Calea luminii este o soluție, dar mai sunt și altele. Sistemul esenian, despre care vreau să vă vorbesc în continuate, este o altă posibilitate. Esenienii au mai fost numiţi și gnostici, un cuvânt ce derivă din cunoaștere, dar nu e vorba despre acea cunoaștere obținută prin intelect, căci adevărurile la care ei au ajuns nu a fost extrase în primul rând din analiza lumii, ci prin intuiția supraconștientă. <br /> Este arhicunoscută butada că Isus nu a fost niciodată creștin. Dar a fost esenian, deși reprezentanții creștinismului nu vor să o recunoască. Religiile deşi s-au născut din dorinţa de găsi leacuri pentru suflet au sfârșit prin a face din om un sclav. Era imposibil pentru creştinism să supraviețuiască prin oameni a căror învățătură este extrasă din sine, asemeni lui Isus, cel din evangheliile necanonice.<br /> Regimul alimentar al esenienilor era alcătuit din produse simple şi vegetale. Tocmai pentru că mâncau puţin trăiau într-o linişte interioară de neînchipuit pentru oamenii de azi. Au înţeles că această lume este o încercare, o luptă cu iluzia, nicidecum un prilej de a pune în ordine un univers mental fără legi precise şi coerente. Nu au încercat să-şi înfigă rădăcinile în iad pentru a-l stăpâni, au trăit în tăcere ca simpli observatori ai haosului, nu s-au implicat în acesta.<br /> Încerc să amintesc şi să explic câteva din învăţăturile lor. În primul rând esenienii au înţeles că frământarea minţii şi gândirea creatoare nu sunt de dorit şi le-au respins prin însăşi provenienţa lor: proteina animală şi cantitatea de hrană. Au ştiut că hrana puţină şi vegetală este cheia prin care se poate opri mintea să creeze şi să distrugă într-o succesiune eternă. Naşterea şi moarte înseamnă tocmai acest lucru – transferarea propriei vieţi într-o altă formă, sperând că aceasta din urmă să găsească soluţia care să oprească distrugerea. <br /> Esenienii au înţeles foarte bine capcanele minţii şi au încercat să-i taie cât mai mult din rădăcini. Continuitatea individualităţii fără un trup fizic, în condiţiile Pământului, au ştiut că nu e posibilă, dar prin reducerea cantităţii de hrană într-o singură masă pe zi şi prin vegetarianism ei au reuşit să schimbe ceva din programul mental al omului - maşină. Cine îi apreciază pe creatori implicit îi apreciază pe ucigași și pe cuceritori; imperiile au crescut prin sânge, civilizaţia prin iluzie. Esenienii şi-au folosit energia pentru descoperirea valorilor spiritului, oamenii de azi şi-o consumă toată pentru crearea obiectelor care să le excite simțurile...<br /> Calea pe care au propus-o esenienii şi pe care eu o susţin este extrem de dificilă pentru oamenii de astăzi. Puțini au hotărârea și rezistența necesară... Pofta este una din cele mai puternice forţe ale minţii, iar mintea cere să fie alimentată cât mai consistent şi mai rafinat. Reţetele culinare sofisticate şi plăcerea gustului sunt cele mai puternice pârghii prin care ea lucrează. Trebuie mai întâi să înţelegi prin fiecare celulă a trupului rostul acestei renunţări, altfel nu poţi merge nici un pas înainte. În sprijinul Căii mai am un argument extrem de solid. Vorbim despre consumul de carne. El oferă cea mai puternică sursă de proteine pentru gândire şi acţiune, dar în acelaşi timp este cauza celei mai cumplite boli a trupului – cancerul. Este ca şi cum mintea ar fi fabricat eşarfe negre pentru oameni ca să nu vadă adevărul, pentru că altfel nu-mi explic cum aceştia nu au înţeles că proteina care intră prin cavitatea bucală sub formă de carne este ca o sămânţă care îşi caută teren unde să-şi înfigă rădăcinile. Cu cât hrana este compusă mai mult din carne cu atât mai mari sunt şansele ca această nouă formă de viaţă, independentă şi autonomă, să paraziteze corpul uman şi să-l distrugă. Cancerul este ca un arbust plin de spini; unde se stabileşte, susţinut de proteina animală proliferează şi înfloreşte. Atâta inconştienţă nu am crezut că poate să existe... Iar dacă a fost câţiva oameni care a observat principiul, cum este cazul lui Rudolf Breus, aceştia au fost alungaţi din lumea „civilizată” deoarece mesajul lor descuraja consumul şi dependenţa. <br /> În concluzie nu cred că e posibil ca omul să se schimbe atât cât se va mai afla în acest trup de materie inferioară. Eforturile mentale vor fi mereu o suferinţă inutilă pentru că hrana este ca un soft ce ne dictează toate mişcările. Singura noastră şansă este să ne trezim şi să ne opunem. Dar cum am putea rămâne în Viață fără această materie inferioară care se eternizează prin hrănire, nu vă pot spune. Numai o minune cosmică ne mai poate ajuta. În această minte plină de instincte animale şi vegetative este prostește să mai avem vreo încredere. <br /> <br /> <br /></span> <br />
Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-64091389832789297532012-01-09T22:38:00.146+02:002022-10-26T18:15:46.050+03:00Instrumentul total<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Lumina este cel mai puternic instrument pe care putem să-l folosim pentru a repara ceea ce s-a stricat în unitatea noastră fizico-mentală. Dar pentru a reuși ea are nevoie de conștiența minții personale. <br /> În sens larg aceasta este alcătuită din trei părţi. Prima este partea intuitivă exprimată prin credinţă, a doua este partea volitivă exprimată prin voinţă, şi a treia este partea intelectuală exprimată prin analiză. Oricât ar părea de ciudat credinţa este superioară voinţei, iar voinţa este superioară puterii de a face. Cel care are credinţă vrea să facă şi pentru că vrea să facă, poate.<br /><br /> Desigur nu putem păcătui prin hrană şi gânduri greşite fără să fim pedepsiţi într-un fel sau altul. Cel care s-a îmbolnăvit trebuie să-şi recunoască greșelile și să nu le mai repete.<br /> Sublimul acestui moment de trezire este unic, astfel încât bolile nu sunt rele în sine, dacă ajută la trezirea Conştiinţei. Ele îi astâmpără pe cei pătimaşi din nebunia lor, şi după ce îi trece prin calvarul suferinţei îi spală de toate păcatele lor.<br /> Mai demult, lucrurile pe care vi le-am expus în acest articol erau doar crâmpeie de gânduri ce nu se legau pentru că arătau ca un edificiu şubred şi incomplet. În timp însă elementele lipsă s-au completat, iar astăzi el poate rezista îndoielilor. Tot ce mai rămâne de avut în vedere este răbdarea cu care trebuie privită această idee. Dacă se vrea rezultate mari cu muncă și credinţă puţină nu vor exista beneficii.<br /> Lumina este una indiferent dacă este produsă de mintea personală sau este preluată din spațiul cosmic. Ea trebuie vizualizată atât în interiorul corpulului cât și împrejurul lui ca un întreg indivizibil. <br />Ființa evoluată își creează propria ei sferă de lumină care îi susține buna dispoziție și totodată o protejează de orice atac al întunericului de afară. <br /><br /><br />P. S. Conducerea conștientă a luminii este un exercitiu elementar ce va înceta de la sine atunci când va putea fi executat supraconștient, odată cu evoluția persoanei în cauză. Adevăratele benefecii ale luminii sunt supraconștiente.</span><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /><br /></span> <br /></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-16674913222882976252011-10-21T18:55:00.000+03:002020-05-06T22:24:18.744+03:00Pericolul inimii îngeţate<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Este extrem de greu să ai permanent o inimă bună. Cum ar zice românul hâtru atunci când greşeşte: ce să-i faci dacă materialul din care sunt făcut este prost! Şi totuşi nici unul dintre noi nu se poate împăca cu prostia. Dorinţa de îmbunătăţire este un impuls natural al oricărei fiinţe vii, şi, dacă vreţi, nu numai la nivel spiritual, dar şi la nivel fizic. Vedem însă lucrurile prin ochii noştri pământeşti, credem că îmbunătăţirea fizică stă doar în armonia formelor şi mărimea muşchilor, fără să mai conştientizăm faptul că frumuseţea corpului omenesc este mai degrabă un instinct al speciei decât o realitate în sine. </span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Haideţi însă să ne ocupăm nu numai de frumuseţea conturului, lucrul pe care cu folos îl face arta, haideţi să conştientizăm şi realitatea că materia noastră interioară ne determină întreaga paletă de gânduri şi acţiuni, că frumuseţea interioară este poate infinit mai importantă decât frumuseţea marginilor. Se spune că de la ultima bucată de minereu, de la ultimul vierme şi până la divinitate, nimic nu este lipsit de materialitate, şi în consecinţă nimic nu este lipsit de proprietăţi, că tot ceea ce diferă este gradul de subtilitate a materiei şi atât. </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Aşadar ce este o inimă bună dacă nu o proprietate a materiei interioare?! O putem menţine sub control prin voinţă, o putem face să înflorească ca o floare de primăvară prin rugăciune, putem folosi o paletă foarte largă de procese mentale pentru a o impulsiona, dar dacă nu o avem în noi prin compoziţia materiei interioare nu putem face nimic. De ce unii o au, iar alţii nu?! Nu cred că e potrivită această întrebare! Mai corect ar fi să spunem: de ce unii o mai au, iar alţii nu?!</span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Aş vrea să am o soluţie care să aducă tuturor înapoi inima bună, dar cum aş putea când eu însumi o pierd uneori?… E atât de natural să oscilezi între polarităţile materiei cât te afli pe acest pământ încât este practic imposibil să ai permanent o inimă bună...Şi totuşi nu mă pot împăca cu această situaţie! Fiindcă atunci când nu o mai am viaţa mea nu mai are nici un sens!</span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Este probabil adevărat că ea este o proprietate a materiei subtile, dar de unde putem lua această materie? O putem obţine prin hrană, prin aer, prin lumină, prin gânduri?</span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Cine ar putea să-mi răspundă, dacă nimeni nu are nici un punct fix în acest domeniu, şi chiar toată filozofia şi religia oamenilor este alcătuită mai mult din speculaţii, decât din dovezi implacabile. Putem spune: este posibil să fie aşa sau aşa, dar certitudini nu avem nici unul. Unii pot avea curajul, izvorât dintr-o anumită naivitate sau teribilism, să spună că ştiu totul, dar noi intuim deja că ei încearcă să ne înşele. Să îi cert, nu aş dovedi decât că mi-am pierdut inima bună, iar acum, în acest moment e în mine. Şi având-o este natural că vreau să ajut, dar cum? </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Poate aş putea să le spun celor care îşi simt adesea inima îngheţată că aceasta nu este o trăsătură permanentă a lor, că trecerea prin stadiul de fiinţă omenească poate să-i facă în mod firesc blânzi şi buni. Vreau să le spun un cuvânt de încurajare, pentru că din păcate, cunosc persoane foarte apropiate, rude şi prieteni, care şi-au pierdut aproape cu desăvârşire inima bună. Justificările lor sunt foarte logice pentru mintea instinctuală, dar pentru conştiinţă sunt absurde, căci ce poate fi logic dacă acel lucru te face să suferi tu și pe cei din jur?...Nu contează</span><span style="font-family: times, "times new roman", serif; font-size: large;"> în sens absolut că lumea nu ţi-a răspuns aşteptărilor, nu contează că oamenii te-a trădat și te-a minţit. Ce ai crezut tu că se poate întâmpla în această lume a acțiunii și reacțiunii?! De ce laşi frustrările să te copleşească?! Eu chiar cred că tu, cel cu inima îngheţată, eşti o persoană sensibilă, poate mult mai inteligentă decât majoritatea, dar ai găsit o soluţie proastă ca să-ţi exprimi nemulţumirea. Dovedeşte că te respecţi şi alungă-ţi supărarea! Fă-ți curăţenie în suflet şi ia seama că în afara gândurilor ce te otrăvesc mai este foarte importantă și alimentația. Vorbesc despre lucruri experimentate chiar de mine şi verificate în ani de observaţii atente. Plăcerea gustului pe calea descoperirii de sine este un lux mult prea scump ca să merite a fi întreținut.</span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Poate hrana nu determină în întregime calitatea materiei interne, dar sigur ea reprezintă scânteia de la care se aprinde focul vieţii. Carnea este impregnată de instinctele materiei inferioare, căci provine de la animale inferioare, să nu vă amăgiţi că mestecând-o mintea voastră nu va fi afectată! Apoi cantitatea de hrană în exces poate provoca şi ea tendinţe distructive. Devii ca un foc supraalimentat atunci când mănânci prea mult, arzi ca un balaur totul în preajma ta! Nu îţi mai poţi controla reacţiile! </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Vă asigur că în timp vă veți simți mult mai bine dacă veți elimina carnea și vă veți mulțumi cu alimentele curate, vegetale. E o poveste lungă aici, dar mai mult decât orice aliment de pe Pământ, plantele asimilează cel mai bine lumina, cea mai subtilă formă de hrană din univers.</span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">E o soluţie puţin neaşteptată pentru cei care cred că reacţiile şi sentimentele noastre provin numai din procese mentale, din voinţă, din rugăciune, din meditaţie. Sigur, aceste activități sunt foarte importante, dar nu au forță fără a fi susținute de austeritate și calitatea hranei. Din ce aţi vrea voi să stoarceţi sucul dulce la vieţii? Doar din gândurile pe care nu le puteţi păstra şi nici atinge?! </span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Dragii mei, vă sfătuiesc să faceţi tot ce vă stă în putere pentru a fi mai buni, să treceți peste toate prejudecățile și reproșurile ce le aveți în minte! O viaţă cu o inimă aspră nici nu merită trăită - este<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>moarte în cel mai pur înţeles al cuvântului. </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Datoria ta principală, omule, este să transformi materia cu care vii în contact, astfel încât ce ai primit prin naştere ca materie grosieră să dai înapoi vieţii ca substanţă iluminată şi subtilă. Alchimia sau magia divină acționează prin tine. </span></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<br /></div>
Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-12812860534493625172011-09-22T17:42:00.003+03:002022-10-28T17:14:23.573+03:00Identitate<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-size: medium;">Se întâmplă un fenomen foarte ciudat cu mine în ultima vreme. Orice fiinţă pe care o întâlnesc îmi pare cunoscută...Nu m-am mai întâlnit niciodată cu ea fizic, dar parcă ne-am mai vorbit şi ne-am mai atins… Să fie vorba de conştiinţa identităţii mele cu toate formele de viaţă? Dacă ar fi aşa m-aş bucura enorm. Aş putea iubi pe oricine ca pe mine însumi şi tot ce aş vrea pentru mine aş vrea pentru orice fiinţă.</span>
<div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-6227196640331602972011-09-11T12:23:00.003+03:002022-10-28T17:14:42.757+03:00Destinul unui om<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<br />
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span>Destinul unui om este suma posibilităţilor pe care el a decis să le activeze din cele pe care divinitatea le-a dat în mod egal şi infinit tuturora. </span></span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span>Dumnezeu ne-a dat doar viaţa şi puterea de decizie.</span></span></i></span></div>
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"></span><br /></span>
<br />
</span><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span style="font-family: times; font-size: medium;">Filozofia este rece şi implacabilă, se prea poate ca în cele ce urmează să nu găsiţi nici un pic de căldură sufletească.</span></div>
<span style="font-family: times; font-size: medium;"><span>Completând acest citat personal, foarte drag mie, voi spune că după momentul în care divinitatea ne-a dat puterea de decizie ea nu mai este deloc răspunzătoare pentru ceea ce ni se întâmplă. Din acest moment ea nu mai poate interveni direct în destinul nostru oricât de aprinse ar fi rugăciunile noastre. </span><br />
<span>După mine aceasta este înţelepciunea supremă, căci altfel universul ar fi un loc fără de justiţie şi echilibru. Dacă Dumnezeu-Viața ar ajuta în mod direct pe cel care se uită pe sine, amintindu-şi de el(ea) numai când a ajuns în impas, atunci Dumnezeu nu ar fi decât o armă periculoasă în mâna inconştienţilor.</span><br />
<span>Pornind de la aceste consideraţii destinul unui om este numai şi numai în mâna lui, el decide dacă vrea să fie bun sau rău, el decide dacă pentru binele său are voie să calce pe orice sau, din contră, trebuie să fie atent la orice făptură şi la orice fir de iarbă.</span><br />
<span>Aria posibilităţilor omului, pornind de la mediul strâmt în care s-a născut, poate ajunge până la spaţiul infinit şi timpul flexibil. El îşi poate crea nu numai viitorul, dar îşi poate crea şi trecutul. Tot ce s-a petrecut deja, activându-se o altă serie de posibilități oferite de divinitate la începutul vieţii, se poate înlocui cu altceva din care să nu se mai păstreze nimic din erorile de altădată.</span><br />
<span>Aceasta este una dintre primele decizii ale formelor de viaţă, anume că o formă oarecare ce nu şi-a realizat fericirea să dispară, pentru a face loc altei forme, care să-i îndeplinească aspiraţiile absolute.</span><br />
<span>În condiţiile cosmice actuale, cu mici diferenţe, fericirea ce îl poate hrăni pe om nu poate să dureze mai mult de 70-80 de ani. Excludem de aici accidentele, o altă posibilitate pe care fiinţele vii şi-au activat-o încă de la începuturile lor. De ce există accidentul şi pentru ce a fost el activat este un mister pe care deocamdată nici eu nu mi-l pot explica.</span><br />
<span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"><span>Încheind, ca să nu obosesc prea mult mintea cititorului, voi spune, parafrazând: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">toate lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie.<o:p></o:p></i></span></span><br />
<span><span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif"></span><br /></span></span><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;"><br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt;">
<span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif" style="font-size: large;"></span></div>
<span face=""arial" , "helvetica" , sans-serif" style="font-size: large;"></span>Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1648557198726668476.post-79596555181922222942011-09-05T21:06:00.003+03:002022-10-26T18:29:16.706+03:002012 sfârșitul lumii?<span style="font-size: medium;"><br />Toată lumea vorbeşte de 2012 ce de un iminent sfârşit al lumii. Poate sunt semne că omenirea a ajuns la un punct de cotitură şi această ordine a lucrurilor nu mai poate continua aşa. Practic divagaţiile în legătură cu 2012 nu fac decât să amplifice nişte temeri mai vechi ale omului social în legătură cu echilibrul extrem de şubred al lumii sale. Nu cred că cei care propagă ideea de sfârşit al lumii se gândesc neapărat la spulberarea Pământului de pe axul său cosmic, ci mai degrabă se tem de distrugerea vechilor valori care susţin civilizaţia umană. <br /> Cum văd eu lucrurile?... Este adevărat că în curând va veni sfârşitul lumii în care am crescut şi pe care am cunoscut-o . O lume bazată pe competiţie, pe luptă, pe forţă şi autoritate. Simţurile mele îmi spun că vechea lume va pieri curând şi o lume nouă îşi va arăta forma. <br /> Este posibil să fiu contestat cu o mulţime de argumente, la prima impresie, foarte obiective, să se spună că decadenţa a intrat în toate straturile societăţii, că omul a uitat de Dumnezeu şi acum ştie doar de idoli şi bani, că valorile morale şi religioase s-au pierdut cu desăvârşire şi pedeapsa lui Dumnezeu va veni firesc cu cele mai mare calamităţi ce s-ar putea închipui, vrednice de Sodoma şi Gomora. <br /> Dar eu vă spun că e momentul să ne schimbăm părerea despre Dumnezeu, chiar şi despre cel personal, pe care cea mai mare parte a omenirii nu-l poate depăşi, deşi, vă asigur, Dumnezeu este cu mult mai mult decât atâta, şi să nu mai credem că Viaţa, inteligenţa şi justiţia absolută se poate comporta ca un tiran care a absolvit doar câteva clase la o şcoală particulară. E timpul să înţelegem că Dumnezeu este primul dispus să ajute şi el o face cu cât fiinţa vie are nevoie mai mult de ajutorul său. <br /> E adevărat că vechile valori sociale bazate pe autoritatea statului sunt din ce în ce mai sleite de puteri, că aparatul represiv nu mai poate fi susţinut cu fermitatea de altădată de vreme ce informaţia circulă liber, că având un pic de suflet se poate găsi scuze chiar şi celui mai rău dintre oameni sau chiar celui mai sângeros regim…<br /> Nu am să pot în condiţiile de faţă să lărgesc discuţia prea mult, căci poate nu e timpul şi nici locul, tot ce pot este să dau oamenilor un semnal pentru o nouă speranţă şi negreşit pentru o lume mai bună.<br /> Poate noi cei din generaţia această nu vom mai apuca să gustăm prea mult din beneficiile ei, dar ne vom bucura negreşit de ea prin Viaţa din noi care va poposi în altă formă, căci chiar dacă e adevărat că materia trupului se dezintegrează sub bătaia forţelor cosmice şi ale timpului, materia subtilă care alcătuieşte sufletul şi Viaţă este nemăsurabil mai lungă, până la a deveni nemuritoare prin esenţa sa cea mai subtilă.<br /> În ciuda decadenţei de care pare a da dovadă societatea eu simt deja un suflu nou, simt ca şi cum divinitatea şi-ar trimite îngerii şi forţele binelui înspre acest Pământ atât de hăituit de durere şi lacrimi. Fiinţele vii din această lume eu simt că şi-au trăit deja purgatoriul şi curăţenia care se va naşte din conştiinţa lor, atât de greu încercată, va aduce în lume o frumuseţe de nedescris. <br /> Nu ştiu cu exactitate de ce natură va fi această sfinţenie şi frumuseţe, e prea posibil să nu se întrevadă de loc în condiţiile de trai clasice, e prea posibil ca statisticile de peste o sută de ani să arate o diminuare a obiectelor de larg consum faţă de timpurile actuale, dar ce va simţi omul în sufletul său va fi infinit mai luminos decât ce a fost până acum.<br /> Fiinţa umană se apropie de ridicare, în ciuda relicvelor pe care ea încă le mai venerează: victoriile în războaie, luptătorii aprigi şi nemiloşi, arsenalul nuclear şi convenţional, puterea armatelor şi a naţiunilor.<br /> Aţi putea să credeţi că şi eu sunt unul dintre aceia care se grăbeşte să dea cu mătura şi foraşul peste toată experienţa omenirii, peste toată istoria sa, trâmbiţând sus şi tare că totul a fost rău şi trebuie neapărat şters din mintea oamenilor, eventual prin tortură sau spălare de creieri. Nu numai că nu este aşa, dar eu chiar mă aşez în genunchi în faţa celor care au suferit atâtea mii de ani şi apreciez din inimă orice efort şi sacrificiu făcut, căci fără lecţiile istorie noi acum am fi goi şi fără de învăţătură. În fapt eu nu recomand nici un fel de revoltă, indiferent de domeniu, căci ce este ucis cu forţa se întoarce înapoi şi loveşte cu intensitate înzecită.<br /> În curând nu vom mai avea nevoie de paznici plătiţi de noi ca să ne pedepsească atunci când greşim sau facem răutăţi. Prin conştiinţa noastră ne vom fi proprii paznici şi orice om, ştiind care e sarcina lui primordială, va înţelege că trebuie să respecte mediul în care se şlefuieşte conştiinţa. Avem acest Pământ, eu spun incredibil de frumos, trebuie să-l păstrăm aşa până ce divinitatea ne va deschide orizonturi spre locuri şi mai frumoase.<br /> Pe calea voastră de acum înainte veţi avea cu voi permanent gândul meu bun, cuvântul meu de înţelepciune şi îmbărbătare, speranţa vie care s-a născut în mine prin voia lui Dumnezeu, speranţă pe care o dăruiesc mai departe.<br /> Nu fiţi trişti indiferent de cât de grea vi s-ar părea viaţa acum, indiferent de cât de bolnavi şi de slabi vă simţiţi, în curând o lume nouă, obiectivă, fondată pe condiţii cosmice favorabile, va lua locul celei vechi în care v-aţi şlefuit personalitatea şi v-aţi definitivat învăţătura.<br /><br /><br /></span><br />Constantin Luntraruhttp://www.blogger.com/profile/04662417005011957686noreply@blogger.com