luni, 9 ianuarie 2012

Instrumentul total

Voi încerca în cele ce urmează să exprim câteva din observațiile mele cu privire la capacitatea luminii de a vindeca neajunsurile fizice, mentale și emoționale, inerente ființei umane, în contextul legilor cosmice predominante pe această planetă. În sens larg lumina începe să vindece odată cu vizualizarea ei în zona afectată din interiorul corpului. Dar pentru asta ea are nevoie de intervenția minții personale evoluate, sau conștiinței.
În sens larg mintea este alcătuită din trei părţi. Prima este partea intuitivă exprimată prin credinţă, a doua este partea volitivă exprimată prin voinţă, şi a treia este partea intelectuală exprimată prin analiză. Oricât ar părea de ciudat credinţa este superioară voinţei, iar voinţa este superioară puterii de a face. Cel care are credinţă vrea să facă şi pentru că vrea să facă, poate.
Cine crede în identitatea dintre lumină și divitate se vindecă negreşit de toate bolile. Lumina vindecătoare trebuie vizualizată la început ca un mic glob de lumină din care se nasc instantaneu altele și altele, toate împreună lucrând la îndreptarea anomaliei.
Deşi acest articol îmi stă de foarte multă vreme în minte nu l-am putut scrie până acum pentru că îmi lipsea un element esenţial. Am fost devastat de iluzia că duşmanul trebuie întotdeauna ucis. Dar lumina vieţii nu poate fi ucigaşă. Ea transformă ce e rău în bine, pe Saul în Pavel, şi plumbul în aur. Ea transformă tot ce e prigonitor în ceea ce este binevoitor!
Indiferent dacă zona nevralgică este localizată la nivelul mâinilor, picioarelor, abdomenului, pieptului sau capului lumina trebuie vizualizată mereu la fel. Fiecare zonă trebuie tratată pe rând. O singură particulă care atinge zona dureroasă din picior, de exemplu, trebuie văzută ca născând miliarde, apoi din fiecare se nasc altele şi altele, astfel încât pe parcursul a câtorva zeci de minute cât e necesar să se fixeze zona, piciorul întreg se va vedea ca o lumină blândă, continuă şi neîntreruptă, cu atât mai vindecătoare cu cât credinţa este mai mare.

Dar mai mult decât atât particulele de lumină pot*** vindeca cea mai groaznică dintre bolile omului – cancerul. Când celula canceroasă este pătrunsă de prima particulă de lumină, din care se nasc miliarde şi miliarde, aceasta nu mai are nici o şansă să rămână distructivă. Ea se va transforma în ceea ce este de folos organismului – celule normale care contribuie la funcţionarea lui ca un întreg armonios.
Desigur nu putem păcătui prin hrană şi gânduri greşite fără să fim pedepsiţi într-un fel sau altul. Cel care s-a îmbolnăvit trebuie să-şi recunoască greșelile și să nu le mai repete.
Sublimul acestui moment de trezire este unic, astfel încât bolile nu sunt rele în sine, dacă ajută la trezirea conştiinţei. Ele îi astâmpără pe cei pătimaşi din nebunia lor, şi după ce îi trece prin calvarul suferinţei îi spală de toate păcatele lor.
Mai demult, lucrurile pe care vi le-am expus în acest articol erau doar crâmpeie de gânduri ce nu se legau pentru că arătau ca un edificiu şubred şi incomplet. În timp însă elementele lipsă s-au completat, iar astăzi el poate rezista îndoielii şi criticilor răuvoitoare. Tot ce mai rămâne de avut în vedere este răbdarea cu care trebuie privită această idee. Dacă se vrea rezultate mari cu credinţă puţină nu vor exista beneficii.
Lumina este una indiferent de aparenta ei proveniență.  Ea trebuie vizualizată în primul rând la locul durerii. Acolo trebuie lăsată să acţioneze ca element tămăduitor.

Cât ne aflăm în acest corp trebuie sa avem permanent discernământ altfel acţiunea noastră ar ucide la întâmplare.
Depăşirea dualităţii se poate experimenta doar în nemişcare.
Când nu vom mai avea trup de materie şi nu va mai fi nevoie să acţionăm pentru menţinerea lui, atunci ne va fi permis să depăşim dualitatea.
Putem să intrăm în starea divină, depăşindu-ne conştiinţa corporală, numai în somnul profund şi în samadhi ( centrarea perfectă în sine), dar când revenim la acţiune intrăm negreșit iarăşi în dualitate. Aceasta este tragedia din care decurge suferinţa ființei umane.
Se va dovedi că putem să ne vindecăm singuri de orice boală, că putem construi lumi unice şi personalizate, dar în acelaşi timp se va dovedi că nimic nu se compara cu fericirea ce o vom avea când nu vom mai fi obligați să facem ceva.
Abia atunci vom intra în cauză şi nu ne va mai atinge efectul.


***Particulele de lumină pot, dar se poate ca omul să nu vrea. Și aici trebuie să amintesc două feluri de a nu vrea. Primul aparține oamenilor superficiali care nu cred că particula spirituală anterioară nașterii universului prin Big Bang, inaccesibilă analizei mentale, se află în orice punct din univers și totodată din corpul lor, fiind sursa luminii vindecătoare, iar al doilea aparține oamenilor cu intuiție transcedentală, care cred în existența ei și în puterile ei absolute de vindecare, dar care din motive numai de ei știute, nu vor să mai trăiască în această formă.