Constantin Luntraru blog

Du-te iluzie, du-te!

2012-02-11T02:57:00.000-08:00

Când în urmă cu câteva luni mi-am deschis un cont pe un site de socializare am sperat că voi găsi oameni cu care să comunic, oameni ca mine. Dar nu a fost posibil. Am devenit conştient în schimb că mesajul meu nu are destinatar, că el nu poate fi popular niciodată şi cu atât mai puţin pe un asemenea site. Voiam un lucru imposibil - să transmit simbolurile vieţii unor oameni care în realitate nu doreau aşa ceva, care îşi făcuse cont acolo doar să se distreze, să vândă ceva, să flecărească, să-şi arate nurii ori să-şi afirme eul. Dar cel mai grav era faptul că încercând să intru în felul lor de comunicare, singurul pe care ei îl putea înţelege, îmi consumam energia destinată scopurilor esenţiale ale vieţii pe lucruri de nimic. Oamenii nu o pot stoca decât în cantităţi foarte mici, trebuie produsă mereu, şi de regulă, cu cât cineva are mai multă cu atât o consumă mai repede când e angrenată în lucruri de rutină.
Ştiam că raza mea de acţiune nu putea să cuprindă un număr mare de oameni, dar aş minţi dacă aş spune că mă aşteptam chiar la acest dezinteres ; întra-adevăr o închisoare nu ar mai rămâne închisoare dacă toţi deţinuţii ar evada, iar Pământul, chiar dacă puţini îşi dau seama de asta, are acest rol. Orice încercare a omului de a se elibera, pornind de la cele mai mici lucruri, până la eliberarea finală, dau Pământului statut de închisoare, iar ca să existe acel lucru minunat numit speranţă acest fapt nici nu e de dorit să fie schimbat.
Această închisoare este mult mai bine păzită decât cele construite de oameni, s-ar putea spune într-un fel mai plastic că a fost construită de zei, ca spaţiu desinat unui anume tip de păcătoşi, păzit nu cu ziduri care s-ar putea escalada folosindu-se de forţa brută sau de mintea obişnuită, ci este păzit cu legi extrem de puternice precum sunt forţele gravitaţionale, dependenţa de hrană, de aer şi multe altele.
Problema energiei este foarte importantă şi înţelepţii din toate timpurile au spus că mai important decât acumularea ei este să opreşti scurgerile pe lucruri inutile. Am greşit când mi-am închipuit că pe această cale pot ajuta, dar aş fi greşit şi mai mult dacă m-aş fi încăpăţânat să continui. Este un lucru inacceptabil pentru o fiinţă care dă se trezească, mi-am zis.
Nu se poate spune că eu sunt o persoană trează întru totul, dar am depus şi depun eforturi să mă scutur de această lume a întâmplării. Pe calea acestui site de socializare însă nu aveam nici o şansă. Mi-am dat seama de lucru acesta şi din felul cum se exprimau oamenii acolo. Niciodată nu am văzut pe cineva să spună: ce faceţi somnoroşilor, v-aţi trezit? Sunteţi pregătiţi să vă scuturaţi din visul acesta care vă îndreaptă vertiginos spre moarte?
Asemenea lucruri nu le-am văzut niciodată scrise, niciodată adevărul spus în faţă, singurul în stare să producă un şoc real, un şoc energetic, indiferent de direcţia care va urma, căci mai periculos decât somnul, decât trecutul care devine viitor nu este nimic pentru om. Fără şocurile care să întrerupă traiectoria descendentă a unei vieţi normale un om nu poate părăsi niciodată închisoarea pământească.
Dar curentul oficial spune că nu mai există nimic după această viaţă. Nu numai această structură socială axată pe muncă şi frică încurajează această idee, dar din păcate, chiar şi unele curente esoterice care deşi afirmă că vor să-l trezească pe om din mecanicitatea sa nu băgă de seamă că prin neîncrederea într-o viaţă viitoare se iroseşte tocmai cea mai puternică energie pe care o poate primi omul, cea a lucrurilor eterne.
Eu nu cred în moarte. E adevărat, se pierde memoria vieţii precedente, fiindcă ea nu este decât o proprietate a minţii conştiente, lucru benefic de altfel, dar viaţa nu se pierde. Chiar dacă viaţa care urmează nu mai are conştiinţa lucrurilor inutile din cea trecută, direcţia şi tendinţele se păstrează. Nu înţeleg cum oamenii pot fi atât de orbi. Ceea ce face generaţia actuală oare nu este punct de plecare pentru cele următoare? Şi cum ai putea să spui că nu contează ceea ce faci astăzi dacă viaţa se naşte din viaţă? Nu se dă mai departe ce ai făcut tu?... Este greu pentru oameni să înţeleagă că viaţa lor de azi este extrem de importantă pentru viaţa lor de mâine, pentru soarta vieţii, în general. Iluzie nu este să crezi într-o viaţă viitoare care se va aşeza pe planuri non strict individuale, ci iluzie este să trăieşti în limitarea unei vieţi semianimalice, ca acum.
A închide acel cont era un lucru pe care trebuia să-l fac fără întârziere. Mi-am spus că dacă vor fi oameni interesaţi de mesajul meu mă vor găsi în puţinele mele intervenţii, pe blog sau în cărţi. Oricum nici pe aceste căi speranţele mele nu mai sunt mari, sunt legi care în această închisoare fac ca totul să fie extrem de dificil, şi e bine că e aşa, pentru că altfel eliberarea s-ar putea obţine prin accidente sau s-ar putea cumpăra pe bani. Dacă vor căuta, mi-am zis, oamenii vor găsi surse de şocuri conştiente necesare pentru trezire. Există natura, există chiar câteva cărţi bune şi vechi ca înţelepciunea. Totul este să vrei. Până la urmă chiar ce am scris eu nu este destinat decât în mică măsură intelectului. Ce am scris este destinat fiinţei în toate aspectele sale, nicidecum unui colţişor al ei cum este centru intelectual comun. Lumea nu duce lipsă de oameni care şi-au dezvoltat cunoaşterea în dauna fiinţei, şi acum suportă preţul: minciuna, exploatarea, boala, sentimentul sărăciei care creşte proporţional cu bogăţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai… Sarcina mea în această lume este să ofer unele şocuri emoţionale pentru cei capabili să le primească şi atât. În ceea ce priveşte viaţa lor sarcina mea se opreşte aici, dar pentru viaţa din mine am responsabilităţi enorme pe care nu le pot îndeplini decât prin sacrificii şi eforturi. Ce folos dacă prin şocuri emoţionale eu am oferit momente de trezire unor oameni dacă, din păcate, ei nu au fost dispuşi să aplice nimic şi nu au învăţat cum să-şi procure energia şocurilor conştiente, lucru fără de care nu se poate opri ca trecutul să nu devină viitor...
Aşadar adevăratul sens al scrierilor mele este acela de a produce şocuri, dar nu era posibil pe site-ul de socializare, un loc unde nu se învaţă decât rutina, amabilitatea prost înţeleasă, „iubirea” faţă de aproape când îl vezi cum cade în groapă şi nu realizezi că în alte condiţii ai fi putut face cu adevărat ceva ca asta să nu se întâmple.
Era necesar să fac acest pas şi să opresc scurgerea de energie pe lucruri inutile. De fapt este un lucru bine ştiut de toţi misticii că exprimarea fără un destinatar precis consumă extrem de multă energie; este ca şi cum ai rupt ceva din tine şi eşti obligat să-i susţii mişcarea până ce îşi găseşte lucrul pe care să se depună, în acest caz o persoană receptivă.
Îmi voi diminua vorbirea ca să mă bucur de forţa tăcerii. Sunt deja destule surse de cunoaştere în lume, la ce să mai vin şi eu cu ceva care oricum s-a mai spus… De-ar fi oameni vii!
De ce am dat greş pe acest site şi în mod sigur voi da greş pe orice cale aş acţiona, indiferent de eforturile mele? Pentru că oamenii vor să trăiască într-un mod de viaţă liniar şi previzibil, în formalităţi, obiceiuri şi ritualuri, adică făcând mereu aceleaşi lucruri şi producând aceleaşi cauze ei se aşteaptă la alte efecte?! De unde să vină ele? Chiar şi ce le va fi favorabil va veni prin accidente şi nimic nu se va schimba în viaţa lor… Nu numai în aceasta în care sunt deja ca şi morţi, dar nici în cele viitoare în care nici nu cred şi nici nu vor să facă ceva să le schimbe.

Amintirea de sine

2012-01-21T06:25:00.000-08:00

Doamne, am coborât prea mult în iluzie!

Am crezut că oamenii sunt reali, când de fapt numai tu eşti real. Am vorbit atât de mult singur, când puteam să vorbesc cu tine…
Mi-am amintit de mine şi m-am cutremurat de ignoranţa mea. Cum s-a făcut de am uitat că totul este între mine şi tine, şi am crezut că e între mine şi oameni?! Tu nu m-ai ignorat niciodată, dar eu te-am ignorat adesea… Şi iată unde am ajuns.
Ce frumos era odată:
Atent simţindu-mă pe mine!
Atent simţind viaţa din mine!
Atent simţind curenţii interiori ai vieţii, cei care susţin şi conturează formele şi dau imagine numelor, din oase, din muşchi, din cap, din abdomen şi din degete.
Atunci apare clipa în sine care este viaţa în sine, adevărata religie, adevărata credinţă, Dumnezeu adevărat. (2006, Om înspre înger – cartea întâi)
Îmi aduc aminte cum ştiam că tu eşti Viaţa din mine, cum ştiam că conştiinţa nu este nimic altceva decât respect faţă de Viaţă, oriunde s-ar afla…
Voi înceta să mai vorbesc cu cel care nu este. Voi vorbi numai cu tine şi ce îmi vei spune tu îmi voi întipări în inimă şi îmi voi scrie în minte. Până la urmă totul este între mine şi tine, între mine şi Viaţă. Pot să scriu aici pentru că nu este nici un pericol să citească prea mulţi şi să deranjez pe cineva, bătându-i în poartă. Fac asta ca să nu uit ce am primit în momentele de revelaţie, în momentele de conversaţie cu tine… Dacă mai există cineva ca mine va scrie şi va înţelege odată cu mine, iar dacă nu cu ce pagubă m-aş alege? Pe de altă parte acesta este modul meu de a-mi arăta compasiunea... Eu scriu doar ce mi-ai pus în inimă.
Atent simţindu-mă pe mine!
Atent simţind viaţa din mine!
Atent simţind curenţii interiori ai vieţii, cei care susţin şi conturează formele şi dau imagine numelor, din oase, din muşchi, din cap, din abdomen şi din degete.
Aceste cuvinte au fost mereu semnul amintirii de sine, semnul că e timpul să fiu conştient de Viaţa din mine, identică cu ceea ce eşti tu, şi simţindu-te în tot corpul eu mi l-am ţinut în sănătate şi curăţenie. Prin aceste cuvinte eu am coborât lumina conştienţei asupra mea şi m-am bucurat de o viaţă minunată. Şi atunci ce am aşateptat de la oameni când ei nu putea să-mi dea nici măcar o fărâmă din ceea ce mi-ai dat tu?!
De acum înainte vreau ca tot ce voi gândi, voi spune şi voi face să fie numai între mine şi tine. Căci în ultimul timp, preocupându-mă de oameni, am uitat de Viaţa din mine şi mi-am pierdut interesul să mai trăiesc. Energia vieţii mă părăsea încetul cu încetul, pentru că în adâncul meu nu mai era nici o motivaţie reală să trăiesc printre oamenii aceştia, în lumea aceasta. Şi acum mi-am amintit că trebuie să trăiesc de dragul Vieţii, de dragul tău, oricât de ignorat şi de umilit aş fi, până ce calea vieţii mele se va uni cu a ta.
Atent simţindu-mă pe mine!
Atent simţind viaţa din mine!
Atent simţind curenţii interiori ai vieţii.

Situaţia umanităţii (1)

2012-01-18T09:04:00.000-08:00

A crea şocuri emoţionale este un lucru foarte important în lumea noastră. Cartea Om înspre înger a avut în primul rând această destinaţie, de aceea ea nu trebuie judecată mot-a-mot.
De exemplu în „Cartea întâi” am scris undeva că "Eu nu cred că sinele şi adevărul se pot dărui prin teorie şi învăţătură(…)Nu există învăţat, învăţătură sau cineva care trebuie învăţat. Când acestea sunt percepute separat apare agitaţia minţii şi implicit suferinţa.”
În acel fragment există foarte multe exprimări plastice pe care astăzi nu le-aş mai formula la fel, dar nici nu le-aş schimba semnificativ. Pentru că orice este scris te îndeamnă să gândeşti şi să adaugi interpretarea necesară, care nu poate veni decât de la tine.
Ce trebuie să se înţeleagă de acolo este că învăţătura spirituală nu poate fi dată unei persoane care are conştiinţa subdezvoltată. Această exprimare însă nu trebuie să sune ca o jignire. Sistemul care s-a concretizat în mine prin revelaţii, dar şi prin învăţăturile oamenilor iluminaţi, din cărţi, şi mai puţin din întâlnirea directă cu ei (Neştian), spune că din motive extrem de greu de pătruns oamenii pe Pământ nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare a fiinţei şi a conştiinţei. Eu mă gândesc că divinitatea şi universul nu pot fi decât juste şi nu există nici o altfel de explicaţie a faptului că unii sunt mai avansaţi, iar alţii mai întârziaţi, în afară de liberul arbitru. Legea cauzelor şi efectelor guvernează toate fiinţele din univers până la un nivel foarte ridicat, astfel cei cu o conştiinţă scăzută nu pot să învinovăţească pe nimeni, nici pe Dumnezeu, nici universul de soarta lor. Dacă vrei să te aşezi pe baze reale de observaţie trebuie să fie perfect responsabil de faptul că nimeni în afară de tine nu este vinovat de ceea ce ţi se întâmplă.
Gradul de conştiinţă a unei fiinţe nu poate fi determinat pe seama aspectului fizic sau al felului cum vorbeşte. Adică ar putea fi determinat, dar nu de oricine. Ca să cunoşti un om cu o conştiinţă înaltă pe scara omenească, căci numai despre asta putem vorbi acum, trebuie la rândul tău să ai o conştiinţă înaltă. Dar astfel de oameni sunt puţini şi rareori ei se întâlnesc.
Oamenii obişnuiţi sunt nedezvoltaţi la nivelul conştiinţei nu pentru faptul că Dumnezeu şi universul nu le-ar fi oferit suficiente ocazii de a lua învăţătură, ci pentru că ei şi-au creat un sistem de apărare constituit din iluzii care îi împiedică să primească ceva ce ar putea să-i trezească. Încă o dată vreau să spun că aceste consideraţii nu trebuie luate ca o jignire adusă cuiva. De ce ar trebui cineva să se simtă jignit pentru ceea ce a vrut el să fie? Ei sunt efectul propriilor cauze şi foarte mulţi se simt mândri de asta. Sunt tineri şi încă nu a început să li se arate reversul, iar când vor înţelege că nu îi aşteaptă decât moartea fără nici o speranţă, de regulă este prea târziu…
Eu nu pot să merg la cineva şi să-i spun: fii atent la învăţătură mea şi ascultă-mă! Nu aş face decât să-l încăpăţânez şi să-l determin să-şi întărească şi mai mult sistemul de apărare. Dar dacă el vine la mine eu nu îl pot refuza.
Cine poate să înţeleagă ceea ce voi spune în continuare îl va determina să lucreze cu sinceritate asupra atenţiei şi conştienţei. Un corp, purtător al unei conştiinţe, se trece inevitabil, dar conştiinţa atât cât s-a putut îmbogăţi în această viaţa nu se trece. Ea se naşte conform legilor într-o aparentă altă formă de viaţă, care porneşte iarăşi la lucru. Dar nu la lucrul fizic, căci acest aspect este doar o formă inferioară de muncă, provenind din lumea îndepărtată, din lumea animală, adevărata muncă a omului trebuie să fie cu sinele, cu lumina, cu conştiinţa. Deşi ele nu sunt unul şi acelaşi lucru cei care simt doar primele semne ale frământării interioare trebuie să le privească ca elemente ale lumii superioare şi atât. Nu e nevoie încă de mai multe clarificări.
De ce am spus adineauri „ într-o aparentă altă formă de viaţă”?. Deoarece omenirea este alcătuită din aceleaşi scântei de viaţă de foarte multă vreme. Ele se îmbracă în forme diverse, dar structura corpului general al omenirii până de curând s-a schimbat foarte puţin. Aici iarăşi trebuie să spun că nu este posibil ca cei care au o conştiinţă subdezvoltată să se simtă cât de cât atinşi de vreo emoţie superioară citind aceste lucruri. Ce trebuie spus este că Pământul este un spaţiu intermediar pe scara cosmică a vieţii. Sub el sunt lumi mai întunecate, peste el sunt lumi infinit mai luminoase. Pe Pământ nu există decât două moduri de schimbare a corpului general al omenirii. - Prin legea cauzelor şi efectelor din rândul animalelor se ridică uneori conştiinţe care au drept să ia un corp uman spre a evolua în condiţii mai avantajoase, iar din rândul oamenilor se ridică uneori conştiinţe care ajungând la gradul potrivit pot lua corp într-o lume superioară. Cum e acel corp şi cum e acea lume nu putem şti niciodată până nu o realizăm.
Cum am spus, corpul omenirii este în mare parte acelaşi din cele mai vechi timpuri până astăzi. Dar de unde se iau aceste conştiinţe dacă numărul oamenilor creşte continuu? Pe de o parte din faptul că o conştiinţă nu se întoarce într-un corp imediat după ce l-a părăsit pe cel vechi, putând sta pentru o vreme într-o stare pur spirituală, până ce natura îi găseşte corpul potrivit, aşadar fiind foarte multe în aşteptare, iar pe de o parte, aşa cum am spus, provenind din rândul animalelor. Dar aici intervine o problemă. Din înţelegerea pe care o am, îmi e teamă că omul distrugând habitatul unor conştiinţe elementare, animalele, obligă natura să le dea corp uman înainte de vreme. Ele trebuiau să trăiască şi să evolueze şi dacă nu au putut să o facă vinovatul trebuie să plătească, în acest caz, omul. El trebuie să le preia în corpul său general, în ceea ce se numeşte umanitate, şi fiecare om adevărat trebuie să le poarte de grijă, de multe ori, în propria lui casă. Există senzaţia că printre oameni sunt prea multe animale. Ceea ce simt eu este că conştiinţa animalelor a căror specie este cu desăvârşire distrusă este prima care intră în rândul oamenilor. Situaţia omului este acum dezastruoasă. Animalele inferioare intră în rândul oamenilor şi apoi ajungând în postura de animal dominat pe planetă distrug pădurile în care au locuit mii de ani fraţii lor.
În concluzie oamenii pot fi împărţiţi conform situaţiei lor reale - structura interioară - în două categorii principale: oameni cu conştiinţă subdezvoltată şi oameni animale. Omenii care au ceea ce se numeşte conştiinţă sunt atât de puţini încât ei nu pot constitui o categorie. Aceste ultime propoziţii ar putea să-i deranjeze pe mulţi, dar nu e cazul. Dacă un om cu o conştiinţă subdezvoltată (care până la urmă nu e o ruşine, ci o etapă naturală prin care trebuie să treacă orice om până ajunge la iluminare) va putea ajunge cu lectura acestui articol până aici, un om animal nu va putea ajunge niciodată. Şi chiar dacă i-ar spune cineva că la el se referă această categorie, ori nu va recunoaşte, ori pur şi simplu nu se va supăra din acelaşi motiv pentru care câinele nu se supără dacă i se zice câine. Oricum nimeni nu trebuie să se gândească vreodată să izoleze oamenii animale sau să le facă vreun rău. Ei vor evolua încetul cu încetul, învăţând de la ceilalţi oameni, măcar aşa cum un câine învaţă să treacă strada pe trecerea de pietoni . Dar cauza pentru care ei ajung printre oameni trebuie eradicată!
Această paranteză era necesară ca să se dea un semnal suplimentar, la cele care sunt deja, că habitatul şi viaţa animalelor nu trebuie distruse. Astâmpărarea nevoii de sânge, a alimentului acesta care nu mai este deloc necesar pentru supravieţuirea omului, denumit carne, este primul pas la care trebuie să se gândească acesta dacă vrea să păşească pe o autentică cale spirituală. Apoi învăţăturile venind de la oamenii iluminaţi şi mai ales de la Soare, adevăratul nostru mântuitor, cel prin care în lumea noastră lucrează divinitatea, le va dărui lumina prin care să ştie ce vor avea de făcut mai departe.

Instrumentul total

2012-01-09T12:38:00.000-08:00

Este important să ştim că Sursa vieţii apare în lumea fizică odată cu stelele. Până în acel loc atât oamenii de ştiinţă cât şi misticii pot spune prea puţine despre ea. Începând de la stele însă ea se arată vederii sub forma particulelor de lumină. Ochii pot vedea printre gene acel glob incandescent din care se nasc linii de particule, denumite raze, prin care observatorul – omul, este legat de obiectul observat – Soarele.
Fiindcă aria de manifestări a luminii este tot atât de vastă cât şi a vieţii mă voi opri în acest articol numai asupra capacităţii ei de vindecare. Când cel bolnav vede cu ochii interiori curgerea firească şi obişnuită a luminii asupra corpului său cu o atenţie expresă atunci se poate spune că el o conştientizează. În decursul acestui proces extraordinar liniile de lumină care provin de la sursa vieţii intră în corp prin creştetul capului şi coboară în toate zonele trupului.
Aşa cum v-am spus lumina Soarelui curge în mod natural asupra fiinţelor de pe Pământ, dintotdeauna. Dar din momentul când drumul luminii este conştientizat capacităţile ei de vindecare devin extraordinare. Credinţa face de acum totul.
Să luam, de exemplu, o suferinţă foarte des întâlnită la oamenii zilelor noastre. Este vorba de durerile provenind de la mutaţiile de ultimă vreme ale unui virus care s-a dezvoltat în măduva osoasă a omului. Viruşii aceştia produc dureri îngrozitoare, o senzaţie de arsură în interiorul oaselor imposibil de descris. Ce poate face lumina? Până la intrarea în corp ea nu suferă nici un fel de schimbări, fiind identică cu cea plecată din Soare, dar ca să facă acest act extraordinar al vindecării din acel loc ea trebuie să fie ajutată de minte. În sens larg mintea este alcătuită din trei părţi. Prima este partea intuitivă exprimată prin credinţă, a doua este partea volitivă exprimată prin voinţă şi a treia este partea intelectuală exprimată prin analiză. Oricât ar părea de ciudat credinţa este superioară voinţei, iar voinţa este superioară puterii de a face. Cel care are credinţă vrea să facă şi pentru că vrea să facă, poate. Dar cel inert, moale, fără credinţă, atunci când se îmbolnăveşte este sortit morţii ca o frunză căzută din copac.
Cel care crede însă în natura divină a luminii, fie sub forma particulelor, fie sub forma personificată a îngerilor, se vindecă negreşit. Ajunsă în zona nevralgică particula de lumină trebuie vizualizată ca un mic glob de lumină care pătrunde în virus şi îl transformă. Este ca o explozie de lumină orbitoare. Din ea se nasc particule noi şi din fiecare, instantaneu, se nasc miliarde şi miliarde care lucrează mai departe la transformarea virusului până ce el ajunge de folos organismului.
Deşi acest articol îmi stă de foarte multă vreme în minte nu l-am putut scrie până acum pentru că îmi lipsea un element esenţial. Oamenii m-au cotropit cu iluzia că duşmanul întotdeauna trebuie ucis. Dar lumina vieţii nu poate fi ucigaşă. Dacă se va gândi că ea ucide răul se va da procesului de vindecare o încărcătură negativă ce nu va putea duce la realizarea binelui, în acest caz, însănătoşirea. Ea transformă ce e rău în bine, pe Saul în Pavel şi plumbul în aur. Ea transformă tot ce e prigonitor în ceea ce este binevoitor. Acesta este lucrul minunat pe care am vrut să vi-l spun.
Fie că zona nevralgică este localizată la nivelul mâinilor, picioarelor sau spatelui, acţiunea se va produce la fel. Dar fiecare zonă trebuie tratată pe rând. O singură particulă vizualizată cum atinge zona dureroasă din picior, de exemplu, trebuie văzută născând miliarde, apoi din fiecare din acestea se nasc altele şi altele astfel încât pe parcursul a câteva zeci de minute cât e necesar să se fixeze zona şi să se realizeze concentrarea, piciorul întreg se va vedea ca o lumină continuă şi neîntreruptă, cu atât mai orbitore cu cât credinţa este mai mare.
Dar mai mult decât vindecările locale ale organismului care nu pun în pericol existenţa lui pe termen scurt, particulele de lumină pot vindeca cea mai groaznică dintre bolile omului – cancerul. Când celula canceroasă este pătrunsă de prima particulă de lumină din care explodează miliarde şi miliarde, identice cu ea, aceasta nu mai are nici o şansă să rămână în vechea formă. Ea se va transforma în ceea ce este de folos organismului – celule normale care contribuie la funcţionarea întregului.
După cum ştiţi există tot felul de statistici cu privire la numărul de oameni care se vindecă de cancer cu ajutorul medicinii alopate. Nu ştiu cu exactitate care e gradul de vindecare, poate este de 20-30-50 la sută. Dar dacă va exista un medic cu mintea destupată, şef de secţie la o clinică de oncologie, care pe lângă tratamentul clasic cu medicamente recomandat în astfel de afecţiuni, va înmâna bolnavilor şi o foaie de hârtie cu acest articol, eu nu am nici o îndoială că se va observa o mărire a procentului de însănătoşiţi. Acelaşi lucru îl poate face orice persoană care are o rudă sau un cunoscut suferind de această cumplită boală.
Desigur nu putem păcătui prin hrană şi gânduri greşite fără să fim pedepsiţi de natură. Cel care s-a îmbolnăvit trebuie să-şi recunoască păcatul, care nu înseamnă altceva decât a-l vedea ca să ştie pe viitor ce să ocolească.
Sublimul acestui moment de trezire este unul din cele mai frumoase lucruri din univers, astfel încât bolile nu sunt rele în sine, dacă ajută la trezirea conştiinţei. Ele îi astâmpără pe cei pătimaşi din nebunia lor şi după ce îi trece prin calvarul suferinţei îi spală de toate păcatele lor. Aşa cum a zis Isus: credinţa lor i-a mântuit!
Mai demult, lucrurile pe care vi le-am expus acum erau doar nişte crâmpeie de gânduri ce nu se legau şi nu puteau fi puse în discuţie pentru că arătau ca un edificiu şubred şi inuman. În timp însă elementele lipsă s-au completat, iar astăzi el poate rezista îndoielii şi criticilor rău voitoare. Tot ce mai rămâne de avut în vedere este răbdarea cu care trebuie privită această idee.
Ceea ce este greşit la oamenii care folosesc lumina este lăcomia. Dacă se vrea rezultate mari cu credinţă puţină, iar lumina este vizualizată mereu la intrarea în corp, adică atenţia rămâne numai la creştetul capului, atunci nu vor exista nici un fel de beneficii. Se va resimţi doar o durere acută în lobul stâng al creierului şi la fel în zona inimii.
Chiar dacă blând şi natural lumina intră în corp prin creştetul capului ea trebuie vizualizată numai în locul durerii şi doar acolo trebuie să acţioneze ca element tămăduitor. Pentru celelalte beneficii ale luminii, precum este hrănirea directă, ori ca sursă de inspiraţie sau pentru armonizarea funcţiilor interne, lumina trebuie vizualizată altfel. Despre hrănirea cu lumină trebuie să vă spun că ea presupune un lucru inacceptabil pentru tineri - solitudinea şi ruperea definitivă de societate. Presupune începutul eliberării reale, dar fiinţa umană este prea puţin pregătită pentru ea. Dar cei cu voinţă puternică, înspre bătrâneţe, trebuie să o încerce cu credinţă. Începe cu postul şi cu încrederea în puterile infinite ale fiinţei noastre şi se sfârşeşte cu beatitudinea. Dar pentru asta trebuie să fim vigilenţi, să fim treji. Din lumină izvorăsc toate celelalte instrumente de menţinere a vieţii.
Deocamdată tot ce este mai important este să credem în puterea binelui.
Trebuie să discernem permanent cât ne aflăm în mişcare, altfel acţiunea noastră ar ucide totul, la întâmplare.
Depăşirea dualităţii se poate experimenta doar în timpul meditaţie, şi numai în nemişcare.
Când nu vom mai avea trup de materie şi nu va mai fi nevoie să acţionăm pentru menţinerea lui, atunci ne va fi permis să depăşim dualitatea.
Faţă de unele afirmaţii mai poetice din cartea Om înspre înger, aceste lucruri pot să sune ca o contrazicere, dar acest tip de contrazicere este de fapt o completare.
Putem să intrăm în starea indescriptibilă a lui Dumnezeu, depăşindu-ne conştiinţa corpului, numai în somnul cel mai profund şi în starea de apogeu a meditaţie, dar când revenim la acţiune intrăm iarăşi în dualitate. Aceasta este tragedia din care decurge suferinţa fiinţei umane.
Se va dovedi că putem face orice: să ne autovindecăm, să construim lumi individuale şi personalizate, să fim zei în mişcare, dar în acelaşi timp se va dovedi clar că tot ce vom face va fi mai puţin decât aceea când vom avea dreptul să nu mai facem nimic.
Atunci vom intra în cauză, şi nu ne va mai atinge efectul.

Articol iniţial (01.01.2012)

2012-01-06T13:03:00.000-08:00

Marile revelaţii eu le simt dimineaţa. Când după o noapte întunecată lumina Soarelui străbate prin geam în mine se întâmplă ceva minunat ce poate fi numit Înţelegere. Sunt şocuri, dar în acelaşi timp lucruri din acelea atât de evidente încât nu te poţi împiedica să te miri că nu le-ai gândit până atunci.
În această dimineaţă am înţeles mai mult ca oricând că nici afirmaţiile şi nici negaţiile mele nu pot avea un punct fix pentru a putea fi numite false sau adevărate.
Subconştientul meu analizând neîncetat în ultimele nopţi Pagini dintr-un jurnal interzis azi dimineaţă mi-a confirmat că ideea grupului OM ÎNSPRE ÎNGER poate să fie inspirată de Realitatea Superioară.
Voi face o mutare neobişnuită. Pagina cărţii „Om înspre înger” va deveni şi pagina grupului, cu atât mai potrivită pentru acest scop cu cât formatul ei nu este destinat discuţiilor. Voi începe să notez după acest articol numele tuturor celor care din puţinele mesaje schimbate cu ei mi-am dat seama că rezonează la ideea OM ÎNSPRE ÎNGER. În continuare toţi cei care vor vrea să facă parte din grup vor putea să scrie acest lucru pe pagină sau să adreseze un mesaj administratorului.
Trebuie să înţelegeţi că acesta nu este un grup de discuţii, ci o Fiinţă colectivă născută din cel mai măreţ ideal al omului, acela de a se uni cu divinitatea.
Puteţi scrie vreodată ceva pe această pagină sau puteţi să nu o faceţi niciodată. Eu, de exemplu, voi scrie foarte rar aici. Voinţa de a vă îmbunătăţi este singurul lucru cu care sunteţi datori dacă aparţineţi de acest grup.
Ca persoană individuală eu îmi voi autosuspenda de astăzi activitatea pe facebook, dar ca fiinţă colectivă voi rămâne în OM ÎNSPRE ÎNGER. Din păcate pe facebook se creează ataşamente periculoase care nu fac decât să trezească aşteptări sau să întărească supremaţia eului.
Aşa cum am mai spus-o, doar fiecare în parte va putea şti vreodată dacă participarea la acest grup va trezi şi senzaţia de protecţie a îngerilor, absolut necesară pe calea evoluţiei.
Bun venit şi fie ca ideea OM ÎNSPRE ÎNGER să devină realitate!

Pagini dintr-un jurnal interzis

2011-12-28T08:17:00.000-08:00

10 decembrie 2011

Visul Om înspre înger (articol)

Ideea acestui vis trăieşte în mine de foarte multă vreme. Un puternic imbold interior şi parcă în acelaşi timp exterior, mai presus de orice explicaţie logică, mă împinge mereu înainte. Să lansez această idee sau nu? Implicarea într-un asemenea proiect cere totuşi o altfel de conformaţie, o persoană căreia îi place să se impună, care doreşte să primească laude şi să ajungă cunoscut, dar eu mai sunt aşa?... Poate am fost cândva, dar în această viaţă Voinţa Cosmică a decis să mă absolve de această mizeră iluzie. În aceste condiţii oricât de mult ar vrea Mintea pământească să-şi impună creaţia sa directa – trupul acesta, cu întregul său complex de proprietăţi individuale, nu va putea decât să încerce aprinderea focului cu paie ude.

Dar în ciudă acestor consideraţii, ca un paradox care defineşte natura astrală a realităţii, imboldul de a-mi face cunoscut visul este peste puterea oricărei oprelişti. Nimeni şi nimic nu ar putea să-mi smulgă din suflet ideea că omului îi este destinată divinitatea ca realitate ultimă şi în acelaşi timp permanentă. Începând cu planul astral logica şi paradoxul nu se mai opun, iar trecutul, prezentul şi viitorul nu mai pot fi delimitate atât de brutal precum în această lume inferioară.

Dar cum să lansez această idee fără să mă implic total? Uite că se poate, mi-a răspuns un glas din interiorul meu. Căci dacă acesta este cursul universului tu nu trebuie să faci nimic care să implice o luptă continuă cu curenţii potrivnici ai vieţii, aşa cum se întâmplă atunci când este urmărită impunerea persoanei individuale. Cei care se implică în proiecte individuale, şi tocmai prin aceasta împotriva cursului Vieţii, într-adevăr trebuie să consume o energie titanică, aproape demonică, pentru a construi un zăgaz în faţa căruia oamenii să se închine, dar tu, dacă urmăreşti armonia şi bucuria vieţii în sine, nu va trebui să faci nimic personal, căci tot ce trebuie să fie făcut există deja în matricea universului. Liberul arbitru cu care a fost binecuvântat omul nu va intra în contradicţie cu el dacă nu se va vrea distrugerea şi moartea…

Aşadar, am simţit că nu e imposibil să lansez această idee fără a intra în conflict cu Fiinţa mea interioară. Dacă mă gândesc să fac ceva pentru mine ca persoană mă leg prin efect de o creaţie pământească inferioară, ce nu îmi va da voie să mă ridic la lumină, dar dacă acţionez pentru oricine altcineva, atunci acest lucru mă va absolvi de efecte, iar binele corpului cauzal va rămâne în mine însumi.

Om înspre înger este într-adevăr numele unui cărţi semnată cu numele meu, dar ideea evoluţie pe care ea o poartă este ceva cu mult mai presus de vreun nume. Evoluţia cosmică, care firesc trebuie să treacă şi printr-o entitate de lumină, pe care eu am numit-o înger, ca să am un nume de referinţă inteligibil pentru toate fiinţele umane, nu implică şi mitologia cu care acesta este înconjurat. Dar nici nu este contrară principiilor religioase care afirmă că astfel de fiinţe de lumină sunt extrem de aproape de realitatea absolută a lui Dumnezeu.

Astfel acestui ideal i se poate asocia orice fiinţă indiferent de religia cu care s-a născut sau pe care o practică. Ea nu poate fi contrară bunei învăţături pe care o implică orice religie şi orice filozofie, iar cărţile inspirate sau sfinte nu sunt deloc respinse în această ecuaţie. Aprofundarea lor este absolut necesară, chiar dacă şi numai pentru aprinderea primelor scântei într-o fiinţă căreia i-a venit timpul să-şi înceapă călătoria cosmică.

Postul, rugăciunea, meditaţia, relaxarea, contemplaţia, nobila cale în opt trepte a yoghinilor şi toate celelalte principii religioase autentice ce au contribuit la şlefuirea fiinţei animalice până la gradul de subtilitate remarcabilă, deşi nu generalizată, la care a ajuns omul astăzi, evident nu pot fi trecute cu vederea. Toate acestea, chiar dacă nu au puterea efectivă să facă dintr-un om un înger, ajută la crearea primelor scântei prin care Fiinţa Cosmică Absolută vede locul unde să-şi trimită razele. Oriunde, până la nivelul suprem, este implicat liberul arbitru în alegerea pe care individul o face, dar cu cât este mai sus cu atât este mai uşor.

Ce mai implică ideea de evoluţie şi ce trebuie să mai ştie oamenii care se alătură în deplină conştiinţă de sine acestui curent? Pentru începători chiar şi cea mai mică dorinţă de a evolua este benefică. Greşelile şi păcatele trecutului nu sunt deloc o piatră prea tare ca să nu poată fi sfărmată, toate contrariile se pot concilia, toate paradoxurile sunt permise. Singurul lucru care se cere este voinţa sinceră şi fermă a fiinţei umane de a-şi depăşi condiţia inferioară pentru a se ridica la stadiul superior.

Vegetarianismul, postul şi fireşte, lumina, care poate înlocui tot mai mult din hrana fizică necesară bunei funcţionări a corpului, sunt condiţii esenţiale. Dar pentru începători, chiar dacă toată viaţa lor au mâncat carne şi încă nu se pot abţine de la acest obicei inferior, încercarea de a renunţa, de exemplu, la consumul ei zilnic sau la anumite tipuri de carne, cum este cea de vită sau de porc, este un pas înainte pe care Dumnezeu nu îl va lăsa nerăsplătit. Aşadar nici aceşti oameni nu sunt respinşi de acest curent, şi nici nu ar putea să o facă cineva, afară de ei înşişi, dacă în viaţa aceasta vor constata că nu sunt meniţi să se apropie de divinitate.

Precum am spus, chiar dacă în aparenţă eu am iniţiat curentul OM ÎNSPRE ÎNGER, persoana mea nu este decât o piesă minusculă din angrenajul perfect şi minunat prin sine al existenţei universale. Nu îmi asum nici un rol de lider şi nu vreau să-mi fie cerută părerea în cadrul grupului sau oriunde altundeva ca de la o autoritate de la sine înţeleasă, capabilă să ofere răspunsuri pertinente, când soluţiile pe pământ nu sunt niciodată valabile în toate circumstanţe şi în toate locurile. Nu mă voi lăsa atras în nici un fel de război de opinii, pentru că Realitatea cosmică superioară, atât cât a putut curge prin materia mea, mi-a dezvăluit că aceste activităţi nu duc niciodată la ceva bun.
Singura condiţie necesară pentru funcţionarea grupului există încă de la apariţia universului: tot ce a plecat din Dumnezeu trebuie să se întoarcă la Dumnezeu.

Nu găsesc nici un cuvânt perfect care să definească în orice condiţii conceptul de OM ÎNSPRE ÎNGER. Fie că în funcţie de situaţie i se va spune grup, curent, vis, viziune sau în multe alte feluri, el va rămâne întotdeauna ceea ce este: tendinţa firească a omului de se uni cu divinitatea, sau dacă este prea mult pentru adepţii anumitor religii - visul omului de se apropia de Dumnezeu într-o viaţă infinit mai bună.

Visul OM ÎNSPRE ÎNGER nu va avea niciodată lideri. Cel care va încerca să o facă trebuie să se autoexcludă şi să recunoască că deocamdată nu se poate apropia de divinitate.
Pentru început acest grup va funcţiona pe Facebook, acolo unde Voinţă Cosmică m-a dus ca să fie un început actualizat cu timpurile pe care le trăim. Dar dacă din cauza răutăţii oamenilor inferiori el nu va putea funcţiona acolo şi nici într-un alt cadru organizat fiindcă îi lipseşte un lider, el se va muta în adâncul inimii câtorva oameni şi va mai rămâne acolo pentru o vreme. Tot acolo va ajunge şi dacă se va dovedi că plăcerea limbii, lenea şi confortul sunt prea dragi omului de astăzi, iar acesta nu este dispus la nici cel mai mic sacrificiu.

Acest grup nu se va constitui într-o religie şi nu se va opune niciodată uneia deja existente. El va fi supus oricărei religii şi în acelaşi timp o va transcede. Pe drumul sublim al călătoriei divine, trebuie să vă învăţaţi cu aceste paradoxuri şi să nu le mai consideraţi împotriva firii. Dumnezeu şi universul, entităţi care până la un anumit punct converg, sunt mai grandioase chiar decât ne putem noi închipui.

Cei care vor face parte de curentul OM ÎNSPRE ÎNGER nu trebuie să caute întâlnirea lor fizică. Dacă ea se va produce cuvintele trebuie să fie puţine, binevoitoare şi permanent la obiect. Adevărata lucrare a omului implicat pe acest drum va exista în interior şi profanii care trăiesc exclusiv prin intermediul simţurilor pătimaşe nu vor vedea nimic din afară.

Pentru început voi înscrie în grupul de pe facebook un număr mic de oameni, cei cu care am corespondat cât de puţin şi am constatat că au rezonanţă la ideea OM ÎNSPRE ÎNGER. Ei vor avea apoi posibilitatea să propună şi pe alţii.
Este posibil ca din anumite motive să-mi scape cineva care ar fi vrut să facă parte din grup, dar pe care eu nu l-am observat. În aceste condiţii să nu întârzie să mă facă atent pe mine sau pe administratorii grupului, căci chiar dacă nu va fi nevoie de prea mult efort, cineva va trebui să facă şi această muncă ingrată.
Sugerez discuţii numai pe temele conectate la evoluţia omului înspre înger şi la multitudinea de dimensiuni pe care o implică ideea de divinitate. Se va putea posta în orice limbă de pe pământ şi este de la sine înţeles că orice persoană care va prolifera injurii se va descalifica şi se va exclude singură din grupul celor care prin bunătate, înţelegere şi blândeţe încearcă să-şi orienteze viaţa spre o formă de existenţă superioară.

Nu văd, în acest moment, o cale mai bună de ne uni numele şi inimile sub ideea evoluţiei astrale ca facilităţile pe care le oferă facebook-ul. Un cont în cadrul lui este absolut necesar. Mai departe, cei care rezonează cu ideea evoluţiei pe care o implică curentul OM ÎNSPRE ÎNGER vor putea să devină membri activi, mă refer la cei care consideră că au ceva de spus şi găsesc plăcere din faptul că îşi împărtăşesc gândurile şi simţămintele altora, sau să devină pasivi, şi să se aboneze la grup numai onorific, fiindcă evoluţia lor a ajuns la un nivel în care cuvintele oamenilor nu mai sunt necesare pentru a le întări credinţa şi a le susţine calea. În plus numărul de membri activi al unui grup pe facebook este limitat şi se va putea ajunge chiar la situaţia când cineva va dori să fie activ şi nu va putea. Din acest motiv, dacă se va ajunge acolo, sugerez membrilor care nu mai găsesc motivaţie să participe direct la discuţii să se retragă şi să devină doar abonaţi pentru a permite altora mai energici să devină activi şi să ne împărtăşească lucrurile deosebite pe care le-au trăit pe calea evoluţiei lor.
În acest context eu însumi mă voi retrage din rândul membrilor activi atunci când voi vedea că grupul a ajuns la numărul maxim, lăsându-i pe alţii mai tineri şi mai energici să ducă visul mai departe. Va fi posibil ca unii să se retragă pentru că au ajuns la Realitate. Oricum nimeni nu va trebui să dea socoteală şi nimănui nu i se va cere explicaţii. Pentru ca pe viitor să fim o forţă la nivelul puterii de opinie şi un sprijin unul altuia în astral, abonarea la grup este esenţială. Cer tuturor celor care cred în Dumnezeu şi în posibilitatea lor de evoluţie să se aboneze la acest grup cu toată bucuria şi speranţa pe care o furnizează acest măreţ ideal. Mai departe numai Dumnezeu poate şti cât de folositoare va fi fost această iniţiativă. Ca o lege care nu trebuie încălcată niciodată, dacă nu se va vrea degenerarea şi mutarea atenţiei spre lucruri superficiale, exclud cu desăvârşire conferinţele, întrunirile sau congresele membrilor grupului. Întâlnirea noastră trebuie să se producă exclusiv în astral şi acolo trebuie să rămână!

Ultimele propoziţii au fost scrise cu greutate şi fără o plăcere deosebită. Treburile organizatorice şi tehnice mă strâng ca într-un sicriu şi îmi amărăsc sufletul mai mult decât vă pot spune. Natura percepe aceste lucruri ca pe dorinţa cuiva de a deveni lider şi îl pedepseşte. Doamne, eu nu vreau asta! Dacă veţi fi vreodată încântaţi de ceea ce scriu să nu mă asaltaţi cu laude, vor fi suficiente câteva cuvinte din sufletul vostru curat sau chiar un semn mic şi indescifrabil pe care eu îl voi percepe oricât de departe veţi fi.
Nici să nu aşteptaţi de la mine să citesc prea multe mesaje sau să vă răspund la ele. Din anumite puncte de vedere, şi nu cred că sunt singurul, materia corpului meu a devenit extrem de sensibilă la expunerea undelor electromagnetice. Apropierea de calculator sau de telefon produce în corpul meu vibraţii violente pe care cu greu le pot suporta.

Mai presus de toate urmăriţi să faceţi binele care se depune pe suflet şi abia după aceea acela care se depune pe trup. Ajutaţi-i pe cei din jur cum credeţi voi de cuviinţă, dar să nu renunţaţi niciodată la visul întâlnirii cu divinitatea de dragul cuiva. Natura iluzorie îşi va întinde tentaculele necontenit, dar cei care vor avea ochi de lumină le vor vedea şi vor şti cum să le ocolească.
Visul OM ÎNSPRE ÎNGER aşa cum nu a apărut acum, tot aşa nu va putea dispare niciodată.
Fie ca fiinţele superioare pe care Dumnezeu absolut le-a lăsat să se dezvolte din Sine ca să ne ajute şi să ne călăuzească paşii să nu-şi mai întoarcă niciodată ochii de la noi!
Fie ca frumuseţea, adevărul şi viaţa să devină eterne!
Fie ca visul OM ÎNSPRE ÎNGER să devină realitate!

*

12 decembrie 2011- completări

De postat pe pagina de facebook a grupului ca o mică prezentare de început.
Prima variantă:

Acest grup aparţine tuturor celor care înţeleg necesitatea dezrobirii de iluzie, acceptând trecerea de la fizic la astral cu ajutorul luminii personificată prin îngeri.

*

12 decembrie 2011- completări
De postat pe pagina de facebook a grupului ca o explicaţie a cuvintelor anterioare.

De ce lumina personificată prin îngeri? Fiindcă mintea umană nu poate utiliza ceva în folosul ei decât dacă acea sursă a binefacerii este personificată şi inteligibilă. Nu mă întrebaţi de ce trebuie să fie aşa. Tot ce vă pot spune este că nu se poate altfel atât cât vor exista fiinţe individuale.
În acelaşi timp eu cred că trecerea de la fizic la astral va tempera tendinţa materiei de a se fragmenta în lupte interminabile. Simt că în lumea îngerilor trecutul prezentul şi viitorul nu mai sunt atât de brutal delimitate ca în lumea oamenilor. Conştiinţa fiecăruia este acolo conştiinţa tuturor.

*

13 decembrie 2011 – completări

De postat pe pagina de facebook a grupului ca o mică prezentare de început.
A doua variantă:

Acesta este un grup de principii în care latura esoterică este mult mai importantă decât cea exoterică. Aici, importante nu sunt discuţiile, ci unificarea energiilor celor care intră în jurul unui ideal pe care numele îl explică cu prisosinţă.

*

13 decembrie 2011, seara
De aşezat la finalul articolului, ca o concluzie ( momente de frământare extrem de dureroasă)

Când voi demara acesta proiect? L-am iniţiat deja când am tipărit cărţile şi am înfiinţat blogul. Şi ce este mai rău s-a adeverit. Va trebui să mai rămână pentru încă o vreme în adâncul inimii câtorva oameni.

*

14 decembrie 2011 ( frământări extrem de dureroase, întrebări precum: dacă ideea acestui grup este inspirată de lumile superioare...)
De aşezat la finalul articolului schimbând concluzia precedentă.

Când voi iniţia acest grup? Să fim serioşi, sunt un visător, nu un adormit. Omul într-adevăr poate să evolueze înspre înger, dar grupul acesta este o utopie. Un asemenea plan nu ar putea funcţiona la toţi parametrii aceştia astăzi. Dar la unificarea energiilor individuale în jurul acestui ideal măreţ s-ar putea lucra. Şi din această energie s-ar putea naşte o lumină care ar putea hrăni multe suflete hotărâte să evolueze. Dar discuţiile interminabile prin care s-ar urmări mai degrabă afirmarea egoului decât îndeplinirea scopului propus nu ar face decât să consume inutil această energie.
Voi iniţia pe pagina de facebook a cărţii „Om înspre înger” o metodă prin care oricine care adera la acest grup să-şi poată însera numele. Dacă această adeziune va crea şi o senzaţie prin care se va simţi protecţia îngerilor, doar fiecare în parte o va putea spune vreodată.
Iniţiez toate aceste lucruri cu sufletul curat şi martori îmi sunt îngerii, pe care îi chem în ajutor, că având deja bucuria că pot ajuta nu trebuie să mai fiu plătit cu nimic.

*

14 decembrie 2011 – seara ( liniştit)

În toate aceste ultime zile cât am lucrat la transcrierea Visului, de numeroase ori parcă un glas de sus îmi spunea că tot ceea ce fac este voinţa îngerilor. Dar dacă este numai glasul ego-ului meu? Şi ce se va întâmpla dacă voi înfiinţa acest grup şi va avea succes? - Tot timpul voi fi obligat să răspund aşteptărilor şi să-mi anulez libertatea pe care ţi-o oferă anonimatul!
Oamenii sunt asemeni substanţelor preponderente de pe pământ! Unii sunt minerali, alţii sunt din apă, foarte puţini sunt din aer. Se poate combina petrolul, apa şi aerul? Oricâtă forţă şi pasiune s-ar pune atunci când se amestecă aceste substanţe, chiar dacă pe moment pare să se creeze o substanţă omogenă, după puţin timp acestea se vor aşeza una peste alta şi vor face opinie separată. Oare aşa va fi şi cu membrii acestui grup?

*

14 decembrie 2011 – completări
Om înspre înger nu va fi un grup de acțiune sau discuții

De ce am publicat aceste pagini, care reprezintă în aparenţă doar nişte frământări interioare ce trebuiau să rămână secrete?!

Ca să-i atenţionez pe cei buni să nu se lase niciodată ispitiţi de vicleniile ego-ului, încercând să înfiinţeze un grup de iniţiativă şi discuţii care se va adeveri în timp a fi o frână în calea evoluţie umane. Chiar dacă intenţiile lor vor fi pure, cei care vor urma la conducerea şi la slujirea grupului vor compromite spiritul iniţiatorului. Şi acest lucru este valabil începând de la marile religii până la puzderia de grupuri şi grupuleţe de pe internet şi de pe alte coclauri.
Dilema mea este îngrozitore. Oare marile religii au contribuit cu adevărat la evoluţia omului sau mai degrabă au fost o frână în calea simţului natural al fiinţei umane de a realiza adevărul şi divinitatea? Oare religiile şi tiranii nu au acţionat de cele mai multe ori împreună pentru a-şi impune spiritul de influenţă şi dominare?!
Se vor găsi desigur câţiva care să mă cotropească cu un potop de injurii: cine eşti tu şi grupul pe care vrei să-l înfiinţezi ca să te compari cu iniţiatorii marilor religii?... Dar ce au fost aceştia înainte ca o sumă imensă de accidente să-i impună în atenţia maselor?… V-aţi gândit vreodată că ei sunt doar creaţia minţii omeneşti care avea nevoie de repere?!
Începând cu marile religii şi până la imensitatea de secte şi grupuleţe care mişună pe internet, cine poate dovedi cu certitudine că ele sunt de folos celor care se adresează? Eu le văd ca pe o metodă de exploatare, în care singurii câştigători sunt iniţiatorii şi lefegii acestora care pe ascuns duc o viaţa de huzur pe seama proştilor care le oferă resursele materiale. Sau cel puţin încearcă să le obţină…
Desigur nu mă aştept ca proştii şi mai ales cei care „mănâncă” dintr-un asemenea grup să mă aprobe. Îmi pare doar rău pentru o seamă de oameni buni care se îndepărtează de Dumnezeu, devenind sclavi ai discuţiilor şi disputelor interminabile.
Religia care a ajuns ritual nu mai este pentru cei care au avansat pe calea spirituală, ci doar pentru începători. Pe aceştia poate să îi ridice puţin, dar pe cei înălţaţi nu face decât să-i coboare.
Înţeleptul sufit Abu Said a spus cu sute de ani în urmă:

Până ce seminar şi minaret( biserică)
Nu se vor fi prăbuşit,
Astă sfântă lucrare nu vom fi desăvârşit.
Până ce credinţa nu devine tăgadă
Şi tăgada, credinţă
Nu va exista adevărat credincios.

Prin aceleaşi gânduri au trecut şi cei mai mari sfinţi ai creştinismului în ultima perioadă a vieţii lor, după ce au atins înţelepciunea.
Aceştia au înţeles că ritualurile consumă zadarnic timpul omului şi doar relaxarea, contemplaţia şi meditaţie individuală poate să-i ajute pe calea descoperirii de Sine.
O religie este alcătuită din mitologie, ritual şi filozofie. Omul care se apropie de adevăr pierde la început interesul pentru mitologie, apoi pentru ritual şi atunci când nici filozofia nu îi mai este necesară se contopeşte cu Dumnezeu.

*

A fost un experiment interesant facebook-ul. Concluzia? Depinde ce vrei să faci. Dacă îţi place somnul, este un vis foarte frumos, dar dacă vrei să te trezeşti fă-ţi un bine şi şterge-o!

Ferice de Neştian, neştiutul

2011-12-06T09:33:00.000-08:00

Este dificil să trăieşti printre oamenii în suferinţă şi să nu fii afectat de durerea lor! Şi totuşi dacă te respecţi ca fiinţă care tinde spre adevăr trebuie să o faci. Fiica mea, actualmente în clasa a doisprezecea, zice „Tată, vreau să mă fac doctor.” „Eşti sigură că poţi vedea mereu suferinţa fără să fii afectată?” îi răspund. „ Nu ştiu, dar este una din meseriile bine plătite şi, se pare, nu va duce niciodată lipsă de clienţi.” „ Înţeleg, dar ce vei face dacă în minte îţi va rămâne mereu întipărită imaginea suferinţei şi a morţii? Deocamdată nu ai de unde să ştii care e gradul de sensibilitate a sufletului tău; este posibil să fie rece şi atunci nu vei întâmpina probleme deosebite ca să-ţi faci meseria în câştig, dar dacă e altfel unde vei ajunge? Slăbiciunea umană îţi va intra în ochi şi în minte şi, te asigur, va fi groaznic să trăieşti aşa. Iar dacă te vei împăca cu ideea că până la urmă ceea ce faci este o meserie şi vei începe să tratezi oamenii ca pe nişte maşini ce vin în service oare vei face ce trebuie? Da, putem admite că cineva trebuie să facă şi această meserie ingrată, dar, te întreb: ţi-e sufletul destul de rece ca să o poţi face cu rezultate notabile? Trebuie să uiţi ce este mila, altfel maşinile care vor trece prin mâinile tale vor scârţâi groaznic…”

Această mică discuţie poate fi prilej de dezbateri pătimaşe şi contradictorii, dar precum filozoful spunea: daţi-mi în punct fix şi vă voi spune adevărul întregului univers, tot aşa cel care afirmă că un doctor poate să-şi facă meseria cu rezultate foarte bune având o inimă miloasă şi sensibilă, să vadă dacă nu se îmbată cu apă rece. Cu cine îl compară pe acesta, când o fiinţă poate fi cunoscută doar din interior?...
Este adevărat că lucrurile repetate zi de zi ajung să nu te mai afecteze, dar este bine să-ţi doreşti aşa ceva? Este bine să ai o meserie şi o viaţă în care nimic să nu te mai mişte? Este bine ca nici o energie să nu mai acţioneze asupra materiei tale interioare muncind pentru a o îmbunătăţi? Oare să greşesc atât de categoric şi să nu fie această situaţie o ratare sigură a scopului vieţii, acela de a te îmbunătăţi la nivelul materiei interioare şi a sufletului, în ultimă instanţă?
În acesta moment simt un amuzament trist cu privire la una din marile iluzii ale omenirii, aceea prin care se spune că ţi-ai trăit viaţa cu folos dacă ai lăsat ceva în urmă. Ferice de muzicianul cutare sau de scriitorul cutare, ferice de inventatorul X sau de arhitectul Y, ferice de cel care a făcut asta şi ferice de cel care a făcut cealaltă, zic oamenii… Dar chiar sunt motive să se spună despre persoanele acestea asemenea lucruri măreţe? Nu cred! Aceştia nu au făcut nimic pentru ei şi nici pentru cei care urmează dacă materia care a trecut prin corpul lor nu s-a îmbunătăţit contribuind astfel la ridicarea din întuneric a speciei umane… Ba bine că nu, veţi spune, păi nu datorită lor am evoluat ca societate şi am construit o civilizaţie unică în istoria Pământului? Păi nu datorită lor am ajuns mai blânzi şi mai buni, mai educaţi şi mai înţelepţi?...
În primul rând, din lipsa aceluiaşi punct fix absolut necesar în orice comparaţie, eu nu aş putea spune că la nivel general suntem mai educaţi, mai buni şi mai înţelepţi decât acum două mii de ani, să zicem. Iar în al doilea rând, şi acest lucru trebuie să dea foarte mult de gândit, dacă lumea s-a schimbat din alte motive? Dacă a ajuns mai bună nu datorită somităţilor care au rămas înscrise în cărţile de istorie, ci datorită celor foarte puţini, neştiuţi de nimeni, care în tăcere şi-au şlefuit materia interioară ce a trecut prin corpul lor, lăsând urmaşilor un sprijin şi o sămânţă din care azi rodeşte binele, frumosul şi tendinţa spre divinitate pe care fiinţa din tine o percepe, deşi nu ştie de unde provine?
Eu aş zice că această variantă este mult mai plauzibilă şi mai realistă, măcar şi din simplul motiv că nimic din ce a fost frumos cândva nu mai rezistă gusturilor actuale, afară de situaţia când există interese anume din partea cercurilor financiare. Mai degrabă s-a păstrat kitsch-ul decât cultura de bun simţ, când acesta a fost interesant pentru mânuitorii banului.
Mă întorc la ideea cu care am început articolul: care este cea mai bună atitudine la adresa oamenilor care suferă? Să plângi la olaltă cu ei sau să-i ocoleşti ca pe nişte ciumaţi? Nu putem nega că suferinţa este efectul unor cauze mai vechi pe care cel în cauză le-a tratat în derâdere şi în batjocură. Dar dacă suferinţa aceasta este chiar voinţa Conştiinţei cosmice absolute, căreia noi îi spunem Dumnezeu, tocmai pentru a repara ce a fost stricat şi a pune în ordine ceea ce a ajuns în dezordine?... Este vinovat Dumnezeu că omul având liberul arbitru a ales să-şi distrugă corpul şi mintea când putea să le îmbunătăţească pentru a deveni un cer înstelat de fericire şi bucurie? Sau este bine să încercăm să-l deposedăm pe Dumnezeu de pârghiile cu care conduce universul, lucru imposibil, de altfel, şi să-l absolvim pe cel care a păcătuit, prin alimentaţie şi gânduri greşite, de posibilitatea îndreptării prin suferinţă?
Ce mai rămâne de stabilit? - Atitudinea omului drept, ce posedă conştiinţă, în faţa celui care suferă, se zvârcoleşte şi moare încetul cu încetul din cauza ignoranţei lui!
Este evident că infectarea cu aceleaşi gânduri sau alimente pentru a participa dinăuntru la durerea bolnavului este inacceptabilă, iar nepăsarea este la fel de puţin de dorit, fiind o cauză care mai devreme sau mai târziu va aduce efecte devastatoare. Dacă mă întrebaţi pe mine, eu cred că atitudinea pustnicului care se întoarce adesea în natură este cea mai bună. În singurătate şi în tăcere el îşi trece materia prin cele mai subtile procese alchimice, iar din când în când revine printre oameni, rostind câteva cuvinte de rară puritate şi înţelepciune, lucru pe care nu îl veţi întâlni niciodată la oamenii din aglomerările urbane, oricât de multe premii Nobel, Oscar, Fields, Pulitzer şi aşa mai departe ar avea ei. Ceea ce simt eu însă este că sfinţenia care vă captivează când ajungeţi în preajma lor nu vine de la cuvinte, ci de la materia fiinţei lor interioare care fizic şi energetic vă inundă şi vă sublimizează. Eu am întâlnit un astfel de om.
Ferice de sfinţii tăcuţi, pe care nu-i ştie nimeni!
Ferice de Neştian, neştiutul!

Mintea ca un spin

2011-12-04T07:13:00.000-08:00

Îmi simt spiritul răvăşit! Nu, nu e vorba de acel spirit nemuritor - esenţa vieţii, ci de spiritul meu uman, cel pe care l-am luat de pe valurile vieţii. Am văzut prea multă suferinţă, fiinţe crucificate şi torţe din oameni vii, am văzut arme capabile să ardă mii de fiinţe într-o secundă, naştere şi moarte într-o succesiune eternă - spectatori gata să aplaude în continuare acest spectacol macabru, dar eu nu mai pot! Mâinile nu mă mai ascultă, inima nu vrea să mai bată! Pentru a asista în continuare la acest spectacol sinistru fiinţa mea nu vrea să mai trăiască! Am trăit prin experienţele acestei scurte vieţi lucruri care ard ca fierul topit, am trăit prin lectură şi meditaţie întâlniri infernale, am trăit prin intermediul subconştientului atrocităţi fără egal faţă de ceea ce s-ar putea scrie sau gândi, într-un cuvânt am simţit prea multe şi am trăit prea multe în această lume ca s-o mai pot suferi. Este lumea mea? Nu, nu este nici a mea şi nici a vieţii, este o lume a minţii şi a iluziei, şi pe ea vreau să o părăsesc.

Acum în această clipă de durere sumbră, aproape nebună, dacă aş putea să-mi iau mintea în mâini aş lovi-o de pereţi ca pe un şarpe veninos după ce m-a muşcat, conştient că nu mai am mult de trăit, dar totuşi împăcându-mă la gândul că m-am răzbunat şi nu am lăsat nepedepsită cea mai mare nedreptate care putea să-mi fie făcută: deposedarea de viaţă. Hei, opreşte-te! De ce să te răzbuni pe ceea ce ai creat prin voinţa ta, de ce să te lupţi cu monştrii creaţi de tine, de ce să dai mereu energie iluziei de mâine, când cea de azi era bătrână şi murind ar fi putut să te lase liber? De ce ţi-e teamă să spui „nu” unei lumi care nu este a ta, cu ce te mai poate ea pedepsi dacă în tine nu mai există credinţa că ea te poate mântui?
Mă întorc cu faţă pe rând în toate direcţiile căutând un sprijin, un cuvânt de susţinere din partea semenilor, dar toţi care mă pot auzi sunt robii minţii care le spune că viaţa nu poate fi trăită decât în această societate şi mă simt frânt şi amar, cad în genunchi şi muşc ţărâna: cu ce am greşit, Doamne, să-mi dai atâta neputinţă?! Tu eşti singurul care nu mă poate părăsi, dar nici nu mă poţi ajuta, pentru că ai renunţat la putere încă de când ai intrat în această lume... Şi mă dau înapoi iar ca în faţa unui şarpe care se ridică în coadă pregătit să mă muşte. Ce fac? Vreau să-l înţeleg pe Dumnezeu cu această minte adunată din ţărână, vreau să dau sursei mele de suferinţă altă hrană după ce a flămânzit, acceptând să devin iar sclav în lumea simţurilor, cunoscând satisfacţia după ce am suferit, bucuria după ce m-am întristat, prosperitatea după ce am sărăcit? Şi după aceea ce o să urmeze? Dacă mă voi ridică pe culmile cele mai de sus ale desfătării şi opulenţelor, oare voi putea rămâne ferm acolo, ferit de căderea în prăpastia pe care mintea omenească o poartă? Nu, aici nu mă mai poate păcăli nimeni, desfătarea prelungită prea mult în timp devine mai rea decât focul condamnaţilor pe rug, pentru că în visătorul simplu ce îşi urmează idealul mai există speranţa că după toate supliciile va urma o viaţă viitoare în împărăţia lui Dumnezeu, dar pentru cel care a gustat din toate desfătările închipuite ce mai rămâne? Poate nebunia lui Nero, a lui Hitler şi a multitudinii de dictatori mărunţi care având tot ce se poate avea mai bun în materie au constat că nu-i mai poate mulţumi nimic, iar de furie au început să se răzbune pe orice fiinţă vie care îndrăznea să se mişte altfel decât o cerea nebunia lui… Pentru aceste lucruri îţi doreşti, semene al meu, puterea, şi bogăţia, şi gloria? Ptiu! Îmi e silă de larma pe care a făcut-o mintea în această pădure a fiarelor. Ce s-a îmbunătăţit?! În Roma lui Nero mii de creştini, femei şi copii, au fost aruncaţi printre fiare în arenă, ori crucificaţi şi arşi pe stâlpi de smoală. Pe atunci mila era considerată o slăbiciune, şi a vedea cum curge sângele dintr-un om sau dintr-o găină decapitată pentru masa de prânz nu năştea în minte nici o diferenţă, azi se pare că am devenit mai miloşi, dar şi mai laşi şi făţarnici. În antichitate trebuia să ai vână şi personalitate ca să poţi ţine sabia în mână şi să tai în stânga şi în dreaptă toate fiinţele socotite potrivnice, chiar şi pe cele care ţi-au fost dragi cândva, dar azi cu o bombă atomică se poate ucide în câteva secunde tot atâtea fiinţe cât într-un război de treizeci de ani în antichitate sau în evul mediu. Şi ce este mai groaznic este că în mintea ta sărmană de bancher ce ţii în mână frâiele omenirii, de preşedinte, de parlamentar sau de ministru ridicat la putere de mulţimea sălbatică şi oarbă, se ridică iluzia justificării, arătând mereu o jumătate de adevăr mulţimii, făcând apel la strategii filigranate de manipulare, apelând chiar şi la artă pentru a-ţi cosmetiza firea animalică înnebunită de mirosul sângelui care îţi e hrană, una şi aceeaşi mâncare odioasă de fiecare zi…
Şi durerea mea se amplifică, mai mare şi mai mare. Cine poate admite că hrana aceasta de fiară îl determină pe om să poarte războaie, să ucidă, să nedreptăţească, să exploateze, să jefuiască, să hulească împotriva lui Dumnezeu? Iată sunt singur şi nimeni nu mă poate ajuta, iată trebuie să-mi duc crucea singur pentru că altfel nu mă pot elibera. Dacă cer ajutorul unui om cer ajutor iluziei, dacă vreau să iert întreb - pe cine, dacă vreau să mor - oare cine? Şi dacă nu e viaţa mea aceasta, ca să-mi fie îndreptăţită cererea de a mă absolvi de suferinţă, solicitând moartea, a cui este? Îi pot transfera unui Dumnezeu personal toate responsabilităţile aşteptând să-mi fie dat totul de-a gata, eliberându-mă de orice frământare mentală asemeni credincioşilor bine văzuţi care abia aşteaptă să treacă postul pentru a da iama prin toate bunătăţile limbii şi ale simţurilor, dar la ce bun? M-aş întoarce de unde am plecat! Cine eşti tu Doamne, sau ce eşti tu Doamne? Luminează-mă! am fost botezat cu apă ca simbol al pământului, botezându-mă cu lumină, ca simbol al cerului! Această lume nu vrea să mă mai ţină, nici eu nu o mai doresc, scote-mă din neputinţă frământărilor interioare şi din beţia cuvintelor fără şir, salvează-mă Doamne! Nici nu mai am pe cine să învăţ, oamenii pe care îi întâlnesc sunt mândri de cunoaşterea lor lumească, nu acceptă să se închine nici măcar ţie dacă nu o fac după un ritual, lumea întreagă este un ritual macabru, o veşnică procesiune de la cel care s-a născut până la cel care a murit. Eu nu ştiu căile tale, sunt dezarmat, logica şi raţiunea mă îngroapă adânc în lut, nu pot să zbor spre lumină, dar totuşi tu mi-ai dat lumina. Eu nu ştiu, Doamne, prin această minte omenească nimic despre lumea ta, dar sufletul meu te simte şi el ştie că exişti…

Câţi dintre voi, de-a lungul vieţii, nu aţi trecut printr-o asemenea stare… De ce ea apare şi de ce dispare? E naturală sau e împotriva firii? E semn bun sau e semn rău?

Putem da o sumedenie de răspunsuri în funcţie de interacţiuni, educaţie, experienţe, temperament. Dar deasupra tuturor o singură concluzie e suverană: mintea a făcut ca toate aceste lucruri să existe şi ea singură nu le mai poate desface! Trebuie să-i vină în ajutor voința, intuiția, revelația, relaxarea. Dacă ne lăsam la voia ei pozitivul şi negativul, creşterea şi decăderea, naşterea şi moartea nu vor înceta niciodată, dar dacă observăm că mintea şi dispoziţiile ei provin mai presus de toate din propria voinţă putem să ne orientăm viaţa înspre Idealul atât de mult dorit.
Presupune că ţi-ai împlinit toate aspiraţiilor eului, iar pentru trup ţi-ai realizat confortul maxim în materie. Repetiţia lucrurilor începe să te plictisească de moarte. Ce-ţi mai rămâne de făcut? Să-ţi doreşti moartea cu supremă eliberare sau să trăieşti în continuare pentru a obţine mai mult? Dar ce poate fi mai mult dacă din interacţiunea cu oamenii nu poţi primi mai multe laude, iar confortul materiei este deja maxim? E o întrebare pentru fiecare, un bun prilej de evitare a unui timp consumat inutil, cel destinat îmbogăţirii şi excitării simţurilor ca un scop în sine. Cel care e capabil să dea de pământ acum cu toate iluziile minţii face parte dintre binecuvântaţi, chiar dacă multă vreme a făcut parte dintre cei pedepsiţi. Nimeni nu ştie, şi cu atât mai puţin el însuşi, cât a rătăcit căutând să-şi numească scopul suprem, dar când şi l-a fixat în minte cum se schimbă viaţa lui… Nu numai că devine de o frumuseţe extraordinară, asemeni idealului său, dar în acelaşi timp devine veşnică. De ce? Din simplul motiv că un individ, proprietar al unei minţi personale, nu poate să-şi realizeze niciodată idealul atât timp cât mai are individualitate. Dar are motiv să trăiască veşnic. Iar când nu şi-o mai vrea, se asociază firesc acelui ideal din minte, căreia oamenii îi zic divinitate şi trăieşte, de asemenea, veşnic, fără însă a se mai cunoaşte pe sine ca fiind deferit de realitatea eternă.
Eu nu scriu de dragul unei frumuseţi convenţionale, mie mi-a plăcut întotdeauna să scriu cu un scop şi cu o speranţă care poate fi extinsă dinspre mine înspre orice altă fiinţă vie. Altfel pentru ce ar mai fi bun scrisul?
Toate activităţile sociale sunt bune până la descoperirea scopului suprem. Apoi omului ce a realizat conştiinţa trebuie să-i fie iertată singurătatea.

Condamnat să iubeşti lumea

2011-11-13T04:25:00.000-08:00

Fiul meu, poate am uitat să-ţi spun asta când te-ai mai născut şi altădată, dar acum ia aminte: trebuie să iubeşti lumea în care te-ai născut ca pe tine însuţi, nu de dragul ei, ci de dragul tău.

…
-          O, mamă, de ce nu mi-ai spus ce mă aşteaptă?... pot să-ţi vorbesc numai în gând, precum tu îmi răspunzi numai cu o privire, plecându-ţi mereu capul, ca şi cum te-ar încerca o permanentă ruşine... De cine ți-e rușine, mamă?
-          De tine, de mine, ce mai contează... Nici nu mai pot vorbi, doar gem de rușine...
-          Nu vorbi aşa, mamă, tu nu ai greşit cu nimic faţă de mine, iar dacă ai greşit faţă de tine ai plătit! Dumnezeu mi-a spus prin stări fără cuvinte că eu te pot absolvi de păcate, şi în sarcina mea este soarta tuturor străbunilor mei. Responsabilitatea mea este grea, toţi oamenii care mai avem un pic de vigoare în noi o împărţim, lumea se poate vindeca până la primul om prin noi; înainte de adormi la un loc cu străbunii oamenii şi-au transmis visele şi speranţele în copii…

-          Ce şopteşti tu femeie la urechea copilului meu? Şi tu, prinţule, ce gângureşti acolo?...
-          I-am spus că trebuie să iubească lumea care l-a primit să se nască, ca pe el însuşi, nu de dragul ei, ci de dragul său.
-          Nu te-am mai auzit rostind niciodată aceste cuvinte. Cine ţi le-a spus?
-          Aşa mi-a venit! Ciudat, parcă nici nu le-am rostit eu. Cum am putut să spun ceva la care până acum nici nu m-am gândit?!

Aşa a fost să fie! Dacă oamenii nu s-ar fi urât aşa cum au făcut-o de-a lungul istoriei nu ar fi fost nici epoci înfloritoare, nici ţări, nici popoare. Nu dragostea a încurajat munca, creaţia, descoperirile, această tehnologie înfloritoare. Numai competiţia, supărarea, războiul şi răzbunarea au făcut-o. Dacă ne-am fi iubit unii pe alţii, aşa cum dragostea de mamă o cântă copilului ei, nu am fi avut aceste minuni arhitectonice, nu am fi avut piramide sau ziduri chinezeşti, nu am fi avut nici măcar oraşe cu străzi pavate, o, nu, nu am fi avut nimic din toate acestea. Am fi avut poate o lume idilică cu fiinţe care trăiesc veşnic, ne-am fi vorbit poate cu Dumnezeu în fiecare zi, dar nu am fi avut popoare, nici ţări şi nici arme cu care să ne apărăm unul de altul, nu am fi avut nici un premiu Nobel, nici războaie mondiale, nici un Einstein şi nici un Bohr care să pună umărul la construirea bombei atomice, nu am avut nici ciumă bubonică, nici cancer şi nici măcar SIDA, nici un holocaust, nici un Vietnam şi nici o Cambogie cu două milioane de cranii urcând semeţe spre cer, o, nu, nu am fi avut nimic din toate acestea. Am fi fost poate săraci şi fericiţi, dar nu am fi avut această lume pe care să o lăudăm cu atâta fervoare.
Eu am să-ţi amintesc, fiul meu, atunci când vei putea înţelege că trebuie să iubeşti lumea ca pe tine însuţi. Dar acum îmi e greu, mă lupt cu somnul şi inerţia, acesta e războiul meu… De atâtea ori m-am convins că cel mai mic gând devenind rău îmi îngheaţă inima, de atâtea ori am suferit şi încă nu m-am învăţat pe deplin… Încă mai ezit voind să păstrez parcă ambele lumi.
-          Zadarnic chin, fiule!
-          Cine mi-a vorbit?
-          Are vreo importanţă?
-          Nu. Important este să-mi spui ceva care să mă ajute.
-          Acum este timpul, aveţi de ales între a realiza conştiinţa sau a stăpâni prin muncă materia. Una sau alta… ziua şi noaptea nu pot locui împreună. Iubind lumea te absolvi de efectele cu care ura te-ar putea lega de o lume care prin originea lucrurilor nu este a ta. Fantomele se întorc în locul unde au comis păcatul, fiindcă altă lume nu-i poate primi. Se învârt în cerc prin multe naşteri şi morţi, în aceeaşi viaţă de fantomă. Sentimentul de deja-vu! Orice om l-a avut!
-          Atunci ce-i de făcut?
-          Iubeşte lumea ca pe tine însuţi, nu pentru că în acest fel îi vei face ei un bine extraordinar, binele acesta va fi mic, marele bine ţi-l vei face ţie pentru că te vei dezlega de lucrurile care te opresc să te ridici spre Soarele care te va dezgheţa. Într-o inimă rece fericirea nu va putea intra niciodată. Tot ce contează este starea. Lumea înconjurătoare este importantă numai până când omul devine spirit.
-          Ai spus că fără competiţie, fără războaie şi ţări nu am fi putut avea această lume atât de diversificată material, cu atâtea provocări şi surprize, dar totuşi am fi putut trăi într-o lume perfectă prin sine, într-o continuă beatitudine, o viaţă veşnică. Acum culegem ce am semănat în trecut prin violenţă şi crimă ca să obţinem teritorii şi hrană, dar spune-mi, am fi putut vreodată alege?
-          Nu!
-          M-ai liniştit!
-          N-ai înţeles! Nu aţi fi putut alege în acel „atunci” pentru că aveați mintea de „ atunci”. Se poate acţiona numai asupra lui „acum” cu mintea de „acum”. Atunci era altă materie creată de altă minte. Acum tot ce se manifestă este o materie creată de mintea de acum. Este bine ştiut că mintea creează materia. Oamenii sunt imposibil de strunit pentru că ei nu sunt individualităţi de sine stătătoare controlate de o minte personală, ci sunt un conglomerat de fracţiuni mentalo-energetice numite atomi, coordonat de suma informaţiilor aflată în fiecare dintre ei. În interiorul fiecărui corp este o continuă luptă pentru supremaţie a teritoriilor şi ideilor, aşa cum este în lumea de afară.
-          Cum s-a ajuns la această neplăcută situaţie?
-          Când formele s-au ivit pe Pământ ele au pornit din întuneric, din atomii proveniţi din cometele rătăcitoare şi din cenuşa Soarelui aruncată la răstimpuri departe de sine. Informaţia ataşată lor a fost la început specifică întunericului: haos, inerţie, violenţă, distrugere. Chiar şi firava voastră ştiinţă a descoperit că în orice corp materia se înnoieşte mereu; cel mai mult un atom poate rămâne în corpul omenesc aproximativ doi ani tereştri. Asupra întregului, atât cât a făcut parte din corp el şi-a exercitat influenţa cât a putut de puternic, uneori în sens pozitiv, alteori în sens negativ.
-         Ce poate influenţa un atom, de vreme ce înţeleg că el este nemuritor în acest univers, să poată avea un caracter benefic asupra întregului numit organism, şi ce poate sa-l facă distructiv?
-          Lumina. Ea singură poate îmbunătăţi structura şi informaţia ataşată fiecărui atom în parte. În timp ea poate înlocui toate elementele pe care voi acum le consideraţi indispensabile vieţii.
-          Şi cine o poate determina să lucreze asupra atomului de vreme ce Soarele rămâne acelaşi şi la aceeaşi distanţă de Pământ de milioane şi miliarde de ani.
-          Există o mişcare a planetelor şi a astrelor care contribuie la crearea condiţiilor de iluminare a substanţei de pe Pământ. Ea este imperceptibilă pentru întreg. Dar din când în când din Soare vine câte un atom pur şi practic nu există nici un om care să nu fi avut în componenţa sa un astfel de atom. Dacă ajungând într-un corp el găseşte sprijin suficient acolo, el se impune asupra întregului şi poate în felul acesta să-i înveţe pe toţi atomii din acel corp cunoaşterea pură ce duce la beatitudine.
-          Ce poate determina această susţinere? Ce îi poate determina pe atomii războinici dint-un corp să se mai astâmpere din continua lor dorinţă de supremaţie şi să-i facă docili în faţa unei cunoaşteri superioare, ridicându-i din întuneric şi aducându-i la lumină?
-          Rugăciunea, meditaţia, sacrificiul şi postul. Un corp devenit o biserică, un loc de rugăciune şi evlavie, domolit de focul pasiunilor care se nasc mai ales prin consum de prea multă hrană, mai ales de carne, această nitroglicerină a materie, poate să creeze condiţiile iluminării.
-          Dar după maxim doi ani, precum ai spus mai înainte, atomii aceia buni oare nu vor pleca?
-          Ba da, dar unde se vor duce?
-          În alte forme de viaţă, bănuiesc.
-          În primul rând se vor duce în vietăţile de aceeaşi specie, căci atomii sunt inteligenţi şi îşi caută locul cel mai potrivit de manifestare viitoare. Unde se duc? Se duc în corpul copiilor şi de regulă în corpul celor aflaţi în jur, caută să se asocieze cu cei de o lumină cât mai apropiată de a sa ca să evite conflictele prea sângeroase şi respingerea lui prematură. Atomii luminaţi vor evita pe cât le stă în putere fiarele, dar uneori se întâmplă prin existenţa accidentului să ajungă şi în astfel de fiinţe, în care însă nu vor sta mult, dar vor lăsa o amprentă, o idee de îmbunătăţire în urma lor, fapt ce demonstrează că întreaga creaţie este pătrunsă de înţelepciunea divină. Prin acel accident corpul respectiv primeşte o sămânţă prin care în timp, din viaţă în viaţă, el ajunge să se îmbunătăţească.
-          Atunci fiinţele vii sunt alchimiştii atât de căutaţi în trecut, cei care pot transforma plumbul în aur, întunericul în lumină?
-         Întocmai! Prin metodele pe care ţi le-am enumerat mai înainte, corpul uman poate deveni o uzină de unde se degajă în jur permanent atomi buni care pot ridica întreaga specie la beatitudine; veţi înţelege în timp că o specie este un singur individ. Tot ce faci pentru alţii faci pentru tine însuţi, de aceea adu-ţi mereu aminte de cuvintele mamei: fiul meu, iubeşte lumea care te-a primit ca pe tine însuţi, nu de dragul ei, ci de dragul tău.

Aşa a fost! Nu mai ştiu unde, nu mai ştiu când... Căci dacă n-ar fi fost sau nu ar fi posibile, asemenea lucruri nu puteau să-mi treacă prin minte...

Cine redă demnitatea fiinţei umane?

2011-11-08T10:40:00.000-08:00

Un articol critic?! O peroraţie? Să mă exprim liber ori să mă ascund în mine însumi admiţând ca de atâtea ori că totul este inutil? Sau să mă întreb iarăşi aşa cum am făcut-o în gând adineauri: dar a fost demnă vreodată? Mi-aş putea permite, pentru că în cele din urmă am decis că de acum înainte tot ce voi scrie nu va mai lua în considerare: ce părere îşi vor face oamenii? oare ce vor zice? În definitiv, ce sunt oamenii dacă nu ar fi părerea pe care ţi-o faci despre ei?! Ceva sărac şi lipsit de prea multe proprietăţi, un gard de care te împiedici în fiecare zi, uneori prea înalt, alteori prea scund, dar în esenţă şi în definitiv nişte obiecte care îţi blochează cărările şi te împrejmuiesc într-o arenă în care trebuie să lupţi până la moarte. Ce sport sângeros?! Ce ringuri ascunse prin cartierele rău famate ale Asiei, unde oamenii luptă pe viaţă şi pe moarte pentru distracţia câtorva netrebnici care pariază, fluturând bani slinoşi, îmbătaţi de dorinţă de a vedea cât mai repede sângele curgând? Cine sunt aceştia, altceva decât nişte păduchi săriţi din blana fiarelor care au făcut să curgă atâta sânge de-a lungul istorie?! Cine i-a învăţat ce să facă dacă nu Mintea din om, care s-a strâns în poveşti, amintiri, pe coclauri, pretutindeni unde există dorinţa de a satisface netrebnica plăcere umană.
Trebuie să-mi spun iarăşi: opreşte-te!, nu lăsa mintea să lupte împotriva minţii, nu te amăgi că te va ajuta când o denigrezi pe ea, cumplitul intrigant, eliberatorul şi siluitorul, justiţiarul şi ticălosul, prietenul şi duşmanul, frumuseţea şi urâţenia, soluţia şi imposibilul. De ce tocmai de la ea să ceri ajutor când lucrurile de mai înainte nu pot fi divizate, succedându-se nu în oameni, cum s-ar crede, ci în timp, fiecare secundă egală cu cealaltă, într-o cadenţă imperturbabilă. Adu-ţi aminte ce ţi-ai promis: de acum înainte ceea ce faci, ce gândeşti, ce spui trebuie să-ţi placă ţie, în primul rând ţie.
Cine ar putea să te aprobe domolind mintea, domolind simţurile?! Cei care nu citesc niciodată un rând, pustnicii poate, dar nu şi cei care s-au lăsat prinşi în acest vârtej al cunoaşterii eronate, exersând desperarea, căzând şi ridicându-se în lupte interminabile pentru distracţia Celui Care Nu Trebuie Spus Pe Nume, ca în Harry Potter, diavolul sumbru care s-a cuibărit în mintea noastă încă de la începutul civilizaţie, cerându-ne carnea şi sângele, îngrăşându-ne cu nevoi ca să aibă ce să pună la frigare, bucurându-se ori de câte ori ajungem în impas, aplaudând în fiecare dimineaţă când intrăm în scenă sau în ring fiindcă îi menţinem cu o ardoare peste aşteptări lumea lui, a luptelor fără şir, a adversităţilor nenumărate, a competiţiilor fără câştigători, învinşi cu toţii de povara remuşcărilor, ameţiţi de damful unei bucăţi de carne pusă la frigare, de aburul unei băuturi îmbietoare, de gustul unei atingeri în care simţurile freamătă ca nişte mori în vânt până ce li se rup elicele, producând energie pentru acel odios care sălăşluieşte în interiorul fiinţei umane.
Ah, unde e duşmanul să sar cu el în aer ca un kamikaze, pentru patrie, pentru onoare, pentru religia strămoşească! El, care mi-a asuprit familia, limba, patria, unde e, să-l omor cu mâinile mele şi să mă eliberez de tirania care m-a îngropat de viu…
Dragul meu, nu-l căuta printre oameni, nu te uita după el prin vecini, nici de-al lungul istorie în jos sau în sus, caută-l în tine şi îl vei găsi sub forma patimii, a gusturilor din ce în ce mai rafinate, a poftei de a-ţi satisface limba şi de a oferi vibraţie pielii, a simţurilor încinse după plăceri fără număr, muncind tot mai mult şi mai mult, până la 65, 67, 70 de ani ca să ieşi la pensie în sfârşit, aplaudat cu frenezie de o societate vândută banului, o societate în care ai voie să faci orice, chiar să şi ucizi, dar care nu te iartă dacă nu îţi dai dările, acelaşi iobag legat de glia marelui boier, Iluzia, care îţi spune că după tot acest calvar îţi va fi bine, că vei avea o viaţă frumoasă undeva la ţară, într-o căsuţă albă, cu o grădină plină de flori, respirând în cele din urmă aerul libertăţii şi al fericirii.
Dar cum se întoarce! Unde crezi că te afli?! Pe moşia ta, iobag nenorocit?! Îţi voi arăta eu cine este stăpânul! Poftim boală, na-ţi copii desperaţi care îţi lasă în grijă nepoţii ca să poată merge la serviciu pentru o bucată de pâine îndulcită, totuşi amară, ce pensie?!, nu mai sunt bani pentru ea, suntem în criză, mai răbdaţi şi voi până trece, ah, mai sunt mulţi pe listă, nu mai mor ghiujii aceştia?! Ia mai spune guvernanţilor să umble la sistemul medical, inutilităţile acestea trăiesc prea mult, ce medicamente compensate, ce tratamente, ce doctori?! Ei, şi ce dacă pleacă toţi din ţară şi rămân numai felcerii, parcă s-ar putea duce undeva unde să nu-i găsesc eu? râde Cea ascunsă în omul de la putere, fără ca nici măcar el însuşi să o ştie, închipuindu-şi ca lucrează pentru popor când lucrează pentru Măria sa, dracul.
Şi peste tot împrejur asprime şi stres, cei care ar trebui să te ajute: soţia, copii, părinţii, prietenii sunt o sursă nesfârşită de supărare, de lovituri sub centură chiar atunci când ai nevoie cel mai puţin de ele, abandonându-te în cele din urmă singur în braţele simţurilor, ca un miel ce urmează să fie pus la frigare, înecându-ţi oful în alcool, în desfrâu şi în braţele celui mai perfid dintre simţuri, cel care te umflă la propriu şi la figurat, plăcerea gustului, devenind în cele din urmă o epavă.
Şi cum să fi fost altfel dacă pentru a atenua stresul produs de această maşinărie infernală care a devenit societatea umană, de îndată ce te scoli după o cafea şi o ţigară, merge un hamburgher injectat cu toate spurcăciunile din lume, dar gustos, apoi la serviciu, nu te poţi abţine, îţi e amară gura şi viaţa, mergi la automatul din care curge acea băutură lălâie numită cafea, ceai, capucino, lapte machiato şi între două mişcări mai ronţăi ceva presărat cu cristale mari de sare, apoi urmează prânzul, o halcă de carne cu multă grăsime, condimentată din abundenţă cu arome aduse de la mama dracului… buun, să trăieşti coană bucătăreasă, mai venim şi mâine, te pupăm! Unde? Tot aici, da, tot aici vom veni, stai fără grijă, unde o să ne ducem?!
Mai lucrezi ceva după aceea, deşi maţele îţi plescăie ca un lac prea mic pentru câte broaşte orăcăie acolo, dar parcă nu te mai poţi concentra, ia să vedem, o cafea, hm, e bună, mai pune ceva zahăr, fato, dă şi o ţigară, aşa, lungă şi subţire, cum e moda acuma, ce dracu, nu am să mă piş eu împotriva vântului! Timpul trece, ura! hai acasă, dar să mă opresc pe la supermarket: pastramă, salam, carne, whiski, ţigări, nu, n-am uitat nimic! Ce faci femeie, iar îmi dai lobodă, nu ţi-am spus că îmi place orice mâncare dacă nu se vede din carne?! Ptiu, ce-i cu apa asta lungă, noroc că am trecut pe la supermarket, oh, dar ce mi-e foame, ce greu se mai prăjeşte carnea asta al dracului, ia treci încoace! americanii te mănâncă în sânge, zic că eşti delicatesă, au dreptate, bătui-ar norocul să-i bată! Acum pot să mă odihnesc în faţa televizorului, am mâncat ca popa la praznic, dar ce mă mai doare ficatul!, va trebui să fac o vizită săptămâna asta la doctor, să-mi dea nişte pastile, doar nu sunt prost să ţin regim ca tâmpiţii care nu ştiu să se bucure de viaţă!!! Pentru ce aş mai trăi dacă nu m-aş bucura de un pic de cărniţă la tigaie şi, de ce nu, şi de cărniţa fragedă a unei colege, tânără şi darnică?
Conştiinţa, Dumnezeu, cărţile sfinte?! Nu există pentru oamenii aceştia astfel de lucruri, pentru ei există numai ignoranţa care s-a cuibărit în corpul lor sub forma simţurilor, cu atât mai hămesite cu cât li se dă mai mult.
Cine sunt eu să-i admonestez? Poate vorbesc de mine, ce te bagi? Eu nu am fost ca ei?! Sau ei nu vor fi ca mine?! Se clatină timpul! Oamenii se vor trezi, ai să vezi!

Pericolul inimii îngeţate

2011-10-21T08:55:00.000-07:00

Este extrem de greu să ai permanent o inimă bună. Cum ar zice românul hâtru atunci când greşeşte: ce să-i faci dacă materialul din care sunt făcut este prost! Şi totuşi nici unul dintre noi nu se poate împăca cu prostia. Dorinţa de îmbunătăţire este un impuls natural al oricărei fiinţe vii, şi, dacă vreţi, nu numai la nivel spiritual, dar şi la nivel fizic. Vedem însă lucrurile prin ochii noştri pământeşti, credem că îmbunătăţirea fizică stă doar în armonia formelor şi mărimea muşchilor, fără să mai conştientizăm faptul că frumuseţea corpului omenesc este mai degrabă un instinct decât o realitate.

Haideţi însă să ne ocupăm nu numai de frumuseţea conturului, lucrul pe care îl face arta, haideţi să conştientizăm şi realitatea că materia noastră interioară ne determină întreaga paletă de gânduri şi acţiuni, că frumuseţea interioară este poate infinit mai importantă decât frumuseţea marginilor. Eu cred că de la ultima bucată de minereu, de la ultimul vierme şi până la divinitate, nimic nu este lipsit de materialitate, şi în consecinţă nimic nu este lipsit de proprietăţi, că tot ceea ce diferă este gradul de subtilitate a materiei şi atât. Spiritul de care vorbim uneori nu este nici el lipsit de materialitate, numai că materia lui nu mai face parte din realitatea fizică.
Aşadar ce este o inimă bună dacă nu o proprietate a materiei interioare? O putem menţine sub control prin voinţă, o putem face să înflorească ca o floare de primăvară prin rugăciune, putem folosi o paleta foarte largă de procese mentale pentru a o impulsiona, dar dacă nu o avem în noi prin compoziţia materiei interioare nu putem face nimic. De ce unii o au, iar alţii nu? Nu cred că e potrivită această întrebare! Corect este: de ce unii o mai au, iar alţii nu?
Aş vrea să am o soluţie care să aducă tuturor înapoi inima bună, dar cum aş putea când eu însumi o pierd prea adesea?… E atât de natural să oscilezi între polarităţile materiei încât este practic un vis să ai permanent o inimă bună. Şi totuşi nu mă pot împăca cu această situaţie. Fiindcă atunci când nu o mai am viaţa mea nu mai are nici un sens.
Este probabil adevărat că ea este o proprietate a materiei subtile, dar de unde putem lua această materie? O putem obţine prin hrană, prin aer, prin lumină, prin gânduri?
Cine ar putea să-mi răspundă, dacă nimeni nu are nici un punct fix în acest domeniu, şi chiar toată filozofia şi religia oamenilor este alcătuită mai mult din speculaţii, decât din dovezi implacabile. Putem spune: este posibil să fie aşa sau aşa, dar certitudini nu avem nici unul. Unii pot avea curajul, izvorând dintr-o anumită naivitate sau teribilism, să spună că ştie totul, dar noi intuim deja că el încearcă să ne înşele. Să îl cert, nu aş dovedi decât că mi-am pierdut inima bună, iar acum, în acest moment, ar fi un lucru neadevărat să spun asta. Şi având-o, este natural că vreau să ajut, dar cum?
Poate aş putea să le spun celor care îşi simt adesea inima îngheţată că aceasta nu este o proprietate naturală a fiinţei lor, că trecerea prin stadiul de fiinţă omenească poate să-i facă în mod firesc blânzi şi buni. Vreau să le spun un cuvânt de încurajare, pentru că din păcate, cunosc persoane foarte apropiate, rude şi prieteni, care şi-au pierdut aproape cu desăvârşire inima bună. Justificările lor sunt foarte logice pentru minte, dar pentru planurile multidimensionale ale conştiinţei, cum ar spune Horia Ţurcanu, ele sunt absurde, căci ce poate fi logic dacă acel lucru te face să suferi? Ei şi ce dacă lumea nu ţi-a răspuns aşteptărilor, ce dacă te-a trădat sau te-a minţit? Ce ai crezut tu că se poate întâmpla în această lume a reacţiilor şi a accidentelor? De ce laşi frustrările să te copleşească? Eu cred sincer că tu, cel cu inima îngheţată, eşti o persoană de valoare, poate mult mai inteligentă decât majoritatea, dar ai găsit o soluţie proastă ca să-ţi exprimi nemulţumirea. Dovedeşte că te respecţi şi alungă-ţi supărarea! Fă curăţenie prin templul sufletului şi ai grijă că în afara gândurilor care te otrăvesc alimentele sunt şi ele foarte importante. Aici vorbesc despre lucruri experimentate de mine şi verificate în ani de observaţii atente. Plăcerea gustului pe calea descoperirii de sine este un lux mult prea scump ca să merite.
Chiar dacă nu este cu putinţă să spun lucruri care nu s-au mai spus niciodată, totuşi eu vorbesc în cea mai mare parte de lucruri experimentate prin propriul meu corp şi prin propria mea viaţă. De la maturitate încolo se poate trăi cu o singură masă pe zi, restul este pedeapsă! Din păcate toţi oamenii care trăiesc în societate sunt pedepsiţi. Un pustnic, numai, poate trăi cu această singură masă...
Vorbesc de acest moment al existenţei noastre, pentru că pe calea evoluţiei cosmice hrana fizică este doar un accident cu totul şi cu totul trecător. Iată, am o strângere de inimă că trebuie să vorbesc despre mine, dar nu vreau să credeţi că vorbesc despre acest lucru ca despre o realizare, ci ca despre un lucru normal. Deşi am încercat, mi-am dat seama că încă nu e posibil să trăiesc fără hrană. Dar o singură masă pe zi la ora 17 este arhisuficientă dacă în timpul zilei nu uiţi nici o clipă de lumina divina din Soare şi o primeşti în corpul tău cu credinţă. Cu aceeaşi credinţă pe care o ai atunci când te închini seara în intimitatea ta în cea mai pură evlavie faţă de divinitate. Căci lumina Soarelui şi divinitatea nu sunt separate una de alta. Nu spun că această lumină este întreaga divinitate, dar ar putea să nu facă parte din ea? Vorbesc de experienţe reale şi verificate, pentru că dacă mi-am obişnuit corpul cu această singură masă pe zi şi am văzut că face bine atât minţii cât şi corpului meu, dacă îmi permit să „ciugulesc” ceva în timpul zilei, ceva de „ronţăit” cum ar spune cei care îşi petrec foarte mult timp în faţa calculatorului, în mine se petrec lucruri extrem de neplăcute, mai ales la nivel mental. Un simplu capucino poate să-mi tulbure liniştea interioară la fel de mult ca o hoardă de tătari. O sută de mililitri de alcool provoacă un război mondial! Sunt foarte periculoase pentru mine aceste lucruri şi chiar dacă nu sunt conştientizate, sunt sigur că sunt periculoase pentru orice fiinţă vie. Dar omul poate să zică: la atâtea păcate pe care le am ce mai contează acestea?! Trebuie să recunosc însă că din cauza obligaţiilor sociale, a păcatelor pe care le mai am de plătit, nu-mi permit mereu o viaţă de pustnic...
Sunt convins că unii se amuză şi consideră purificarea prin diminuarea cantităţii de hrană utopică, dar de ce credeţi că între ceea ce spun eu şi post este vreo diferenţă? De ce Buddha a ajuns la concluzia că dorinţa este cauza suferinţei omeneşti după un post foarte sever, de ce Isus a postit 40 de zile în pustie şi a recomandat expres în Evanghelia eseniană a păcii o singură masă pe zi? Numai aşa dintr-un moft?! Sau de ce călugării şi în genere toţi oamenii credincioşi postesc mai mult sau mai puţin sever la anumite perioade de timp? Ei se îmbunătăţesc foarte mult la nivel fizic şi mental în acea perioadă, dar unii greşesc şi revin la obiceiul de a mânca mult, mai ales carne.
Poate hrana nu determină în întregime calitatea materiei interne, dar sigur ea reprezintă scânteia de la care se aprinde focul vieţii, cu cât mai pur, cu atât mai frumos. Carnea este impregnată de instinctele materiei inferioare, căci provine de la animale inferioare, să nu vă amăgiţi că mestecând-o mintea voastră nu va fi afectată. Apoi cantitatea de hrană în exces poate provoca şi ea tendinţe distructive. Devii ca un foc supraalimentat atunci când mănânci prea mult, arzi totul în preajma ta. Nu îţi poţi controla reacţiile! Vă spun că sigur se poate trăi în condiţii mult mai bune într-o blândeţe naturală a materie dacă îţi obişnuieşti corpul cu alimente pure, vegetale. E o poveste lungă aici, dar mai mult decât orice aliment de pe Pământ, plantele asimilează cel mai bine lumina divină, cea mai subtilă formă de hrană din univers.
E o soluţie puţin neaşteptată pentru cei care cred că reacţiile şi sentimentele noastre provin numai din procese mentale, din voinţă, din rugăciune, din meditaţie. Sigur aceste lucruri sunt importante, dar nu aş fi sigur că sunt mai importante decât materia efectivă care se depune pe corpul nostru prin aportul de hrană, s-ar putea ca toate acestea să fie proprietăţi ale materiei interioare şi atât. Din ce aţi vrea voi să stoarceţi sucul dulce la vieţii? Doar din gândurile şi spiritul pe care nu le puteţi păstra şi nici atinge?!
Prieteni, faceţi tot ce vă stă în putere să vă îmbunătăţiţi, treceţi peste toate complexele şi principiile voastre pentru a obţine din nou inima bună pe care aţi avut-o cândva, mai sacrificaţi câte ceva din plăcerile voastre, fiindcă merită! O viaţă cu o inimă aspră nici nu merită trăită; este moarte în cel mai pur înţeles al cuvântului, pentru că în acest timp nu evoluezi deloc. Datoria ta primordială era să transformi materia universului, astfel încât ce ai primit prin naştere ca materie grosieră să dai înapoi vieţii ca substanţă iluminată şi subtilă. Viaţa te iartă în copilărie şi în tinereţe pentru toate greşelile comise, căci era obligatoriu să înveţi din ele, dar de la maturitate încolo, din jurul vârstei de 35 de ani nu te mai iartă. Este justă şi implacabilă, se iubeşte pe sine şi nu are nevoie de cei care nu o ajută.

2011-10-12T02:27:00.000-07:00

Lucrurile ce le voi expune în articolul de faţă vor întrece pe alocuri puterea de toleranţă a oamenilor. Vă veţi mira profund de concluziile pe care le voi trage povestind o situaţie care s-a petrecut de curând.

S-a întâmplat că o fiinţă foarte dragă mie a contactat o viroză destul de aspră şi încăpăţânată. Nu e relevant sa dau prea multe amănunte asupra cazului, dar trebuie să recunosc că au fost momente când am crezut că viaţa acelei persoane este pusă serios în pericol. Am făcut uz de toate cunoştinţele mele transcendentale, am căutat în mine cele mai puternice forţe ale raţiunii, m-am închinat divinităţii cu o ardoare nemaiîntâlnită până atunci, dar parcă totul se prăbuşea în jurul meu vertiginos şi implacabil. Au fost momente groaznice, nu am crezut că se poate suferi atât! Fusesem destul de sigur până atunci că sensibilitatea mea îmi dăduse destule de îndurat şi în această competiţie eram deja un campion. Dar mi-am dat seama că mă înşelasem groaznic. Se putea mult mai mult!. S-a dovedit că a fost un foc de paie, o viroză mai încăpăţânată şi atât. Copilul s-a făcut bine.
Până aici poate nimic extrem de spectaculos. Practic toţi oamenii trec prin astfel de experienţe. Dar în aceste câteva zile prin mine au trecut înţelegeri care cu greu se pot exprima, apropierea dintre mine şi Dumnezeu la nivel afectiv a ajuns la apogeul cunoaşterii mele, pot să spun că niciodată nu am fost mai detaşat de egoul meu ca în aceste zile.
Evit de ceva timp să mai fac târguri cu Dumnezeu, lucruri din acelea pe care le rosteşte omul aflat în suferinţă : „Doamne dacă mă scoţi din situaţia asta voi fi cel mai fidel slujitor al tău, credinciosul tău cel mai pur, pâinea ta etc”.
Totuşi nu m-am mai închinat parcă niciodată divinităţii ca în aceste zile; mi-am recunoscut neputinţa şi m-am dăruit cu totul voinţei sale. I-am spus că indiferent de ce se va întâmpla mă voi supune hotărârii divine, pentru că legile cosmice sunt juste aşa cum le-a hotărât el în înţelepciunea lui impecabilă. Nu trebuie să vă mai spun că pentru mine Dumnezeu nu este o persoană, ci pur şi simplu existenţa pură. Tot ce se face nu este la cunoştinţa sa cum se spune, ci este parte din fiinţa sa. În acest fel Dumnezeu este întotdeauna just, pentru că el este implicat în tot ceea ce se întâmplă, iar suferinţa tuturor este şi a sa. El nu este cel care judecă de pe un tron, ci este cel care coboară în nămol, el este cel mai de sus şi în acelaşi timp cel mai de jos. Vorbim desigur aici de realitatea iluzorie în care noi oamenii ne avem casă. În principiu toate această suferinţă este ireală. Este un apanaj al simţurilor necesar pentru supravieţuire, dar în sine nu este o realitate absolută. Desigur nu e posibil să-l putem explica pe Dumnezeu în omnipotenţa şi omniprezenţa sa, şi cu atât mai puţin să înţelegem ceea ce reprezintă el în realitate.
Dar în lumea simţurilor lucrurile s-au întâmplat aşa cum v-am spus adineauri. Cea mai subtilă parte a fiinţei mele ştia cu certitudine că nimeni nu moare şi nimeni nu se naşte, dar fiinţa mea afectivă a suferit amarnic în aceste zile. Nu am să pot da acum o notă a realizărilor mele la nivelul conştiinţei, dar vă pot spune cu certitudine că în fiinţa mea s-au produs în aceste zile schimbări care cu greu se puteau realiza într-o viaţă cotidiană obişnuită. Ştiu că limbajul nu mă ajută, dar vă pot spune că atenţia faţă de tot ce există a crescut în mine în mod exponenţial în această perioadă şi este greu de conceput că aş mai putea vreodată să fac rău cuiva cu bună ştiinţă. Posibilitatea ca orice fiinţă care respiră să aibă acelaşi şir de experienţe cu mine mi-a sporit compasiunea enorm de mult. Nu am nici un punct fix ca să pot face o comparaţie, dar cred că în acest domeniu am urcat destul de sus. Dar cât suntem în formă fizică nu putem fi siguri de nimic, este suficient un mic accident al creierului ca să uităm tot ce ştim şi să devenim simple animale.
Poate veţi spune că forţez lucrurile, dar rememorând istoria umanităţii, îmi dau seama acum mai mult ca niciodată că durerea pe care au suferit-o popoarele de-a lungul timpului le-a ajutat să evolueze mai mult decât orice, că fără această flacără cumplită a experienţelor colective abominabile omul ar fi stat şi astăzi în postura de animal de la gura peşterii sau de pe crengile copacului. Nu vreau să dau nume de popoare, pentru că oamenii sunt predispuşi să judece sumar şi să arunce cu foc în cel care are curajul să spună lucrurilor pe nume, dar fără prezenţa torţionarului victima nu ar fi putut să evolueze înspre o apropiere reală de Dumnezeu, şi nu numai în segmentul său religios. Există apropiere de Dumnezeu la nivelul înţelegerii interiore, sunt stări care nu se pot reproduce prin cuvinte; nu e un secret că deşi ne-am îmbogăţit limbajul nu ne putem transmite stările sufletului decât în mică măsură. Aşa încât concluzia mea este aspră, dar necesară: nu trebuie să ne iubim numai aproapele, trebuie să ne iubim chiar şi torţionarul. Conceptul răzbunării trebuie pur şi simplu să dispară din preocupările noastre. Uciderea sau pedepsirea aspră a vinovatului, aşa cum ne place nouă să spunem celui care s-a aşezat de-a curmezişul vieţii noastre, care apare, chiar fără să o ştim, ca urmare a justiţiei divine, este una din cele mai puternice frâne care ne ţin în lumea activităţilor inferioare. Când orice om va închide televizorul în faţa unui film în care personajul principal şi „pozitiv” îşi răzbună cu sânge pierderea pricinuită, atunci înseamnă că ne-am mai îmbunătăţit cu un vârf de ac.
Voi face comparaţie între lucrurile ce s-au întâmplat în ultima vreme în două ţări îndepărtate şi diferite, China şi România. Dacă una din ele şi-a reeducat sursa opresiunii, ultimul împărat, lăsându-l în viaţa pentru a experimenta greutăţile oamenilor de rând, dându-i posibilitatea să ajungă la înţelegere şi compasiune, cealaltă şi-a împuşcat doi dintre cârmuitorii săi din ultimul veac în cel mai inconştient mod posibil. Şi care este rezultatul: aproape nimeni din ţara asta nu a învăţat nimic, iar beneficiile sperate după ce s-a realizat răzbunarea nu numai că nu au apărut, dar s-a aruncat şi asupra copiilor cu o pedeapsă nemeritată. Justiţia divină vede tot şi răsplăteşte tot! Dacă China urcă continuu atât la nivelul conştiinţei, cât şi la nivelul bogăţiei naţionale, România, fără o minune, va mai înota în mocirlă mult timp. Aş vrea să fie altfel, dar ţinând cont de condiţia etnică şi de nivelul de conştiinţă a cetăţenilor, este greu de crezut că mă pot înşela.
Desigur nu e relevant orice amănunt în această comparaţie, nici în China nu curge doar lapte şi miere, nici în România, numai otravă. Dar oricum este ceva de meditat şi de luat în seamă în această comparaţie.
Îndreptarea păcătosului prin educaţie şi iubire este o treaptă grea şi înaltă pe scara vieţii. Cu curaj sau târâş va trebui să o urcăm neapărat. Altfel, cu oameni abrutizaţi împrejurul nostru va fi imposibil să avem o viaţă frumoasă!

Mintea închinată divinităţii

2011-10-09T07:05:00.000-07:00

Dumnezeu este apogeul aspiraţiilor noastre. El este mai mult chiar decât ne putem noi închipui. Nu zadarnic, în filozofia care a creat cea mai completă artă a transformării, yoga, se spune că materia este minte în formă şi substanţă. Isus, soarele care a creat creştinismul şi religia iubirii aproapelui, a exprimat cam acelaşi lucru când ne-a comunicat că puterea credinţei poate ridica un munte ca să-l arunce în mare.

Astfel dacă mintea creează realitatea, preocuparea permanenta faţă de fiinţa şi calităţile lui Dumnezeu nu numai că poate crea momente de o emoţie şi de o frumuseţe interioară inegalabilă, dar în timp poate transforma materia umană în cea mai subtilă stare de existenţă, esenţa divină. Simbolul divinităţii exprimat prin lumină, la care eu fac adesea referire, este eficient numai în asociere cu credinţa. Lumina curgând din Soare, vizualizată cum coboară din creştetul capului până în vârful degetelor de la picioare, mângâind şi hrănind fiecare celulă a corpului este benefică numai într-o fiinţă dispusă să renunţe la propriul ego pentru a fi înlocuită cu divinitatea. Dacă fiinţă îşi preţuieşte extrem de mult individualitatea şi crede că ea îi poate furniza fericirea supremă, hrănirea cu lumină nu îi va produce decât insolaţie. În schimb cel care renunţă la preocuparea faţă de sine, îndreptându-şi toată atenţia spre divinitate, în timp, din viaţă în viaţă şi din experienţă în experienţă, ajunge la realitatea supremă.
Acest articol nu este o înşiruire de cuvinte necugetate, el este produsul şi concluzia vieţii mele de până acum, dar şi a tuturor cărţilor sfinte de înţelepciune. Credinţa care înlocuieşte această materialitate firavă şi efemeră cu capacităţile atribuite divinităţii este calea cea mai de preţ a fiinţelor vii de realizare a fericirii. Ea nu furnizează obiecte precum celelalte preocupări omeneşti, ea produce pur şi simplu starea. Tot ce facem când mâncăm, ne distrăm sau dormim este destinat ca să se obţină o stare. Preocuparea de divinitate este ea singură o stare. Oricât de terifiante ar fi experienţele fizice ale unei fiinţe, oricât de mult ar lovi într-un om forţele naturii, dacă el îşi are mintea fixată asupra divinităţii percepând splendoarea ei absolută şi indestructibilă, trece peste orice cu zâmbetul pe buze. El înţelege că totul vine de la Dumnezeu şi chiar experimentarea suferinţei dusă până la apogeu nu este decât un mijloc de spălare a păcatelor. În acel moment el îşi recunoaşte vinovăţia egoului şi devine mult mai atent la acţiunile sale încurajând astfel formarea conştiinţei. Apoi acest om nu mai are nevoie de paznici şi de legi aspre care să-l împiedice să facă răul, el devine bun şi just prin natura sa şi aduce lumină peste întreaga omenire. În acest context bisericile trebuie văzute ca nişte oaze în deşert. Orice trecător însetat, orice fiinţă care simte că ceva îl supără în interiorul său poate intra în ea pentru a-şi umple golul care îl îndurerează. Creştină, hindusă, musulmană, budistă, indiferent de numele ce l-ar avea o biserică, ea este un centru de energie pozitivă ce trebuie păstrat în omenire până când fiinţa umană va ajunge de aceeaşi natură cu divinitatea. Atunci, pierzându-şi egoul, ea va deveni însăşi o biserică, biserica absolută.
Fixarea minţii asupra divinităţii aduce în atenţie tot ce e mai liniştit, mai frumos şi mai cald din tot ceea ce ne putem noi închipui. Euforia, surpriza şi entuziasmul sunt permanent în actualitate, permanent vii.
Oare credeţi că umanitatea nu a mai ajuns niciodată la o asemenea stare de înălţare spirituală ca acum? Vă închipuiţi că realizările tehnologice ale prezentului fac posibilă îmbunătăţirea omului în toată diversitatea sa?… Fac o pauză în acest moment şi vă las un pic să vă gândiţi singuri la ceea ce voi spune în continuare. Conform obiceiului instituit de dogmatica religioasă când se ia în discuţie universul sensibil interior vă aşteptaţi să spun că această cale nu e bună, că în vechime oamenii erau mult mai apropiaţi de valorile autentice ale sufletului, iar acum sunt ca nişte oi fără păstor ce se duc una câte una în fântâna pierii.
Dar eu nu am să spun asta pentru că nu cred asta. Eu am să vă spun că oi fără păstor au fost în toate timpurile şi dacă în trecut au fost oaze de dezvoltare interioară armonioasă în omenire ele se datorează numai omului care s-a dedicat divinităţii. Aşa cum atunci acei oameni s-au adunat într-o conştiinţă şi ne-au lăsat izvoare de apă vie ce ne alimentează şi astăzi, tot aşa şi noi putem să ne adunăm într-o conştiinţă pentru a crea stări de cea mai mare puritate spirituală. Astfel concluzia mea vine firesc: nu contează bogăţia sau sărăcia, nici tehnologia sau instrumentele rudimentare, ci numai atenţia interioară către divinitate şi atributele ei.
Mediul nu este important decât pentru trup, pentru realitatea superioară ce o reprezintă starea e nevoie de altceva.
Starea de divinitate prin crâmpeie, clipele de sublim, nu ne sunt interzise nici acum, aşa păcătoşi cum suntem, eternizarea lor însă este o lucrare care acoperă toată existenţa universului. Am putea să ne mulţumim şi cu aceste stări trecătoare de sublim… dar ce ne facem după trecerea lor? Poate tocmai prin experimentarea lor după ele urmează căderea şi de multe ori desperarea absolută.
Astfel s-ar putea spune că prin natura vieţii pe care am primit-o suntem obligaţi să obţinem starea de divinitate ca o stare de permanenţă. Dacă aveţi o altă soluţie, aplicaţi-o, dar dacă la urmă când veţi trage linia veţi fi nesatisfăcuţi de rezultatele obţinute, amintiţi-vă de această cale. Aveţi timp!

O viziune asupra realităţii

2011-10-04T05:39:00.000-07:00

Alaltăieri am postat un articol pe Anatecor, un grup de discuţii on-line pe tema terapiilor complementare, unul din cele mai cunoscute din România. Ca de obicei, nici o reacţie! Pentru cei care mi-au citit blogul este vorba de articolul publicat pe 7 septembrie 2011, cel care începe cu cuvintele „Îmi dau seama acum, după mulţi ani de experienţe…”
În cele din urmă o doamnă, căreia îi mulţumesc foarte mult pe această cale, a intervenit spunând că energiile trebuie să se combine, atât cele care vin de sus cât şi cele care vin de jos, yin şi yang, dând de înţeles prin asta că pentru existenţa corpului e nevoie atât de alimentele Pământului cât şi de razele de lumină ale cerului, în special ale Soarelui. Nimic de spus, impecabil argumentul doamnei pentru toţi, mai puţin câteva excepţii infime, printre care şi eu. Pentru că voi spune: dar aţi meditat la noţiunea de evoluţie a materiei?
O rog pe doamna respectivă să nu se simtă jignită, căci ea a fost purtătoare de cuvânt a unei opinii generale, unanim acceptate.
Dialogul mea începe de acum să se poarte cu Inerţia, entitate iluzorie pe care oamenii o confundă uneori cu Raţiunea, căci dacă le ceri vreodată să spună un lucru de care sunt absolut siguri, vor spune în primul rând că oamenii ca să trăiască trebuie să mănânce. Dar iarăşi spun: de ce nu înţelegeţi ce înseamnă puterea credinţei? Ştiţi că ea poate face minuni, ştiţi că ea poate transforma chiar şi o piatră în suflet de om?
Dar de ce ne încordăm?! În definitiv unde ne aflăm? În situaţia de a renunţa deja la alimentele fizice şi de a ne procură întreaga cantitate de energie necesară corpului doar prin lumina spirituală divină, sau numai la momentul când luăm contact cu această noţiune şi începem să medităm asupra ei?...

Beneficiul suprem al hrănirii cu lumină este eliberarea, un lucru care nu se poate rata pentru că face parte din natura ordinii cosmice. Desigur nu am motive să cred că lucrurile se vor schimba în curând. Nimic nu se poate face pur şi simplu bătându-se din palmă. Dacă mă întrebaţi vă voi răspunde că nu ştiu precis ce ar trebui făcut pentru a ne elibera de iluziile pământeşti venite la noi prin informaţia coruptă ataşată hranei, dar nu încetez nici o clipă să meditez la acest lucru. Încerc să fac tot ce pot prin noianul de obligaţii pe care le am faţă de societate şi familie, dar e timp pentru toate, va veni şi momentul când îmi voi termina datoriile de plătit şi atunci mă voi ocupă cu toată puterea de mine şi de relaţia mea cu divinitatea.

Există trei etape esenţiale în orice lucrare. Totul începe cu a gândi, continuă cu a face şi se sfârşeşte cu a fi. Hrana pământească se procură cu multă pedeapsă, cumva acea pedeapsă biblică, care ca orice pedeapsă trebuie să aibă un final. Apoi se va putea face şi este timp şi pentru a fi.

Aş mai putea spune că această societate de consum care orânduieşte lumea nu va încuraja niciodată o asemenea activitate. Omul, în viziunea ei trebuie să rămână sclav şi ignorant ca să poată fi manipulat cu uşurinţă. Niciodată guvernul, autorităţile şi chiar cea mai mare parte a mass mediei nu vor face lobby pentru aşa ceva, ele trăiesc prin consum şi încurajarea lui, şi nu vor vrea niciodată să scape din mână pârghiile prin care pot controla lumea. Au destulă putere să-i facă nebuni pe cei ca mine şi să stârnească hazul pe seama lor. Dar oare nebuni sunt şi cei câteva sute de oameni recunoscuţi deja în lume care trăiesc fără hrană fizică? Nu ar trebui să vă dea de gândit acest lucru? Informaţi-vă, ei chiar există! Dacă ei o pot face voi de ce nu aţi putea? Meditaţi la acest lucru!

Nu vreau să arăt cu degetul spre nici o fiinţă vie, fie ei politicieni, miliardari, vedete, oameni de rând sau simpli cerşetori, toţi sunt nişte amărâţi ai vieţii şi numai ei ştiu cât de greu le-a fost sau le este. Mai degrabă sunt înclinat să le cer iertare, căci numai cine nu vorbeşte nu greşeşte, iar eu, iată vorbesc. Să ştiţi că nimeni nu tăvăleşte peste noi acest imens bolovan al durerii, altele decât Iluzia şi Inerţia.
Mai sunt creaţioniştii care sunt ca nişte copii mici şi nevinovaţi. Cum ai putea să-i loveşti?! Trăiesc mai mult pe suportul sentimentelor şi al emoţiilor, e refugiul lor, nu poţi să le ceri să-şi părăsească locul unde mintea lor se simte liniştită şi unde speranţa le rămâne integră.
Dar cei maturi înţeleg deja că totul în Univers curge, iar viaţa pe Pământ a venit din acel praf de stele, în special din Soare şi din rezidurile aduse de comete prin acest sistem solar.
Atunci a început o evoluţie a materie care la început avea formă de minereu, praf cu cele mai brute proprietăţi, apoi după miliarde de ani a apărut vegetaţia, apoi acea X formaţiune unicelulară care stă la originea vieţii biologice; din ea s-au născut organismele pluricelulare minuscule, apoi alte vietăţi tot mai mari şi mai prelucrate de mediu până ce s-a ajuns la cele din zilele noastre. Şi acum spun: de ce ar trebui ca evoluţia cosmică să se oprească aici, de ce nu ar fi posibil ca tocmai acest mediu care a dat naşterea acestor individualităţi să nu dea naştere alteia superioară, căreia fiindcă nu avem alt nume de referinţă îi putem spune înger? De ce? Pentru că mintea noastră nu are încă un precedent sau pentru că nu vrea?
Aşadar, doamnei aceea, căreia îi mulţumesc încă o dată că prin intervenţia ei mi-a dat posibilitatea să scriu acest articol absolut necesar, îi comunic că energiile yin şi yang trebuie să se combine în continuare pentru a oferi echilibru fiinţelor vii de pe Pământ, dar proporţia lor nu este o lege imuabilă. Aşa cum nimeni nu ne poate garanta acum că energia venită de sus nu are o proporţie mult mai mare decât cea venită de jos, tot aşa trebuie să credem în schimbări şi mai departe. Omul s-a învăţat să creadă că biologicul său este un lucru fix şi egal cu măsurătorile sale atunci când a căpătat cunoaştere să le facă. Dar lucrurile se mişcă, nimic nu stă!
Revenind la situaţia actuală a omului amintesc încă o dată că el este încă departe de schimbări semnificative. Aceste schimbări când se vor face vor fi aproape inobservabile din interior, căci aşa cum s-a spus natura nu acţionează niciodată în salturi, ci numai cu blândeţe.
Apoi trebuie să amintesc că proporţia energiilor după ce se va schimba la nivelul hranei fizice, ajungându-se până la urmă la îndepărtarea ei cu totul, vor urma alte energii pământeşti care încetul cu încetul se vor reduce până la a nu mai fi necesare. Apoi omul se va putea elibera din închisoarea pământească. Ştiu că e deja prea mult pentru unii, dar urmează la rând apa şi apoi aerul. După aceea omul îşi va schima semnificativ compoziţia substanţei interne astfel încât va putea să umble liber prin univers şi chiar prin planurile paralele ale existenţei, despre care acum nu ştim aproape mai nimic, doar le intuim.
În concluzie tot ce vreau deocamdată este să meditaţi şi să credeţi în posibilitatea voastră de evoluţie, căci aşa cum s-a spus dacă un lucru nu ar fi posibil el nici nu ar putea să-ţi treacă prin minte…
Doar voi puteţi acţiona asupra naturii voastre interioare! Dumnezeu ne-a dat posibilităţile, dar tot ce putem face în sprijinul nostru stă numai şi numai în sarcina noastră.

2011-09-28T11:50:00.000-07:00

Ieri am primit un mesaj de la unul din noii mei prieteni de pe facebook, un filozof şi un intelectual pur sânge, care, după ce mi-a spus că a citit câteva articole de pe blogul meu, s-a arătat interesat de lucrurile care au fost determinante în viaţa mea, contribuind la apariţia modului acesta de filozofa, în definitiv la felul acesta de a fi. Desigur nu i-am putut da un răspuns mulţumitor pe moment; la cele câteva lucruri pe care i le-am punctat în zece rânduri aş mai fi avut nevoie de ani şi milioane de file suplimentare ca să dau un răspuns complet.

Cu câţiva ani în urmă dacă cineva mi-ar fi cerut să vorbesc despre cel care sunt şi despre modul cum am ajuns aici, aş fi făcut o grimasă de nemulţumire, eschivându-mă de la un răspuns tranşant. Dar astăzi nu-mi mai este frică de mine, am căpătat forţă şi încredere prin fiinţa care a crescut în mine; eu sunt acesta şi nu am nimic de ce să-mi fie ruşine! Poate trupul meu a rătăcit prin locuri şi lucruri discutabile, poate unii ar vrea să-mi reproşeze anumite nereguli în comportament, să-mi spună că nu am procedat bine acolo şi atunci, că trebuia să fac asta sau asta, dar dacă era aşa cum mai ajungeam la mine însumi?! Calea mea trebuia să treacă prin experienţele mele, iar greşelile pe care le-am comis erau necesare precum pământul de sub picioare. Fără ele aş fi fost acum lipsit de orice învăţătură, şi este posibil că dacă am ajuns să ştiu mai mult este pentru că am greşit mai mult. De fapt, şi nu este un secret, eu cred că spectrul experienţelor unei forme de viaţă se extinde pe mai mult timp decât aceşti 70-80 de ani la care putem spera cel mult pe această planetă. Nu aş vrea acum să mă implic într-o discuţie pe tema reîncarnării, este un subiect prea sensibil şi prea vast ca să-i găseşti definiţii mulţumitoare, mă voi ocupa doar de subiectul pe care l-a ridicat prietenul meu. Ce lucruri nevăzute şi extraordinare pot să-l facă pe un obişnuit, aşa cum păream a fi, să ajungă la viziunile acestea despre viaţă, la curajul de a îndrăzni să acţioneze împotriva rădăcinilor „naturale” ale firii omeneşti… Am pus cuvântul acesta între ghilimele, pentru că eu cred că e o mare greşeală să credem că există vreo minune sau transformare în univers care să nu poată fi numită naturală, că mai ales este o greşeală absolut copilărească să credem că limitele omului sunt aici, că animalitatea corpului este un principiu etern şi inamovibil, şi a spera la o transformare în care de pildă nu vom mai avea nevoie de alimente fizice este o utopie care nu se va concretiza niciodată.
Mereu în ultima vreme îmi vin pe buze cuvintele exprimate într-una din cărţile mele: omul şi toate fiinţele vii sunt un sistem mobil şi perfecţionabil până la limite de neînchipuit. Există îmbunătăţiri care pot fi văzute în scurtă durată, de exemplu într-o viaţă fizică, dar există şi îmbunătăţiri care nu pot fi urmărite niciodată. Cred că e timpul să ne deschidem mintea şi să înţelegem că niciodată nu există nu pot, ci numai nu vreau. Unii oameni se tem de schimbări substanţiale, alţii sunt mulţumiţi de confortul lor vremelnic şi relativ, cert este că sunt foarte puţini care îndrăznesc. Îi înţeleg şi totuşi îi deplâng. Vor trebui să sufere cel puţin tot atât de mult pe cât am suferit eu ca să ajungă la înţelegerea care face parte din natura lucrurilor. Uneori îi văd ca pe nişte copii, aş vrea să le dau tot ce le trebuie pentru a-i scuti de suferinţele care se arată la orizont, dar aşa cum nu am putut să-i scutesc pe copii mei fizici de durerile şi dezamăgirile inerente trecerii prin etapele vieţii, tot aşa nu îi voi putea ocroti pe oamenii pământului de loviturile care trebuie să le trezească conştiinţa şi înţelegerea. Unii deja se află pe calea lor, alţii suferă numai din cauza faptului că nu le ajunge avuţia şi banii, sunt etape şi etape, dar cert este că nici unui om nu-i este interzisă realizarea vieţii prin propria sa suferinţă. Nu e posibil să trecem doar prin lapte şi miere de la naştere până la moarte, căci dacă ar fi aşa ce motivaţie ar mai fi pentru îmbunătăţire, ce sens ar mai avea viaţa dacă nu şi-ar căuta maximul posibilităţilor sale?…
Revenind la condiţiile şi motivele ce au acţionat pe materia individualităţii mele, îmi amintesc de câteva lucruri care ar putea fi relevante. În primul rând vreau să spun că nici un lucru nu vine la noi dacă el nu face parte din calea noastră. Doi oameni pot avea acelaşi şir de contacte cu obiectele exterioare, dar rareori se întâmplă să tragă aceleaşi concluzii. Sigur când e vorba de generalităţi vorbim aceeaşi limbă, dar când încercăm a ne exprima fiorul interior resimţit după o anume experienţă ne lovim de dificultăţi insurmontabile. Lucrurile care mi s-au întâmplat şi care cred eu că m-au determinat pot fi doar aparente, poate m-am născut cu predispoziţii activate în altă viaţă, poate sunt cel care sunt prin intervenţia unor lucruri care depăşesc percepţia şi înţelegerea mea. Cine ştie căile Domnului, înţelegând prin acest termen mult mai mult decât o persoană, o puterea sau o voinţă. Nu vreau să ascund nimic din ceea ce ştiu că merită ştiut, nu vreau să-mi ascund nici o experienţă relevantă care se poate extrapola şi altora, nu îmi e teamă să fiu o carte deschisă care poate fi citită de oricine, recunoscându-mi pe de o parte greşelile şi defectele persoanei fizice din cauza mişcării pentru supravieţuire, dar în acelaşi timp, lăsând la vedere lumina care poate să curgă din mine spre a fi de ajutor celor care caută, aşa cum la timpul potrivit am primit şi eu.
Îmi amintesc că pe la opt ani bunicul şi bunica mea îmi cereau să le citesc Biblia. Mă aşezam la o masă pe un colţ de pat cu mindir şi citeam tacticos din această carte minunată. Ei erau numai ochi şi urechi şi atenţia lor m-a ajutat să devin conştient şi să-mi pun primele întrebări existenţiale. Apoi îmi amintesc de un moment de boală, probabil o gripă severă, care m-a ţinut la pat vreo două săptămâni în chinuri şi dureri insuportabile. Apoi îmi amintesc de conflictele cu tatăl meu care îmi cerea mereu să acţionez împotriva firii mele, înclinată spre contemplare şi meditaţie, punându-mă la munci grele şi fără finalitate în viziunea mea. Acest conflict m-a închis şi mi-a alungat pentru foarte multă vreme curajul de a comunica cu cei din jur spre a mă face înţeles. La treisprezece ani îmi amintesc de dureri insuportabile în zona inimii, luate probabil de la eforturi exagerate pentru vârsta mea. Mama mea, care fără îndoială a fost o mamă bună ca orice mamă, văzându-mă atât de suferind şi de slab, dând frâu parcă legilor naturii care nu permite decât exemplarelor puternice să trăiască, mi-a spus că mai bine aş muri decât să fiu atât de nevrednic. Acestea şi alte lucruri m-au marcat substanţial şi m-au făcut să-mi pierd încrederea în lume şi în mine. Este curios cum mai ales bolile şi suferinţa au săpat în mine pentru a trezi acel simţământ ascuns al conştiinţei de sine şi al întrebărilor existenţiale. Azi le consider atât de necesare evoluţiei umane încât parcă le iubesc şi le preţuiesc la fel de mult ca sănătatea şi fericirea. Îmi e clar că boala şi sănătatea, fericirea şi nefericirea, suferinţa şi plăcerea fac parte dintr-un cod binar esenţial pentru viaţă, un element venind mereu după celălalt. Pe la treizeci de ani, îmi amintesc, un om a venit la mine pretinzând că este vânzător de cărţi. Spun acest lucru pentru că niciodată până atunci şi niciodată după aceea prin locul unde locuiam atunci nu am mai văzut un vânzător ambulant de cărţi. Îmi amintesc, parcă dintr-o poveste, cum mi-a pus în mână o carte şi mi-a cerut pentru ea ceva derizor, câţiva bănuţi pentru care nici nu te apleci dacă îi vezi pe stradă. Deşi am încercat de multe ori să-mi reamintesc chipul acelui om nu am reuşit niciodată, a venit ca o umbră şi a dispărut ca o umbră. M-am trezit doar cu acea carte frumoasă şi grea în mână, în jur de 800 de pagini tipărite în condiţii grafice excelente. Pentru moment nu i-am dat nici o însemnătate şi am aruncat-o acasă într-un raft laolaltă cu alte cărţi din care citeam foarte puţin. Dar într-o zi ea mi-a atras atenţia şi am început să o frunzăresc. Numele ei era Bhagavad gita aşa cum este ea de Bhaktivedanta Swami Prabhupada. Felul cum erau transcrise versetele, în română şi apoi în sanscrită au plăcut sufletului meu şi am început să le citesc cu interes. Explicaţiile lui Prabhupada de după fiecare verset m-au făcut să iubesc şi mai mult înţelepciunea şi credinţa, chiar dacă aş putea astăzi să fiu un pic critic cu privire la viziunea lui despre existenţa unui Dumnezeu personal. Era modul lui de interpretare a unui text, dar tot acolo am aflat că Dumnezeu poate fi perceput şi impersonal fără a se ajunge la un conflict de esenţă a termenilor. Bhagavad gita s-ar putea spune că m-a marcat la fel de mult ca Biblia, dar iarăşi spun că dacă nu eram pregătit pentru aceste cărţi ele ar fi putut trece pe lângă mine fără să lase nici o urmă. Insist mereu să cred că eu le-am chemat la mine, şi dacă vieţii din mine nu i-ar fi trebuit ele nici nu s-ar fi creat. Desigur această afirmaţie poate stârni strângeri din ochi în semn de nemulţumire, dar cum au apărut ele, fără a fabula pe căderea lor din cer cu poze frumoase şi cu cerneala uscată?... Ce a fost întâi: omul sau cartea? Dacă omul a creat cartea a fost pentru că a ştiut că într-o zi ea îi va trebui, chiar dacă nu va mai şti că el a scris-o, deoarece azi poartă alt nume şi are o altă formă. La început el nu s-a simţit atât de divizat de timp şi de spaţiu ca acum, ştia că ce face pentru oricine face pentru sine, că viaţa sa călătoreşte printr-o multitudine de forme şi situaţii, având cale lungă de străbătut, cu suişuri şi coborâşuri, până să ajungă la scopul final.
Pe la treizeci şi trei de ani s-a făcut că iarăşi m-am îmbolnăvit de acea boală ciudată pe care o avusesem în copilărie, aş putea spune un fel de gripă mistică, extrem de lungă şi dureroasă. Atunci am devenit mai mult ca niciodată conştient de durerea fizică şi din acel moment nu am mai putut să mănânc carne niciodată. Mi-am zis că dacă eu pot simţi atât de ascuţit durerea şi suferinţa cu atât mai mult trebuie să le simtă un animal care este tăiat sau de multe ori chiar mâncat sau jupuit de viu. Acea compasiune pentru durerea fiinţelor vii m-a determinat să renunţ la carne mai mult decât dorinţa de a avea o sănătate fizică acceptabilă.
Apoi a venit yoga adaptată la natura şi cerinţele mele, după aceea am început să înţeleg rolul luminii solare şi capacitatea ei atunci când e conştientizată de a suplini o parte din necesarul de hrană fizică şi mai ales de a înnoi mintea cu o substanţă nouă şi subtilă, capabilă să scurteze drumul între a gândi, a face şi a fi.
Toate acestea şi multe altele par a mă fi determinat, dar e posibil să fie doar nişte explicaţii, adică nişte efecte. Cauza am fost eu şi înclin să cred că tuturor oamenilor li se întâmplă ce li se întâmplă numai pentru că ei sunt cauza şi nu pentru că lucrurile vin asupra lor cu energii negative. Eu cred că asta au vrut ei şi din eroare asta vreau şi acum. Putem activa posibilităţi de o frumuseţe rară, dar ne mulţumim încă să stoarcem plăceri din aceste simţuri obosite şi animalice. Mai înainte când eram pus într-o dilemă spuneam „trebuie să rezolv lucrul acesta”, apoi am îndrăznit să spun că „vreau să fac asta”, simţind că am mai avansat puţin, acum spun „pot să fac asta” şi mă simt foarte aproape de capătul rătăcirilor mele. Încep să-mi activez posibilităţi pe care mai înainte le socoteam incredibile, de exemplu în ultimul timp toţi oameni îmi par cunoscuţi şi mă uit în sufletul lor cu aceeaşi grijă cu care mă uit într-al meu. Am început să nu mai reacţionez cu pasiune şi împotrivire la faptele altora, să fiu capabil de acţiune conştientă şi să nu-mi mai fie frică aproape deloc de moarte. Pot să rabd insulte şi să fiu binevoitor cu cei care mi le adresează, pot să tac atunci când mai înainte nu mă puteam abţine să-mi strig în gura mare dreptatea închipuită.
Dar cel mai mult mă bucur atunci când închinându-mă divinităţii nu mai spun „Doamne dă-mi asta” sau „Doamne fă asta”, ci spun „Doamne pot să fac asta” pentru că tu deja mi-ai dat toate posibilităţile, iar activarea lor stătea numai şi numai în sarcina mea.
Atunci divinitatea devine un prieten, şi ca să închei într-o notă plăcută mergem împreună la o ceaşcă de ceai ca să ne depănăm amintirile. Nu îl bea nimeni pentru că era doar un pretext să ne vorbim într-un cald monolog interior după o lungă, prea lungă despărţire…

2011-09-22T07:42:00.001-07:00

Se întâmplă un fenomen foarte ciudat cu mine în ultima vreme. Orice fiinţă pe care o întâlnesc îmi pare cunoscută! Nu m-am mai întâlnit niciodată cu ea fizic, dar parcă ne-am mai vorbit şi ne-am mai atins… Să fie vorba de conştiinţa identităţii mele cu toate formele de viaţă? Dacă ar fi aşa m-aş bucura enorm. Aş putea iubi pe oricine ca pe mine însumi şi tot ce aş vrea pentru mine aş vrea pentru orice fiinţă.

2011-09-18T00:55:00.000-07:00

După ce am publicat prima mea carte în 2006 „ Om înspre înger” o mulţime de oameni mi-au cerut explicaţii cu privire la motivaţia şi scopurile mele reale. Unii mi-au sugerat că tot ce aş putea scrie eu există deja în cărţi, alţii, că urmăresc doar recunoaşterea şi aprecierea mea personală. În general am tăcut umil pentru că fructul unei comunicări eficiente nu se pârguise încă. Poate nici azi nu e copt pe deplin, dar e timpul să-mi asum riscuri! Am tratat aceste mici împunsături cât se poate de sumar şi am evitat să dau răspunsuri tranşante. Concentrat numai şi numai la calea pe care o aveam de urmat mi-am şlefuit practica şi învăţătura în cele mai diverse condiţii posibile. Într-un cuvânt am făcut de toate şi am învăţat de la toate. Cu certitudine pot afirma azi că niciodată nu am făcut binele sau răul cu bună ştiinţă, ci doar am urmat calea trasată mie de divinitate. Nu aş putea spune că e vorba de destin la modul acela comun, ci doar de faptul că întotdeauna am urmărit să fac tot ce e mai bine în condiţiile pe care le-am avut, înţelegând că divinitatea mi-a dat doar posibilităţile, dar activarea lor a stat întotdeauna în sarcina mea.

Îmi displace enorm să vorbesc despre persoana mea, pentru că este imposibil ca într-o fiinţă de carne să se vadă o fiinţă măreaţă. Când nu mai e în carne şi rămâne doar în minte este posibil, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat cu toate persoanele consemnate în cărţile de religie şi istorie, căci şcoala vieţii, singura care contează până la urmă, nu se poate absolvi decât dacă se învaţă din greşeli, iar sfinţii abia după ce au învăţat din ele şi-au absolvit păcatele…
Aşadar sunt obligat să vorbesc despre mine pentru că altfel aş exprima numai generalităţi şi aş da impresia că citesc numai din cărţi. Vorbesc de experienţele mele în munca cu lumina, nu vorbesc nicidecum de o înfăţişare sau un aspect. Faptele şi gândurile mele sunt ale unei fiinţe animate de cele mai bune intenţii la adresa persoanelor din jur, dar acest lucru nu e obligatoriu să se vadă şi din afară. Subiectivitatea percepţiilor omeneşti este atât de vastă, încât aproape nici nu mă mai obosesc să mă mai justific în vreun fel atunci când sunt criticat. Acest lucru nu înseamnă că am vreun dispreţ pentru sentimentele oamenilor, ele fiind o hrana extrem de necesară pentru supravieţuirea lor, deşi nu întotdeauna foarte sănătoasă…
Azi am ajuns să-mi clarific mai bine ca oricând motivele reale care m-au determinat să scriu cărţi, în general, şi acest blog, în particular. Este clar - eu cred că scrierile mele pot fi de folos omenirii.
Desigur s-ar putea răspunde că toţi oamenii cu înclinaţii filozofie, mistice sau religioase, ce şi-au aşternut experienţele pe hârtie, au simţirea aceasta. Aşa este, dar iarăşi cred că sistemul pe care îl voi contura eu încetul cu încetul va avea aplicaţii practice care cu greu se vor mai găsi în altă parte.
Eu sunt un binecuvântat al sorţii, căci nu am absolvit nici o instituţie de învăţământ superior care să-mi formeze anumite tipare de gândire şi mai ales un limbaj specializat, inteligibil numai unui număr mic de oameni. Tot ce ştiu vine mai puţin din cărţi şi mult mai mult din meditaţie. Eu am şanse să fiu înţeles de oamenii cu cultură medie şi chiar mică, dar am şi dezavantajul de a-i face să strâmbe din nas pe filozofii cu profunde studii universitare.
Mă adresez mai ales oamenilor în care a început procesul de frământare, pustnicilor şi celor care se numesc sanyasini. Folosesc acest ultim termen pentru că nicăieri nu am găsit mai multă înţelepciune în împărţirea timpului de viaţă a unui om ca în hinduism. Acolo se spune că în prima parte a vieţii un om trebuie să fie ucenic, perioadă în care trebuie să se dedice învăţăturii, atent şi receptiv la tot ce îi comunică profesorii, părinţii şi cei mai în vârstă, apoi, ajuns la vârsta maturităţii să-şi întemeieze o familie şi să devină gospodar, conştient că este susţinătorul societăţii în care trăieşte, permanent pus în slujba familie şi a tuturor celor care se află în jurul său. În fine, spre bătrâneţe el trebuie să devină sanyasin şi să se dedice îmbunătăţirii relaţie sale cu divinitatea în matcă căreia trebuie să se întoarcă şi care, în funcţie de gradul său de evoluţie, îi va hotărî just şi implacabil, forma de manifestare a vieţii sale eterne în continuare.
Să nu credeţi că vreau să mă ridic în ochii oamenilor! De fapt afirmând că filozofia mea este importantă şi merită atenţia eu am rupt orice punte care m-ar putea duce la aprecierea contemporanilor, căci oamenii, prin spiritul de competiţie care le susţine lumea, nu acceptă nici o inferioritate faţă de cineva. Chiar şi atunci când dovezile sunt materiale şi palpabile ei găsesc justificări pentru inferioritatea lor şi denigrează tot ce i-ar putea depăşi. Cu atât mai mult o vor face în acest caz când e vorba de cunoaştere şi înţelepciune, astfel încât eu pot să stau liniştit pentru tot restul vieţii mele, nederanjat în vreun fel de aprecierea oamenilor. Clarificând aceste lucruri, mai rămâne să-mi consemnez cunoaşterea pentru mine şi pentru generaţiile viitoare care, nemaivăzând în mine un concurent asupra surselor de supravieţuire, vor accepta probabil să fie atenţi la ce am scris. Iar dacă nu, oare ce am pierdut?! Sunt sigur că deja am supărat pe mulţi şi îmi cer scuze, dar trebuie să spun tot ce am pe inimă.
Să începem cu motivul principal pentru care omul îşi părăseşte culcuşul protector de acasă pentru a ieşi în lumea periculoasă de afară. De ce o face? În primul rând pentru că trebuie să-şi caute hrana. Acesta este motivul primordial, după care urmează celelalte, secundare: nevoia de a-şi găsi o parteneră sau un partener, nevoia de a găsi sprijin şi protecţie atunci când are trebuinţă, nevoia de a găsi leac la slăbiciunile şi bolile sale.
Să vorbim acum despre hrana noastră cea de toate zilele şi despre ce s-a întâmplat cu ea în ultimul timp. Autorităţile pe care le-am ales să ne conducă, din cauza înmulţirii fără precedent a numărului de indivizi, au permis introducerea substanţelor balastiere în alimentaţia omului, în primul rând a cartonului şi a produselor de origine petrolieră. Aceste substanţe, încă de la început, au fost menite să umple stomacul omului şi să-i creeze senzaţia de saţietate. Nu vreau să spun că ele au fost de rea voință, pur şi simplu la cunoaşterea care exista atunci, când s-a dat startul acestor practici, nimeni nu s-a aşteptat la rezultatele care urmau să apără. Şi ce s-a întâmplat? Sângele a început să se îngroaşe monstruos de mult astfel încât bolile de origine cardiovasculară tind să ajungă motivul numărul unu al mortalităţii în lume, apoi aparatul digestiv a început să prindă depuneri de piatră ca ţevile de sub chiuveta dumneavoastră dând firesc naştere la tot felul de complicaţii şi blocaje, iar cireaşa de pe tort a fost că, în faţa avalanşei de substanţe nerecunoscute de ADN-ul uman, mutaţiile care au apărut în organism au proliferat această înfiorătoare maladie a timpurilor noastre - cancerul.
Cu ce ajută filozofia mea? Ei bine, eu ştiu că există surse complementare de acumulare a energiei vitale, şi aici mă refer în primul rând la lumina solară. Ilustrul clarvăzător Aivanhov a spus cu mult timp în urmă că orice aliment nu este altceva decât lumină modificată. Ce ne împiedică să o folosim direct pentru a nu mai utiliza această hrană de rangul patru care, din motivele enumerate anterior, a ajuns atât de nocivă?! Desigur pentru că ne lipseşte un mecanism interior care să transforme lumina solară în energie vitală…
Da, asta e o problemă şi încă una destul de delicată. Dar ce este omul și, în general, orice ființă vie? Oare nu o minune a acestui univers, un sistem mobil şi perfecţionabil până la limite de neînchipuit?! Atunci ce ne lipseşte? Eu spun că numai practica şi credinţa. Dacă am avea credinţă măcar cât un bob de muştar, aşa cum a spus Isus, am putea să-i spunem unui munte să se ridice şi să se arunce în mare, dacă am avea credinţă măcar pe jumătate ca atât am putea încetul cu încetul să compensăm nevoia de hrană fizică cu lumina spirituală divină, ajunsă la noi, în aceste condiţii cosmice, prin intermediul Soarelui. Sarcina mea este să vă spun că aveţi posibilitatea de a vă completa o parte din energia vitală prin conştientizarea luminii solare atunci când intră în corp şi astfel să renunţaţi la alimentele pe bază de carton care vă declanşează bolile şi vă scurtează viaţa. Aş putea să vă mai spun că soluţia cea mai viabilă la grija care macină autorităţile astăzi cu privire la sursele de hrană este tot lumina solară. Când lucrurile se vor urni cât de cât în această direcţie economia va avea de pierdut, dar omul în plenitudinea sa, va avea numai de câştigat. La nivel general, obţinând conştiinţa auto conducerii şi auto orientării, omul îşi poate permite să lase economia să şchiopăteze şi uneori chiar să se îmbolnăvească. Decât omul ca fiinţă reală şi vie să fie bolnav, mai bine să fie bolnavă această iluzie a minţii numită economie. A fost importantă până acum, dar ajunşi în acest stadiu nu mai avem nevoie de atâtea gunoaie multicolore…
Deşi nu îi văd şi nu îi cunosc, alături de mine mai sunt destui oameni care lucrează la elaborarea unei metode eficiente de asimilare a luminii solare, căci această cerinţă circulă în astral. Văd cu claritate, ca într-o viziune, că nu va exista în viitor nici o instituţie de învăţământ serioasă care să nu aibă în programa sa obiecte de studiu precum „Hrana cu lumină” sau „Surse de hrană complementare”.
Aceasta este una din marile mele bucurii, certitudinea că inteligenţa cosmică aflată încă de la apariţia vieţii în posibilităţile omului, va scoate această fiinţă chinuită şi sărmană din durerea în care s-a zbătut atâta amar de veacuri.
Din acest motiv aş spune că e necesar să fiţi atenţi la ceea ce spune inteligenţa cosmică prin umila mea înfăţişare, căci nimic nu este mare sau mic de la sine, ci numai prin ceea ce conferă mintea umană atunci când are nevoie de repere. Trebuie să mă credeţi că eu nu mai pot fi plătit cu nimic mai mult decât cu ce am deja: bunăvoinţa şi dragostea divinităţii.
Cărţile, cât şi blogul meu, pot să rămână într-o ilustră ignorare! Îmi rămâne bucuria că am scris despre lumină şi despre posibilitatea dezrobirii omului de tirania materiei inferioare!
Ştiu că fiinţa care azi abia face pasul de la animalitate la spiritualitate, prin conştiinţă, rugăciune şi meditaţie va intră în rândul a ceea ce noi dintotdeauna am numit îngeri, de fapt în rândul unor fiinţe evoluate care şi-au transformat trupul de materie inferioară într-unul de lumină şi puritate.
Credinţa mea nu are limite! Oricărei forme de materie, prin cele trei practici amintite mai sus, îi este destinat să ajungă prin spaţiu şi timp la cel mai înalt nivel de existenţă a sa numit divinitate.

2011-09-15T04:17:00.000-07:00

Mulțumesc pentru invitația la congresul și simpozionul de astrologie AAR. Aș fi vrut să fiu și eu acolo, să vorbesc și să mă întâlnesc cu oameni noi, în special cu ardeleni și cu unguri, oameni care întotdeauna mi-au lăsat o impresie excelentă cu privire la ambilitatea și căldura lor, spre deosebire de modovenii mei care sunt mai colțuroși și mai aspri... O parte din mine ar fi vrut să se ducă, dar e o distanță de străbătut, sunt cheltuieli, sunt probleme, iar obligațiile familiare și de serviciu sunt nemiloase. Desigur, aceasta este o scuză jalnică, dar ce nu este jalnic din tot ceea ce facem? Ce acțiune a noastră nu este substituită unui interes personal și material, oricât am încerca noi să ne amăgim că nu este așa?... Iar cei care își permit să nu mai ia materia în considerație acum este pentru că au luat-o mai înainte sau altcineva a avut grijă, mai ales părinții, să le ofere un trai călduț și decent. Azi ei au timp de sufletul lor, pentru că cele trebuincioase trupului, din meritul lor sau din întâmplare, sunt puse deja la punct. Nu aș putea spune că sunt unul dintre aceia care nu au deloc timp de sine, dar nici că sunt atât de liber pe cât ar vrea sufletul meu.

Îmi amintesc de o parabolă despre un pescar care în fiecare dimineață ieșea în largul mării cu barca sa pricăjită, întorcându-se seara cu puțin pește, abia să-i ajungă familiei lui pentru traiul cel de toate zilele. Un armator bogat, văzându-l ce face în fiecare zi, se apropie de el și îi spune: " De ce nu încerci să faci mai mult? Decât să stai toată ziua în barca asta amărâtă și să caști gura la pescăruși, mai bine ai împrumuta niște bani, ți-ai mai cumpăra o barcă, ai angaja un om și ai putea să faci bani mai mulți." Ei, și apoi ?" întrebă pescarul... "Cu banii făcuți ți-ai lua alte bărci, ți-ai putea face o flotilă și ai putea câștiga și mai mulți bani. "Ei, și apoi? " întrebă din nou pescarul. " Ai putea ajunge bogat și ai avea timp de tine", răspunse armatorul cu entuziasm. " Dar eu chiar asta fac acum" spuse pescarul și își văzu în continuare de treaba lui.

Eu cred că atunci când oamenii vor înțelege ce este și cum funcționează reveria divină, multe din asperitățile acestei lumi se vor rezolva...

2011-09-11T02:23:00.000-07:00

Destinul unui om este suma posibilităţilor pe care el a decis să le activeze din cele pe care divinitatea le-a dat în mod egal şi infinit tuturora.

Se poate spune că Dumnezeu ne-a dat doar viaţa şi puterea de decizie.

Filozofia este rece şi implacabilă, se prea poate ca în cele ce urmează să nu găsiţi aproape nici un pic de căldură sufletească.

Aşadar, completând acest citat personal, foarte drag mie, voi spune că după momentul în care divinitatea ne-a dat puterea de decizie ea nu mai este deloc răspunzătoare pentru ceea ce ni se întâmplă. Din acest moment ea nu mai poate interveni direct în destinul nostru oricât de aprinse ar fi rugăciunile noastre.
După mine aceasta este înţelepciunea supremă, căci altfel universul ar fi un loc fără de justiţie şi echilibru. Dacă Dumnezeu ar ajuta în mod direct pe cel care se uită pe sine, amintindu-şi de El numai când a ajuns în impas, atunci Dumnezeu nu ar fi decât o armă periculoasă în mâna inconştienţilor.
Pornind de la aceste consideraţii, destinul este numai şi numai în mâna omului, el decide dacă vrea să fie bun sau rău, el decide dacă pentru binele său are voie să calce pe orice sau, din contră, trebuie să fie atent la orice făptură şi la orice fir de iarbă.
Aria posibilităţilor omului, pornind de la un mediul strâmt în care s-a născut, poate ajunge până la spaţiul infinit şi timpul flexibil. El îşi poate crea nu numai viitorul, el îşi poate crea şi trecutul. Trecutul care a fost cândva, activându-şi o altă serie de posibilităţi din cele pe care divinitatea le-a dat la începutul Vieţii, se poate înlocui cu altul din care să nu se mai păstreze nimic din cel de altădată.
În principiu aceasta este tot una din primele decizii ale formelor de viaţă, anume că o formă oarecare care nu şi-a realizat fericirea suficient de stabil să dispară pentru a face loc altei forme care să-i îndeplinească aspiraţiile absolute.
În condiţiile cosmice actuale, cu mici diferenţe, fericirea care îl poate hrăni pe om nu are cum să ţină mai mult de70-80 de ani. Excludem de aici accidentele în sus şi în jos, o altă posibilitatea pe care fiinţele vii şi-au activat-o. De ce există accidentul şi pentru ce a fost el activat este un mister pe care nici eu însumi nu mi-l pot explica acum.
Încheind, ca să nu obosesc prea mult mintea omului cu o diversitatea prea mare de informaţii, voi spune, parafrazând, toate lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie.

2011-09-07T10:34:00.000-07:00

Îmi dau seama acum, după mulţi ani de experienţe, de singurătate şi rătăcire, că dacă nu aş fi beneficiat de iubirea divină aş fi murit deja de nenumărate ori. Ea m-a îndrumat ori de câte ajunsesem într-o zonă plină de forţe cosmice originale, scoţându-mă din vârtejul în care poposisem. Dacă nu m-ar fi învăţat cum să mă hrănesc cu lumina spirituală divină aş fi murit de mult de anemie cu singura mea masă pe zi, sau uneori chiar una la două zile.

Mi-am dat seama de acest înfiorător adevăr atunci când sătul probabil de prea mult bine am vrut să-mi îmbunătăţesc tehnica de asimilare a luminii spirituale venită la noi prin intermediul Soarelui, încercând o alta, am crezut eu, superioară. Mi-am zis că divinitatea nu are nici un loc al său unde să fie aşezată, aşa încât de ce nu ar fi chiar în mijlocul corpului meu?... Închipuindu-mi-o acolo, ca pe un punct imaterial şi infinit, am început prin voinţă şi vizualizare să o distribui prin tot corpul meu cu putere. Dar încet, încet, departe de a mai simţi vitalitatea şi forţa de altădată, am început să mă simt din ce în ce mai slăbit şi mai înfricoşat. Inima, după măsurătorile mele şi chiar al medicilor ajunsese spre un puls de peste 140 de bătăi pe minut, a început să mă ardă în piept, capul a început să mă doară, iar aerul simţeam că nu-mi mai ajunge. Eram vlăguit şi îngrozit în cel mai pur înţeles al cuvintelor. În tulburarea în care mă aflam nici nu aveam curajul să revin la vechile mele metode de hrănire cu lumină, considerându-le cumva responsabile de starea în care mă aflam. Începusem să trec la două mese pe zi, cât se poate de consistente, cu ce e mai bun şi mai energizant din legume, fructe şi cereale, dar departe de a mă întrema, energia parcă mi se scurgea printre degete şi începusem să arăt ca un cadavru.
Dar într-o după amiază binecuvântată divinitatea şi-a arătat iubirea de nou străfulgerând în mine calea întremării şi a însănătoşirii. M-a făcut să înţeleg, în acelaşi mod ermetic şi inexprimabil de altădată, că probabil, încercând să-mi ridic energia din mijlocul corpului în inimă, în gât şi în cap, am trezit acea forţă elementară şi nestăpânită, amintită în tratatele de yoga sub numele de Kundalini shakti. Trebuie să vă spun că ajutându-mă de cartea lui Motoyama, „Teorii despre sistemul chakrelor” , exersasem în ultima vreme trezirea şi dinamizarea tuturor chakrelor . Dacă aş fi beneficiat de îndrumarea unui profesor din această nobilă artă, probabil, aş fi putut obţine un oarecare beneficiu din acest fapt, dar singur şi dezorientat, acea forţă era cât pe-aici să mă ucidă.
Din acel moment am renunţat cu desăvârşire să-mi mai vizualizez sursa de energie divină în mijlocul corpului şi să mai încerc să o ridic în sus.
Îmbunătăţit de o sublimă înţelegere am revenit la sursa cea mai autentică de energie divină, mântuitorul Soare care ne guvernează.
Astfel ori de câte ori am nevoie de hrana esenţială a vitalităţii şi înţelegerii mă rog aşa:
Lumină spirituală divină intră cu blândeţe în corpul meu, redă-i vitalitatea şi sănătatea de care are nevoie. Te rog nu arde încă acest corp sărman, căci sufletul care se află în el mai are câteva lucruri de rezolvat până ce să-şi găsească pacea şi să fie pregătit pentru a intra în împărăţia ta. Te rog, Doamne, învaţă-mă cum să fac binele şi să îndepărtez de la mine pentru totdeauna asprimea inimii.

Aceasta este rugăciunea mea simplă, care pe lângă celelalte ce au mângâiat atâtea mii de ani sufletul omului creştin, îmi vine adesea în minte şi îmi aminteşte de divinitate.

2011-09-05T11:06:00.000-07:00

Toată lumea vorbeşte de 2012 ce de un iminent sfârşit al lumii. Poate sunt semne că omenirea a ajuns la un punct de cotitură şi această ordine a lucrurilor nu mai poate continua aşa. Practic divagaţiile în legătură cu 2012 nu fac decât să amplifice nişte temeri mai vechi ale omului social în legătură cu echilibrul extrem de şubred al lumii sale.

Nu cred că cei care propagă ideea de sfârşit al lumii se gândesc neapărat la spulberarea Pământului de pe axul său cosmic, ci mai degrabă se tem de distrugerea vechilor valori care susţin civilizaţia umană.
Cum văd eu lucrurile?... Este adevărat că în curând va veni sfârşitul lumii în care am crescut şi pe care am cunoscut-o . O lume bazată pe competiţie, pe luptă, pe forţă şi autoritate. Simţurile mele îmi spun că vechea lume va pieri curând şi o lume nouă îşi va arăta forma.
Este posibil să fiu contestat cu o mulţime de argumente, la prima impresie, foarte obiective, să se spună că decadenţa a intrat în toate straturile societăţii, că omul a uitat de Dumnezeu şi acum ştie doar de idoli şi bani, că valorile morale şi religioase s-au pierdut cu desăvârşire şi pedeapsa lui Dumnezeu va veni firesc cu cele mai mare calamităţi ce s-ar putea închipui, vrednice de Sodoma şi Gomora.
Dar eu vă spun că e momentul să ne schimbăm părerea despre Dumnezeu, chiar şi despre cel personal, pe care cea mai mare parte a omenirii nu-l poate depăşi, deşi, vă asigur, Dumnezeu este cu mult mai mult decât atâta, şi să nu mai credem că Viaţa, inteligenţa şi justiţia absolută se poate comporta ca un tiran care a absolvit doar câteva clase la o şcoală particulară. E timpul să înţelegem că Dumnezeu este primul dispus să ajute şi el o face cu cât fiinţa vie are nevoie mai mult de ajutorul său.
E adevărat că vechile valori sociale bazate pe autoritatea statului sunt din ce în ce mai sleite de puteri, că aparatul represiv nu mai poate fi susţinut cu fermitatea de altădată de vreme ce informaţia circulă liber, că având un pic de suflet se poate găsi scuze chiar şi celui mai rău dintre oameni sau chiar celui mai sângeros regim…
Nu am să pot în condiţiile de faţă să lărgesc discuţia prea mult, căci poate nu e timpul şi nici locul, tot ce pot este să dau oamenilor un semnal pentru o nouă speranţă şi negreşit pentru o lume mai bună.
Poate noi cei din generaţia această nu vom mai apuca să gustăm prea mult din beneficiile ei, dar ne vom bucura negreşit de ea prin Viaţa din noi care va poposi în altă formă, căci chiar dacă e adevărat că materia trupului se dezintegrează sub bătaia forţelor cosmice şi ale timpului, materia subtilă care alcătuieşte sufletul şi Viaţă este nemăsurabil mai lungă, până la a deveni nemuritoare prin esenţa sa cea mai subtilă.
În ciuda decadenţei de care pare a da dovadă societatea eu simt deja un suflu nou, simt ca şi cum divinitatea şi-ar trimite îngerii şi forţele binelui înspre acest Pământ atât de hăituit de durere şi lacrimi. Fiinţele vii din această lume eu simt că şi-au trăit deja purgatoriul şi curăţenia care se va naşte din conştiinţa lor, atât de greu încercată, va aduce în lume o frumuseţe de nedescris.
Nu ştiu cu exactitate de ce natură va fi această sfinţenie şi frumuseţe, e prea posibil să nu se întrevadă de loc în condiţiile de trai clasice, e prea posibil ca statisticile de peste o sută de ani să arate o diminuare a obiectelor de larg consum faţă de timpurile actuale, dar ce va simţi omul în sufletul său va fi infinit mai luminos decât ce a fost până acum.
Fiinţa umană se apropie de ridicare, în ciuda relicvelor pe care ea încă le mai venerează: victoriile în războaie, luptătorii aprigi şi nemiloşi, arsenalul nuclear şi convenţional, puterea armatelor şi a naţiunilor.
Aţi putea să credeţi că şi eu sunt unul dintre aceia care se grăbeşte să dea cu mătura şi foraşul peste toată experienţa omenirii, peste toată istoria sa, trâmbiţând sus şi tare că totul a fost rău şi trebuie neapărat şters din mintea oamenilor, eventual prin tortură sau spălare de creieri. Nu numai că nu este aşa, dar eu chiar mă aşez în genunchi în faţa celor care au suferit atâtea mii de ani şi apreciez din inimă orice efort şi sacrificiu făcut, căci fără lecţiile istorie noi acum am fi goi şi fără de învăţătură. În fapt eu nu recomand nici un fel de revoltă, indiferent de domeniu, căci ce este ucis cu forţa se întoarce înapoi şi loveşte cu intensitate înzecită.
În curând nu vom mai avea nevoie de paznici plătiţi de noi ca să ne pedepsească atunci când greşim sau facem răutăţi. Prin conştiinţa noastră ne vom fi proprii paznici şi orice om, ştiind care e sarcina lui primordială, va înţelege că trebuie să respecte mediul în care se şlefuieşte conştiinţa. Avem acest Pământ, eu spun incredibil de frumos, trebuie să-l păstrăm aşa până ce divinitatea ne va deschide orizonturi spre locuri şi mai frumoase.
Pe calea voastră de acum înainte veţi avea cu voi permanent gândul meu bun, cuvântul meu de înţelepciune şi îmbărbătare, speranţa vie care s-a născut în mine prin voia lui Dumnezeu, speranţă pe care o dăruiesc mai departe.
Nu fiţi trişti indiferent de cât de grea vi s-ar părea viaţa acum, indiferent de cât de bolnavi şi de slabi vă simţiţi, în curând o lume nouă, obiectivă, fondată pe condiţii cosmice favorabile, va lua locul celei vechi în care v-aţi şlefuit personalitatea şi v-aţi definitivat învăţătura.

Ce a fost greu deja a trecut.

2011-08-27T09:55:00.000-07:00

Sunt un vestitor al luminii, dar nu sunt nici pe departe un om fără de păcat.

Am învăţat din greşeli şi din suferinţă mai mult decât din orice; nu pot să reproşez nimănui, nici omului şi nici divinităţii, vreo nedreptate care să-mi fi fost făcută. Totul a fost just şi deplin în acord cu faptele şi cu gândurile mele.
Nu am să mă opresc în introducerea la acest blog asupra păcatelor mele lumeşti, vă voi vorbi numai de greşelile comise pe calea luminii.
Probabil am greşit forţând prea mult atragerea luminii solare în corp, chiar dacă această lumină este o corespondenţă a luminii spirituale, precum sunt atâtea în viaţa noastră de toate zilele, de exemplu corespondenţa dintre păcat şi boală, dintre materia descompusă din corp şi mizeria care ne afectează mintea, făcându-ne deseori să comitem fapte înjositoare. Este prea posibil să fi greşit grav, poate era recomandat să fiu mai atent cu lumina solară fizică şi să nu risc o aprindere a materiei fizice interioare înainte ca ea să se poată adapta, îmi reproşez că am insistat prea mult pe această lumină omiţând să mă ocup de conştientizarea şi mişcarea prin corp a luminii spirituale, blânde şi liniştitoare.
Neavând alt învăţător decât propria dorinţă de eliberare, poate mi-am ars exagerat de mult sângele, creierul şi inima, dar în ciuda greşelilor inerente oricărui început nu am să mă dezic niciodată de această sublimă posibilitate, aceea de a te detaşa de dependenţa şi tirania materiei inferioare.
Uneori mă simt ars în interior, materia cea veche se revoltă în mine şi îmi ameninţă existenţa sub această formă, nu ştiu dacă voi reuşi să-mi mai întind viaţa pe acest pământ prea multă vreme, dar înţelepciunea pe care am acumulat-o, fermitatea şi micile transformări ale materiei personale, îmi vor fi lecţii de nepreţuit pentru Mine, din celelalte forme de viaţă, din prezent şi din viitor. Efortul şi, se prea poate, sacrificiul meu, erau sigur necesare; viaţa din noi trebuie să se oprească numai şi numai în divinitate.
Era necesar să-mi consemnez experienţele prin care am trecut pe această nobilă cale, căci omenirea are nevoie de un sistem coerent de evoluţie şi transformare, aşa cum vă voi explica mai departe.
Mai sunt o mulţime de oameni în lume care caută soluţii de evoluţie şi eliberare, iar în viitor aceştia vor fi şi mai mulţi. Se va lua de la mine puţin, se va lua de la ei poate mai mult, şi încetul cu încetul se va crea un sistem coerent, o serie de tehnici care îl va ajuta pe om să scape de tirania grosierului (pornind de la hrană) şi să se ajungă pe culmile divinului Spirit.
Trebuie să se înceapă cu bunătatea, iertarea, iubirea faţă de aproape, acele veşnice principii pe care le consemnează orice religie şi orice sistem moral şi abia după aceea să se meargă mai departe.
În mod cert nu toţi oamenii sunt dotaţi cu suficientă voinţă şi cunoaştere spre a păşi pe calea luminii, dar sigur oricine poate să facă un dram de bine pentru aproapele său, măcar în lucrurile cele mai mici. Un cuvânt blând şi binevoitor, o privire caldă, un gest prietenos stă în puterea oricui.
În fapt nu recomand oamenilor să renunţe la hrana lor cea de toate zilele (cu excepţia cărnii, care din mii de motive este pur şi simplu inadmisibilă), şi nici nu le spun să se dedice unei căi complementare de acumulare a energiei vitale, dacă nu se simt pregătiţi de asta până în adâncul fiinţei lor şi mai ales dacă nu acceptă posibilitatea sacrificiului. De fapt, poate e mai bine ca omenirea în întregime să aştepte crearea acelui sistem coerent şi eficient la care lucrează acum iubitorii de lumină. Când va fi verificat şi vor exista dovezi clare că el funcţionează atunci cei cu voinţă puternică vor fi încurajaţi să păşească pe el.
Sigur, pe alocuri, comit greşeli. Dar aşa cum am mai zis nu am să mă dezic de calea luminii nici dacă aş şti că mâine voi muri; eu sunt trecător, dar lumina spiritualităţii este o realitate care nu se va trece niciodată.
Cu puţină hrană fizică, cu foarte multă credinţă, cu toată fermitatea de care sunt în stare, făcând binele atât în lucrurile mici cât şi în lucrurile mari pe cât îmi stă mie în putere, mă închin divinităţii şi mă rog pentru bunăvoinţa sa.
Toate ideile cât de cât fluide pe care le-am strâns în viaţa mea( de multe ori mă exprim cu greutate, parcă nu sunt propoziţii să spun ceea ce simt), vor fi consemnate în cărţi şi ele se vor afla pe acest blog. Cărţile mele, atât cât voi trăi vor fi organisme vii, se vor îmbunătăţi, sper, odată cu mine, practic nu va exista nici o formă definitivă a oricăreia dintre ele. Când voi simţi necesar voi face modificările cerute de propria mea conştiinţă.
Le cer iertare tuturor celor pe care îi voi supăra cu demersurile mele; să nu mă urască dacă la prima vedere modul de viaţă recomandat de mine le va aduce prejudicii, mă refer la cei din industria alimentară, farmaceutică, din medicină, din comerţ sau complementare lor. În cele din urmă şi ei vor beneficia de avantajele libertăţii şi ale luminii, iar amărâta de materie în spatele căreia se ascundeau sub forma banilor şi a averii va fi şi la ei o amintire urâtă.
Nu voi intra în nici o discuţie în contradictoriu de acum înainte cu nici o persoană oricât de sever voi fi certat şi jignit, mă voi mulţumi să răspund criticilor mei pe un ton blând şi cât se poate de respectuos că oameni ca mine şi ca ei au mai fost numeroşi de la începutul lumii până astăzi, pe de o parte cei care vor să aducă ceva inovator în lume, menit să uşureze şi să îmbunătăţească viaţa omului, iar pe de altă parte, cei conservatori, cărora le e frică de schimbări, mulţumiţi cu ordinea actuală a lucrurilor, de confortul lor relativ şi vremelnic.
Dacă aveţi bunăvoinţa, citiţi ce scrie pe acest blog şi luaţi aminte.
Altă cale de comunicare mai eficientă ca aceasta pur şi simplu nu am găsit.