duminică, 20 mai 2012

Atenția

Dacă omul se prezintă în continuare jalnic la întâlnirea cu viaţa de vină este numai lipsa de atenţie. Referiri la acest aspect se fac atât în științele esoterice cât și în cele mai citite cărți din lume - Biblia, Coranul, Upanişadele, Bhagavad Gita. Aceste cărţi sunt asemeni copacului mistic, cu coroana şi frunzele îndreptate spre pământ dar cu rădăcinile în cer, astfel încât învăţătura lor nu se va usca niciodată. 

Limbajul esoteric a creat de numeroase ori probleme profanilor, dar el este necesar din cel puţin două puncte de vedere. Pentru că pe de o parte prin el se încearcă exprimarea unor trăiri şi idei mult superioare vieţii de rutină, iar pe de altă parte el este ca o probă elementară pentru cel care vrea să intre într-o şcoală de elită – „Şcoala realităţilor eterne”.
Dar mai sunt unele învăţături foarte vechi care dintr-un motiv sau altul nu s-au putut concretiza într-o carte până de curând. Una dintre acestea este „ A patra cale” a lui P.D. Uspensky, scrisă la începutul secolului XX. Dacă ar fi să privim lucrurile numai din punct de vedere liniar am putea spune că e o adevărată minune că această învăţătură antică nu s-a pierdut, dar dacă suntem atenţi ne dăm seama că totul se pierde numai Adevărul nu. Ea a existat dintotdeauna dar a aşteptat într-o stare de conservare potrivită apariţia unui om cu un intelect suficient de dezvoltat pentru a fi asimilată. Spunem asta pentru că tabelul hidrogenilor şi teoria octavelor expusă în cartea „ A patra cale” a lui Uspensky întrece prin complexitatea sa tot ce s-a mai scris despre crearea omului nou, precum şi despre metodele prin care Realitatea funcţionează în univers.
Conform acestei şcoli omul se află în această stare jalnică de existenţă datorită somnului în care îşi petrece cea mai mare parte a vieţii. Mai departe se spune că recunoscând că şi-a petrecut aproape toată viaţa în somn omul are şansa să se trezească. Trezindu-se el are dreptul să moară, iar murind se poate naşte.
Deşi autorul este cât se poate de obiectiv şi limbajul său este în concordanţă cu ceea ce exprimă noi nu-l mai putem înţelege şi putem fi cel puţin contrariaţi de cele afirmate. Cum ar putea recunoaşte un om care se respectă „ că doarme”?!
Voi încerca în cele ce urmează să traduc în limbajul omului obişnuit adevărurile incontestabile de mai sus. Somnul la care se referă Uspenski nu poate fi altceva decât lipsa de atenţie. Nu mă refer numai la neatenţia din lucrurile cotidiene, cea care îi face pe unii să cadă în gropi ziua în amiaza mare ci mă refer mai ales la lipsa de atenţie faţă de lucrurile vii – realitatea din noi şi de pretutindeni. Cum ar fi şi câte neajunsuri nu s-ar evita dacă omul ar putea înţelege că tot ce caută şi îşi doreşte din universul colosal al miliardelor de ani lumină se află în întregime în interiorul său?!
Continuând analogia cu cele expuse de Uspenski, dându-şi seama că şi-a trăit aproape întreaga viaţă în neatenţie şi întâmplare, omul poate să înţeleagă rolul atenţie şi modul cum şi-o poate însuşi. Detaliem după cum urmează:
Obţinerea atenţie înseamnă trezire. Fiind atent la lucrurile vii, de fapt la lucrurile care se află în interiorul său şi care nu se schimbă după voia întâmplării, omul îşi poate pierde interesul faţă de lucrurile morbide şi imaginare care îl preocupă acum. Din acel moment se poate spune că el are dreptul să moară pentru această lume goală şi deşartă pentru că prin atenţia din sine a descoperit existenţa unei lume nemărginit mai frumoase şi mai sigure decât cea în care a visat până acum. Acum se poate spune că el se naşte pentru Realitate, adică poate să descopere existenţa a ceea ce se află mai presus de aparenţele care l-au înşelat atâta amar de vreme.
Astfel moartea care v-a speriat probabil în succesiunea – somn, trezire, moarte, naştere, nu înseamnă altceva decât dezbrăcarea de omul vechi cu care v-aţi învelit până acum pentru a ieşi la lumină ca nişte oameni suficienţi prin voi înşivă.
Mi-am permis să scriu acest articol pentru că atenţionând că acest blog este o pagină pentru spirit este puţin probabil ca cineva care nu are interes faţă de lucrurile care depăşesc atenţia obişnuită să fi ajuns cu lectura până aici. Dar un om care vrea să înţeleagă sensul existenţei şi motivul pentru care se află pe acest Pământ poate primi ajutor de la orice cuvânt şi de la orice fir de iarbă…
Tot ce îi trebuie la început unui astfel de om este voinţa. Apoi el poate obţine ceva extraordinar dacă îşi face o regulă din a fi atent la viaţa din el mai înainte ca ea să se materializeze în lucruri sau în nume. Cel mai simplu este să fie atent la sunetul din clipa prezentă, dar nu la mesajul pe care îl poartă nişte cuvinte, ciripitul pasărilor, huruitul roţilor pe asfalt sau glasul tunetului. El trebuie să fie atent numai la vibraţia pe care o poartă sunetul din clipa prezentă, mereu şi mereu în această clipă, abandonând orice încercare a minţii de a crea o imagine din ea.
Dar această atenţie solicită extrem de multă energie şi nici o sursă de pe Pământ nu o poate furniza. Trebuie să fim corecţi şi spunem asta încă din capul locului. Din fericire Realitatea nu ne-a lăsat fără soluţii. Este însăşi atenţia, ascultarea sunetului din clipa prezentă, care devine un perpetum mobile ce se poate păstra aproape la infinit deşi, trebuie s-o spunem, doar în locuri izolate.
Această stare de beatitudine, la care s-a mai făcut referire şi în alte scrieri, nu poate fi înţeleasă de un om obişnuit, dar dacă el ar putea compara trăirea maximă din cel mai bun moment al vieţii sale cu aceasta ar vedea că ea este practic nesemnificativă. Un om obişnuit ce-şi trăieşte aproape toată viaţa în somn, cel mult, îşi poate doar închipui cum este să fii fericit!
Atenţia creează tocmai acest lucru – realitatea, şi în realitate, făcându-se o analogie cu lumea noastră mică, este mult mai bine decât în închipuire. Sigur, un om obişnuit va afirma că lumea cunoscută prin intermediul simţurilor grosiere este singura care poate să-i ofere suport real pentru fericire, dar el uită că fericirea este o stare ce nu trebuie obligatoriu asociată de o anume materialitate. Un om fericit ar trebui să fie treaz, şi cum să fie treaz dacă nu este atent?! Cine a fost cel fericit? Cel care deja nu mai este, cel care s-a stins odată cu visul cel vechi când unul hidos a venit peste el?...
Este important să ştim că pentru a controla efectele nedorite trebuie să le cunoaştem cauza, iar pentru a cunoaşte cauza trebuie să fim omul nou care s-a născut pentru Realitate.
Desigur nu sunt de acord ca trecerea la omul nou să se facă prin mijloace brutale dispreţuind natura şi şcoala pe care ea o oferă. Oricum, dacă se poate, condiţiile în care trăim acum, fiind grele, sunt cele mai bune pentru a realiza transformarea. Trecerea din gând în non gând şi invers aşa cum foarte frumos ne învaţă zazenul poate fi o pregătire extrem de necesară.
Omul nou poate să apară numai după ce omul vechi şi-a realizat inutilitatea şi ineficienţa. Deci nu este pentru tineri pentru că ei trebuie să se convingă prin ei însăşi că materialitatea aceasta haotică şi dură nu le poate oferi nici o soluţie de lungă durată.
Totuşi atenţionez că obţinerea atenţie, moartea pentru această lume şi naşterea pentru Realitate nu trebuie privită ca o sursă de avantaje. În această lume noi suntem deja un efect, cauză putem fi doar pentru lumea viitoare.
Viaţa se transferă din formă în formă oricum, indiferent dacă esenţa mai poate păstra ceva din memoria materializării precedente. Indiferent dacă te vei naşte mereu în 1970(citeşte anul în care te-ai născut fizic) aşa cum afirmă această sursă, sau vei urma succesiunea timpului, aşa cum afirmă altele, viaţa din noi nu se va putea pierde niciodată.
Dar dacă nu te simţi pe tine acum când eşti viu atunci când o vei mai face?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu