Acesta a fost drumul și aceasta este Înțelepciunea: Universul este ceea ce gândești, Dumnezeu este ceea ce gândești, tu ești ceea ce gândești! Tot ceea ce crezi o lungă perioadă de timp, fie că este rezultatul meditațiilor tale sau ale altora, devine lumea ta, și în ea îți vei trăi viața până ce îți vei schimba gândirea (27 martie 2023)

duminică, 19 martie 2023

Curajul de a fi tu însuți

(în limba română mai jos)


Courage to be yourself


***

(excerpts from the revised book)


Foreword

Personal happiness is one thing, and the laws of society another. From the earliest age a complex and strange force seems to oppose all our attempts to feel free and happy. The compulsions don't seem to stop and at some point we end up submitting. Parents and people around us suddenly become satisfied and tell us that we have grown up and educated. But what represents us most, our subtle essence, our higher and free self, what does it think?!
Why is it necessary to gain wisdom only through our own mistakes? Why only education through pain and suffering can awaken us to reality?! Why shouldn't education through Awareness of our higher and free Self, as urged by those who already know it, also help us?
In my opinion, education through suffering can only lead to the theory of fatality and the absurd idea that we cannot change anything from the harsh laws of this Earth. It would be against my higher and all-powerful Self in permanent connection with the Absolute Spirit of Life, even when the senses do not perceive it, to say that this is the only possibility! It would be an apology for limitation and the absolutely wrong conception that the laws of the universe are already drawn and we have nothing to do but obey them. Who made them?! For what reason and for whose sake?! What could that someone, the Spirit of Life, the Universe or God, whatever you want to call it, gain by drawing some laws where suffering is condoned?!
My dears, how did we humans fall into such illusions?! How could we torture each other for so long when we could have been truly happy, holding hands and going over any precipice together?! What do we gain by seeking only the good of our own individuality? Are we surprised it doesn't last?! But how could it last when by the sword of false understanding we are separated from each other by a deep and painful incision?!
It goes without saying that the formula "We can't" is unacceptable to me, and with all the courage I find in me now, that even though I have already lost everything that could be lost, I still propose to you some ideas that might to help you achieve freedom from illusions.


(Some paradoxes or confusions are inevitable in such an attempt!)

***

Ode to Reason


Let us now rise to a high vibration and sing together an ode to Reason.
What a reliable friend she can be, and how she can bring us out of the snares of ignorance! How she can make our hearts sing and reveal to us a peaceful and friendly universe! It only takes one grain of the gold of Self-Consciousness and everything is transformed. The spirit within us is the absolute Alchemist who transforms the oppressive lead of negative feelings into the gold of love.
Let's raise our vibration higher and higher until the ocean becomes a drop of water and painful memories an ant viewed from outer space. What more pain could she cause us when we are so high?! No matter how poisonous it was, it's just a memory now and we can find plenty of extenuating circumstances for it. She was hungry, she had children to raise, she lost her conscience, etc... May all her sins be forgiven!
May the warmth of our hearts embrace life with the power of thought and not stop until it embraces the whole universe! Because who can be rational by confiscating, if possible, all the good things that surround him, and to give only chaff and chaff to those around him?! What sense would there be in the one who does not see that his happiness can last only in a united and harmonious world?!
Let us therefore praise together the value of reason and universal friendship! Let us all embrace, executioners and victims alike, and bury the hatchet of war forever! There is room under the sun for infinite love between man and woman, in a tender and comforting atmosphere! Who can stop us if we all equally want it?! What greater force than our united will can exist in this universe?! What adversary god could have power against us, aware of our higher self and our limitless possibilities?! What fiery hell could stand against us if we together rule all the rivers of the universe and collect in one ocean all the tears we have shed?! Like a match thrown into Niagara Falls would all hells imagined and unimagined!
The feeling of separation is reason?! Is death reason?! Oh, no, those who think like that are touched by the most terrible irrationality!
Only Life that is born from Itself and returns to Itself is reason. Only eternity is knowledge and fearlessness is worthy of the Living One who lives it! For the Living from the Living is born and in the Living it returns, and love gives birth to children that make it reborn forever! Reason is to see that you are the eternal principle of every body, made of the union of the masculine with the feminine, in an eternal embrace! Reason is to see that everything can be turned in your favor, and the warmth of love can accompany you day and night. Reason is to see that what people call death is only a change in life, and only your own ignorance and blindness can limit you.
Who could have conceived an anti-life universe?! When a child is born its parents wish it all the blessings of the universe, when life first manifested what could its absolute parent, the Spirit of life, have wished for it?
This is reason: to see that the All is born from a seed and after this All grows large it again produces a seed that gives life in eternal cycles, and the seed when it no longer finds soil in which to plant its roots returns to its absolute seed - the Spirit of Life.
Do you think that forgetting past lives is irrational?! Oh no, oblivion is a blessing to him who has not yet realized his identity with the absolute Self of life, but when he succeeds all the joys through which this universe has passed will be laid before him like a red carpet, over which he is invited to tread he, the Master.

***


Decision of the conscious Self

I am To Be - the Sustainer and Source of the Universe! Although I speak to you now in a relative and measurable form I am the Indestructible, the Invincible, the Almighty and the Eternal. There is nothing that can oppose me because I am All.
Because I am the pure spirit To be can only be perceived by a knower of the Self, but his description can only be understood by him who in turn knows me.
The one who knows me is like me - unconditional love, acceptance, giving, mercy and compassion.
Regardless of the thoughts, words or deeds of the one I animate, I, the Self, give myself to him to the full extent of my possibilities. All glory, reward and infinite brightness is in the power of him who knows me!
He who has unlimited self-confidence, who has forever eliminated the formula "I can't" and who sees me in everything around him will soon enjoy all the goodness of the universe. I am the Self and I speak to you through this man!
His form or garment may be destroyed by any ignoramus at a single blow, but I, the Self, will never cease to exist through the infinity of forms over which I have transmitted my eternal spirit.
The boldness of the man who writes you these lines does not come from pride, but from a correct knowledge of the possibilities that are within the reach of the living. Therefore the greatness which he asserts, though it may seem self-praising, is my greatness in the infinity of my possibilities. You can say anything evil about him, you can humiliate him, mock him and spit on him, but he will never change his attitude towards you because I, the Self, am within him and he knows me!
He understood that if he forgets me his life no longer has any value and it is the same if his matter still breathes or fertilizes the earth. That is why he will accept any thought, word or deed from you, but he will never accept being told "You can't!"
He will not fight back as those who are insulted to death fight back, nor will he seek to destroy you, as some of you want, by trying to discourage or frighten him, but it will be in his right to defend himself by giving us -you no attention. However close you may be to him as relatives and friends, however high your rank or social acquaintance, when you challenge him and question his knowledge of Himself, he will reject you as you reject the chaff and the mire that tends to make you dirty.
He who recognizes me does not say that he is God, but I, the One in him, affirm: I am God!
The instruments I use - matter, thought or feeling may be coarser or subtler, but I use all of them and I am God. Although I am in all beings, their expression is different because in the long run the mind in them has chosen to use only a few of my possibilities. I, the Self, have never placed any prohibition, it is only up to the individual mind what instruments it uses for the harmony and happiness of the Whole. This Whole, however, is not only your body, your mind and your feelings, therefore your happiness will always depend on how through love and knowledge you will unite with the Universe.
I, the Self, have told you all this; by my power live, and I myself encourage you to enjoy to the full all the good things of life, but never for a moment forget that you will lose everything if you do not have the courage to be yourself - the Self.

***

Four Essential Actions

What would absolute intelligence and power do if faced with the reality of living forever? What would she do so that today would not be like yesterday, avoiding the boredom and routine that could consume her?
Here are some things they would definitely do.

1) No doubt they would create their peers and a society. Manifestation means expansion, or the possibility of being a single being, surrounded by nothing, or even the supreme and unique Being of the universe, surrounded by puppets, which she animates by unseen threads, in the end she would not even create a joy and would send her to an eternal hell. Compared to this hell, from the perspective of the being who was forbidden the possibility to forget, knowing at the same time that he is the unique and absolute person of the universe, and the others are only puppets, the hell invented by religions would be pure fun. Imagine the apathy the Eternal Being could reach without the oblivion and surprise that comes from it. Truly man's ultimate magic is to change his perception and vibration,

2) It would eliminate desires and planning from the perspective of absolute Being, accepting only those that arise from living life here and now. This is indubitable by observing the joy and surprise that small things produce. Big goals are backed up by painstaking planning that exhausts the mind and instills chills of dread about their finality. The small joys of life such as falling in love with a being of the opposite sex or the apparently absurd antics of a child fill you with the most sublime emotions possible. Perhaps the most paradoxical aspect of God - the Absolute, a fact that the greatest enlightened ones have noticed but rarely dared to express, it is the magic with which he manages to be born in this moment of himself and yet not have a beginning that can be said to be his starting point. It is a feeling that the enlightened man cherishes in his heart.

3) They would accept the possibility of accident, understanding that only it can stir up the energies of creation, regenerating them.

4) He would leave his physical form to chance, choosing not to remember his past forms, retaining only the ability to remember his true nature through Self-awareness.

***

The first three wonders of divinity

Acknowledging God as the Supreme Being of the universe, people have made all sorts of assumptions about his supernatural powers and how they work. The imagination of archaic man ascribed to the Supreme Being the abilities of a super-wizard who can make a living being out of clay, perhaps, or divide the waters of a sea in two, so that a great rush of men may pass, or make bread flow from the sky like sprinkles of rain, or he can cause the waters to rise until they cover the highest mountain, or he can burn a city with fire and brimstone in a moment, or he can multiply a few fish and a few loaves until they feed five thousand people, or he can help the army of a famous archer to destroy the rival army, or he can drink an ocean of poison without suffering, or... These points,
But the most common miracle of the divinity in the ancient scriptures is to help our own, the good ones, against the others, the bad ones, without a doubt!
How do these things appear to you from the perspective of a man of some wisdom? Well, I will not call them degrading to the man of those times, to whom many mitigating circumstances may be offered, but to the man next to me, who believes in their veracity, I am seriously worried. Admitting these distorted views, he will not be slow to continue believing in the usefulness of war, in the destruction of enemies, in the justice of xenophobic, misogynist, racist, fundamentalist ideas, etc. Do you understand the danger?! A small virus can cause very big shortcomings, therefore, in my opinion, these "truths" should be presented openly. Mea culpa for my manner, perhaps a bit too caustic, but I want to repeat to you once again that she has ideas in mind and not people.
What are supernatural powers? What is their modus operandi? Who can use them and what is their purpose? Here are just a few questions that trouble us from the start. The sorcerer, who seemingly out of nothing can make an object appear or disappear, is the most common representation of the supernatural, according to the paradigm in which I grew up. At the highest level of power imaginable God thinks or dreams us, and we appear out of nothing, without even having to say hocus-pocus. Molding us out of clay is already a bit easier. But can these "spells" be considered miracles?! Well, my answer is in the negative, because the true wonders of the Supreme Being, unmatched in intelligence, charm and usefulness can be easily observed by the Self-conscious and explained as follows.
The divine being, the Self in man, in order to create an environment in which he could live eternally without getting bored, first conceived the miracle of self-completion. He separated himself into a male and a female principle, deciding that the reunion would be the most pleasant experience of the senses, the apotheosis of the most beautiful songs and poems of the universe, an unparalleled experience through the surprise and diversity of the created situations, which he called- a love. Although this moment seems set somewhere at the beginning of time, it is decided now and also explained right now, for the first time in the history of the universe, at this moment when you think of it.
Here indeed is a thing worthy of the divine Being!
The second miracle of God, the Self in man, is that of self-generating itself through the expression of love between man and woman, transferring itself into a new being, tender and innocent. The divine being ensured his eternity by charging matter, from the smallest fragment to the most immense, with a negative and a positive pole. Thus he ensured his immortality in case the male or female of the species in which he is, due to an accident, were destroyed. The way in which living beings on Earth were formed, from the combination of inorganic matter, stirred up by the forces of nature, causing the two poles of minerals to come together, as explained to us by scientists, is as true as can be.
Also, God, the Self in man, not only created a new being - the child, apparently just an object created from the meeting of two differently charged forces, but gave this "object" the power to self-generate. Here indeed is a thing worthy of the divine Being!
Then God, the Self in man, becoming more, thus having the opportunity to live eternally without getting bored, decided to leave a method to free himself from that virus called illusion, inevitable at the beginning of experiencing a new world, remembering his divine and all-powerful nature. He thus decided to record the knowledge he had obtained, however insignificant it may seem, in symbols, myths, legends and writings, which he could pass on from one generation to another. From their confrontation he decided to have the opportunity to realize wisdom and thus remember his real identity. And he called this Self-awareness. Here indeed is a thing worthy of the divine Being!
Did you want to know what a miracle or the supernatural is?! You are the wonder and the supernatural of this universe, you who have hitherto valued yourselves so little, you God, the Self, beside whom the spells of the most accomplished magician are a trifle. In front of him or in front of any illusion you can say: you represent nothing and you cannot impress me at all, because I am Life and the supreme wonder of this universe! Here indeed is a thing worthy of the divine Being!

*******


Additional articles in favor of awareness of our Higher Self and its infinite potential through its permanent connection with the Absolute Spirit of Universal Life.


The Avatar

Billions of years ago on Earth there were only alkaline and acidic chemical compounds: gases, liquids and solid minerals. But God-Life, by virtue of the eternal principle of self-completion, endowed matter with two poles, one negative and one positive, one male and one female. Under the colossal force of nature unleashed, these polarities, which normally repel each other, created an organic life form - the first amoeba on Earth. The famous question: "Which came first, the chicken or the egg?" he has his answer right now. Nature created several beings simultaneously at the beginning of organic life on Earth, so that at first they were not born of each other.
What did those first beings do?! Nothing spectacular and yet something very spectacular: they began to live. From a sum of extremely simple observations they began to grow in consciousness and energy. What they acquired in an experience, which we call life, they transmitted to those around them through the means they had, and to the beings born from them they transmitted knowledge through the subconscious. Above all, they transmitted the primordial principles of self-completion, self-generation, and self-awareness.
Few people realize that the tendency to pass on what you know is a primal instinct that leads to Self-awareness. The ultimate goal of communication is precisely the discovery of your divinity, which is why people's revolt against freedom of expression has always been extremely vehement.
I will further explain why individual consciousness is inferior to the collective consciousness of the species. The individual does not exist without the species. All his abilities and knowledge he owes to the subconscious to the greatest extent, and to a much lesser extent to his direct experiences and his conscious. An individual secures his immortality by belonging to a species; the parents do not transmit something to him through the unconscious, but they themselves are transmitted through the unconscious, as a perpetual hope that they will realize their highest aspirations, through the being to whom they gave life. Apart from some deviations of the mind, when the children succeed the parents enjoy as much as their own successes. But the wisest enjoy the successes of the whole human species as their own.
When a child comes to life it is not born out of nothing and it is not at all empty as it is believed. Only his conscious is pure, because his subconscious is as rich as the human species as a whole. Parents don't just pass on a small part of their body to him, they pass on to him an immensity of tendencies called genes. It will be curious for the science of the future to observe those trends which start from the first beings of the earth.
But beyond this Subconscious, created entirely here on Earth, humans contain another and richer knowledge called the Unconscious. The first three powers of divinity: the principle of self-completion, self-generation, and self-consciousness have come to us through this Unconscious. Regardless of where life manifests in the universe, regardless of carbon, silicon, or other structure, all living things contain these three immanent principles. There is no exception, all develop within a community, all give life to the young, ensure that they grow and develop, and all tend to Self-consciousness.
We humans, through our experiences and inherent mistakes, have come very far, we are only one step away from seeing as a whole, as a species, that that God we have always sought is identical to us. The ultimate liberation and glory of man, and generally of every living being in the universe, comes when he comes in contact with his ultimate avatar – Life itself. At that moment, all the past and future experiences of the species of which he is a part, as well as the other life forms that populate the universe now arise. Any fact that happens or is imagined happens for the first time in the history of the universe at the moment when that being thinks it. Do you want to know exactly when the first amoebas appeared on Earth? Now that you think of them!
There are only two possibilities. Either the consciousness of the observer, starting from here and now, is that very point of minimum volume and maximum mass, from which the universe is born through the Big Bang and into which it is then reabsorbed, also observing its path, or the universe is born from nothing and eventually it will disappear forever into nothingness.
He who through meditation overcomes the illusion of time understands that the first possibility is the true one. By elimination in the end only the Self remains!
Long ago I longed to fly, dreamed of having wings, and rejoiced in looking down upon the Earth to the cries of amazement of an excited crowd. I desired all kinds of supernatural powers, and considered that they alone could be the measure of greatness and the mark of divinity. But today I don't want any of that anymore, I just want to enjoy every breath, hug or ray of sunshine I can get. I have come to terms with this wonderful reality I live in, admitting that what I decided in my moment of supreme wisdom, that everything must change and regenerate, including my body, is the best solution. I shall find myself with joy and happiness in my children, in my children's children, and in all the sons of the human race as long as it shall exist.
But when this species left the Earth will end its journey through the universe I will find myself in other species, because I am the Self of Life.
What is the thought that I want you to keep dearest to your heart, so that you will never suffer from illusion again? Contentment with your own divinity, just as you are, here and now, no matter what the mirror shows you.
You are what you are - the ever-regenerating Life, the Life that has nowhere to go beyond Itself.

***

Purpose of life

There are some things on which people have never agreed. And because they did not reach any consensus today, he avoids discussing them. The first and most important on this list is the one regarding the purpose of life. But what could be worse than the conclusion of skeptical philosophers that life has no purpose?... And yet something cannot be without having a purpose. Why would that be?! It can be admitted that our senses deceive us and we see a lot of things distorted, but no one can admit that we are not alive. So, we are alive and sometimes we have to ask ourselves why?
First let's clarify what life is. Is it the same thing as manifestation and that's all? Or can there be both manifested life and unmanifested life? And can consciousness only be of manifested life, or can it also be of unmanifested life? It's funny to me to hear that there are no conditions for life like on Earth anywhere, so it is unlikely that there is still life somewhere in the universe. Aren't we too conceited?! When we glorify the uniqueness of our form and civilization, aren't we doing exactly like any crow that praises its young?!
This tiny segment of life, the manifested one, is the only one in a position to burn our brains with its complexity, let alone the immensity of the possibilities of the unmanifested life...
We cannot agree that pleasure is the goal of life, even from the simple fact that it can only be perceived by its opposite, i.e. by sadness, pain, illness, suffering.
Then should the purpose of life be knowledge? Knowing what and for what? Knowing how to get pleasure? What good is it if by prolonging any pleasure too much in time it becomes awkward and boring? Then the good should be the goal of life? Like pleasure, good can only be perceived after evil.
Thus we could endlessly enumerate everything that comes to mind, without finding any fixed point that can be called the purpose of life... And yet, if it is, life must have a purpose!
Vivekananda said that freedom is the goal of life. In my opinion, this man's understanding is a pinnacle of human knowledge so far, but in manifestation freedom without conscience is a continuous source of disorder and chaos. Freedom can be harmless only when it is not accompanied by power, that is, by manifestation. In the unmanifested life, however, freedom is nonsense. And in manifested life it is impossible and unacceptable. But freedom in the same dimension as the degree of consciousness can be an acceptable thing. But this freedom can only be directly proportional to the lack of necessities. No objects, no passion, no requirements! And then where does the pleasure come from, if it is only an effect?! And if there is no pleasure, what motivation can sustain the action?... What do we see where there is no action? letting go, vegetative spirit, dullness. The freedom to do nothing is, therefore, a monstrosity, the desire to do something is a calamity.
Buddha said that desire is the cause of suffering. So, if you want to suffer, and if you don't want to, you degenerate, and at some point you can no longer maintain your life or you are killed because of the conflicts that arise from the lack of consciousness.
No matter how deep we delve into human philosophy, no matter how much we appeal to our knowledge and that of others, no matter how much we purify experiences and draw conclusions from them, we see that apart from the exhaustion of the mind, we have achieved nothing. And then we say: "God's will be done!" I can't come to any solution!"
But do you think it's that simple?! What can be the will of God?... And look like this, little by little, we reach the real purpose of life. God's will is for us to realize that we are him.
But can we say that we are close to this ideal?! There are of course people who, understanding this, already have an iron will, able to give up their mind, their opinions, their separatist religion to embrace the divine nature, but they are few, and their attitude cannot be transmitted.
It is understood, therefore, what my opinion is regarding the purpose of life: preserving it as much as possible, so that through constant and determined effort its sublimation can be obtained! Do you notice that the attachment to children is sometimes stronger than to our own body? Why?! Because it is as if we handed over the baton to a more rested and younger comrade, to carry it to the finish line, to the absolute. And once with the baton we gave our own life, with all its aspirations. Which at the beginning and especially at the level of consciousness we are in can often go through error, but it is important that the race continues, and the ideal of divinity is never forgotten.
God's will be done!
May little by little, from generation to generation, we become better and less attached to erroneous ways!
Even if we cannot understand what God means, we still have an opinion about what perfection means! There must be a way to overcome the duality of birth-death, joy-sadness, health-disease, good-bad, delight-disgust! Perfection in God's nature cannot be boring! The interest-boredom pair can exist only as long as the birth-death pair exists. Self-consciousness burns everything! We cannot stop until we realize the divine Being!

***

The destiny of a man

The destiny of a man is the sum of the possibilities that he decided to activate from those that the divinity gave equally and infinitely to everyone.
It can be said that God only gave us life and the power of decision.
Philosophy is sometimes cold and implacable, it is quite possible that in what follows you will find almost no warmth of soul.
Therefore, completing this personal quote, very dear to me, I will say that after the moment when the divinity gave us the power of decision, it is no longer responsible at all for what happens to us. From this moment she can no longer intervene directly in our destiny, no matter how fervent our prayers are.
According to me, this is the ultimate wisdom, because otherwise the universe would be a place without justice and balance. If God directly helped the self-obsessed, remembering him only when he reached an impasse, then God would be nothing more than a dangerous weapon in the hands of the unconscious.
Starting from these considerations, destiny is only and only in the hands of man, he decides if he wants to be good or bad, he decides if for his own good he is allowed to step over everything or, on the contrary, he must be attentive to every creature and to any blade of grass.
The area of ​​human possibilities, starting from a narrow environment in which he was born, can reach up to infinite space and flexible time. He can create not only his future, but also his past. The past that once was, activating another series of possibilities, can be replaced by another, in which the errors of the past are no longer found.
In principle this is one of the first decisions of life forms - a person who has not achieved his happiness to disappear, to make room for another form that fulfills his aspirations.
In the current cosmic conditions, the happiness that nourishes man cannot last more than 70-80 years. We exclude here the accidents, the great regenerative force, which stirs up the energies of creation, a possibility which living beings have activated since their beginnings.
In conclusion, in order not to tire the reader's mind too much with a confusing diversity of information, I will paraphrase: all things are as they should be!


***

What is the Self?

When we speak of the Self we need not think at all of religion or mythology, for the Self is exactly what the word says - the source from which everything is born when it manifests and at the same time its shelter when it ceases to manifest.

No doubt it is quite difficult for our mind accustomed to dimensions to conceive of something dimensionless and understand the true nature of the Self. In what follows, I will turn to the most truthful theory about the creation of the universe conceived by man, namely the Big Bang theory. It tells us that many billions of years ago the universe was born from a virtually volumeless but enormous mass fragment in an explosion. Many of you, if you accept this theory, imagine this fragment floating somewhere through dark empty space. You are inclined to see things as if space had already been created, not understanding that the Big Bang not only gave birth to matter, but also to the related space-time. It is an effort that the mind can hardly make, which is why most people give up the effort to understand.

There is not a piece in the gears of wisdom, however small it may seem, that is not important. Understanding is a matter of life and death in the truest sense of the word, for whenever we are born and do not understand enough for the plane we are in it is like a game over, having to take it again and again from the beginning.

Here is what people should know in addition to the Big Bang theory so that their understanding is complete. Space and time do not exist until they are observed, in other words for the universe to be born it needs an observer. That observer is here and now, and it is you. Every manifestation arises from a point considered of enormous mass and infinitesimal volume that is within you and is called Self. All manifestations of life are as you have built them and can be changed as you wish. There is no standard universe, there is only one universe of perceptions, and that is the only true one.

To me it is as clear as can be that the Self means the pure potentiality from which an object is created and at the same time its shelter when it no longer manifests. The center point (or center of gravity) of any object is not in itself, but in the being who observes it. There are no more Selfs, for having no time and dimension he is in you when you observe me, and he is in me when I observe you. Here, in the center of your body, from a point of enormous mass and infinitesimal volume, the universe is created every moment you notice something, and ends when you stop observing.

Knowing this fact and believing it beyond any doubt nothing will prevent you from generating from your Self organic tissues, objects, oceans, planets, etc. All we lack to succeed is faith in Himself as the source of all that we see.

Although it seems paradoxical, all religions urge us to believe in the Self, but in a roundabout way, because to unite with God means to unite with the Self that is in the one who worships his divinity. By the direct or indirect path man reaches Himself, because he cannot reach anywhere else. Any other solution is frivolous, because in infinite time and flexible space it ultimately shows its futility.

The self cannot be located in the body or somewhere in the universe. Although he is everywhere he is nowhere.C

Body consciousness is not the same as Self consciousness. In fact the visualization of a point or an organ of the physical body must be avoided because it affects the functions of the instinctive center. If you want to see yourself, view the whole thing! Take in the whole universe in one glance! Go from the point you resembled to the totality you are!


***

Be a joy to yourself

Buddha said: Be a light unto yourself! I would add to his words: Be a joy to yourself! Search deep within your being for reasons of love and self-respect, search among the seemingly small things, for there you will find the divinity within you. Stop looking at the face that the mirror shows you, at wealth, at titles or at people's recognition. Most of those you have met in this life have had little understanding and little concern for evolution. Recognize that you have done the same, but at this moment, this very moment, try to direct yourself through the energy in your spine.

Life companions desperately lectured you on behavior, bosses only kept you in command, psychologists gave you tons of advice, but few came close to the Truth. And the Truth, when it comes to awakening, is this: all words are a dead letter if your consciousness and energy is locked in the lower spheres... Behind leaden gates your soul is closed and no one can see its tears. .. That is why you first of all seek to open the door of these low planes and try to rise to the higher ones.

This is kundalini - the art of turning darkness into light. You took this teaching for granted and believed only those who urged you to think and speak, becoming unconscious followers of this monstrous psychological path that rules the world today.

Not long ago I read on a social media site the invitation to a lecture by a great master. Among the commenters, I was drawn to the words of an extremely unhappy man who said this: "But who teaches me how to correct the damage done to me by a false master?..."
It was not the right place to intervene there, but here in the solid fortress of this blog, I will tell him the following: Only your Self can teach you! But you need immense energy to rise from the low world of fear, and you will have to not back down when you meet the monsters transmitted by your ancestors through the subconscious. Connect with God through this wonderful property called light and accept him as your only master. Fight for your life, open yourself with love to the whole world, but stop letting the ignorant teach you lessons. In fact they are nothing but the materialization of your weaknesses and unconsciousness, an experience absolutely necessary for awakening. Falling into animality is a law of nature as natural as gravity, evolution involves struggle against the current and effort.

Looking among seemingly small things for reasons of self-respect is a real strength! Awakening is a shock that cannot be sustained in this world without immense energy. Stop settling for a passing impulse; a lot of people stop there and don't realize that you can't live your whole life on a few bucks found on the road. The energy of awakening must remain active, grow and always move you forward.

In the early stages of my awakening whenever the kundalini energy went up my spine I felt as if I had been electrocuted. This is a sure sign that the kundalini has awakened and is rising towards the sun that is taking shape in the human brain.

Be a light unto yourself in the truest sense of the word by igniting and transforming kundalini energy. Be a joy to yourselves if you have arrived here, for there awaits you the celebration of union with Being, peace and power that you have not found anywhere among the dust of this world.


***


Kundalini energy


It goes without saying that any action requires a necessary energy. To move a straw requires a certain type of energy, and to write a book requires another. But in order to become aware of your identity with the Self, how much and what kind of energy do you have to use?! I recommend you to try all types of energy that are in your person's possibilities until the last drop!
I would very much like in what follows to help you understand what Self-awareness means and what unparalleled opportunities for power and fulfillment it can provide. But when at our fingertips is the most powerful source of energy that can be used by the human being, what prevents us from using it?! Here is the answer: misinformation, fear, cowardice and religious interpretations.
Kundalini energy has been extremely maliciously exposed by both religious dogma and science. A great pity, I dare say, because without receiving correct information man has lost a great chance to get rid of his weaknesses by becoming his own master.
Monks confused it with "satan", an illusion with which they "blessed" humanity, scientists could not pass it through their machines, move their needles, psychiatrists considered it a danger to the mind because those who attest they tended to leave the herd of lost sheep and become their own master.
Those in power did not like the idea at all! How would it have been a society made up only of conscious people, masters of their powers and their future?! In it every man should work honestly for the necessities of life. Each should consume only as much as he produces by his labor, and not by cheating his neighbor.
Such a world would of course have been fair to good and honest people, but unacceptable to charlatans! And what did these latter think?... Everything that could please people by itself, without intermediaries and related taxes, should be declared to come from "satan" and only what passes before the altar (sorry, in front of the little table to collect taxes) to be declared as coming from God.

Not long ago at an American university ☆☆☆ an extremely strange experiment was done, designed to help researchers explain what exactly causes people to behave like brutes when they have total power over their neighbors. The exact reason for the experiment was the reports in the American media about the inhuman behavior of the guards on the convicts produced by the war in Iraq.
Thus the teachers and project coordinators chose two teams made up of the most serious and educated students, dividing them into two camps; one was to play the part of the convicts and the other of the guards. All were suggested to play their part according to their real nature and not to shrink from any instinctual manifestation. A suitable location for the project was sought, a former prison if I'm not mistaken, and the two teams were cut off from the rest of the world for an indefinite period of time. The researchers and project managers moved away, deciding to follow the behavior of the two teams through the Big Brother method. They armed themselves with plenty of writing paper and plenty of hard drive space, expecting a long summer. But to their amazement, after a few days they had to stop the "film",
Watching the recorded material, the researchers were forced, first of all, to ask themselves what led those quite educated and serious young people, raised in a healthy environment, in families without trauma and material problems, to reach that almost animal behavior. Until then, the behavior of the torturous guards was explained by the "bad apple theory", that is, it was considered that a person trained in an environment devoid of compassion and full of violence becomes a role model for his colleagues. But this time the researchers were in a position to reject the theory, taking into account the environment from which the young people came and especially their excess of zeal that did not seem at all borrowed from others.
After long deliberations it was concluded that a disposition far stronger than recent education prompted those young people to behave in this way, and they realized that the subconscious mind was responsible for all these mental deviations.
Interpreting this event for myself, I think it would have been wonderful if the initiators of the project, after having presented the recorded material to those who played the role of guards, had urged them to participate in another project, in which isolated from the rest of the people, to reveal that subconscious to be burned into Consciousness. What a surprise both students and teachers would have had!
Here's what I mean:
That subconsciousness that the students manifested is in all the atoms of the human body, but especially at the base of the spine, the place where, in my terminology, "man's storehouse of animality" is located. I admit that this localization is a bit forced, but I find it satisfactory because it explains what yogis and mystics throughout the ages have observed. In what they called the muladhara chakra gather all the basic instincts of life, mostly unconscious and uncontrollable. But the yogis also noticed that in this chakra lies an almost unlimited energy potential, which they called Kundalini. As a further description it has been said to "be the raw and original force of matter," an energy which can create huge forms of matter, even planets, if the Self, the true identity of the living being, is recognized and allowed to act. The formulation has never been done in this way before, to my knowledge, so I take full responsibility for it and tell you that by means of it man can not only build a new planet to live on, but can even recreate the universe as a whole. If you will retort that this can only be a change of perception on the old medium, I will ask you to clarify the beginning or the end of the universe. Can you conceive it if you say that only perception is sovereign?! Who gave birth to the universe and where is this source?! so that I take full responsibility for it and tell you that through it man can not only build himself a new planet to live on, but can even recreate his universe entirely. 
Although I am aware that this understanding is accessible to a very small number of people I will tell you that the universe is born and kept within the self of the Observer/Reader here in front.
That this process of appearance and disappearance of the universe is unprovable, although it is well known that for living beings only personal perception matters, it is not a secret, but at the same time I want to tell you that all the splendours of the universe are within your reach if you become Self-aware .
Before I reveal to you one of the most powerful Kundalini raising exercises, I want to tell you something about this immense energy.
It's no secret that without the right information Kundalini can wreak havoc or send you to the insane asylum for a short period of time. Accounts of this kind can be found in great numbers, therefore before acquiring these enormous powers it is good to surround yourself with true friends and, if possible, connoisseurs of the phenomenon, able to advise you in delicate moments. I assure you that you cannot indefinitely postpone the raising of the Kundalini energy because every individuality must go through this experience on its cosmic journey.
If you decide to enter the fierce war with inertia and change something in your life, you need to know what the chakras mean, what main features they represent, what colors they have, how they rotate and what are the signs that you are evolving in harmony with the universe.
As I told you before, the main problem caused by the raising of the Kundalini energy is that along with it on its way through the chakras, it opens and energizes them, it takes with it and carries into the conscious, i.e. into the brain, all the messes of the subconscious human. I would say even more than that, that Kundalini carries into the consciousness of the individual not only the human subconscious, but also the subconscious of all life forms on Earth from their creation until today. Understand then why the raising of the Kundalini is such a great challenge, for the instincts of all the beasts that dwell in the universe can come into your consciousness as if they belonged to you. Add to all of this the more recent frustrations deposited in each chakra (very powerful precisely because they are recent) and you have as accurate a view as possible of the potentially explosive baggage you need to burn into Consciousness. This Consciousness, when it becomes freed from the consciousness of death and impotence, takes the name of Self-Consciousness. But until it is yours, as it rightly is, you will have to put your furnace of Consciousness, Discernment and Reason to serious work and burn away galaxies of countless illusions and fears. You will have the feeling at first that the Kundalini is giving you much more material than you can burn and you will be about to snap. Then stand up, clench your fists at your sides and shout on your frequency, loud enough to shake the universe: I am the Self and no illusion will ever pass me by. I am the supreme Power of this universe.
But how can this power be made aware and then gradually activated? Through the love of being and doing! This exercise is an example of such love, and will surely convince some people that it is better to die trying than to live like a weed that unconsciously bakes in the sun and will inevitably wither when autumn comes.
Love is therefore the magical force that can change dark perceptions into light reality. Love will never become dogma because it exists only through the feeling you have in you, here and now.
I assure you that you can do more than you think. Heat the furnace of Consciousness and burn away all illusions, for you are the Self and within you is the supreme force of this universe.
Here is the exercise:

From the most ancient times wise people have noticed the existence in the human body of some centers of force which they called chakras. They saw them as a knot or jam that prevented the energy from rising into the Conscious, transforming the brain. Beyond any representation, more or less symbolic, that goes so far as to place the seat of Consciousness above the body, in reality it is only a matter of transforming the commanding instrument of the human being, called the brain.
After going through your minimum series of physical movements, static positions and breathing exercises, which can vary greatly depending on the time, sensations and inner requirements, the first thing you will do on the first day of the week - Monday, is to visualize within you the first chakra in the human body, by its name muladhara. It is represented by a lotus with four deep red petals. (In parentheses be it said, you must know that all these representations of the chakras are relative and the correspondence between their color and the chromatic spectrum of white light is a newer but very good idea). Muladhara is therefore the elemental seat of the subconscious and survival instincts. Vitality is her primary quality and it will be beneficial for you to associate her shape and color with this trait. The Kundalini energy is right inside her, being represented by a snake coiled three and a half times. Of course, it is not about any snake, but the representation is very successful because this energy, like the entire energy of the universe, being vibration, does not move in a straight line, but in specific synapses and undulations. The idea of ​​the snake is also successful in that when it is not raised properly it can produce as great disadvantages as the bite of a venomous snake.

So on Monday visualize the first chakra and ask it to open and light up. Feeling the Kundalini energy moving in it say to it: shine my chakra with kindness and power, shine and encompass with your light more and more around you, grow and enjoy the celebration of life! Always speak to her with warm and loving words as if she were a lover.
After this prelude, which can last depending on the time you have available, from a few seconds to a few minutes, start the actual exercise. After contemplating the unparalleled beauty and brilliance of the four-petaled lotus flower, create within yourself a clockwise rotational movement in which the four petals become four propellers of a turbine. Spin it faster and faster to the point of making the shaft that supports it tremble, as if in danger of breaking, and then with a short, powerful breath raise the energy and consciousness into the second chakra, called svadhisthana, located in the human body a little above the reproductive organs. Here you will see a wonderful lotus flower with six orange petals. As before, after you have the light and its radiance in your eyes, resume that clockwise rotating movement where the six petals become six propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point, and the orange light becomes blinding, with the same short and powerful inhalation enter with energy and consciousness into the third chakra, called manipura, located in the middle of the abdomen, above the navel. Here you will see a wonderful lotus flower with ten yellow petals. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotation movement where the ten petals become ten propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point and the yellow light becomes blinding, with the same short, powerful inhalation raise the energy and consciousness into the fourth chakra, called anahata, located in the human body in the center of the chest, a little to the right of the physical heart. Here you will see a wonderful lotus flower with twelve light green petals, like the vegetation in spring. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotating movement where the twelve petals become twelve propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point and the green light becomes blinding, with the same short and powerful inspiration enter with energy and consciousness the fifth chakra, called vishuddha, located in the neck area where the thyroid and Adam's apple are located. Here you will see a wonderful lotus flower with sixteen azure petals. As before, after you have seen the light and its brilliance, resume that clockwise rotating movement where the sixteen petals become sixteen propellers of a turbine. When the speed reaches an acceptable maximum point and the azure light becomes blinding, with the same short and powerful inhalation you raise the energy and consciousness in the sixth chakra, called ajna, located between the eyebrows but closely connected to the pineal gland. Here you will see a wonderful lotus flower with two dark blue to indigo petals. As before, once you have the light and its glow in your eyes, resume that clockwise rotation motion, in which the two petals turn into two propellers of a turbine. When the speed reaches a maximum acceptable point, and the dark blue light becomes blinding, with the same short and powerful inspiration enter with energy and consciousness the seventh chakra, called sahasrara, located where the hair of the head normally whirls, but in closely related to the pituitary gland. Here you will see a wonderful lotus flower with a thousand light purple petals. Sahasrara is not strictly speaking a chakra, because here you feel that you have arrived at that quiet place within yourself that you have always been looking for. You simply feel at home in indestructible union with all that exists. It is the pure sensation of divinity in all its glory. You have no more questions to ask and no wishes to fulfill. You become your own light,
After a few seconds of being in this unparalleled place for now, with the same clockwise rotation, but this time gentle and relaxed, move through each chakra from top to bottom invigorating them with this new light. After you reach the first chakra again, begin the upward climb again, but this time without the frenzy of before. Just visualize the energy rising and falling through each chakra, energizing them. There is no need to stick to strict rules, you can now let your consciousness and Kundalini energy predominantly in certain chakras, which you feel you need to energize more. Let the energy go up and down for a few minutes. Let it, as far as you can, flow freely, confident that this freedom will only bring you benefits.
Return to sahasrara during the day as often as possible, feeling above, untouchable by the cares of this world.
You will benefit more from the awakening of the Kundalini energy if after you have raised it in the sahasrara, on the way down you visualize it as a bright light activating especially in the upper chakras. By intuitively mastering consciousness, purifying ability and love (good thought, good word and good feeling) you will feel more and more peaceful and at peace with all beings in the universe.
If you want, in a more scientific approach, Kundalini is the enormous energy potential located in every human being at the base of the spine, called by physicists antimatter, which through certain practices can be raised to the top of the head, to give birth to an individual sun with an unlimited potential of benefits.
This exercise can be performed sitting on a chair or on the edge of a bed, or, if you master these positions well without feeling strain, in lotus or semilotus.
After you finish it, start meditating on the interaction between your absolute nature - God and your relative nature - man, creating a better and more beautiful world with the help of your thoughts. Eventually you stop thinking about anything. It is very important that any meditation reaches here. Nothing, nothing, nothing! Intuitive superconsciousness, peace, peace, peace.

It goes without saying that on the second day of the week - Tuesday, you will begin this exercise by visualizing the second chakra - svadhishtana, asking it to open and illuminate. Visualizing the Kundalini energy moving in it say to it: shine my chakra with kindness and power, shine and encompass with your light more and more around you, grow and enjoy the celebration of life! Speak to her with the same warm and loving words as if she were a lover, because she also has consciousness and will surely appreciate the warmth of your heart. One by one, Wednesday - manipura, Thursday - anahata, Friday - vishuddha, Saturday - ajna and Sunday - sahasrara, before the actual exercise, visualize each chakra separately, treating it as a lover. The union between them will come naturally.

Let us once again recall the main feature of each chakra, as if it were a nickname. All of our aspirations override some of their properties or subproperties. Open and energized muladhara gives us vitality. Physical health and the instinct for survival are subordinate to the life force. Svadhishtana is responsible for our creativity. The value of the object emerging from our mind or hands is directly proportional to the degree of enlightenment of svadhishtana. Man's most precious work of art – the child, is born from the action and force of this chakra. The two poles of creation mainly meet here, which is why it is sometimes called the chakra of sexuality. Manipura is the seat of personal power. Matter without personal power disintegrates. The molecules of a body are held together by the cohesive force obtained from the activity of this energy node. Anahata is the seat of love. Compassion and gentleness are coordinated from here. When anahata is open and energized the world becomes a friendly place. Every human is studded with an unimaginable network of sensors that feel our feelings when we approach them. If the warmth of the heart does not work, a wall of ice will rise between us and him, preventing communication.
Vishuddha is responsible for expressiveness. The power of persuasion starts here. When vishuddha is open and energized, those around us become receptive to our ideas and patient to listen to us. A significant percentage of a person's response to our requirements lies in the way we pose the problem. The job we are looking for will be easily obtained if the vishuddha is full of energy and light. It is also called the chakra of purification because it has the ability to transform a wide range of gross expressions into subtle expressions.
Ajna is responsible for the colossal force of consciousness. When ajna is open and energized it will be easy to see our enemies, especially the ones within. Potentially dangerous primal instincts are seen and controlled like villains with big posters stuck to them in broad daylight. It is precisely for this capacity that ajna is sometimes called the third eye. Ajna imposes the force of mastery and self-control, therefore it is recommended, as much as possible, to awaken and energize it before others.
Sahasrara is the seat of wisdom. The feeling of union with the All and the inevitable disillusionment of the opponent arises naturally when this magical place is reached through the raising of energy and the awakening of consciousness. When the sahasrara is definitively opened the illusion of a God different from us, harsh, judicial, critical or punitive disappears in this life.
Scientists have not yet agreed on the existence of chakras or Kundalini. They admit that they have not yet discovered any unit of measurement that could prove their existence.
What actually happens by raising the Kundalini energy? A colossal power, similar to atomic energy, feeds the central points of the body, a process following which the brain receives an immensity of suggestions and impressions, a fact that brings it closer to the state of genius.
If scientists could not understand the chakras and the Kundalini energy, they could still recognize the correspondence between the chakras and the color spectrum, as well as evidence of a far-seeing brain.

☆☆☆ Source of this experiment: Debbie Ford - The Shadow Effect

A lot of patience and caution is needed in performing this exercise. You will inevitably go through moments when everything will seem fateful. The vagaries of the mind are truly monstrous. Many times you'll think you've gone to port and you'll find you're wrong. It is possible that the universe at your superconscious request is testing you. Everything around you seems to be conspiring to bring you to your knees... The karmic baggage, deeply influenced by the unconsciousness of our ancestors at the root of the animal kingdom, through the raising of the Kundalini, will be forced to the light and become turbulent. Take breaks when you feel overwhelmed and try to always keep the warmth of your heart burning. Breaks are also necessary to allow the energy to stabilize in the open chakras.


As you will see for yourself this exercise is of inestimable value in favor of Self-Consciousness, that is, the permanent, and often unknown, connection between your being and the Absolute Spirit of life.
Even if from the inherent weakness and doubt that comes into the human being through its physical and mental nourishment you will not be able to practice it every morning as it should ideally be, write down somewhere your promise to return to it as soon as you notice that motivation decreases and happiness dependent only on yourself is a dream that you have forgotten.


A lot changes with the rise of Kundalini energy in the brain. Even the way we transmit and write.
Bewilderment and loss of self-confidence are among the first effects. Everything you thought about yourself or the world becomes meaningless. Consciousness expands enormously and both your previous concerns and those of the people around you begin to disgust you. The immense energy within you lifts you like a rocket into the sky and the area you see becomes larger and larger. The general shortcomings of humanity push you at first towards a terrible criticism and self-criticism. You see yourself in possession of a knowledge by which you could create a much better world than the one you live in now. But for that you would first have to destroy the old one. And this is where you feel you're falling apart. Destruction means suffering. At that point you either have to withdraw from the world for good and overcome your critics by a total lack of contact with other people, or stay among them and find a way to live with them as they are. In this way you discover love and all that it brings with it: positivity, acceptance, understanding, forgiveness, patience, hope, etc. Although you see that the absolute Being is within you, you understand that you need all these projections called people, animals, objects, etc. in order not to live an excessively lonely and boring life. Little by little through a positive and loving attitude you will begin to attract to yourself only things and people that you like and help you to feel good.
My opinion is that without raising the Kundalini energy in the brain the animal instincts inherited from our ancestors in the mists of time will never disappear from us. This energy basically alters the brain. From the microcosm begins the macrocosm. He who is liberated by knowledge then has eternal time and infinite space in which to fulfil all his dreams without ever becoming bored.












*********


În română

(fragmente din cartea revizuită)


Cuvânt înainte

Fericirea personală este un lucru, iar legile societății, un altul. De la cea mai fragedă vârstă o forță complexă și ciudată se opune parcă tuturor încercărilor noastre de a ne simți liberi și fericiți. Constrângerile par a nu se mai opri iar la un moment dat sfârșim prin a ne supune. Părinții și oamenii din jurul nostru devin deodată satisfăcuți și ne comunică că am crescut mari și educați. Dar ceea ce ne reprezintă cel mai mult, esența noastră subtilă, eul nostru superior și liber, ce părere are?!
De ce este nevoie să obținem înțelepciunea doar prin propriile noastre greșeli? De ce doar educația prin durere și suferință ne poate trezi la realitate?! De ce nu ar putea să ne ajute și educația prin Conștiință de Sinele nostru superior și liber, așa cum ne îndeamnă cei care îl cunosc deja?
După părerea mea educația prin suferință nu poate conduce decât la teoria fatalității și la idea absurdă că nu putem schimba nimic din legile aspre ale acestui Pământ. Ar fi împotriva Eului meu superior și atotputernic aflat în permanentă conexiune cu Spiritul Absolut al Vieții, chiar și atunci când simțurile nu îl percep, să afirm că aceasta este singura posibilitate! Ar fi o apologie adusă limitării și concepției absolut greșite că legile universului sunt deja trasate iar noi nu avem nimic de făcut decât să ne supunem. Cine să le fi făcut?! Cu ce motiv și de dragul cui?! Ce ar fi putut câștiga acel cineva, Spiritul Vieții, Universul sau Dumnezeu, depinde cum vreți să-i spuneți, trasând unele legi în care suferința să fie apologiată?!
Dragii mei, oare cum am căzut noi oamenii în asemenea iluzii?! Cum am putut să ne torturăm atât timp unul pe altul când am fi putut fi cu adevărat fericiți, luându-ne de mână și trecând împreună peste orice prăpastie?! Ce câștigăm cât ne căutăm doar binele propriei individualități? Ne mirăm că nu durează?! Dar cum ar putea să dureze când prin sabia falsei înțelegeri ne separăm unul de altul printr-o incizie adâncă și dureroasă?!
Este de la sine înțeles că formula „Nu putem” este de neacceptat pentru mine, și cu tot curajul ce-l regăsesc în mine acum, că și cum am pierdut deja tot ce se putea pierde, vă propun în continuare câteva idei care ar putea să vă ajute să obțineți eliberarea de iluzii.


(Unele paradoxuri sau confuzii sunt inevitabile într-o astfel de încercare!)

***

Odă închinată rațiunii


Haideți acum să ne ridicăm pe o vibrație înaltă și să rostim împreună o odă închinată Rațiunii.
Ce prieten de nădejde poate fi ea și cum poate să ne scoată din smârcurile ignoranței! Cum poate ea să ne facă inima să cânte și să ne dezvăluie un univers pașnic și prietenos! E necesar doar un grăunte din aurul Conștienței de Sine și totul se transformă. Spiritul din noi este Alchimistul absolut care transformă plumbul apăsător al sentimentelor negative în aurul iubirii.
Să ne ridicăm vibrația tot mai sus până ce oceanul devine o picătură de apă, iar amintirile dureroase, o furnică privită din spațiul cosmic. Ce durere ar putea ea să ne mai producă când suntem atât de sus?! Nu contează cât de veninoasă a fost, acum e doar o amintire și îi putem găsi o mulțime de circumstanțe atenuante. A fost flămândă, a avut copii de crescut, i-a lipsit conștiința etc… Iertate să-i fie toate păcatele!
Căldura inimii noastre să cuprindă viața cu puterea gândului și să nu se oprească până ce nu îmbrățișează întreg universul! Căci cine poate fi rațional confiscând, dacă se poate, toate bunătățile ce îl înconjoară, iar celor din jur să le dee numai pleavă și mătrăgună?! Ce rațiune ar fi în acela care nu vede că fericirea lui poate rezista numai într-o lume unită și armonioasă?!
Haideți așadar să lăudăm împreună valoarea rațiunii și a prieteniei universale! Haideți să ne îmbrățișăm toți deopotrivă, călăi și victime, și să îngropăm pentru totdeauna securea războiului! E loc sub soare pentru iubire infinită între bărbat și femeie, într-o atmosferă tandră și mângâietoare! Cine ne poate opri dacă toți deopotrivă dorim asta?! Ce forța mai mare decât voința noastră unită poate exista în acest univers?! Ce zeu potrivnic ar putea avea putere împotriva noastră, conștienți fiind de sinele nostru superior și de posibilitățile noastre nelimitate?! Ce iad înfocat ar putea să ne stea împotriva dacă vom stăpâni împreună toate râurile universului și ne vom aduna într-un singur ocean toate lacrimile pe care le-am vărsat?! Precum un chibrit aruncat în cascada Niagara ar fi toate iadurile închipuite și neînchipuite! Oricărei iluzii care ar îndrăzni să te constrângă ai putea să-i spui atunci: Ai grijă cu cine te pui, ignoranto, eu sunt Sinele Vieții și doar eu hotărăsc ceea ce rămâne și ceea ce dispare.
Sentimentul separării este rațiune?! Moartea este rațiune?! O, nu, cei care gândesc așa sunt atinși de cea mai cumplită irațiune!
Doar Viața care se naște din Sine și se întoarce în Sine este rațiune. Numai eternitatea este cunoaștere iar neînfricarea este vrednică de Cel Viu care o trăiește! Căci Viul din Viu se naște și în Viu se întoarce, iar dragostea îi zămislește copii care îl fac să renască de-a pururi! Rațiune este să vezi că tu ești veșnicul principiu al fiecărui corp, realizat din uniunea masculinului cu femininul, într-o îmbrățișare eternă! Rațiune este să vezi că totul poate fi întors în favoarea ta, iar căldura dragostei te poate însoți zi și noapte. Rațiune este să vezi că ceea ce oamenii numesc moarte este doar o schimbare în viață, și doar propria ta ignoranță și orbire poate să te limiteze.
Cine ar fi putut concepe un univers antiviață?! Când un copil se naște părinții lui îi doresc toate binecuvântările universului, când viața s-a manifestat prima dată oare ce ar fi putut să-i dorească părintele ei absolut, Spiritul vieții?
Iată ce e rațiune: să vezi că Totul se naște dintr-o sămânță și după ce acest Tot crește mare produce iar o sămânță care dă viață în cicluri eterne, iar sămânța când nu mai găsește sol în care să-și înfigă rădăcinile se întoarce în sămânța ei absolută - Spiritul vieții.
Credeți că uitarea vieților trecute este lipsită de rațiune?! O, nu, uitarea este o binecuvântare pentru cel care încă nu și-a realizat identitatea cu Sinele absolut al vieții, dar când va reuși toate bucuriile prin care a trecut acest univers i se vor pune în față ca un covor roșu, peste care este invitat să calce el, Stăpânul.

***


Hotărârea Eului conștient

Eu sunt A Fi - Susținătorul și Sursa Universului! Deși eu vă vorbesc acum printr-o formă relativă și măsurabilă eu sunt Indestructibilul, Invincibilul, Atotputernicul și Eternul. Nu există nimic care să mi se opună fiindcă eu sunt Totul.
Deoarece eu sunt spiritul pur A fi pot fi perceput doar de un cunoscător al Sinelui, dar descrierea făcută de el poate fi înțeleasă doar de cel care la rândul lui mă cunoaște pe mine.
Cel care mă cunoaște este asemeni mie - dragoste, acceptare, dăruire, milă și compasiune necondiționată.
Indiferent de gândurile, cuvintele sau faptele celui pe care îl însuflețesc eu, Sinele, mă dăruiesc lui în toată amploarea posibilităților mele. Toată gloria, răsplata și strălucirea infinită este în puterea celui care mă cunoaște!
Acela care are nelimitată încredere în sine, care a eliminat pentru totdeauna formula „Nu pot” și care mă vede în tot ce îl înconjoară se va delecta în curând cu toate bunătățile universului. Eu sunt Sinele și eu vă vorbesc prin omul acesta!
Forma sau haina lui poate fi distrusă de orice ignorant dintr-o singură lovitură, dar eu, Sinele, nu voi înceta niciodată să exist prin infinitatea de forme peste care eu mi-am transmis spiritul de-a pururi.
Îndrăzneala omului care vă scrie aceste rânduri nu provine din mândrie, ci din cunoașterea corectă a posibilităților care sunt la îndemâna celor vii. De aceea măreția pe care el o afirma, deși poate părea laudă de sine, este măreția mea în infinitatea posibilităților mele. Puteți să spuneți despre el orice răutate, îl puteți umili, batjocori și scuipa, dar el nu își va schimba niciodată atitudinea față de voi findcă eu, Sinele, sunt înăuntrul lui și el mă cunoaște!
El a înțeles că dacă mă uită viața lui nu mai are nici un preț și e totuna dacă materia lui mai respiră sau îngrașă pământul. De aceea el va accepta orice gând, cuvânt sau faptă de la voi, dar nu va accepta niciodată să i se spună „Nu poți!”
Nu va riposta precum ripostează cei ce sunt insultați de moarte, nici nu va căuta să vă distrugă, așa cum unii dintre voi vor, încercând să-l descurajeze sau să-l înfricoșeze, dar va fi în dreptul lui să se apere ne mai acordîndu-vă nicio atenție. Oricât de apropiați veți fi de el ca rude și prieteni, oricât de mare vă va fi rangul sau cunoașterea socială, atunci când îl veți contesta și îi veți pune la îndoială cunoașterea de Sine și el vă va respinge precum și voi respingeți pleava și noroiul care tinde să vă murdărească.
Cel care mă recunoaște pe mine nu spune că el este Dumnezeu, ci eu, Cel din el, afirm: Eu sunt Dumnezeu!
Instrumentele pe care le folosesc eu - materia, gândirea sau sentimentele pot fi mai grosiere sau mai subtile, dar pe toate eu le folosesc și eu sunt Dumnezeu. Deși eu mă aflu în toate ființele, exprimarea lor este diferită din cauză că pe termen lung mintea din ele a ales să se folosească doar de câteva din posibilitățile mele. Eu, Sinele, nu am pus nicio interdicție vreodată, depinde doar de mintea individuală ce instrumente folosește pentru armonia și fericirea Întregului. Acest Întreg însă nu este numai corpul tău, mintea ta și sentimentele tale, de aceea fericirea ta va depinde întotdeauna de felul cum prin dragoste și cunoaștere te vei uni cu Universul.
Eu, Sinele, v-am spus toate acestea; prin puterea mea trăiți și eu însumi vă încurajez să savurați din plin toate bunătățile vieții, dar să nu uitați nicio clipă că veți pierde totul dacă nu veți avea curajul de a fi voi înșivă - Sinele.

***

Patru acțiuni esențiale

Ce ar face o inteligență și o putere absolută dacă ar fi pusă în fața realității de a trăi etern? Ce ar face ea ca ziua de azi să nu fie asemeni celei de ieri, evitând plictiseala și rutina care ar putea să o mistuiască?
Iată câteva lucruri pe care le-ar face negreșit.

1) Fără îndoială și-ar crea semeni și o societate. Manifestarea înseamnă extindere, ori posibilitatea de a fi o singură ființă, neînconjurată de nimic, sau chiar Ființa supremă și unică a universului, înconjurată de păpuși, pe care ea le animă prin ațe nevăzute, în cele din urma nu i-ar mai crea nici o bucurie și ar trimite-o într-un iad veșnic. Comparativ cu acest iad, din perspectiva ființei căreia i-a fost interzisă posibilitatea de a uita, cunoscând în același timp ca ea este persoana unică si absolută a universului, iar celelalte doar marionete, iadul inventat de religii ar fi curată distracție. Închipuiți-vă apatia la care ar putea ajunge Ființa Veșnică fără uitarea și surpriza care decurge din ea. Cu adevărat magia maximă a omului este aceea de a-și schimba percepția și vibrația, altminteri lumea noastră așa cum arată este cea mai bună variantă posibilă.

2) Ar elimina dorințele și planificările din perspectiva Ființei absolute, acceptându-le doar pe cele care apar din trăirea vieții acum și aici. Acest lucru este indubitabil observându-se bucuria și surpriza pe care o produc lucrurile mărunte. Scopurile mari sunt susținute de planificări laborioase, care epuizează mintea și introduce fiori reci de frică cu privire la finalitatea lor. Micile bucurii ale vieții precum ar fi îndrăgostirea de o ființă de sex opus sau năzdrăvăniile aparent absurde ale unui copil te umplu însă cu cele mai sublime emoții posibile. Poate cel mai paradoxal aspect al lui Dumnezeu - Absolutul, fapt pe care cei mai mari iluminați l-au observat, dar rareori au îndrăznit să-l exprime, este magia cu care el reușește să se nască în această clipă din sine și totuși să nu aibă un început care să se poată spune ca este punctul lui de plecare. Este un simțământ pe care omul iluminat îl păstrează cu drag în inima sa.

3) Ar accepta posibilitatea accidentului, înțelegând că doar acesta poate răscoli energiile creației, regenerându-le.

4) Și-ar lăsa forma fizică în mâna hazardului, hotărând să nu-și amintească de formele lui trecute, păstrând doar posibilitatea de a-și aminti de natura lui reală prin conștiența de Sine.

***

Primele trei minuni ale divinității

Recunoscând prin Dumnezeu Ființa supremă a universului, oamenii au făcut tot felul de presupuneri cu privire la puterile lui supranaturale și la felul cum ele acționează. Imaginația omului arhaic a atribuit Ființei Supreme abilitățile unui super vrăjitor care poate face din lut o ființă vie, bunăoară, sau poate despărți apele unei mări în două, ca să treacă un puhoi mare de oameni, sau poate face să curgă pâine din cer precum stropii de ploaie, sau poate să facă apele să crească până acoperă cel mai înalt munte, sau poate arde cu foc și pucioasă o cetate într-o clipită, sau poate înmulți câțiva pești și câteva pâini până acolo încât să hrănească cinci mii de oamenii, sau poate să ajute armata unui vestit arcaș să distrugă oastea rivală, sau poate bea un ocean de otravă fără să pățească nimic, sau… Aceste puncte, puncte înlocuiesc un șir colosal de minuni atribuite Ființei divine în peregrinările sale pe Pământ, care de care mai năzdrăvane.
Dar cea mai uzuală minune a divinității din vechile scripturi este aceea de a-i ajuta pe ai noștri, cei buni, împotriva celorlalți, cei răi, fără nici o îndoială!
Cum vi se par aceste lucruri din perspectiva unui om cu oarecare înțelepciune? Ei bine, eu nu le voi numi degradante pentru omul acelor vremuri, căruia i se pot oferi numeroase circumstanțe atenuante, dar pentru omul de lângă mine, care crede în veridicitatea lor îmi fac griji serioase. Admițând aceste viziuni deformate el nu va întârzia să creadă în continuare în utilitatea războiului, în distrugerea dușmanilor, în justețea ideilor xenofobe, misogine, rasiste, fundamentaliste etc. Înțelegeți pericolul?! Un virus mic poate pricinui neajunsuri foarte mari, de aceea, după părerea mea, aceste „adevăruri” trebuie prezentate deschis. Mea culpa pentru maniera mea, poate un pic prea caustică, dar vreau să vă repet încă o dată că ea are în vedere ideile și nu oamenii.
Ce sunt puterile supranaturale? Care e maniera lor de acțiune? Cine le poate folosi și care este scopul lor? Iată doar câteva întrebări care ne pun încă de la început în dificultate. Vrăjitorul, care aparent din nimic, poate face un obiect să apară sau să dispară, e cea mai uzuală reprezentare a supranaturalului, conform paradigmei în care am crescut. La cel mai înalt nivel de putere închipuit Dumnezeu ne gândește sau ne visează, și noi apărem din neant, fără măcar să fie nevoie să spună hocus-pocus. Să ne plămădească din lut este deja parcă un pic mai ușor. Dar oare aceste „ vrăji” pot fi socotite minuni?! Ei bine, răspunsul meu este negativ, fiindcă adevăratele minuni ale Ființei Supreme, inegalabile prin inteligență, farmec și utilitate pot fi observate cu ușurință de cel conștient de Sine și explicate precum urmează.
Ființa divină, Sinele din om, pentru a crea un mediu în care să poată trăi etern, fără să se plictisească, cel dintâi a conceput minunea autocompletării. S-a despărțit într-un principiu masculin și unul feminin, hotărând ca reunirea să fie cea mai plăcută experiență a simțurilor, apoteoza celor mai frumoase cântece și poezii ale universului, o experiență fără seamăn prin surpriza și diversitatea situațiilor create, pe care el a numit-o dragoste. Deși acest moment pare așezat undeva la începutul timpului, el este hotărât acum și totodată explicat chiar acum, pentru prima dată în istoria universului, în clipa aceasta când tu îl gândești.
Iată într-adevăr un lucru demn de Ființa divină!
A doua minune al lui Dumnezeu, Sinele din om, este aceea de a se autogenera prin exprimarea dragostei dintre bărbat și femeie, transferându-se într-o ființă nouă, gingașă și inocentă. Ființa divină și-a asigurat eternitatea prin încărcarea materiei, de la cel mai mic fragment până la cel mai imens, cu un pol negativ și unul pozitiv. Astfel el și-a asigurat nemurirea în cazul în care masculinul sau femininul din specia în care se află, datorită unui accident, ar fi distruse. Felul cum s-au format ființele vii pe Pământ, din combinarea materiilor anorganice, răscolite de forțele naturii, determinând cei doi poli ai mineralelor să se împreuneze, așa cum ne-au explicat oamenii de știință, este cât se poate de adevărat.
De asemenea, Dumnezeu, Sinele din om, nu numai că a creat o ființă nouă - copilul, aparent doar un obiect creat din întâlnirea a două forțe încărcate diferit, dar a oferit acestui „obiect” puterea de se autogenera. Iată într-adevăr un lucru demn de Ființa divină!
Apoi Dumnezeu, Sinele din om, devenind mai mulți, având astfel posibilitatea de a trăi etern fără să se plictisească, a decis să lase o metodă de se elibera de acel virus numit iluzie, inevitabil la începutul experimentării unei noi lumi, amintindu-și de natura lui divină și atotputernică. A hotărât astfel să-și consemneze cunoașterea pe care o obținut-o, oricât de neînsemnată ar părea, în simboluri, mituri, legende și scrieri, pe care să și le poată transmite de la o generație la alta. Din confruntarea lor el a decis să aibă posibilitatea de a realiza înțelepciunea și astfel să-și amintească de identitatea lui reală. Și a numit acest lucru conștiență de Sine. Iată într-adevăr un lucru demn de Ființa divină!
Ați vrut să știți ce e o minune sau supranaturalul?! Voi sunteți minunea și supranaturalul acestui univers, voi cei care până acum v-ați prețuit atât de puțin, voi Dumnezeu, Sinele, pe lângă care vrăjile celui mai dibaci magician sunt un fleac. În fața lui sau în fața oricărei iluzii tu poți spune: nu reprezentați nimic și nu mă puteți impresiona deloc, fiindcă eu sunt Viața și minunea supremă a acestui univers! Iată într-adevăr un lucru demn de Ființa divină!

*******


Articole suplimentare în favoarea conștientizării Eului nostru Superior și a potențialului său infinit prin permanenta sa conexiune cu Spiritul Absolut al Vieții Universale.


Avatarul

Cu miliarde de ani în urma pe Pământ nu erau decât compuși chimici alcalini si acizi: gaze, lichide și minerale în stare solidă. Dar Dumnezeu - Viața, în virtutea principiului etern al autocompletării, a dăruit materiei doi poli, unul negativ și unul pozitiv, unul masculin și unul feminin. Sub forța colosală a naturii dezlănțuite, aceste polarități, care în mod obișnuit se resping, au creat o formă de viață organică - prima amoebă de pe Pământ. Celebra întrebare: „Ce a fost la început, oul sau găina?” își are răspunsul chiar acum. Natura a creat simultan mai multe ființe la începutul vieții organice pe Pământ, astfel încât la început ele nu s-au născut unele din altele.
Ce au făcut acele prime ființe?! Nimic spectaculos și totuși ceva foarte spectaculos: au început să trăiască. De la o sumă de observații extrem de simple ele au început să crească în conștiență și energie. Ce au dobândit într-o experiență, căreia noi îi spunem viață, au transmis celor din jur prin mijloacele pe care le-au avut, iar ființelor născute din ele le-a transmis cunoașterea prin subconștient. Și-au transmis mai ales principiile primordiale ale autocompletării, ale autogenerării și ale conștienței de Sine.
Puțini oameni realizează că tendința de a transmite ceea ce știi este un instinct primordial, care conduce la conștiență de Sine. Scopul suprem al comunicării este tocmai descoperirea divinității tale, de aceea revolta oamenilor în fața libertății de expresie a fost întotdeauna una extrem de vehementă.
Vă voi explica în continuare de ce conștiența individuală este inferioară conștienței colective a speciei. Individul nu există fără specie. Toate abilitățile și cunoștințele lui le datorează subconștientului în cea mai mare măsură, și într-o măsură mult mai mică experiențelor sale directe și a conștientului său. Un individ își asigură nemurirea prin apartenența la o specie; părinții nu îi transmit ceva prin inconștient, ci se transmit ei înșiși prin inconștient, ca o speranță perpetuă că își vor realiza cele mai înalte aspirații, prin ființa căreia i-a dat viața. În afara unor deviații ale minții, când copiii reușesc părinții se bucură la fel de mult ca de propriile lor reușite. Dar cei mai înțelepți se bucură de reușitele întregii specii umane, ca de propriile lor reușite.
Când un copil vine la viață el nu se naște din nimic și nu este deloc gol, așa cum se crede. Doar conștientul îi este curat, fiindcă subconștientul îi este tot atât de bogat pe cât al speciei umane în totalitate. Părinții nu îi transmit doar o părticică mică din corpul lor, ci îi transmit o imensitate de tendințe numite gene. Va fi curios pentru știința viitorului să observe acele tendințe care pornesc de la primele ființe ale pământului.
Dar dincolo de acest Subconștient, creat în totalitate aici pe Pământ, oamenii mai conțin o altă cunoaștere și mai bogată numită Inconștient. Primele trei puteri ale divinității: principiul autocompletării, al autogenerării și al conștienței de Sine au ajuns la noi prin acest Inconștient. Indiferent de locul unde viața se manifestă în univers, indiferent de structura pe bază de carbon, siliciu sau altfel, toate ființele vii conțin aceste trei principii imanente. Nu există nici o excepție, toate se dezvoltă în cadrul unei comunități, toate dau viață la pui, se asigură că cresc și se dezvoltă și toate tind să ajungă la conștiența de Sine.
Noi, oamenii, prin experiențele și greșelile noastre inerente, am ajuns foarte departe, suntem doar la un pas să vedem în ansamblu, ca specie, că acel Dumnezeu pe care l-am căutat dintotdeauna este identic cu noi. Eliberarea și gloria finală a omului, și în genere a oricărei ființe vii din univers survine atunci când ea intră în contact cu avatarul ei suprem – Viața în sine. În acel moment, toate experiențele trecute și viitoare ale speciei din care face parte, precum și al celorlalte forme de viață care populează universul survin acum. Orice fapt petrecut sau imaginat se petrece pentru prima dată în istoria universului în momentul când acea ființă îl gândește. Vreți să știți exact când primele amoebe au apărut pe Pământ? Acum când tu le gândești! Iarăși vă spun că dacă nu ar fi așa ar trebui să explicați începutul sau sfârșitul absolut al tuturor lucrurilor, ceea ce este imposibil.
Nu există decât două posibilități. Ori conștiența observatorului, plecând de aici și acum, este chiar acel punct de volum minim și masă maximă, din care prin Big Bang se naște universul și în care apoi se reabsoarbe, tot ea observându-i traseul, ori universul se naște din nimic și în cele din urmă va dispare pentru totdeauna în nimic.
Cel care prin meditație depășește iluzia timpului înțelege că prima posibilitate este cea adevărată. Prin eliminare în cele din urmă nu rămâne decât Sinele!
Mai demult îmi doream să zbor, visam că am aripi și mă bucuram să privesc de sus Pământul în strigătele de uimire ale unei mulțimi entuziasmate. Îmi doream tot felul de puteri supranaturale și consideram că doar ele pot fi măsura măreției și marca divinității. Astăzi însă nu-mi mai doresc nimic din toate acestea, vreau doar să mă bucur de fiecare respirație, îmbrățișare sau raza de soare pe care o pot cuprinde. M-am împăcat cu realitatea aceasta minunată pe care o trăiesc, admițând că ceea ce am hotărât în momentul înțelepciunii mele supreme, anume că totul trebuie să se schimbe și să se regenereze, inclusiv trupul meu, este cea mai bună soluție. Mă voi regăsi cu bucurie și fericire în copiii mei, în copiii copiilor mei și în toți fiii speciei umane atât cât ea va mai exista. Pentru unii dintre ei eu le voi fi avatar și voi trăi încă o dată împreună cu ei.
Atunci însă când această specie plecată de pe Pământ își va încheia periplul ei prin univers mă voi regăsi în alte specii, fiindcă eu sunt Sinele Vieții.
Care e gândul pe care vreau să-l păstrați cel mai drag lângă inima voastră, ca să nu mai suferiți din cauza iluziei niciodată? Mulțumirea cu propria voastră divinitate, așa cum sunteți, acum și aici, indiferent de ce vă arată oglinda.
Sunteți ceea ce sunteți - Viața care se regenerează mereu, Viața care nu are unde să se ducă dincolo de Sine.

***

Scopul vieții

Există unele lucruri asupra cărora oamenii nu au căzut niciodată de acord. Şi fiindcă nu au ajuns la nici un consens astăzi evită să mai discute despre ele. Primul şi cel mai important de pe această listă este cel cu privire la scopul vieţii. Însă ce poate fi mai rău decât concluzia filozofilor sceptici că viaţa nu are nici un scop?... Şi totuşi ceva nu poate să fie fără să aibă un scop. De ce ar fi?! Se poate admite că simţurile ne înşeală şi vedem deformat o mulţime de lucruri, dar că nu suntem vii nimeni nu poate admite. Aşadar, suntem vii şi uneori e cazul să ne întrebăm pentru ce?
Întâi să clarificăm ce este viaţa. Este acelaşi lucru cu manifestarea şi numai atât? Sau poate exista atât viaţă manifestată, cât şi viaţă nemanifestată? Iar conştiinţa poate fi doar a vieţii manifestate, sau poate fi şi a vieţii nemanifestate? Pentru mine e amuzant să aud că nicăieri nu există condiţii de viaţă ca pe Pământ, în consecinţă e puţin probabil să mai existe viaţă undeva în univers. Oare nu suntem prea îngâmfaţi?! Când ne glorificăm unicitatea formei şi a civilizaţiei oare nu facem exact ca orice cioară care îşi laudă puiul său?!
Acest segment minuscul al vieţii, cel manifestat, este el singur în măsură să ne ardă creierii prin complexitatea lui, ce să mai vorbim de imensitatea de posibilităţi ale vieţii nemanifestate…
Nu putem fi de acord că plăcerea este scopul vieţii, măcar şi din simplul fapt că ea nu poate fi percepută decât după opusul ei, adică după tristeţe, durere, boală suferinţă.
Atunci să fie scopul vieţii cunoaşterea? Cunoașterea a ce şi pentru ce? Cunoaşterea felului cum să obţii plăcerea? La ce e bună dacă prin prelungirea prea mult în timp a oricărei plăceri ea devine stingheră şi plictisitoare? Atunci binele să fie scopul vieţii? Ca şi plăcerea binele nu poate fi perceput decât după rău.
Astfel am putea enumera la infinit tot ce ne vine în minte, fără să găsim niciun punct fix care să se poată numi scopul vieţii... Şi totuşi, dacă este, viaţa trebuie să aibă un scop!
Vivekananda spunea că libertatea este scopul vieţii. După părerea mea, înţelegerea acestui om este un vârf al cunoașterii omeneşti de până acum, dar în manifestare libertatea fără conştiinţă este o sursă continuă de dezordine şi haos. Libertatea poate fi inofensivă numai când nu e însoţită de putere, adică de manifestare. În viaţa nemanifestată libertatea însă este un nonsens. Iar în viaţa manifestată este imposibilă şi inacceptabilă. Dar libertatea la aceeaşi dimensiune cu gradul de conştiinţă poate fi un lucru acceptabil. Însă această libertate nu poate fi decât direct proporţională cu lipsa necesităţilor. Fără obiecte, fără pasiune, fără cerinţe! Şi atunci de unde să mai vină plăcerea, dacă ea nu este decât un efect?! Şi dacă nu e plăcere ce motivaţie mai poate întreţine acţiunea?... Ce vedem acolo unde nu există nicio acţiune? Delăsare, spirit vegetativ, abrutizare. Libertatea de a nu face nimic este, aşadar, o monstruozitate, dorinţa de a face ceva este o calamitate.
Buddha a spus că dorinţa este cauza suferinţei. Aşadar, dacă doreşti suferi, iar dacă nu dorești degenerezi, iar la un moment dat nu-ți mai poţi întreţine viața sau eşti ucis din cauza conflictelor pe care le naşte lipsa de conştiinţă.
Oricât am scormoni de adânc în filozofia omenească, oricât am face apel la cunoştinţele noastre şi ale altora, oricât am lua experienţele la purificat şi am extrage concluzii din ele vedem că în afară de epuizarea minţii nu am realizat nimic. Şi atunci spunem: „Facă-se voia lui Dumnezeu! Eu nu pot ajunge la nici o soluţie!”
Dar credeţi că e atât de simplu?! Care poate fi voia lui Dumnezeu?... Și uite așa, încetul cu încetul, ajungem la scopul real al vieţii. Voia lui Dumnezeu este să realizăm că noi suntem el.
Dar putem spune că suntem aproape de acest ideal?! Există desigur oameni care înţelegând asta au deja o voinţă de fier, capabili să renunţe la mintea lor, la opiniile lor, la religia lor separatistă pentru a îmbrăţişa natura divină, dar ei sunt puţini, şi atitudinea lor nu se poate transmite.
Se înţelege, aşadar, care e opinia mea cu privire la scopul vieţii: păstrarea ei cât mai mult posibil, ca prin efort constant şi hotărât să se obţină sublimarea ei! Observați că ataşamentul faţă de copii este uneori mai puternic decât faţă de propriul nostru trup? De ce?! Fiindcă este ca şi cum am fi predat ştafeta unui tovarăş mai odihnit şi mai tânăr, spre a o purta spre finiş, spre absolut. Şi o dată cu ştafeta ne-am dat propria noastră viaţă, cu toate aspiraţiile ei. Care la început şi mai ales la gradul de conștiință în care ne aflăm poate să treacă adesea prin eroare, dar e important că se continuă cursa, şi idealul divinităţii nu este niciodată uitat.
Facă-se dar voia lui Dumnezeu!
Fie ca puţin câte puţin, din generaţie în generaţie, să ajungem tot mai buni şi mai puţin ataşaţi de căi eronate!
Chiar dacă nu putem înțelege ce înseamnă Dumnezeu, avem totuşi o părere despre ceea ce înseamnă perfecţiune! Trebuie să existe o cale de a depăşi dualitatea naştere-moarte, bucurie-tristeţe, sănătate-boală, bine-rău, încântare-dezgust! Perfecţiunea în natura lui Dumnezeu nu poate fi plictisitoare! Perechea interes-plictiseală poate exista numai cât există perechea naştere-moarte. Conștiența de Sine arde totul! Nu ne putem opri până ce nu realizăm Fiinţa divină!

***

Destinul unui om

Destinul unui om este suma posibilităţilor pe care el a decis să le activeze din cele pe care divinitatea le-a dat în mod egal şi infinit tuturora.
Se poate spune că Dumnezeu ne-a dat doar viaţa şi puterea de decizie.
Filozofia este uneori rece şi implacabilă, se prea poate ca în cele ce urmează să nu găsiţi aproape nici un pic de căldură sufletească.
Aşadar, completând acest citat personal, foarte drag mie, voi spune că după momentul în care divinitatea ne-a dat puterea de decizie ea nu mai este deloc răspunzătoare pentru ceea ce ni se întâmplă. Din acest moment ea nu mai poate interveni direct în destinul nostru, oricât de aprinse ar fi rugăciunile noastre.
După mine aceasta este înţelepciunea supremă, căci altfel universul ar fi un loc fără de justiţie şi echilibru. Dacă Dumnezeu ar ajuta în mod direct pe cel care se uită pe sine, amintindu-şi de el numai când a ajuns în impas, atunci Dumnezeu nu ar fi decât o armă periculoasă în mâna inconştienţilor.
Pornind de la aceste consideraţii, destinul este numai şi numai în mâna omului, el decide dacă vrea să fie bun sau rău, el decide dacă pentru binele său are voie să calce peste orice sau, din contră, trebuie să fie atent la orice făptură şi la orice fir de iarbă.
Aria posibilităţilor omului, pornind de la un mediul strâmt în care s-a născut, poate ajunge până la spaţiul infinit şi timpul flexibil. El îşi poate crea nu numai viitorul, dar îşi poate crea şi trecutul. Trecutul care a fost cândva, activându-se o altă serie de posibilităţi, se poate înlocui cu altul, în care să nu se mai regăsească erorile de altădată.
În principiu aceasta este una dintre primele decizii ale formelor de viaţă - o persoană care nu şi-a realizat fericirea să dispară, pentru a face loc altei forme care să-i îndeplinească aspiraţiile.
În condiţiile cosmice actuale, fericirea care îl hrănește pe om nu poate să dureze mai mult de 70-80 de ani. Excludem aici accidentele, marea forță regenerativă, care răscolește energiile creație, posibilitate pe care ființele vii și-au activat-o încă de la începuturile lor.
În încheiere, ca să nu obosesc prea mult mintea cititorului cu o diversitatea confuză de informaţii, voi spune parafrazând: toate lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie!


***

Ce este Sinele?

Când vorbim despre Sine nu trebuie să ne gândim deloc la religie sau mitologie, căci Sinele este exact ceea ce spune cuvântul - izvorul din care se naște orice lucru când se manifestă și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă.

Fără îndoială este destul de greu pentru mintea noastră obișnuită cu dimensiunile să conceapă ceva fără dimensiuni și să înțeleagă adevărata natură a Sinelui. Am să apelez în cele ce urmează la cea mai veridică teorie despre creația universului concepută de om, anume teoria Big Bangului. Ea ne spune că în urmă cu multe miliarde de ani universul s-a născut dintr-un fragment practic fără volum, dar cu masă enormă, printr-o explozie. Mulți dintre voi, dacă admit această teorie, își închipuie acest fragment plutind undeva print-un spațiu gol și întunecat. Sunteţi înclinaţi a vedea lucrurile ca și cum spațiul ar fi fost deja creat, neînțelegând că Big Bangul nu a născut numai materia, ci și spațiul-timp aferent. Este un efort pe care mintea cu greu poate să-l facă, drept pentru care cei mai multi dintre oameni renunță la efortul de a înțelege. Dar a înțelege este punctul de căpătâi a înţelepciunii și liniştii interioare, iar acolo unde nu înțelegem, fie și cel mai mărunt aspect al realității, este ca și cum am avea o navetă spațială foarte sofisticată, pe care am construit-o cu mult efort și suferință, dar care explodează ori de câte ori vrem s-o lansam în spațiu, din cauza unui oring de câțiva milimetri.

Nu există piesă în angrenajul înțelepciunii, oricât de măruntă ar părea care să nu fie importantă. A înțelege este o chestiune de viață și de moarte în cel mai propriu înțeles al cuvântului, căci ori de câte ori ne naștem și nu înțelegem suficient de mult pentru planul în care ne aflăm este ca un game over, trebuind să o luăm iarăși și iarăși de la început.

Iată ce ar trebui să mai știe oamenii în plus faţă de teoria Big Bangului ca înțelegerea lor să fie completă. Spațiul și timpul nu există până ce nu sunt observate, cu alte cuvinte ca să se nască universul are nevoie de un observator. Acel observator este aici și acum și ești chiar tu. Orice manifestare se naște dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim care se află în interiorul tău și se numește Sine. Toate manifestările vieții sunt așa cum le-ai construit tu și pot fi schimbate așa cum vrei tu. Nu există nici un univers standard, ci există doar un univers al percepțiilor, și acela este singurul adevărat.

Pentru mine este cât se poate de clar că Sinele înseamnă potențialitatea pură din care se creează un obiect și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă. Punctul central (ori de greutate) al oricărui obiect nu este în el însuși, ci în ființa care îl observă. Nu există mai mulți Sine, căci neavând timp și dimensiune el este în tine când mă observi tu și este în mine atunci când te observ eu. Aici, în centrul trupului tău, dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim, universul se creează în orice clipă în care tu observi ceva și se sfârșește când tu îți încetezi observația.

Cunoscând acest fapt și crezându-l mai presus de orice îndoială nimic nu te va împiedica să generezi din Sinele tău țesuturi organice, obiecte, oceane, planete, samd. Tot ce ne lipsește pentru a reuși este credința în Sine ca izvor al tuturor lucrurilor pe care le vedem.

Deși pare paradoxal toate religiile ne îndeamnă spre credința în Sine, dar pe o cale ocolitoare, căci a te uni cu Dumnezeu înseamnă a te uni cu Sinele care se află în cel care își adoră divinitatea. Pe calea directă sau indirectă omul ajunge la Sine, căci în altă parte nu poate ajunge. Orice altă soluție este neserioasă, pentru că în timpul infinit și în spațiul flexibil ea își arată până la urmă deșertăciunea.

Sinele nu poate fi localizat în corp sau undeva în univers. Deși se află pretutindeni el nu se află nicăieri.C

Conștiința corporală nu este același lucru cu conștiința de Sine. De fapt vizualizarea unui punct sau a unui organ al corpul fizic trebuie evitată pentru că afectează funcțiile centrului instinctiv. Dacă vrei să te vezi vizualizează totalitatea! Cuprinde tot universul într-o singura privire! Treci de la punctul cu care te-ai asemănat la totalitatea care ești!


***

Fii o bucurie pentru tine însuți

Buddha spunea: Fii o lumină pentru tine însuți! Aș mai adăuga la cuvintele lui: Fii o bucurie pentru tine însuți! Caută în adâncul ființei tale motive de dragoste și respect față de sine, caută printre lucrurile aparent mici, pentru că acolo vei găsi divinitatea din tine. Nu te mai uita la chipul ce ți-l arată oglinda, la avere, la titluri ori la recunoașterea oamenilor. Majoritatea celor cu care te-ai întâlnit în viața aceasta au avut o înțelegere redusă și nu s-au preocupat aproape deloc de evoluție. Recunoaște că și tu ai făcut la fel, dar în acest moment, chiar în această clipă, încearcă să te îndrepți prin energia din coloana vertebrală.

Tovarășii de viață v-au desperat cu lecții de comportament, șefii v-au ținut numai în porunci, psihologii v-au dat tone de sfaturi, dar puțini s-au apropiat de Adevăr. Iar Adevărul, atunci când e vorba de trezire, este următorul: toate cuvintele sunt literă moartă dacă conștiința și energia voastră este blocată în sferele joase... În spatele unor porți de plumb stă sufletul tău închis și nimeni nu-i poate vedea lacrimile... De aceea tu mai înainte de toate caută să deschizi ușa acestor planuri joase și încearcă să te ridici în cele înalte.

Acesta este kundalini - arta transformării întunericului în lumină. Ați luat ca pe un amănunt această învățătură și i-ați crezut doar pe cei care v-au îndemnat spre gândire și cuvinte, devenind pe nesimțite adepții acestei monstruoase căi psihologice care stăpânește astăzi lumea.

Nu de mult am citit pe un site de socializare invitația la o prelegere a unui mare maestru. Printre cei ce făceau comentarii mi-a atras atenția cuvintele unui om extrem de nefericit care spunea așa: „Dar pe mine cine mă învață cum să mă îndrept după stricăciunile ce mi le-a făcut un fals maestru?...”
Nu era locul potrivit să intervin acolo, dar aici în cetatea solidă a acestui blog, am să-i spun următoarele: Doar Sinele tău te mai poate învăța! Ai nevoie însă de o energie imensă ca să te ridici din lumea joasă a fricii și va trebui să nu dai înapoi când îți vei întâlni monștrii transmiși de strămoșii tăi prin subconștient. Conectează-te cu Dumnezeu prin această minunată proprietate numită lumină și acceptă-l ca unic maestru. Luptă pentru viața ta, deschide-te cu dragoste către lumea întreagă, dar nu-i mai lăsa pe ignoranți să-ți dea lecții. De fapt aceștia nu sunt altceva decât materializarea slăbiciunilor și inconștienței din tine, o experiență absolut necesară trezirii. Căderea în animalitate este o lege a naturii la fel de firească precum gravitația, evoluția presupune luptă împotriva curentului și efort.

A căuta printre lucrurile aparent mici motive de respect față de Sine este o forță reală! Trezirea este un șoc care nu poate să reziste în această lume fără o imensă energie. Nu te mai mulțumi cu un impuls trecător; mulți oameni se opresc la atât și nu își dau seamă că nu se poate trăi toată viața cu câțiva bani găsiți pe drum. Energia trezirii trebuie sa rămână activă, să crească și să te ducă mereu înainte.

În primele faze ale trezirii mele ori de câte ori energia kundalini îmi urca prin coloana vertebrală mă simțeam ca și cum aș fi fost electrocutat. Acesta e un semn sigur că kundalini s-a trezit și urcă spre soarele care se conturează în creierul uman.

Fiți o lumina pentru voi înșivă în cel mai propriu sens al cuvântului prin aprinderea și transformarea energie kundalini. Fiți o bucurie pentru voi înșivă dacă ați ajuns aici, fiindcă vă așteaptă sărbătoarea uniunii cu Ființa, pacea și puterea pe care nu ați găsit-o nicăieri printre firele de praf ale lumii acestea.


***


Energia Kundalini


Este de la sine știut că orice acțiune presupune o energie necesară. Ca să miști un pai e nevoie de un anumit tip de energie, iar ca să scrii o carte e nevoie de alta. Dar ca să devii conștient de identitatea ta cu Sinele oare câtă și ce fel de energie trebuie să folosești?! Eu îți recomand să încerci toate tipurile de energie care sunt în posibilitățile persoanei tale până la ultima picătură!
Aș vrea foarte mult în cele ce urmează să vă ajut să înțelegeți ce înseamnă conștiința de Sine și ce oportunități inegalabile de putere și împlinire poate ea să ofere. Dar când la îndemâna noastră este cea mai puternică sursă de energie ce poate fi folosită de ființa omenească oare ce ne împiedică să o folosim?! Iată răspunsul: informarea greșită, frica, lașitatea și interpretările religioase.
Energia Kundalini a fost extrem de răuvoitor expusă atât de dogmatica religioasă, cât și de știință. Mare păcat, îndrăznesc să spun, căci neprimind o informare corectă omul a pierdut o mare șansă de a se debarasa de slăbiciunile lui devenind propriul său stăpân.
Monahii au confundat-o cu „satana”, iluzie cu care ei au „binecuvântat” umanitatea, oamenii de știință nu au putut să o treacă prin aparatele lor, să le miște acele, psihiatrii au considerat-o un pericol pentru minte deoarece cei care o atestau aveau tendința să iasă din turma oilor rătăcite, devenind propriul lor stăpân.
Celor care dețineau puterea nu le-a surâs deloc ideea! Cum ar fi fost o societate alcătuită numai din oameni conștienți, stăpâni pe puterile și pe viitorul lor?! În ea fiecare om ar trebui să muncească cinstit pentru necesitățile vieții. Fiecare ar trebui să consume doar atât cât produce prin muncă sa, și nu prin înșelarea aproapelui.
O astfel de lume ar fi fost desigur corectă pentru oamenii buni și cinstiți, dar inacceptabilă pentru șarlatani! Și ce s-au gândit aceștia din urmă?... Tot ce ar putea să-i mulțumească pe oameni reieșind din sine, fără intermediari și taxe aferente, să fie declarat că vine de la „satana” și numai ce trece prin fața altarului (pardon, prin fața măsuței de colectat taxe de fraieri) să fie declarat că vine de la Dumnezeu.

Nu de mult la o universitate americană ☆☆☆ s-a făcut un experiment extrem de ciudat, menit să-i ajute pe cercetători să-și explice ce anume îi determină pe oameni să se comporte ca niște brute atunci când au putere totală asupra aproapelui. Motivul exact al experimentului au fost relatările din media americană cu privire la comportamentul inuman al gardienilor asupra condamnaților produși de războiul din Irak.
Astfel profesorii și coordonatorii proiectului au ales două echipe alcătuite din cei mai serioși și mai educați studenți, împărțindu-i în două tabere; una trebuia să joace rolul condamnaților, iar cealaltă a gardienilor. Tuturor li s-a sugerat să-și joace rolul conform naturii lor reale și să nu facă rabat de la nicio manifestare instinctuală. A fost căutată o locație cât mai potrivită proiectului, dacă nu mă înșel o fostă închisoare, și cele două echipe au fost izolate de tot restul lumii, pentru o perioadă nedeterminată de timp. Cercetătorii și responsabilii proiectului s-au îndepărtat, hotărând să urmărească comportamentul celor două echipe prin metoda Big Brother. S-au înarmat cu multe foi de scris și cu mult spațiu în hard-discuri, așteptându-se la o vară lungă. Dar, spre stupefacția lor, după câteva zile au trebuit să oprească „filmul”, fiindcă cei care fuseseră desemnați să fie gardieni își intraseră atât de bine în rol, încât acțiunea lor asupra celor desemnați să fie prizonieri devenise de-a dreptul inumană.
Vizionând materialul înregistrat, cercetătorii s-au văzut obligați, mai înainte de toate, să se întrebe ce i-a determinat pe acei tineri destul de educați și serioși, crescuți într-un mediu sănătos, în familii fără traume și probleme materiale, să ajungă la acel comportament aproape animalic. Până atunci comportamentul gardienilor torționari se explicase prin „teoria merelor rele”, adică se considerase că o persoană formată într-un mediu lipsit de compasiune și încărcat de violență devine model de urmat pentru colegii săi. Dar de această dată cercetătorii s-au pus în situația de a respinge teoria, luându-se în considerație mediul din care proveneau tinerii și mai ales excesul lor de zel ce nu părea deloc împrumutat de la ceilalți.
După lungi deliberări s-a ajuns la concluzia că o dispoziție mult mai puternică decât educația recentă i-a îndemnat pe acei tineri să se comporte astfel, și au realizat că vinovat de toate aceste deviații mentale este subconștientul.
Interpretând la rândul meu acest eveniment, consider că ar fi fost minunat dacă inițiatorii proiectului, după ce le-ar fi pus în față celor care au jucat rolul gardienilor materialul înregistrat, i-ar fi îndemnat să participe la un alt proiect, în care izolați de restul oamenilor, să se scoată la iveală acel subconștient spre a fi ars în Conștiință. Ce surpriză ar fi avut atât studenții, cât și profesorii!
Iată ce vreau să spun:
Acel subconștient pe care l-au manifestat studenții se află în toți atomii corpului omenesc, dar mai cu seamă la baza coloanei vertebrale, loc unde se află în terminologia mea „depozitul de animalitate al omului.” Admit că această localizare este un pic forțată, dar o consider mulțumitoare, fiindcă astfel se explică ceea ce au observat yoghinii și misticii din toate timpurile. În ceea ce ei au numit chakra muladhara se strâng toate instinctele de bază ale vieții, în cea mai mare parte inconștiente și incontrolabile. Dar tot yoghinii au observat că în această chakră stă un potențial energetic aproape nelimitat, pe care ei l-au numit Kundalini. Ca o descriere suplimentară s-a spus despre ea că „este forța nestrunită și originală a materiei”, o energie care poate crea forme de materie uriașă, chiar și planete, dacă Sinele, adevărata identitate a ființei vii, este recunoscută și lăsată să acționeze. Formularea nu a mai fost niciodată făcută în acest fel, după știința mea, așa încât îmi asum toată răspunderea asupra ei și vă comunic că prin intermediul ei omul nu numai că își poate construi o planetă nouă în care să trăiască, dar își poate chiar recrea universul în totalitate. Dacă veți replica că acest lucru nu poate fi decât o schimbare a percepție pe vechiul suport, vă voi cere să mă lămuriți cu privire la începutul sau sfârșitul universului. Îl puteți concepe dacă afirmați că suverană este numai percepția?! Cine să fi născut universul și unde este această sursă?!
Deși sunt conștient că această înțelegere este accesibilă unui număr foarte mic de oameni vă voi spune că universul se naște și se păstrează în sinele Observatorului/ Cititorului aici de față.
Că acest proces de apariție și dispariție a universului este nedemonstrabil, deși se știe foarte bine că pentru ființele vii doar percepția personală contează, nu e un secret, dar totodată vreau să vă spun că toate splendorile universului sunt la îndemâna voastră dacă deveniți conștienți de Sine.
Înainte de a vă dezvălui unul din cele mai puternice exerciții de ridicare al lui Kundalini, vreau să vă mai spun câte ceva despre această imensă energie.
Nu e niciun secret că în lipsa unei informări corecte Kundalini poate să devasteze sau să vă trimită pentru o scurtă perioadă la spitalul de nebuni. Relatări de acest gen pot fi găsite în număr foarte mare, de aceea înainte de a dobândi aceste puteri enorme este bine să vă înconjurați de prieteni adevărați și, dacă e posibil, de cunoscători ai fenomenului, capabili să vă sfătuiască în momentele delicate. Vă asigur că nu puteți amâna la infinit ridicarea energiei Kundalini deoarece orice individualitate trebuie să treacă în periplul său cosmic prin experiența aceasta.
Dacă veți decide să intrați în asprul război cu inerția și să schimbați ceva în viața voastră, trebuie să știți ce înseamnă chakrele, ce trăsături principale reprezintă, ce culori au, cum se rotesc și care sunt semnele că evoluați în armonie cu universul.
Așa cum v-am mai spus problema principală pe care o provoacă ridicarea energiei Kundalini este că odată cu ea în drumul său în care străbate chakrele, le deschide și le dinamizează, ia cu sine și duce în conștient, adică în creier, toate mizeriile subconștientului omenesc. Eu aș afirma chiar mai mult decât atât, anume că Kundalini duce în conștientul individului nu doar subconștientul omenesc, dar și subconștientul tuturor formelor de viață de pe Pământ de la crearea lor și până astăzi. Înțelegeți așadar de ce ridicarea lui Kundalini este o provocare atât de mare, căci instinctele tuturor fiarelor care locuiesc în univers pot ajunge în conștientul vostru ca și cum v-ar aparține. Adăugați la toate acestea frustrările mai recente depuse în fiecare chakră (foarte puternice tocmai pentru că sunt recente) și veți avea o viziune cât se poate de corectă a bagajului potențial exploziv pe care trebuie să-l ardeți în Conștiință. Această Conștiință, când devine eliberată de conștiința morții și a neputinței, ia numele de Conștiință de Sine. Dar până ce va fi a voastră, așa cum e în drept să fie, va trebui să vă puneți furnalul Conștienței, al Discernământului și al Rațiunii serios la treabă și să ardeți galaxii de iluzii și frici nenumărate. Veți avea senzația la început că Kundalini vă dă mult mai mult material decât puteți voi să ardeți și veți fi pe punctul de a claca. Atunci să vă ridicați în picioare, să strângeți pumnii pe lângă corp și să strigați pe frecvența voastră, tare, încât să se cutremure universul: Eu sunt Sinele și nicio iluzie nu va mai trece vreodată de mine! Eu sunt Puterea supremă a acestui univers! 
Dar cum poate fi conștientizată această putere și apoi încetul cu încetul activată? Prin iubirea de A fi și de A face! Acest exercițiu este un exemplu de astfel de iubire și cu siguranță îi va convinge pe unii oameni că este mai bine să mori încercând decât să trăiești că o buruiană care se coace inconștientă la soare și se va veșteji inevitabil când vine toamna.
Iubirea este așadar forța magică care poate schimba percepțiile întunecate în realitatea luminoasă. Iubirea nu va deveni niciodată dogmă deoarece ea există doar prin simțământul pe care îl ai în tine, aici și acum.
Vă asigur că puteți mai mult decât credeți. Încingeți furnalul Conștienței și ardeți toate iluziile, fiindcă voi sunteți Sinele și în voi este forța supremă a acestui univers.
Iată în continuare exercițiul:

Din cele mai străvechi timpuri oamenii înțelepți au observat existența în corpul uman a unor centre de forță pe care ei le-au numit chakre. Ei le-au văzut asemenea unui nod sau zăgaz care împiedica energia să urce în Conștient, transformând creierul. Dincolo de orice reprezentare, mai mult sau mai puțin simbolică, care merge până acolo încât să plaseze sediul Conștienței deasupra corpului, în realitate nu e vorba decât de transformarea instrumentului de comandă al ființei omenești, numit creier.
După ce v-ați parcurs seria minimă de mișcări fizice, poziții statice și exerciții de respirație, care pot să varieze foarte mult în funcție de timp, senzații și cerințe interioare, primul lucru pe care îl veți face în prima zi a săptămânii – luni, este să vizualizați în voi prima chakră din corpul uman, pe numele ei muladhara. Este reprezentată de un lotus cu patru petale de culoare roșu intens. (În paranteză fie spus, trebuie să știți că toate aceste reprezentări ale chakrelor sunt relative iar corespondența dintre culoarea lor și spectru cromatic al luminii albe este o idee mai nouă dar foarte bună). Muladhara este așadar sediul elementar al subconștientului și al instinctelor de supraviețuire. Vitalitatea este calitatea ei primordială și va fi benefic pentru voi să-i asociați forma și culoarea acestei trăsături. Energia Kundalini se află chiar în interiorul ei, fiind reprezentată de un șarpe încolăcit de trei ori și jumătate. Desigur nu e vorba de niciun șarpe, dar reprezentarea este foarte reușită fiindcă această energie, ca de altfel întreaga energie a universului, fiind vibrație, nu se mișcă în linie dreaptă, ci în sinapse și ondulații specifice. Ideea de șarpe este reușită și prin faptul că atunci când nu e ridicată corespunzător ea poate produce neajunsuri la fel de mari cu mușcătura unui șarpe veninos.

Așadar luni vizualizați prima chakră și rugați-o să se deschidă și să lumineze. Simțind energia Kundalini care se mișcă în ea spuneți-i: strălucește chakră a mea cu bunăvoință și putere, strălucește și cuprinde cu lumina ta tot mai mult în jurul tău, crești și bucură-te de sărbătoarea vieții! Vorbiți-i întotdeauna prin cuvinte calde și drăgăstoase ca și cum ar fi o iubită.

După acest preludiu, care poate să dureze în funcție de timpul pe care îl aveți la dispoziție, de la câteva secunde până la câteva minute, începeți exercițiul propriu-zis. După ce ați trecut în vedere frumusețea și strălucirea neasemuită a florii de lotus cu patru petale, creați din sine o mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele patru petale să devină patru elice ale unei turbine. Rotiți-o mai repede și mai repede până spre punctul de a face să tremure axul care o susține, ca și cum ar fi în pericol să se rupă, și atunci cu o respirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în a doua chakră, numită svadhisthana, localizată în corpul uman un pic deasupra organelor de reproducere. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu șase petale de culoare portocalie. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele șase petale să se transforme în șase elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina portocalie devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a treia, numită manipura, așezată în mijlocul abdomenului, deasupra ombilicului. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu zece petale de culoare galbenă. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele zece petale să se transforme în zece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina galbenă devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în chakra a patra, numită anahata, aflată în corpul uman în centrul pieptului, un pic la dreapta inimii fizice. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu doisprezece petale de culoare verde deschis, asemeni vegetației primăvara. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele douăsprezece petale să se transforme în douăsprezece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina verde devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a cincea, numită vishuddha, situată în zona gâtului unde e localizată tiroida și mărul lui Adam. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu șaisprezece petale de culoare albastru celest. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele șaisprezece petale să se transforme în șaisprezece elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina albastru celest devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică ridicați energia și conștiența în chakra a șasea, numită ajna, situată între sprâncene, dar în strânsă legătură cu glanda pineală. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu două petale de culoare albastru închis, spre indigo. Ca și mai înainte, după ce veți avea în ochi lumina și strălucirea ei, reîncepeți acea mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, în care cele două petale să se transforme în două elice ale unei turbine. Când viteza ajunge la un punct maxim acceptabil, iar lumina de culoare albastru închis devine orbitoare, cu aceeași inspirație scurtă și puternică intrați cu energia și conștiența în chakra a șaptea, numită sahasrara, așezată acolo unde de regulă părul capului face un vârtej, dar în strânsă legătură cu glanda pituitară. Aici veți vedea o minunată floare de lotus cu o mie de petale de culoare violet deschis. Sahasrara nu este în sens strict o chakră, fiindcă aici ai senzația că ai ajuns în acel loc liniștit din tine însuți, pe care l-ai căutat întotdeauna. Te simți pur și simplu acasă în uniune indestructibilă cu tot ce există. Este senzația pură a divinității în toată gloria ei. Nu mai ai nicio întrebare de pus și nicio dorință de îndeplinit. Devii propria ta lumină, cunoscând că tot ce există a pornit din conștiința ta și doar de tine depinde armonia și ordinea întregului univers.
După câteva secunde cât veți sta deocamdată în acest loc inegalabil, cu aceeași mișcare de rotație în direcția acelor de ceasornic, dar de această dată blând și relaxat, treceți prin fiecare chakră de sus în jos înviorându-le cu această nouă lumină. După ce veți ajunge iarăși în prima chakră, reîncepeți urcarea în sus, dar de această dată fără frenezia de mai înainte. Vizualizați doar cum energia urcă și coboară prin fiecare chakră, dinamizându-le. Nu e nevoie să vă mai țineți de reguli stricte, puteți de acum să vă lăsați conștiența și energia Kundalini cu preponderență în anumite chakre, pe care voi simțiți că trebuie să le energizați mai cu seamă. Determinați energia să urce și să coboare timp de câteva minute. Lăsați-o, pe cât vă stă în putere, să circule liber, încrezători că această libertate vă va aduce numai beneficii. Senzația de căldură plăcută în creștet și voiciunea aripioarelor energetice din josul omoplaților sunt semne foarte bune.
Reveniți în timpul zilei cât mai des în sahasrara, simțindu-vă deasupra, de neatins de grijile lumii acesteia.
Veți beneficia mai mult de trezirea energiei Kundalini dacă după ce v-ați ridicat-o în sahasrara, în coborâre o veți vizualiza ca o lumină puternică activând în special în chakrele superioare. Stăpânind intuitiv conștiința, capacitatea de purificare și dragostea (gândul bun, cuvântul bun și sentimentul bun) vă veți simți din ce în ce mai liniștiți și împăcați cu toate ființele universului.
Dacă vreți, într-o abordare mai științifică, Kundalini este potențialul energetic enorm localizat în orice ființă umană la baza coloanei vertebrale, denumit de fizicieni antimaterie, care prin anumite practici poate fi ridicat până în creștetul capului, pentru a da naștere unui soare individual cu un potențial nelimitat de beneficii.
Acest exercițiu se poate efectua așezat pe un scaun sau pe marginea unui pat, ori, dacă stăpâniți bine aceste poziții fără să resimțiți încordare, în lotus sau semilotus.
După ce l-ați terminat începeți să meditați asupra interacțiunii dintre natura voastră absolută - Dumnezeu și natura voastră relativă - omul, creând o lume cât mai bună și frumoasă cu ajutorul gândurilor voastre. În cele din urmă nu vă mai gândiți la nimic. Este foarte important ca orice meditație să ajungă aici. Nimic, nimic, nimic! Supraconștiința intuitivă, pace, pace, pace.

Este de la sine înțeles că în a doua zi a săptămânii – marți, veți începe acest exercițiu cu vizualizarea celei de-a doua chakre - svadhishtana, rugând-o să se deschidă și să lumineze. Vizualizând energia Kundalini care se mișcă în ea spuneți-i: strălucește chakră a mea cu bunăvoință și putere, strălucește și cuprinde cu lumina ta tot mai mult în jurul tău, crești și bucură-te de sărbătoarea vieții! Vorbiți-i și ei cu aceleași cuvinte calde și drăgăstoase ca și cum ar fi o iubită, deoarece ea are, de asemenea, conștiență și va aprecia cu siguranță căldura inimii voastre. Rând pe rând, miercuri - manipura, joi - anahata, vineri - vishuddha, sâmbătă - ajna și duminică - sahasrara, înaintea exercițiului propriu-zis, vizualizați fiecare chakră în parte, tratând-o ca pe o iubită. Uniunea dintre ele va veni de la sine.

Să ne mai reamintim încă o dată trăsătura principală a fiecărei chakre, ca și cum ar fi un supranume. Toate aspirațiile noastre se substituie unor proprietăți sau subproprietăți ale lor. Deschisă și dinamizată muladhara ne oferă vitalitatea. Sănătatea fizică și instinctul de supraviețuire se supun forței vitale. Svadhishtana este responsabilă de creativitatea noastră. Valoarea obiectului reieșit din mintea sau mâinile noastre este direct proporțională cu gradul de iluminare a lui svadhishtana. Cea mai prețioasă operă de artă a omului – copilul, este născut din acțiunea și forța acestei chakre. Cei doi poli ai creație se întâlnesc cu precădere aici, fapt pentru care uneori este numită chakra sexualității. Manipura este sediul puterii personale. O materie fără putere personală se dezintegrează. Moleculele unui corp sunt ținute împreună de forța de coeziune obținută din activitatea acestui nod energetic. Anahata este sediul iubirii. Compasiunea și blândețea sunt coordonate de aici. Atunci când anahata este deschisă și dinamizată lumea devine un loc prietenos. Fiecare om este împânzit de o rețea inimaginabilă de senzori care ne pipăie sentimentele atunci când ne apropiem de el. Dacă căldura inimii nu lucrează, între noi și el se va ridica un perete de gheață care va împiedica comunicarea.
Vishuddha este responsabilă de expresivitate. Puterea de convingere pornește de aici. Când vishuddha este deschisă și dinamizată, cei din jur devin receptivi la ideile noastre și au răbdare să ne asculte. Un procent semnificativ din răspunsul unei persoane la cerințele noastre constă în felul cum punem problema. Jobul pe care îl căutăm va fi obținut cu ușurință dacă vishuddha este plină de energie și lumină. Mai este denumită și chakra purificării deoarece ea are capacitatea de a transforma o paletă largă de exprimări grosolane în exprimări subtile.
Ajna este responsabilă de forța colosală a conștienței. Când ajna este deschisă și dinamizată va fi ușor să ne vedem dușmanii, mai ales pe cei interiori. Instinctele primordiale potențial periculoase sunt văzute și puse sub control ca niște răufăcători cu afișe mari lipite de ei, ziua în amiaza mare. Tocmai pentru această capacitate ajna uneori mai este denumită al treilea ochi. Ajna impune forța stăpânirii și autocontrolului, de aceea se recomandă, pe cât posibil, trezirea și dinamizarea ei înaintea celorlalte.
Sahasrara este sediul înțelepciunii. Sentimentul uniunii cu Totul și inevitabil eliminarea iluziei oponentului apare de la sine atunci când acest loc feeric este atins prin ridicarea energiei și trezirea conștienței. Când sahasrara este deschisă definitiv iluzia unui Dumnezeu diferit de noi, aspru, justițiar, critic sau punitiv dispare în viața aceasta.
Oamenii de știință nu au căzut încă de acord cu privire la existența chakrelor sau al lui Kundalini. Ei recunosc că nu au descoperit deocamdată nici o unitate de măsură ce ar putea demonstra existența lor.
Ce se întâmplă în fapt prin ridicarea energiei Kundalini? O putere colosală, asemănătoare energiei atomice, alimentează punctele centrale ale organismului, proces în urma căruia creierului primește o imensitate de sugestii și impresii, fapt ce îl apropie de starea de geniu.
Dacă oamenii de știință nu au putut înțelege chakrele și energia Kundalini, ar putea totuși să recunoască corespondența între chakre și spectrul cromatic, precum și dovezile existenței unui creier care vede foarte departe.

☆☆☆ Sursa acestui experiment: Debbie Ford - Efectul umbrei

Este nevoie de foarte multă răbdare și precauție în efectuarea acestui exercițiu. Negreșit veți trece prin momente când totul vi se va părea fatidic. Hățișurile minții sunt cu adevărat monstruoase. De multe ori veți crede că ați ieșit la liman și veți vedea că v-ați înșelat. Este posibil ca universul la cererea voastră supraconștientă să vă pună la încercare. Totul în jurul vostru parcă va complota să vă pună în genunchi... Bagajul karmic, profund influențat de inconștiența strămoșilor noștri de la rădăcina regnului animal, prin ridicarea lui Kundalini, va fi forțat să iasă la lumină și va deveni turbulent. Faceți pauze când vă simțiți covârșiți și încercați să țineți mereu aprinsă căldura inimii. Pauzele sunt necesare şi pentru a permite energiei să se stabilizeze în chakrele deschise. Veți reveni negreșit la efectuarea lui pentru că altminteri vă veți simți ca și cum nu ați avea coloană vertebrală.


După cum veți vedea și singuri acest exercițiu este de o valoare inestimabilă în favoarea Conștiinței de Sine, adică a conexiunii permanente, și adesea necunoscute, dintre ființa ta și Spiritul Absolut al vieții.
Chiar dacă din slăbiciunea și îndoiala inerentă care vine în ființă omenească prin hrana sa fizică și mentală nu îl veți putea practica în fiecare dimineață, așa cum ar fi ideal să fie, notați-vă undeva promisiunea să reveniți la el de îndată ce veți observa că motivația scade iar fericirea dependentă doar de tine însuți este un vis pe care l-ai dat uitării.


Multe se schimbă odată cu ridicarea energiei Kundalini în creier. Chiar și modul de a transmite și a scrie.
Derută și pierderea încrederii în sine sunt printre primele efecte. Tot ce credeai despre tine sau despre lume devine insignifiant. Conștiința se extinde enorm și atât preocupările tale de până atunci cât și ale oamenilor din jur încep să te scârbească. Imensa energie din tine te ridică ca pe o rachetă spre cer iar suprafața pe care o vezi devine tot mai mare. Neajunsurile generale ale umanității te împing la început spre o critică și o autocritică cumplită. Te vezi in posesia unei cunoașteri prin care ai putea crea o lume mult mai bună decât cea în care trăiești acum. Dar pentru asta mai întâi ar trebui să o distrugi pe cea veche. Și aici simți că te prăbușești. Distrugerea înseamnă suferință. În acel moment fie trebuie să te retragi definitiv din lume și să-ți învingi critica printr-o totală lipsă de contact cu ceilalți oameni, fie să rămâi printre ei și să găsești o cale de a conviețui cu ei așa cum sunt. Descoperi astfel dragostea și tot ce aduce ea cu sine: pozitivitatea, acceptarea, înțelegerea, iertarea, răbdarea, speranța etc. Deși vezi că Ființa absolută este interioară ție înțelegi că ai nevoie de toate aceste proecții numite oameni, animale, obiecte etc pentru a nu trăi o viață excesiv de singuratică și plictisitoare. Încetul cu încetul printr-o atitudine pozitivă și plină de iubire vei începe să atragi înspre tine doar lucruri și persoane care îți plac și te ajută să te simți bine.
Opinia mea este că fără a ridica energia Kundalini în creier instinctele animalice moștenite de la strămoșii noștri din negura timpului nu vor dispare niciodată din noi. Această energie practic modifică creierul. Din microcosmos începe macrocosmosul. Cel eliberat prin cunoaștere are apoi la dispoziție un timp etern și un spatiu infinit in care să-și împlinească toate visele fără a se mai plictisi vreodată.