Fii o bucurie pentru tine însuți

Buddha spunea: Fii o lumină pentru tine însuți! Aș mai adăuga: Fii o bucurie pentru tine însuți! Caută în adâncul ființei tale motive de dragoste și respect față de sine, caută printre lucrurile aparent mici, pentru că acolo vei găsi măreția Divinității ce locuiește în tine! Nu te mai uita la chipul ce ți-l arată oglinda, la titluri, la diplome sau la recunoașterea oamenilor! Majoritatea celor cu care te-ai întâlnit în viața aceasta au avut o înțelegere redusă și nu s-au preocupat aproape deloc de evoluție. Recunoaște că și tu ai făcut la fel, dar în acest moment, chiar în această clipă, îndreaptă-ți coloana vertebrală și privește cu hotărâre spre cer!
Rudele ți-au oferit mereu lecții de comportament la care tu păreai permanent corigent, șefii au fost mereu poruncitori și te-au amenințat mai mult sau mai puțin voalat, psihologii ți-au dat indicații care de care mai prețioase, dar puțini s-au apropiat de adevărul inimii tale. Iar acest adevăr este următorul: toate cuvintele sunt literă moartă dacă conștiința și energia ta este blocată în sferele joase! În spatele unor porți de plumb stă sufletul tău închis și nimeni nu-i poate înțelege durerea. De aceea tu mai înainte de toate caută să deschizi ușa acestor planuri joase și încearcă să te ridici în cele înalte.
Astfel se ajunge la Kundalini - arta transformării întunericului în lumină. Ai luat ca pe un amănunt această învățătură și i-ai crezut doar pe cei care te-au îndemnat spre gândire și cuvinte înflorite, devenind pe nesimțite adeptul acestei monstruoase căi psihologice care zăpăcește astăzi cumplit lumea.
Nu de mult am citit pe un site de socializare invitația la conferința unui om care părea să promită foarte multe. Printre cei care făceau comentarii pro și contra mi-a atras atenția cuvintele unui om foarte descumpănit care sunau cam așa: „Dar pe mine cine mă învață cum să-mi recapăt încrederea în sine și bucuria de a trăi după stricăciunile ce mi le-a făcut un om care s-a dovedit a fi un fals maestru?”
I-aș răspunde următoarele: Doar sinele tău te poate învăța! Ai nevoie însă de multă energie ca să te ridici din lumea joasă a fricii. Conectează-te cu Dumnezeu-Sinele prin această minunată proprietate numită lumină și acceptă-l ca unic maestru. Luptă pentru viața ta, deschide-te cu dragoste către lumea întreagă, dar nu-i mai lăsa pe ignoranți să-ți dea lecții. De fapt aceștia nu sunt  decât formele materializate ale slăbiciunilor și ignoranței cu care te-ai născut. Căderea la dispoziția simțurilor este la fel de firească ca și gravitația; evoluția spre ființa ta reală presupune însă luptă împotriva curentului și efort.
A căuta printre lucrurile aparent mici motive de respect față de sine este o idee foarte bună. Trezirea este un șoc care nu poate să reziste în această lume fără o imensă energie. Nu te mulțumi doar cu un impuls trecător; mulți oameni se opresc la atât și cred că au cunoscut Divinitatea. Energia care te-a trezit trebuie sa rămână mereu activă, să crească și să te conducă neabătut înainte.
Îmi amintesc că la începutul trezirii mele spirituale simțeam Energia Kundalini prin coloana vertebrală ca și cum aș fi fost electrocutat. Acesta e un semn sigur că ea urcă spre soarele care se conturează în creierul uman.
Eu nu mă adresez în acest articol celor abia veniți în subregnul uman, ci mă adresez celor deja pregătiți, plini de durere și lacrimi, cei care au cunoscut de nenumărate ori înfrângerea, care au experimentat până la refuz penibilul și stupidul, care au fost dezamăgiți de milioane de ori de falsitatea societății umane, care au fost părăsiți de rude și prieteni, care au meditat și au pătruns în cele mai adânci smârcuri ale firii; doar lor mă adresez și doar pe ei pot să-i ajut. 

Fiți o lumina pentru voi înșivă, în cel mai propriu sens al cuvântului, prin trezirea Energie Kundalini - Energia telurică a Pământului. Când această energie și Energia Cerului se unesc în creierul uman se produce minunea de a deveni Conștient.

Fiți o lumina pentru voi înșivă, în cel mai propriu sens al cuvântului, prin trezirea Energie Kundalini! Fiți o bucurie pentru voi înșivă dacă ați ajuns aici, fiindcă vă așteaptă sărbătoarea uniunii cu Ființa, pacea și puterea pe care nu le-ați găsit nicăieri printre firele de praf ale lumii acestea.

Ce este Sinele?

(în română, mai jos)

What is the Self?

When we speak of the Self we need not think of religion or mythology at all, for the Self is exactly what the word says - the wellspring from which everything is born when it manifests and at the same time its shelter when it no longer manifests.
No doubt it is quite difficult for our minds accustomed to dimensions to conceive of anything dimensionless and to understand the true nature of the Self. I will now refer to the most truthful theory about the creation of the universe conceived by humans, namely the Big Bang theory. It tells us that many billions of years ago, the universe was born from a practically volumeless fragment but with enormous mass through an explosion. Many of you, if you accept this theory, imagine this fragment floating somewhere in an empty and dark space. You are inclined to see things as if space had already been created, not understanding that the Big Bang not only gave birth to matter, but also to the space-time that goes with it. It's an effort the mind can hardly make, which is why most people give up trying to understand. But understanding is the apex of wisdom and inner peace, and where we don't understand even the smallest aspect of reality, it's like having a very sophisticated space shuttle, which we built with a lot of effort and suffering, but which explodes whenever we want to launch it into space, because of an oring of a few millimeters!!!
There is no piece in the cogs of wisdom, no matter how small it may seem that is not important. Understanding is a matter of life and death in the truest sense of the word, for whenever we are born and don't understand enough for the plane we are in it is like a game over, having to start again and again.

Here's what else people need to know about the Big Bang theory for their understanding to be complete. Space and time do not exist until they are observed, in other words, the universe needs an observer to come into being. That observer is here and now and it is you. All manifestation arises from a point considered to be of enormous mass and minute volume that lies within you and is called Self. All manifestations of life are as you have constructed them and can be changed as you wish. There is no standard universe, there is only a universe of perceptions, and that is the only true one.

For me it is very clear that the Self means pure potentiality from which an object is created, while at the same time it is its shelter when it no longer manifests. The central point (or center of gravity) of any object is not in itself, but in the being that observes it. There are not multiple Selves, because without time and dimension it is in you when you observe me and it is in me when I observe you. Here, in the center of your body, from a point considered of immense mass and infinitesimal volume, the universe is created at every moment when you observe something and ends when you cease your observation.

Knowing this fact and believing it beyond all doubt, nothing will prevent you from generating from your Self organic tissues, objects, oceans, planets, etc. All we lack to succeed is faith in the Self as the source of all that we see.

Although it seems paradoxical, all religions urge us towards faith in the Self, but in a roundabout way, for to unite with God is to unite with the Self that is in the one who worships his divinity. By the direct or indirect path man reaches the Self, becouse he cannot reach anywhere else. Any other solution is unsound, because in infinite time and in flexible space it ultimately shows its vanity.
The Self cannot be located in the body or anywhere in the universe. Although it is everywhere it is nowhere. Body consciousness is not the same as Self-consciousness. In fact the visualisation of a point or an organ of the physical body is to be avoided because it affects the functions of the instinctive centre. If you want to see yourself visualize the whole! Encompass the whole universe in one view! Go from the point you have likened yourself to the totality you are!



Ce este Sinele?

Când vorbim despre Sine nu trebuie să ne gândim deloc la religie sau mitologie, căci Sinele este exact ceea ce spune cuvântul - izvorul din care se naște orice lucru când se manifestă și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă.
Fără îndoială este destul de greu pentru mintea noastră obișnuită cu dimensiunile să conceapă ceva fără dimensiuni și să înțeleagă adevărata natură a Sinelui. Am să apelez în cele ce urmează la cea mai veridică teorie despre creația universului concepută de om, anume teoria Big Bangului. Ea ne spune că în urmă cu multe miliarde de ani universul s-a născut dintr-un fragment practic fără volum, dar cu masă enormă, printr-o explozie. Mulți dintre voi, dacă admit această teorie, își închipuie acest fragment plutind undeva print-un spațiu gol și întunecat. Sunteţi înclinaţi a vedea lucrurile ca și cum spațiul ar fi fost deja creat, neînțelegând că Big Bangul nu a născut numai materia, ci și spațiul-timp aferent. Este un efort pe care mintea cu greu poate să-l facă, drept pentru care cei mai multi dintre oameni renunță la efortul de a înțelege. Dar a înțelege este punctul de căpătâi a înţelepciunii și liniştii interioare, iar acolo unde nu înțelegem, fie și cel mai mărunt aspect al realității, este ca și cum am avea o navetă spațială foarte sofisticată, pe care am construit-o cu mult efort și suferință, dar care explodează ori de câte ori vrem s-o lansam în spațiu, din cauza unui oring de câțiva milimetri!!!
Nu există piesă în angrenajul înțelepciunii, oricât de măruntă ar părea care să nu fie importantă. A înțelege este o chestiune de viață și de moarte în cel mai propriu înțeles al cuvântului, căci ori de câte ori ne naștem și nu înțelegem suficient de mult pentru planul în care ne aflăm este ca un game over, trebuind să o luăm iarăși și iarăși de la început.
Iată ce ar trebui să mai știe oamenii în plus faţă de teoria Big Bangului ca înțelegerea lor să fie completă. Spațiul și timpul nu există până ce nu sunt observate, cu alte cuvinte ca să se nască universul are nevoie de un observator. Acel observator este aici și acum și ești chiar tu. Orice manifestare se naște dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim care se află în interiorul tău și se numește Sine. Toate manifestările vieții sunt așa cum le-ai construit tu și pot fi schimbate așa cum vrei tu. Nu există nici un univers standard, ci există doar un univers al percepțiilor, și acela este singurul adevărat.
Pentru mine este cât se poate de clar că Sinele înseamnă potențialitatea pură din care se creează un obiect și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă. Punctul central (ori de greutate) al oricărui obiect nu este în el însuși, ci în ființa care îl observă. Nu există mai mulți Sine, căci neavând timp și dimensiune el este în tine când mă observi tu și este în mine atunci când te observ eu. Aici, în centrul trupului tău, dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim, universul se creează în orice clipă în care tu observi ceva și se sfârșește când tu îți încetezi observația.
Cunoscând acest fapt și crezându-l mai presus de orice îndoială nimic nu te va împiedica să generezi din Sinele tău țesuturi organice, obiecte, oceane, planete, samd. Tot ce ne lipsește pentru a reuși este credința în Sine ca izvor al tuturor lucrurilor pe care le vedem.
Deși pare paradoxal toate religiile ne îndeamnă spre credința în Sine, dar pe o cale ocolitoare, căci a te uni cu Dumnezeu înseamnă a te uni cu Sinele care se află în cel care își adoră divinitatea. Pe calea directă sau indirectă omul ajunge la Sine, căci în altă parte nu poate ajunge. Orice altă soluție este neserioasă, pentru că în timpul infinit și în spațiul flexibil ea își arată până la urmă deșertăciunea.
Sinele nu poate fi localizat în corp sau undeva în univers. Deși se află pretutindeni el nu se află nicăieri. Conștiința corporală nu este același lucru cu conștiința de Sine. De fapt vizualizarea unui punct sau a unui organ al corpul fizic trebuie evitată pentru că afectează funcțiile centrului instinctiv. Dacă vrei să te vezi vizualizează totalitatea! Cuprinde tot universul într-o singura privire! Treci de la punctul cu care te-ai asemănat la totalitatea care ești!

Cum am ajuns să înțeleg că eu sunt Sinele

Ce putem spune despre noi în primul rând? Că existăm,nu-i așa?! Eu exist, tu exiști, el există! Eu sunt, tu ești, el este! Deși avem trăsături individuale și fiecare evoluăm în ritmul nostru niciodată nu încetăm a fi. Se pot spune multe răutăți despre noi, putem fi criticați și insultați, dar nimeni niciodată nu ne poate contesta trăsătura de ființă care există. Mai mult decât atât, depășind timpul destinat vieții pământești, admitem despre orice tip de entitate, organică sau anorganică, că s-a transformat, spunem că s-a făcut pământ sau pulbere, dar niciodată nu ne trece prin minte să spunem că ea s-a șters definitiv dintre cele care există. Viața ne arată că nimic nu dispare, ci doar se transformă, în consecință cel care era continuă să existe în altă formă, stare sau expresie. Mergând mai departe cu cercetarea, după ce am înțeles cele de mai sus, ne dăm seama că deși în universul acesta totul poate fi măsurat, cântărit și divizat, nu același lucru se poate spune și despre A Fi – Spiritul Suprem. El, Sinele și esența universului este ceea ce înțelepții dintotdeauna au spus că este nenăscut, indivizibil, indestructibil și etern. Și atunci dacă eu sunt s-ar putea să fiu separat de ceea ce este? Se poate da vreo trăsătură cantitativă sau calitativă principiului pur și independent de orice transformare denumit simplu A Fi? Se poate spune ca există o cantitate mai mare de a fi într-un obiect, ființă sau entitate în comparație cu alta?! Contează mărimea, inteligența, vârsta sau alte particularități în determinarea cantității de a fi? Desigur că nu, este un nonsens din capul locului să continuăm această discuție. Și atunci dacă prin lumina înțelegerii îți devine evident ca A Fi și spiritul una sunt, că acest spirit este Dumnezeul tuturor religiilor, că el este nenăscut, mereu viu și nemuritor, că el este și în același timp și eu sunt, că A Fi așa cum am mai spus este indivizibil, se poate spune că eu sunt divizibil de Dumnezeu?... El este A Fi, eu sunt A Fi; cine ar putea arăta vreodată care este partea lui Dumnezeu (așa cum și-l închipuie unii) din A Fi și care este partea mea? Nimeni! A Fi este indivizibil! Și atunci unde este creatorul universului, unde există acea potențialitate pură care face posibilă apariția universului manifestat și după zeci de miliarde de ani îl reabsoarbe în Sine? Este în mine, și în miliarde de ani cât va mai dura universul nu ar trebui să mă mai sint niciodată nefericit și singur pentru că acolo unde voi fi eu va fi și Dumnezeu.

Înapoia mea satană!

În mod obișnuit oamenii cred că satana este o persoană individuală, având un corp ca toate persoanele, a cărei principală preocupare este să producă suferință oamenilor. Dar oare Isus, folosind acest cuvânt s-a referit cu adevărat la o persoană?! Eu cred că nu, ci mai degrabă la acele instincte ucigașe și animalice transmise prin subconștient de strămoșii noștri din negurile timpului. Acest adversar (diavol, în ebraică) este un dușman cu adevărat perfid, deoarece se află în mintea și în simțurile noastre încă de la naștere, în consecință știe unde să ne atace și cum să ne facă să suferim.
Când omul își dă seama că tocmai instinctele lui naturale, atât de importante pentru asigurarea supraviețuirii fizice, îi sunt și cei mai perfizi adversari, conștiința lui trece printr-un moment de ruptură și îndoială, pe care vechii creștini au numit-o pe bună dreptate „noaptea neagră a sufletului”. Este o perioadă plină de ispite și încercări prin care trebuie să trecem cu toții.
Aceste încercări pot lua chipul unor oameni "binevoitori" care te îndeamnă la ipocrizie, reavoință, minciună, aroganță etc.***
Nu se poate ca satana să fie un personaj material, și cu atât mai puțin unul energetico-spiritual, măcar și din simplul motiv că dacă ne-am ști amenințați de o astfel de entitate nu am trimite-o în spatele nostru fizic, amăgindu-ne precum struțul, că dacă nu o vedem nu ne poate face nici un rău, ci dimpotrivă i-am spune să stea în fața noastră, împiedicând-o astfel să ne atace mișelește.
Așadar satana nu poate fi decât acea imensitate de instincte și tendințe animalice care există în carnea și în mintea noastră, așteptând cel mai mic motiv să răbufnească. Aceasta este o lege primordială a vieții: orice energie, sentiment sau gând, aflat în adâncuri, vrea să iasă în afară pentru existență proprie și individuală.
„Înapoia mea satană” înseamnă în acest caz: „Rămâneți în trecut instinctele mele animalice și războinice, nu vă mai vreau în prezent!”. Iar odată cu aceste instincte animalice ne eliberăm de ignoranța care ne ascunde sinele și totodată de dependența de materia perisabilă, de aceea și iluzorie.
Evoluția naturală de la amoebă la animalul sălbatic, care s-a descurcat cum a putut prin jungla lui, trecând apoi prin comunitățile primitive de vânători nemiloși, sau prin oștirile de luptători fără conștiință și scrupule ale imperiilor antice și moderne, fac parte din bagajul nostru informatico-energetic, dar dacă am reușit să ne ridicăm centrul de greutate în sahasrara – chakra solară a înțelepciunii, putem obține Conștiința divina și astfel să ne apărăm de toate rebuturile memoriei.
Atunci și numai atunci putem spune, cu toată convingerea, asemeni lui Isus: Înapoia mea satană!

*** La vremea ispitelor, acești „binevoitori", care sunt în fapt o unealtă a „animalului din tine”, te mai îndeamnă la următoarele: speculații filozofice inutile, ipocrizie, critică răutăcioasă, minciună, manipulare, bârfă, considerarea dragostei și a compasiunii drept slăbiciuni, invidie, șiretenie, reavoință, lăcomie, zgârcenie, egoism, lăudăroșenie, trădare, consumarea de alimente și băuturi nesănătoase, relații sexuale în exces, puteri oculte, dorință de faimă și prestigiu samd.